Shri Buddha Puja, Birthday Puja of Lord Buddha

Brighton (England)

Feedback
Share

Shri Buddha Puja, Brighton (UK), 26th of May, 1983.

Ei bine, pentru că nu ploua, ne-am dus la mare în Melbourne. Le-am spus că ar fi grozav să mergem în Melbourne, la mare. Acolo Eu am făcut un Ganesha, iar ei au făcut un Shiva, și apoi M-au venerat.

Sahaja Yoghin: Avem vreun prosop pentru Mama? Pentru mâinile Mamei?

Shri Mataji: Și au făcut de asemenea o Kundalini acolo, iar apoi s-au rugat. Și a plouat, a plouat fără oprire, pur și simplu a turnat cu găleata. Nu am mai văzut niciodată o asemenea ploaie, turna cu găleata! Și într-o singură zi, în Sydney apa măsura peste 10 cm, vă vine să credeți? În interior făceam Puja, iar afară ploua așa – de ziua Mea! Ploua torențial! Era secetă și erau atât de speriați din cauza asta.

 

Sahaja Yoghin: Am auzit că întregul cort a căzut, Mamă, din cauza ploii torențiale. Ne-a spus Robert.

Shri Mataji: Ei bine, și Sahaja Yoghinii s-au amuzat atât de mult, ca de o farsă. Apoi, râul s-a umflat, și a intrat în toate barurile, a inundat totul, și totul a fost luat de ape – ca și cum ar fi intrat acolo, a luat toate sticlele, totul, și toate sticlele de plastic goale pluteau, celelalte s-au scufundat și totul a fost inundat și luat de ape. Dar numai barurile au fost inundate. Aşa că, ziarele au scris că ploaia a fost torențială, dar, cu toate astea, râul a avut mult discernământ.

 

Și, de asemenea, incendiul care a izbucnit înainte să merg la Adelaide. În Adelaide a avut loc un incendiu foarte mare, și Mi-au povestit… Poți să pui nuca de cocos acolo, deasupra, așa? Mi-au povestit că focul de asemenea a avut discernământ, și au văzut mingi de foc ridicându-se pe coline, intrând în unele case și evitându-le pe altele. Unele case au fost complet arse, iar altele nu. Iar cei care nu au avut de suferit, au venit la program și au spus: „Acum știm de ce am fost salvați.” Și au văzut mingi de foc, vă puteți imagina, venind de undeva, fără să se știe cum s-au format, mingi uriașe, așa de mari, rostogolindu-se pe deal. Și au putut vedea mingi de foc rostogolindu-se sus pe deal, și intrând în case. Nu înțelegeau ce se întâmpla cu focul.

Dar partea cea mai bună a fost inundarea barurilor. Pentru că, în general, pe malul râului sunt o mulțime de baruri. Iar apa a luat toate, cum le numiți, saltelele pe care stau oamenii la soare.

 

Sahaja Yoghin: Șezlongurile.

Shri Mataji: Saltelele și restul. Totul a fost dus de ape. M-am bucurat foarte mult. Iar Sahaja Yoghinii au fost foarte fericiți să vadă asta. Mi-au pus o întrebare: „De ce este Dumnezeu supărat pe noi, aici în Adelaide?” Adelaide este pentru Australia, la fel ca Parisul. La fel ca Parisul. Este foarte promiscuu, se petrec tot felul de lucruri murdare acolo, tot felul de lucruri oribile. Este la fel ca Soho. Deci focul a ales Adelaide, pentru a arde toate aceste lucruri. Când M-am dus să văd unde a început incendiul, totul era negru, totul era negru, nimic nu mai era acolo, nimic! Nici măcar o singură frunză nu mai era acolo! Şi a fost într-adevăr surprinzător, o casă era arsă, alta nu, încă o casă arsă, alta nu. Se putea vedea atât de clar. Și unde era ars, era complet ars! Nu știu cum au ars chiar şi cărămizile, totul. Totul era absolut carbonizat. Este foarte interesant modul în care ripostează uneori natura.

Ca atunci când M-am dus la Guntur, și le-am spus locuitorilor: „N-ar trebui să mai cultivați tutun”. Exportau tot acel tutun în Anglia, vă puteţi imagina? Şi în case aveau faianță englezească, și cum numiți acel stil vechi de duşuri mari, englezești, atât de mari, încât stând sub ele, o adevărată ploaie torenţială se revarsă asupra ta. Totul fabricat în Anglia. Chiar și căzile și totul în casă erau importate din Anglia, cu banii obținuți din exportul tutunului aici. Aşa că le-am spus: „Nu ar trebui să faceţi asta.” Mi-au răspuns: „Dar, Mamă, le dăm tutun englezilor, nu indienilor”. „Și totuși nu ar trebui să faceți asta, este un lucru greşit.”

 

Shri Mataji: Cred că faci aceeaşi greşeală ca şi Mine. Oh, nu, cred că este bine. Este bine. Ai făcut-o mai bine.

Deci, ce s-a întâmplat mai departe este că le-am spus: „Nu ar trebui să cultivaţi tutun, nu este bine. Fie că e vorba de englezi sau indieni, comiteți un păcat. Nu ar trebui să cultivați tutun.” Am spus: „Aici puteţi cultiva un bumbac foarte bun, la fel ca bumbacul egiptean. Puteţi cultiva bumbac, de ce nu?” Unii M-au luat în serios, alţii s-au supărat foarte tare. La venire Mă întâmpinaseră în jur de 50 de maşini, dar la plecare, nu au venit mai mult de 2-3 persoane, pentru că erau supărați. I-am avertizat, „Dacă veți continua așa, marea este aproape și va riposta. Se va mânia pe voi, ascultaţi-Mă!”. Și s-au supărat atât de tare pe Mine, și nu au venit să Mă conducă, pentru că le-am spus asta.

 

Ei bine, ce s-a întâmplat? În acelaşi an, un taifun a lovit zona Guntur. Nu se mai întâmplase niciodată. Şi totul a fost devastat, toate culturile au fost devastate. Nu mai pot cultiva tutun acolo. Şi între timp, guvernul englez a stopat importul de tutun din Guntur. Deci, au fost loviţi de două ori, înțelegeţi, de două ori. Dar cei care începuseră să cultive bumbac, n-au avut de suferit. Deoarece apa sărată a intrat în sol, nu mai pot cultiva tutun. Și au spus că nu se mai întâmplase așa ceva.

 

După aceea au venit la Delhi şi M-au rugat: „Mamă, trebuie să veniţi din nou, ne pare rău pentru tot”. Am spus, „Nu am făcut nimic, ca să fiu sinceră, nu M-am gândit la distrugere, dar voi aţi provocat-o. V-am spus că marea se va mânia.” „Dar s-a întâmplat atât de repede, Mamă”, Mi-au răspuns. „Nu a fost atât de repede, ați avut un răgaz de cel puțin opt luni să îndreptați totul.” Imaginaţi-vă, să vă exporte acel tutun ca să-și cumpere căzi de baie englezești. Ştiţi, au un fel de complex de inferioritate gândind că, dacă trăiesc ca englezii, având căzi de baie şi astfel de lucruri, devin nişte personalităţi înalte. Dar imaginați-vă, să vinzi tutun englezilor pentru asta!

 

Veţi vedea că totul se va adeveri, tot ceea ce am spus se va adeveri. Am fost fericită să aflu că a avut loc un program despre aceste boli oribile care sunt cauzate de o viață promiscuă. Sunt foarte fericită! Să afle cu toții. Obişnuiau să se amuze pe seama Mea, numindu-Mă „victoriană”. Acum, să afle ce înseamnă asta. În aceste timpuri toată lumea este alertată.

Voi cred că Mi-aţi spus, ea Mi-a spus, că în Anglia există zece mii de oameni care suferă de aceste boli! Vă vine să credeţi? Zece mii de oameni! Și obişnuiau să Mă numească „victoriană”!

 

Gavin a sosit? Unde este? Vă spun că după o sută de ani vom înțelege asta.

Vino aici. (Despre un copil) Ne dă și el obiectele de Puja. Puteţi scoate hârtia. Acum – cred că ar trebui să punem ceva aici, un prosop vechi sau așa ceva, sau puneţi unul dintre prosoape acolo astfel încât această porţiune să se păstreze curată.

Sahaja Yoghin: Aici este apă pentru Dvs..

Sahaja Yoghin: Ia laptele.

Shri Mataji: Nu v-am dat un vas de argint, nu-i aşa? Probabil că l-am dat altui centru, nu mai ştiu. Este de la același magazin unde vindeau argint 100%. Am cumpărat pentru mai multe centre. Nu mai ştiu cui am dat unul.

Shri Mataji: Deci, au venit cu toții? Jane a venit?

Shri Mataji: A sosit? Nu?

Sahaja Yoghin: Da, Mamă, este aici.

Shri Mataji: Unde este?

Sahaja Yoghin: Este afară.

Shri Mataji: În regulă. Chemați-i pe toţi înăuntru. Puteţi veni puţin mai în față.

Shri Mataji: Dar de ce nu puneţi ceva aici?

Sahaja Yoghin: Sigur, aducem acum, Mamă.

Shri Mataji: Aţi văzut acele linii, linii de energie? Imaginați-vă.

Sahaja Yoghin: S-au găsit multe semne zodiacale aici.

Shri Mataji: Linii zodiacale?

Sahaja Yoghin: Da, le-au găsit cu ajutorul…

Shri Mataji: Acestea sunt liniile de energie care vă conduc la zodiac? Nu știam asta. Am crezut…

Sahaja Yoghin: Există una în Glastonbury și încă una în…

Shri Mataji: Deci, care sunt semnele zodiacale care sunt acolo?

Sahaja Yoghin: Toate cele douăsprezece.

Shri Mataji: Toate cele douăsprezece sunt acolo, într-un cerc? Şi aţi descoperit asta cu ajutorul unui magnet…

Sahaja Yoghin: Cred că au fost găsite în mare parte prin radiestezie.

Shri Mataji: Prin radiestezie?

Sahaja Yoghin: Cu așa ceva.

Shri Mataji: Cu asta? Sau le-au găsit cu ajutorul unui magnet?

Sahaja Yoghin: Sau poate au fost găsite urmărind vechile limite de hotar.

Shri Mataji: Ale cui limite?

Sahaja Yoghin: Ale fluxurilor de apă și ale curenților.

 

Shri Mataji: Adevărat?

Dar, de fapt, dacă luați un magnet, în anumite puncte va fi atras de pământ. Deci, dacă urmaţi acea direcție, ea formează o linie. Asta este cea mai bună metodă științifică. Radiestezia este același lucru, lucrează ca și magnetul. Și magnetul, atunci când… Vedeţi, în anumite puncte, liniile magnetice sunt puternice. Astfel magnetismul este esența Mamei Pământ, expresia Ei. De fapt parfumul este expresia Ei, dar parfumul are magnetism. Parfumul este emanat de magnetism. Ei bine, acest magnetism al Mamei Pământ se manifestă liniar. Vedeţi, nu se manifestă… numai în expresia sa ca parfum acționează în toate direcțiile. Dar altfel acționează liniar. Și puteți descoperi ușor aceste linii dacă utilizați un magnet, un magnet puternic, deplasându-l pe Mama Pământ. Veţi constata că va fi atras la un moment dat de Mama Pământ. În anumite zone este atras, în altele nu, și observați linia pe care o descriu punctele în care este atras. Este calea cea mai simplă, pentru că radiestezia poate fi bhootish uneori.

 

Shri Mataji: Dar ești sigur că au fost descoperite prin radiestezie?

Sahaja Yoghin: Nu. Cred că folosesc diferite metode combinate. Cu siguranță cel care a scris această carte a folosit radiestezia…

Sahaja Yoghin: a folosit radiestezia ca una din metode.

Shri Mataji: Dar radiestezia poate fi contestată de știință.

Sahaja Yoghin: Cea din Glastonbury, Mamă, a fost fotografiată aerian. Cea din Glastonbury a fost descoperită cu o fotografie aeriană.

Sahaja Yoghin: Imaginea formată de granițele câmpurilor sau așa ceva.

Shri Mataji: Cum au realizat fotografia aeriană?

Sahaja Yoghin: Au văzut că granițele câmpurilor alcătuiesc un model.

Shri Mataji: Ale câmpurilor?

Sahaja Yoghin: Da.

Sahaja Yoghin: Granițele vechi dintre culturi.

Shri Mataji: Cele vechi?

Sahaja Yoghin: Câmpuri, drumuri și fluxuri de apă, Mamă.

Shri Mataji: Trebuie să fi fost construite în felul ăsta în mod inconștient. Iar pe vremuri oamenii erau mult mai sensibili, mult mai receptivi la Inconştient. Nu erau atât de artificiali. Dar atunci când devenim artificiali, construim atâtea bariere interioare, încât nu mai suntem sensibili la ceea ce ne dictează Inconştientul. Iar când nu puteţi simţi ce vă dictează Inconştientul, începeţi să aveți așa-numitele dezbateri, analize. Tendința de a analiza vă îndepărtează de acea sensibilitate. Dar dacă sunteţi persoane simple şi naturale, sunteţi deosebit de sensibili la ceea ce vă transmite Inconștientul. Sunteţi foarte sensibili.

 

Puteţi veni mai în faţă. Cred că puteţi veni mai în față. Vă puteți mișca puțin? Veniți mai în față. Veniți mai în faţă. Puteţi. Vino, Esther. De fapt cei noi ar trebui să fie în faţă, cei din Brighton. Este mai bine așa. Vino mai în față. Cei din Brighton ar trebui să vină cât mai în faţă. Gavin, cred că ar fi mai bine să vii în partea asta. Pentru că trebuie să… Vino aici, stai jos, stai jos. Cred că poţi să-l pui în partea aceea. Cine mai este acolo? Steve… Mai este cineva afară? Nick, dacă poți… Câteva persoane pot sta și în partea cealaltă a lui Nick. Astăzi este o zi foarte frumoasă, însorită, nu-i așa?

Sahaja Yoghin: Doriți să întredeschidem fereastra, Mamă?

Shri Mataji: Poți să repeți?

Sahaja Yoghin: Ați dori fereastra întredeschisă?

Shri Mataji: În regulă. Cred că este mai bine să o deschideţi pe aceea.

Sahaja Yoghin: Este deschisă, Mamă.

 

Shri Mataji: Este deschisă? Bine.

Astăzi este o zi măreață pentru a fi în Brighton, pentru că este ziua de naştere a lui Buddha. Astăzi este ziua de naştere a Domnului Buddha. Cu toții ați auzit de nașterea Sa, și că mama Lui a visat un elefant, un elefant mare alb, înainte de nașterea Lui Buddha. Iar atunci a fost prezis că „În familia voastră se va naşte un copil care va fi, fie un mare sfânt, fie un mare rege”, numit în sanscrită „Chakravarti”, însemnând „Conducătorul întregii lumi”.

Aşa că tatăl Lui s-a îngrijorat şi s-a gândit că trebuie să îşi implice fiul în viața de familie, în viața materială şi să-I ofere toate plăcerile vieţii. Așa că I-a construit un loc foarte special, un palat frumos în care să trăiască, și apoi L-a căsătorit cu o fată pe nume Yashodhara, care era foarte, foarte frumoasă. I-a dăruit toate plăcerile vieţii, tot ceea ce ar fi putut să-L îndepărteze de ascetism.

Ştiţi, de asemenea, povestea Lui, cum a întâlnit într-o zi pe drum, trei oameni în diverse ipostaze, şi cum s-a întrebat: „De ce îmbătrânesc oamenii?” „De ce trebuie să sufere în viaţă?” şi „De ce trebuie să moară?”. Deci aceste trei întrebări L-au îndemnat să cerceteze. Și astfel a început strădania Lui de a înţelege de ce li se întâmplă asta fiinţelor umane. Așa și-a început căutarea.

 

Aşadar, a ajuns în punctul în care nu a mai putut suporta confortul şi toate ataşamentele cu care îl înconjurase tatăl Său. Avea un fiu al cărui nume era Rahul, şi o soţie pe care i-a părăsit în căutarea adevărului. Aş spune că a început căutarea adevărului dintr-un punct greșit, pentru că a dorit să ştie de ce există nefericire în viaţa fiinţelor umane. Și astfel a început de la colectivitate către centru.

Când văd nefericire în jurul nostru, mulţi Îmi spun: „Dar cu ceilalţi ce se va întâmpla? Va primi toată lumea Realizarea? Vor primi toți Realizarea Sinelui?” Cred că direcția este greşită pentru că, întâi trebuie să ne întrebăm dacă noi suntem în regulă. Suntem noi perfecţi? Suntem plini de bucurie? Am primit noi cunoaşterea absolută? Este mai bine să porniți din acest punct.

Buddha a pornit greşit în căutarea Sa, de la colectivitate, dorind să îndepărteze nefericirea oamenilor, de aceea, calea Lui a fost una foarte ocolită. A citit toate cărţile, Vedele, a mers la mari experți, la toţi marii învățați, pentru a le cere răspunsul la întrebarea: „De ce există aceste trei lucruri?” care sunt: roga care înseamnă o sănătate sau o stare fizică șubredă; apoi moartea şi bătrâneţea.

S-a dus și a întrebat mulți oameni. Iar ei au spus: „Trebuie să murim pentru că ne-am născut.” Și apoi au spus că: „Trebuie să îmbătrânești, deoarece este condiția în care te naști, şi trebuie să suferi pentru că săvârșești păcate.” Nu a fost însă mulţumit de acest răspuns. Aşa că şi-a continuat căutarea.

Apoi a obosit, și complet sătul de atâta căutare. ajuns într-un loc numit Gaya, care este foarte aproape de Patna – am văzut locul şi copacul – s-a aşezat sub un copac banyan și a adormit, obosit fiind de atâta căutare. Când s-a trezit, şi-a primit Realizarea în mod spontan, și a crezut că întreaga dramă a luat sfârşit.

 

Mama Lui a fost însăşi Adi Shakti, care I-a dat naştere, dar a murit imediat după naşterea copilului. Și Buddha şi-a primit Realizarea. În momentul în care şi-a primit Realizarea, nu exista nimeni care să-i poată spune ce este aceasta, care este semnificaţia ei, nimeni care să decodifice, sau să-i explice ce trebuia să înţeleagă. Însă datorită căutării Sale extraordinare şi a dorinţei arzătoare, s-a trezit Shuddha Iccha, Kundalini Însăşi.

 

Însă bineînţeles că, de fapt, Adi Shakti L-a binecuvântat, și şi-a primit Realizarea sub acel copac banyan. Orice încarnare care a venit pe pământ a trebuit să acționeze – samayachara – potrivit acelui moment, potrivit acelor vremuri în primul rând. Iar în al doilea rând necesitatea venirii acelei încarnări pe pământ a fost creată în primul rând în fiinţele umane.

Deci, spre exemplu într-o vreme în care era prea mult ritualism, brahmanism sau preoție, iar oamenii încercau să facă totul conform acestor ritualuri artificiale, a trebuit să vină pe pământ o încarnare pentru a corecta aceste idei. Aşa cum Shri Krishna a venit și a spus că totul este leela, nelăsându-i să facă Puja sau altceva, ci numai să danseze raas și să se bucure. Potrivit Lui totul în jur este doar o glumă. Aşadar a adus acest concept în conştiința oamenilor din acel timp, că întreaga lume este un joc (leela), este un joc al dorinței lui Dumnezeu. Aşa că bucuraţi-vă de el.

 

Iar în Delhi avem un frumos festival numit Holi care a fost inițiat de Shri Krishna. A fost cineva acolo în timpul festivalului Holi? Nu.

Shri Mataji: Ai fost acolo?

Sahaja Yoghin: Unde, Mamă?

Sahaja Yoghin: Cu doi ani în urmă.

Shri Mataji: Dar de data asta nu aţi fost acolo. Bine. S-ar putea să primiți poze de la festival.

Când Buddha a venit pe acest pământ, s-a gândit în același fel că este mai bine să nu vorbească despre Dumnezeu. Pentru că în căutarea Lui toţi I-au spus că Dumnezeu este Cel care face totul. El te pedepseşte, El te face să îmbătrânești. El face totul. „Dar până la urmă ce este Dumnezeu și de ce o face?” „Întreabă-L pe Dumnezeu” i-au răspuns. „Dar unde este Dumnezeu?” Deci, toată lumea dădea vina pe Dumnezeu, ca de obicei.

Așa se întâmplă şi în ziua de azi, nimic nou. Nimic neobişnuit, aş spune. Aşa că, „Dumnezeu trebuie să fi făcut asta, în orice caz”. Dacă vă tăiați gâtul – „Dumnezeu mi-a pus cuțitul în mână, și El mi-a tăiat gâtul.”

 

Deci Buddha s-a gândit că este mai bine să nu vorbească de Dumnezeu. Pentru că toată lumea merge către Dumnezeu. Apoi unii oameni pe care i-a întâlnit I-au spus: „Am devenit Dumnezeu”. „Cum?”, le-a răspuns El. „Sunt Dumnezeu acum.” „Cum?” Pentru că avea puterea de a hipnotiza, se credea Dumnezeu. Imaginaţi-vă!

 

Deci Buddha a crezut că este periculos să vorbeşti despre Dumnezeu pentru că oamenii se folosesc de Dumnezeu în propriul lor scop, spunând mereu, „Oh, Dumnezeu trebuie să facă asta, El a făcut asta, iar eu sunt în legătură cu Dumnezeu, şi Îi voi spune.”

Așa că Buddha a spus: „Mai bine nu vorbesc despre Dumnezeu”. Pentru că astfel atenţia oamenilor a mers pe ritualism, pe lucruri artificiale, pe construcția multor temple şi a tuturor acelor lucruri oribile care nu ar fi trebuit făcute.

 

Spre exemplu, dacă mergeţi în sud, veţi afla că în temple, rad complet capul femeilor. Iar ele trebuie să – este o porțiune pietruită de-a lungul zidurilor până la pereții templului – iar femeile care şi-au ras capul înconjoară templul rostogolindu-se în această zonă. Uneori trebuie să o facă de 1008 ori, rostogolindu-se, imaginați-vă! Iar peste ele se toarnă apă. Dumnezeu ştie ce ritual este acesta şi de unde a venit! Iar săracele femei continuă să înconjoare templul în felul acesta, şi cineva toarnă apă peste ele tot timpul, găleată după găleată. Soţii şi frații femeii aduc apă tot timpul, udând-o unul după altul, în timp ce se înconjoară templul, rostogolindu-se pe acea porțiune plină de noroi.

Am fost şocată când am văzut. Mi-am spus: „Ce este asta?” Apoi, mai târziu, această practică s-a modernizat și au început să vândă părul în străinătate, așa că totul a devenit o mare industrie în Madras. Părul a fost făcut coc și trimis în Anglia sau în alte locuri. Deci, s-au făcut lucruri ridicole în numele Lui Dumnezeu, lucruri ridicole!

 

Așa că Buddha s-a gândit: „Mai bine nu vorbesc despre Dumnezeu. Primul pas este Realizarea Sinelui”. Trebuie să spun că a fost un mare Sahaja Yoghin. A spus: „Nu e nevoie de nimic, nu vorbiți despre Dumnezeu, mai întâi obțineți-vă Realizarea.” A fost prima condiție. „Stabilizaţi-vă Realizarea. Nu are rost să faceți nimic până când nu vă stabilizați Realizarea.”

Deci El și-a început propria metodă de răspândire a cunoașterii iluminate sau a budismului, cum este numit. Desigur, a devenit „ism” mai târziu. Așadar, El a început totul cu ideea că oamenii ar trebui să devină mai întâi Buddha. „Buddha” înseamnă „realizat”, buddha înseamnă „să cunoști”. Deci „Buddha” înseamnă „cel care are cunoașterea” – adică „cel ce este un suflet realizat”.

El spune: „Buddham sharanam gacchami”, „Mă închin”- nu, „Mă abandonez”, sharanam înseamnă „abandonez” — „Mă abandonez celor ce sunt Buddhas” – adică tuturor Sahaja Yoghinilor. Sunteți cu toții Buddhas, pentru că aveți cunoașterea. Când cunoașteți, sunteți Buddha.

 

Ei bine, fără să vă dedați la toate acele absurdități, ale renunțării, ale rasului pe cap sau a unor veșminte specifice, v-ați primit Realizarea. Este un drum fără ocolișuri, o cale scurtă. De ce? Pentru că Buddha a pornit din partea opusă. Dar dacă El ar fi pornit direct de la El Însuși, ar fi fost mai bine.

Să vă spun cum stau lucrurile din punct de vedere practic. Presupunând că doriţi să vă reparaţi casa. Trebuie să aveţi unelte pentru asta. Dar dacă sunteți îngrijorat pentru toate casele din lume şi începeţi să reparaţi, nu reparaţi nici celelalte case, nici pe a voastră. Deci mai întâi trebuie să începeți cu voi înşivă. Întâi de toate puneţi-vă atenţia pe voi înşivă. A vă îngrijora de ceilalți, este de asemenea o metodă prin care evitați să vedeţi problema, să vedeţi realitatea, și anume, că dacă nu sunteţi în regulă, cum veţi putea ajuta întreaga lume?

 

Deci, când atenţia voastră merge spre alte lucruri, trebuie să ştiţi că este ceva greşit cu voi, care trebuie corectat înainte de toate. Și de aceea I-a luat atâta timp, învârtindu-se în același loc. A trebuit să renunţe la soţie, la familie, să renunţe la tot, pentru a-și primi Realizarea. Pentru că doar renunţând la tot, a înţeles că El este cel care trebuie să-și primească Realizarea. Este o cale foarte ocolită.

Dar puteţi spune: „Nu mă interesează nimic. Mai întâi să fiu în regulă”. Asta este Sahaja Yoga. Însă oamenii au urmat metoda Lui de a-L realiza pe Dumnezeu. Mulţi cred că trebuie să sufere asemeni lui Christos, pentru a ajunge la Dumnezeu, că trebuie să renunţe la cele lumești, pentru a ajunge la Dumnezeu.

 

De fapt, această renunțare nu este decât un mit. Cum renunţaţi la lucrurile lumești? Este o iluzie! La ce să renunţaţi? Oricum nu puteți lua nimic cu voi când plecați din această lume. Puteţi lua cu voi măcar un capăt de aţă? Nimic! Când veniţi pe lume, țineți pumnii așa, închiși. Când plecaţi, mâinile sunt deschise.

 

Aţi văzut vreodată o persoană moartă? Întotdeauna are mâinile aşa, nu are nimic în ele. Pleacă cu mâinile goale. Deci nu luaţi nimic din această lume, aşa că această renunţare, „Renunţ la asta, la cealaltă, mă detașez de asta, renunţ la soţia mea, și alte astfel de lucruri”, nu are sens. Pentru că este o stare a minţii în care ființa voastră devine – nu ştiu echivalentul în limba engleză – ceva care nu se lipeşte, cum îl numiți? Nu, nu, nu. Este vorba de o substanță care nu aderă la nimic. Shri Mataji: Aici avem tot felul de substanțe de lipit.

 

Sahaja Yoghin: Detașată, Mamă?

Shri Mataji: Nu, nu, mă refer la acea calitate. Este o calitate a temperamentului, care nu se atașează de nimic. Nu se atașează de nimic. Dacă îl pui aici, nu va rămâne pe loc. Așa cum este săpunul – sau ceva de genul asta.

Sahaja Yoghin: Ca mercurul, Mamă. Ca mercurul, care alunecă.

Shri Mataji: Da. Ca mercurul! Dar chiar și mercurul poate fi lipit uneori utilizând căldura. Dar ceea ce vă spun este chiar mai mult decât mercurul, e absolut, nu se atașează de absolut nimic, înţelegeţi? Pur și simplu deveniţi aşa. Purtați una, alta, aveţi un anumit lucru, dar nu vă atașați de nimic din toate acestea. Numele zeităţii este Nirmama. Nirmama. Ea nu posedă nimic, nu se atașează de nimic. Ea se regăsește în absolut tot, dar nu se atașează de nimic. De exemplu, priviți această flacără. Nu se fixează de nimic, există prin ea însăşi. Nu se atașează de nimic. Cred că este cel mai apropiat sens, nu se fixează de nimic. Orice se atașează de flacără, este ars. E o idee bună.

 

Deci, așa stau lucrurile, o persoană iluminată nu se atașează de nimic. Şi ceva care încearcă să se apropie prea mult, va fi mistuit. Deci, o asemenea persoană nu se atașează de nimic. Dar nu este ceva mental, să spui doar: „Nu sunt ataşat de tine”.

Auzi foarte des aici, mai ales „Te urăsc”. Nu puteţi urî pe nimeni. Cum aţi putea? Şi nici nu puteţi iubi pe cineva, pentru că ataşamentul nu vă poate da niciunul dintre cele două sentimente. Pentru că sunteţi ataşat de cineva, spuneţi că îl urâţi și că îl iubiţi în același timp. Pentru că atașamentul vă dă aceste două tendințe. Aşa că, dacă sunteţi ataşați, aveţi ambele tendințe. Acum urâţi, iar în următorul moment iubiţi, apoi iar urâţi, din nou iubiţi, şi nu ştiţi ce se întâmplă cu voi.

Dar de fapt, mintea noastră are o astfel de natură încât fie se ataşează mental, fie se detaşează mental. Dar, de fapt, chiar dacă să spunem că iubiţi pe cineva foarte mult, nici măcar nu muriţi împreună, indiferent ce aţi încerca. Nu puteţi muri împreună. Unul dintre voi trebuie să moară mai devreme, celălalt mai târziu.

 

Deci, răspunsul la întrebarea pusă de El, „Care este cauza acestor lucruri?” a fost că totul se întâmplă din cauza dorinței. Toate problemele sunt cauzate de dorințele umane, precum moartea, bătrâneţea sau bolile – toate sunt cauzate de dorinţă. Cum înțelegem acest lucru în limbaj Sahaja?

 

Dorința, așa cum știți, este partea stângă. Partea stângă vă dă moartea. Când vă folosiți foarte mult partea stângă, aceasta se epuizează, împingându-vă către moarte. Când partea stângă sau dorința este epuizată vă îmbolnăviți. Iar când partea stângă este utilizată în exces, îmbătrâniți. Desigur, partea dreaptă este cea care face toate aceste lucruri, dar partea stângă este cauza. Dacă nu aveți nicio dorință, nu veți merge pe partea dreaptă.

 

Mai întâi este dorinţa, totul începe cu dorinţa. Buddha a descoperit într-adevăr cauza, dar nu a explicat ce este dorinţa. Dorinţa înseamnă partea stângă.

Când avem dorinţa pură, care este Kundalini, atunci toate aceste lucruri sunt neutralizate. Când Kundalini se ridică, dorinţa pură, singura dorinţă adevărată, vă dă Absolutul, prin care nu îmbătrâniţi, nu muriţi, şi nu vă îmbolnăviţi, pentru că obțineți ceea ce este etern, care nu moare. Deveniţi Spiritul.

Când vreţi să muriţi, muriţi. Când vreţi să vă încarnați din nou, vă reîncarnați, și aveţi acel temperament de suflet realizat care nu moare. Și asta este ceea ce luaţi de fapt cu voi. Când muriți, luați Realizarea Sinelui cu voi.

 

Deci, ceea ce Buddha a încercat să spună a fost că nu ar trebui să avem nicio dorinţă. Ei bine, pentru că drumul Lui a fost astfel, a mers de la o dorință la alta, renunţând la toate rând pe rând, până când în cele din urmă a ajuns la Kundalini.Se spune: „Yan neti neti vachanair nigama avochu”.

Când continuați să spuneți: „Nu asta, nu asta, nu asta”, ajungeţi într-un punct în care vă întrebați: „Ce a mai rămas până la urmă?” Este dorinţa pură, dorinţa care este Kundalini.

De exemplu spuneţi: „Voi avea o casă. Nu, nu voi avea o casă. Voi avea o maşină. Nu, nici asta. Nu voi avea o soție. Nu mă voi uita la nicio femeie. Nu mă va interesa asta. Voi renunţa la una, la alta, la toate…” până când ajungeţi la un punct, care este absolut. Iar în acel punct realizați că se ridică Kundalini. Dar e o cale lungă. De ce să nu începem cu ridicarea lui Kundalini? Este mai simplu.

Aşa că în Sahaja Yoga lucrurile se petrec invers, începeţi cu trezirea lui Kundalini, neutralizând toată partea voastră stângă. Înţelegeţi ideea? De aceea Buddha a fost mereu considerat un ateu. Nu a fost. Nu a fost ateu. Dar, din diplomație, El şi Mahavira care au fost contemporani, au decis: „Să nu pomenim deloc de Dumnezeu”. Pentru că, îndată ce vorbești de Dumnezeu, se nasc mari filosofii, iar oamenii încep să le revendice. Adică, se identifică cu asta.

 

De fapt, oricine citeşte Gita devine un fel de Krishna, Shri Krishna Însuși, prin modul în care vorbește. Rămâi șocat de felul în care vorbește, asemeni lui Shri Krishna în carul de luptă sfătuindu-l pe Arjuna. Așa se comportă, este stilul lor. Am întâlnit un domn numit Chinmayanand, şi am fost uimită de felul în care vorbea, am fost surprinsă; adică, se comporta ca şi Shri Krishna – desigur, arăta oribil – dar el se credea Shri Krishna Însuşi.

 

Deci astfel de identificări au oamenii când încep să vorbească despre Dumnezeu, căile şi metodele Lui. Deci Buddha a spus: „Să lăsăm asta. Să vorbim doar despre Realizarea Sinelui. Acesta este primul pas.” Iar Mahavira a procedat la fel. Asta i-a ajutat foarte mult în acele timpuri pe toţi cei care erau dedicați ritualurilor; spuneau: „Este foarte dificil, hinduismul este cel mai dificil lucru.” Trebuie să posteşti duminica din cauza soarelui, luni din cauza lunii, marți pentru Marte” — şi aşa mai departe. Atunci când mai mâncaţi? Dacă vreţi să ajungeți la Dumnezeu, trebuie să vă faceţi baia la ora 4.00 dimineaţa, să faceţi una, alta, să vă radeţi pe cap, să deveniți un sanyasi; şi nu puteţi mânca anumite lucruri, nu aveţi voie să faceţi asta, au început tot felul de ritualuri.

 

Dar Buddha a simţit că dacă veţi adopta sanyasa, atunci jumătate din dorinţele voastre dispar; sunteţi un sanyasi, faceţi munca lui Dumnezeu, și nu este nevoie să aveţi o familie sau altceva, deci jumătate din dorinţele voastre dispar. Dacă aveţi o familie, atunci doriţi să faceţi ceva pentru ea, să aveţi grijă de familie; toate aceste lucruri trebuie făcute.

 

Dar nu a realizat că El era un suflet realizat, pe când ceilalţi nu. Dacă un suflet realizat face asta, pentru el nu contează. Pentru un suflet realizat nu contează dacă are sau nu familie, pentru că nu este ataşat. Dar pentru o persoană care nu este un suflet realizat, dacă va renunţa la maşină, la casă, şi va merge în Himalaya, ce va face acolo? Va avea o colibă şi un gard de sârmă ghimpată în jur.

Apoi s-ar putea gândi la o casă în stil georgian, ca să fie ca un stăpân englez. Pentru că, în opinia lor, stilul georgian este modest. „Deci putem avea o astfel de casă, până la urmă suntem sanyasi.” Este tipic! Vă spun, orice minte occidentală gândește astfel: că ar trebui să fim simpli.

„Foarte împopoțonat” este expresia pe care o vor folosi. Dacă puneţi chiar și un pic de – „Oh, e foarte împopoțonat.” Vor ca totul să fie simplu, necizelat, înţelegeţi? Dar cum rămâne cu interiorul nostru? Cu ce este plin? Este plin de sticle de rom, una, alta. Dar în exterior totul trebuie să fie absolut lipsit de decorațiuni. Mâncarea nu ar trebui să fie… Dacă este posibil, ar trebui mâncată în forma sa naturală, dacă nu, să nu aibă niciun gust. Ar trebui să fie atât de lipsită de gust, încât orice oaspete trebuie să rămână nemâncat.

 

Au apărut toate aceste idei ciudate referitoare la ascetism – apoi avem alții, cum sunt Shambalas, care se duc acum în deşertul Gobi. S-au gândit că acest deşert nu este suficient, și trebuie să meargă în deşertul Gobi. Aşa că acum se duc acolo. Toate aceste idei absurde au venit din budism şi de asemenea din jainism. Jainiştii au mers spre cealaltă extremă, spre vegetarianism. Buddha Însuși nu a fost vegetarian, știţi asta? El Însuşi nu a fost vegetarian, și nici Mahavira, veţi fi surprinşi. Vegetarianismul a fost pentru ei o filozofie. Nu a fost un mod de a te hrăni fără să mănânci carne sau altceva, pentru că Buddha a murit aflându-se la unul dintre discipolii Săi care era vânător, și care vânase un mistreț. Iar el I-a spus lui Buddha că mistrețul era proaspăt ucis şi gătit doar pe jumătate. Fiind indian, nu a putut digera carnea pe jumătate crudă, şi s-a îmbolnăvit – cred că ficatul a fost problema, și așa a murit Buddha.

 

Nici Eu nu pot mânca o mâncare gătită pe jumătate. O mâncare pe jumătate făcută este ceva oribil, dar o mâncăm pentru că este „simplă” sau ceva în genul ăsta. Oamenii cred că este mai naturală. Asta este în mintea lor. Dar analizează totul. Voi sunteţi atașaţi în interior, așa că nu vă veți schimba comportându-vă astfel în exterior.

Aşa cum hipioţii cred că dacă trăiesc ca oamenii primitivi, vor deveni ei înșiși primitivi. Dar nu puteţi, mintea voastră este modernă! Doar trăind astfel şi purtând o perucă ca un hipiot, pot deveni primitiv? Nu pot, mintea mea este modernă. Oamenii nu înţeleg că exagerează cu analiza, și toate aceste deliberări pot fi reduse doar dacă Sinele vine în atenţia noastră. Altfel toate aceste idei sunt doar proiecţiile noastre mentale.

 

Deci toți acești sanyasa şi toate aceste idei au venit în timp; Oamenii au denaturat mesajul tuturor încarnărilor venite pe pământ. Și ați fi șocați să știți până la ce extremă a ajuns să fie denaturată imaginea lui Buddha, luând astfel naștere multe formațiuni. Ginerele Meu a vizitat o parte din peşterile în care au trăit unii dintre primii budişti; în peşteri, deoarece nu erau sprijiniţi de regi sau de altcineva. Deci au trăit vremuri grele, obișnuind să locuiască în peşteri. Şi ginerele Meu Mi-a spus că în acele peșteri există scrieri în sanskrită, în pali şi în dialect indian, spunând că Realizarea Sinelui este un lucru spontan. Are textul fotografiat. Aşadar, totul iese la lumină.

Deci la acea vreme se știa despre Sahaja Yoga. Se știa. Dar apoi, ca orice religie, budismul a fost denaturat şi au apărut tot felul de devieri ciudate putem spune. De asemenea, budismul a dispărut, a devenit Mahayan, Hinayan, tot felul de lucruri.

 

Dar unul dintre discipolii lui Buddha numit Viditama a fugit din India, s-a stabilit în Japonia, şi a inițiat sistemul de religie zen, în care s-a păstrat conceptul de trezire spontană. Sistemul zen a păstrat deci acest concept.

Apoi a fost Lao Tse, care nu a vorbit despre Dumnezeu, nici despre Buddha, ci despre Tao Însăși, energia, sau, putem spune, despre Adi Shakti. Deci aceste două mișcări autentice au rămas în urma lui Buddha.

 

În timp ce, cercetându-se istoria Chinei, s-a aflat că Adi Shakti a trăit acolo cu mulți ani în urmă, în forma lui Quan Yin. Și astfel Quan Yin a fost privită de mulți budiști, ca zeiță.

Apoi Buddha a luat de asemenea și o altă formă, pentru că exista o mare competiție între hindușii și budiștii acelor timpuri. Astfel că au vrut să-I dea o formă – pentru oamenii obișnuiți filosofia este foarte greu de înțeles – așa că s-au gândit că: „ar trebui să avem expresia lui Buddha așa cum a fost și cum va fi”. Așa că I-au dat o formă – „El este Matreya care va veni”, „Viitorul Buddha este Bodhisattva” – și au început să-I facă statui și toate celelalte.

 

Deci L-au transformat pe Buddha în Dumnezeu. Au început să-L folosească ca reprezentare a Puterii Divine, dându-I forme, exprimări, și lucruri de acest fel.

Dar Buddha Însuși a fost atât de înspăimântat de ritualism încât a spus: „Nu trebuie să venerați nimic, nu trebuie să construiți temple.” Așa că, au găsit un subterfugiu: „Dacă nu avem voie să construim temple, vom construi stupe”. În stupe au pus un dinte al lui Buddha. Desigur, este un lucru de apreciat că l-au pus acolo, deși Buddha a fost împotrivă.

 

A avut doi discipoli, Sariputta și Moggallana care i-au fost discipoli foarte buni, iar oasele lor au fost colectate după incinerare și puse în stupe. Categoric a fost un lucru înțelept să fie puse acolo. Desigur, oasele și alte astfel de lucruri, nu ar trebui deranjate pentru că nu este bine, creează probleme corpului.

Dar măcar dacă le-ar fi așezat în Mama Pământ, ar fi fost bine, dar le-au pus în racle. Prima raclă era de aur, a doua de argint, a treia de fier, a patra de lemn; au mumificat acele rămășițe. A fost un lucru total greșit, pentru că, păstrând astfel rămășițele acestor oameni măreți, poate fi împiedicată renașterea lor, a corpului care dorește să se reîncarneze. Este în regulă să păstrați părul sau unghiile, dar nu ar trebui să păstrați astfel, părți din corpul lor.

 

Iar aceste lucruri le-au dat alte idei lipsite de sens oamenilor oribili. S-au gândit că: „Dacă trebuie să păstrăm ceva din corpul unei persoane divine, de ce nu i-am tăia mâna?” Aşa că, în Tibet și astfel de locuri, în special în Ladakh, obişnuiau să taie mâinile oamenilor când mureau; şi a început un mare ritual al morţilor, atenția mergând către ei; și astfel au început să se mişte spre partea stângă. Cei mai mulţi dintre budiști au mers pe partea stângă, ceea ce fusese absolut interzis de către Buddha, pentru că El este pe partea dreaptă. El a spus: „Renunţaţi la dorinţe. Îndepliniţi-vă karmele fără dorinţă”, a fost ideea Lui. A-ți activa partea dreaptă fără dorinţă – a fost filosofia Lui.

Dar ei sunt cu toţii pe partea stângă. Au dorinţe, nu numai dorinţe, dar tot ceea ce fac, fac din dorință. Cel mai rău este în cazul japonezilor, care cred că pot comite suicid în numele naţiunii. Se vor sinucide având această dorință. Pot comite suicid, pentru a-şi salva ţara. Este absurd.

 

Buddha a spus: „Orice trebuie să faceţi, faceți lipsiți de dorință”, lucru dificil pentru fiinţele umane. Câți sunt cei care o fac fără dorință? Orice facem, are la bază dorința. Chiar și la nivel subtil. Chiar și atunci când facem Puja, o facem cu dorința de a ne îmbunătăți vibrațiile. Vă puteți gândi la o stare care este absolut lipsită de dorințe? O singură persoană are această stare. Nu există dorință, este fără dorință. Totul este făcut fără a avea dorință, deci nu există dezamăgire, nu există nefericire. Mergi în America, conștient fiind, că va fi o experiență oribilă, dar este o glumă, mergeți doar pentru a vedea gluma, fără nicio speranță. Ar putea să fie până la urmă extraordinar, dar sunteți fără dorință. Vedeți, întreaga personalitate este atât de lipsită de dorințe încât chiar dacă doresc ceva, trebuie să vă cer vouă să vă doriți, pentru că Eu Mi-am pierdut simțul de a dori. Am spus de atâtea ori: „Mai bine faceți-o voi pentru Mine”. Până când nu Mă rugați, nu o pot face. De aceea vă cer: „Scrieți-Mi o scrisoare” pentru că nu doresc nimic. Într-adevăr nu pot, nu fac nimic! Fără să fac nimic, se întâmplă, de ce ar trebui să mai doresc? Cu adevărat nu fac nimic! Veți fi uimiți, nu fac nimic, nu-Mi doresc nimic, totul se întâmplă. Eu doar privesc, iar voi spuneți: „Mamă, Dvs. ați făcut asta”. Sunt total surprinsă!

 

Acesta este Tao. Dacă citiți despre Tao, se spune că nu face nimic, dar totul se întâmplă. Deci, asta este ce a spus Buddha, ceea ce este complet Sahaj – că trebuie să faceți totul fără să existe la bază dorințe iar El este cel care ne controlează egoul. Iar dacă nu aveți dorințe, nu veți avea nici ego. Egoul se naște doar atunci când aveți dorința de a face ceva. Când nu aveți dorință, o faceți doar pentru a vă amuza, pentru bucurie, doar pentru a o face. Cum veți dezvolta ego în acest caz? Nu puteți. Ca un artist care pictează doar pentru a se bucura și apoi aruncă pictura. Creează ceva doar pentru amuzament.

Dumnezeu este așa! Fără dorința de a obține ceva. Adică, dorința este atât de grosieră, poate fi extrem de grosieră; și poate deveni din ce în ce mai subtilă, este o cale bună, dar poate fi, de asemenea, foarte, foarte grosieră. Spre exemplu, unii oameni pot crede că ar trebui să picteze ceva pentru că vor primi mulți bani. Sau că ar putea vinde pictura chiar și celei mai meschine persoane pentru mai mulți bani. Este, cu siguranță, cea mai grosieră dorință, care vă face să vă îndreptați către cele mai păcătoase lucruri… Vreau să spun că pot fi dorințe chiar mai rele decât asta, pot fi foarte multe – dar în această zi auspicioasă n-ar trebui să ne gândim la ele.

 

Dar, măcar dacă venim la Puja, să o facem doar pentru a ne bucura de ea, fără niciun fel de dorință. Doar pentru a vă bucura de ea! Vreau să spun că ne bucurăm de multe lucruri astfel. De exemplu, ne bucurăm de compania celorlalți. Gândiți-vă la asta! Cu toții ne bucurăm de compania celorlalți Sahaja Yoghini. Nu o facem cu un scop anume, nimic de acest fel. Vă bucurați doar, fără să aveți nicio dorință; Vă bucurați doar de dragul de a vă bucura.

 

Când temperamentul nostru capătă acea puritate în care facem totul fără nicio dorință, înseamnă că ne-am eliberat de ego, iar Buddha este trezit în interiorul nostru. Aceasta este importanța lui Buddha, că El s-a stabilit în locul cel mai dificil, în partea stângă a capului nostru. La unii oameni acest loc este prelungit până în acest punct. Capătă așa o durere îngrozitoare, trăgându-l de acolo, nu vă puteți imagina. Acest punct oribil, care este atât de ciudat; uneori se poate umfla așa, alteori poate ieși în felul ăsta, este oribil, și cu toții îl aveți destul de dezvoltat. Ia diferite forme, și are diferite căi și metode.

 

Pentru asta trebuie să spunem: „Buddham sharanam gacchami”, însemnând „Ne abandonăm lui Buddha”. Apoi, ce spune mai departe? A doua mantră este foarte bună: „Sangham sharanam gacchami” – „Mă abandonez colectivității, sangham”. „Sangha” este colectivitatea. „Mă abandonez colectivității”. Egoul coboară. Mai întâi lui Buddha, care este stabilit aici, care este zeitatea, Iluminarea, voi spuneți: „Mă abandonez lui Buddha”. Apoi spuneți: „Mă abandonez colectivității”. Oamenii egoiști nu se pot abandona. Deci: „Mă abandonez colectivității”; așa că spunem: „Sangham sharanam gacchami”. Ne abandonăm lui Virat. Care este cea de a treia? „Buddham sharanam gacchami”, „Sangham sharanam gacchami”, și a treia – „Dhammam sharanam gacchami”. „Dhammam sharanam gacchami” – „dhamma” înseamnă religia, echilibrul. „Mă abandonez religiei” care este esenţa. Sau le puteți pune în altă ordine, „Buddham sharanam gacchami, dhammam sharanam gacchami, sangham sharanam gacchami.” Asta e tot; dacă ați obţinut aceste lucruri, putem vorbi despre Dumnezeu, nu înainte. Deci aceste trei lucruri trebuie obţinute.

 

În Sahaja Yoga putem spune astfel, în primul rând, „Dhammam sharanam gacchami” – „Mă abandonez virtuţilor mele”. Toate dorinţele pot fi abandonate virtuţii. „Este cinstit să fac așa?” Puteţi; dacă sunteți astfel educați, nu veţi avea dorinţa de a face ceva incorect sau nedrept. Pur şi simplu, nu o veţi face. Deci – „Dhammam sharanam gacchami”. Apoi ar trebui să spuneţi: „Buddham sharanam gacchami” însemnând „Mă abandonez iluminării mele”. Aceasta este a doua stare, când v-ați înălțat deja. „Mă abandonez Iluminării mele, Iluminarea Spiritului meu. Spiritul mă va ghida, nu tentaţiile fizice, mentale sau emoţionale, lipsite de sens. Ce anume mă ghidează? Spiritul!” Şi „Sangham sharanam gacchami”, mă abandonez colectivității, Întregului, lui Virat. Acesta este modul în care trebuie să evoluăm.

 

Deci, în cele din urmă Buddha a ajuns în acelaşi punct, și anume: „Trebuie să încep cu mine însumi. De la mine însumi spre ceilalţi, nu de la ceilalţi spre mine.” Este ca şi cum ai trata copacul din exterior, nu de la rădăcini.

 

Dar Sahaja Yoga vă tratează de la rădăcini. În primul rând vă primiţi Realizarea. Apoi învăţaţi cum să vă abandonaţi dharmei voastre. Apoi deveniţi conştienţi la nivel colectiv. Colectivitatea este un temperament, este un sentiment de bucurie pe care îl primiţi trăind în colectiv. Până când nu aveţi această stare, nu ați atins bucuria. Aşadar, Buddha a jucat un rol măreţ în vieţile noastre, iar El este o forţă extrem de puternică în interiorul nostru.

Sunt foarte fericită că Buddha Jayanti are loc acum, în Anglia, pentru că, aşa cum spuneam, Anglia este Inima Universului – nu contează dacă spun asta aici – este cineva arab? Nu vreau să supăr niciun arab care se află aici. Bine. Şi dacă este Inima, orice faceţi aici, va circula în întreg universul. Deci, dacă voi englezii vă puteți ridica deasupra egoului, vom putea cuceri chiar şi egoul domnului Reagan şi al acestor ruşi. Putem reuşi asta.

 

Dar mai întâi trebuie să înceapă aici. Trebuie să se acționeze în sens invers, acum ei trebuie să înveţe de la voi, și nu voi de la ei. Când se va întâmpla asta, veţi fi uimiţi. Egoul este unica problemă cu care Mă confrunt în drumul către inimile lor. Totul va fi bine, dacă egoul este înlăturat. Deci pentru noi cea mai mare mantră este „Buddham sharanam gacchami”. Cred că ar trebui să spuneţi aceste trei mantre în fiecare zi, pentru a scăpa de egoul vostru oribil.

 

Aveţi întrebări despre Buddha? Am vorbit pe scurt. Este foarte dificil să-i povestești întreaga viață. Egoul se retrage. Englezii sunt oameni înţelepţi, profunzi, și trebuie să înţeleagă că este un lucru foarte important, să nu-și piardă aceste calităţi şi să încerce să îşi stabilizeze Iluminarea în aşa fel încât aceasta să se răspândească, să circule. Întrebări?

 

Am fost foarte fericită să aflu de la Gavin că azi e Buddha Jayanti, pentru că nu vorbisem despre El în Anglia, dar am făcut-o în alte locuri. De aceea Mi-am pus un şal asemănător cu cel al lui Buddha astăzi – pentru că sugerează o minte detaşată, care nu are nicio culoare. Şi – personalitatea ar putea fi fără culoare, dar o puteți acoperi de culori pentru a-i bucura pe alții.

 

Atunci când sunteți un suflet realizat, tot ce faceți este natural. Tot ce faceți. Purtând acest șal, sunt Buddha. Când îl scot, sunt Adi Shakti. Nu este un lucru artificial, este un fapt. Dar până când nu sunteți suflete realizate, orice faceți este artificial.

 

De exemplu, acesta este un lucru artificial; Mi-am pus mâna acolo, și nu mă arde. Dar dacă ar fi real, M-ar arde cu siguranță. Este un fapt. Deci, dacă cineva este o persoană reală, orice face este realitate, nu ceva artificial, ca o piesă de teatru. Se spune că „Ea poate lua o formă sau alta”; oamenii nu înțeleg cum poate o persoană să ia atâtea forme. Poate! Dacă aceasta este realitatea, poate. Ca și Mama Pământ, care este o realitate, iar seva care vine de la Mama Pământ ia atât de multe forme. Priviţi puterea Ei! Flori, lemn, culori diferite, mireasmă atât de multe lucruri care iau naștere dintr-o unică Mamă Pământ. Pentru că Ea este Realitatea. Natura Ei reală poate da expresie acestor lucruri. Dar lucrurile care nu sunt reale, orice veţi face din ele, ar putea părea reale, dar nu sunt.

Acum haideţi să începem Puja. Și cu privire la ritualuri a spus – pentru că cei mai mulţi nu aveau Realizarea la acel moment – că orice Puja făceau, era ceva artificial, lipsit de semnificație. Nu avea niciun efect, să venerezi o persoană care nu este reală, o zeitate ireală, sau oameni care nu erau reali, însemnând suflete realizate. Ce rost are să fiu venerată de cei nerealizați? Nu voi permite nimănui care nu are Realizarea să Mă venereze.

 

Întotdeauna vă spun: „Până când nu sunt cu adevărat Sahaja Yoghini, cu adevărat buni, nu-i aduceţi la Puja.” Este mai greu pentru Mine decât pentru ei. Iar ei se simt obligați, ca şi cum Mi-ar face o favoare venerându-Mă, dar nu știu câte probleme îmi creează, venind aici fără a avea Realizarea. Deci cei care nu și-au primit Realizarea, îmi creează probleme. Nu Mă ajută cu nimic. Deci, ceea ce cred unii, că venind la Puja își vor primi Realizarea, nu este adevărat, este un mit. Nu ar trebui să aduceți persoane care nu sunt suflete realizate, sau care nu sunt Sahaja Yoghini, la Puja. Îmi creează probleme, și chiar și ei vor începe să aibă îndoieli. Este mai bine să nu o faceţi pentru că o astfel de persoană este doar pe „jumătate coaptă”. Deci nu are rost să-Mi dați prăjituri pe jumătate coapte şi nici să le stricați definitiv făcând asta. Pentru că o prăjitură scoasă pe jumătate coaptă, este compromisă pentru totdeauna. Nu o voi putea mânca şi nici nu o veţi mai putea coace. Deci ce folos să aduceți pe cineva pe „jumătate copt” la Puja? Bine?

 

Deci de data viitoare … înțeleg că faceţi asta din compasiune, ştiu că o faceţi din compasiune, dar nu este înţelept. Nu Mă ajută nici pe Mine, nici pe ei. Deci de data viitoare anunțați pe toată lumea că până când nu sunteţi siguri că o persoană are Realizarea, nu ar trebui să o chemaţi la Puja. Nu este bine pentru Mama şi nu este bine nici pentru ei înşişi, pentru că încep să se îndoiască și astfel de lucruri… Nu le mai puteţi da Realizarea după aceea…Îţi aminteşti că prietenul tău a avut problema asta? Cum îl chema? Nick, sau cum?

 

În regulă. Acum putem…Gavin, poți ține Ganesha Puja. Poți citi în engleză. Să vină cei din Brighton, care nu Mi-au spălat Picioarele până acum. Mi-ai spălat Picioarele? Nu? Bine, poți veni. Cine altcineva? Vino. Poți pune un prosop aici? Pune unul aici jos. Așează-l drept. Carol Mi-a spălat Picioarele?

Shri Mataji: Unde este?

Sahaja Yoghin: Carol? Carol.

Shri Mataji: Mi-ai mai spălat Picioarele? Ai făcut-o în India… O pot face din nou. Să vină două câte două persoane. Bine? Haideți să începem. Voi doi puteți sta aici, și ei doi. Puteți sta aici… Poți turna apă… Gavin poți rosti traducerea în limba engleză. Amândoi, veniți, și va trebui să-Mi masați Picioarele cu putere. Un pic mai tare. Acestea sunt cele 21 de nume ale lui Shri Vishnu pe canalul central.

H.H. Shri Mataji Nirmala Devi