Copiilor mei floriSunteţi supăraţi pe viaţăAsemeni copilaşilorCe şi-au pierdut Mama în Întuneric,Chipul trădându-vă disperareaÎn faţa zădărniciei călătoriei voastre.Voi purtaţi Urâţenia pentru a descoperi Frumuseţea, Numiţi totul fals în numele Adevărului,Secătuiţi emoţiile pentru a umple cupa Dragostei. Copiii mei iubiţi, dragii mei,Cum să obţineţi pacea pornind războiulÎmpotriva voastră, a propriei fiinţe, a bucuriei înseşi? De-ajuns cu eforturile renunţării,Masca artificială a consolării.Aflați acum pacea în petalele florii de lotus,În poala Mamei voastre iubitoare.Vă voi împodobi viaţa cu flori minunate,Iar clipele vi le voi umple cu parfumul bucuriei.Vă voi binecuvânta creştetul cu Dragoste Divină, Căci nu vă mai pot îndura chinul.Lăsaţi-mă să vă port în oceanul bucurieiPentru a vă contopi fiinţa cu Cel SupremCare zâmbeşte în potirul Sinelui vostruAscuns în taină, nedându-vă pace nicicând.Fiţi atenţi şi-L veţi aflaVibrându-vă fiecare fibră cu bucurie extatică,Întreg Universul cu lumină inundând.Mama Nirmalā