The Spirit

(Location Unknown)

1977-01-01 The Spirit, 19' Download subtitles: DE,EN,HU,LT,RO,RU,SK,ZH-HANS,ZH-HANTView subtitles: Add subtitles:
Download video (standard quality): Download audio:
Transcribe/Translate/Verify using oTranscribe


Feedback
Share

Spiritul 01 ianuarie 1977.

Cel mai prețios lucru pe care îl avem în interiorul nostru, este măreția Spiritului, care este nemăsurată și de aceea este numită „valoare eternă”, pentru că e infinită. Nu o puteți măsura.

Ei bine, Dumnezeu Atotputernic, spunem că este Sat-Chit-Anand. Sat înseamnă adevăr. Adevărul în terminologia umană este relativ. Dar Sat despre care vă vorbesc, este absolutul de unde începe orice relație. Vă voi da un exemplu ca să înțelegeți. Pământul are oceane, râuri, tot felul de ape putem spune. Însă pământul le înconjoară pe toate. Dacă nu ar fi existat Mama Pământ, niciunul dintre aceste lucruri nu ar fi existat.

Deci putem spune că Mama Pământ este suportul tuturor lucrurilor care există pe suprafața Ei. Ea ne înconjoară. Ea este prezentă în fiecare atom, este prezentă în munții înalți, pentru că elementele sunt parte din Mama Pământ. În același mod partea din Dumnezeu care este „Sat” – adevărul – este suportul tuturor lucrurilor create sau necreate. Un alt lucru pe care aș vrea să-l înțelegeți este că Sat este Purusha, este Dumnezeu, care nu ia parte El însuși la creație, ci este un catalizator. Exemplul ar suna cam așa: Eu fac toată munca, Eu creez totul, dar am o lumină în mână. Fără lumină nu pot face nimic. Lumina e suportul muncii Mele. Însă lumina nu face nimic din ceea ce fac Eu. În același mod, Dumnezeu Atotputernic este doar martor, asemeni luminii.

Însă o altă calitate a Sa este chitta, atenția. Atunci când este suscitat – în sanscrită există un cuvânt foarte potrivit, sphuran – însemnând că pulsează. Iar când pulsează, când atenția Lui pulsează, atunci prin intermediul atenției începe să creeze. Și are și o a treia calitate, pe care o numim „Anand”. Anand este sentimentul de bucurie care se naște în El prin intermediul percepției, a creației Lui – este sentimentul de bucurie. Toate aceste trei lucruri, când sunt la punctul zero, unde converg, formează principiul de Brahma, unde aceste trei lucruri devin una, unde este liniște completă. Nimic nu este creat, nimic nu este manifestat, dar bucuria este una cu atenția, pentru că atenția a atins bucuria și s-a contopit cu ea, iar bucuria a devenit una cu adevărul.

Această combinație de trei calități se separă apoi și creează trei tipuri de fenomene. Anand, bucuria, bucuria lui Dumnezeu, se modelează odată cu creația și adevărul. Când bucuria începe să se miște odată cu creația, creația începe să se deplaseze în jos de la stadiul de adevăr până la asat (neadevăr), de la sat (adevăr) la neadevăr, către maya, către iluzie. Și în acel moment creația începe pe partea dreaptă. Forțele creatoare încep să rezolve totul și când reușesc, bucuria din acel lucru, care este pe partea stângă, partea emoțională a lui Dumnezeu, devine din ce în ce mai grosieră. Creația devine din ce în ce mai grosieră, la rândul ei bucuria cuprinsă în ea devine mai grosieră, iar Sat, lumina lui Dumnezeu, devine mai grosieră și mai grosieră, până când atinge un nivel, unde putem spune că există întunericul complet al lui tamo guna, rezultatul complet al creativității și limita pierderii totale a bucuriei.

Acum înțelegeți principiile de Mahalakshmi, Mahakali, Mahasaraswati. De aceea a declarat Iisus: „Eu sunt lumina”, pentru că El reprezintă Sat, lumina lui Dumnezeu. Iar lumina lui Dumnezeu devine absolut grosieră, latentă, moartă, când atinge cel de-al șaptelea stadiu al creației. Toate aceste lucruri se adâncesc din ce în ce mai mult, devenind din ce în ce mai grosiere. Aceasta este o parte a parabolei.

            Cealaltă parte a parabolei începe când ascensionați din nou către Dumnezeu cel Atotputernic. Acea natură grosieră devine acum treptat din ce în ce mai înaltă, din ce în ce mai subtilă și din ce în ce mai fină. În acel rafinament descoperiți că în cele din urmă lumina lucrează pentru procesul evolutiv. Treptat, părțile grosiere încep să devină iluminate. Descoperiți că animalele de stadiu inferior nu sunt așa de iluminate ca cele de stadiu superior. Treptat chiar și bucuria devine din ce în ce mai subtilă și o putem numi o bucurie frumoasă.

Bucuria umană este mult mai frumoasă decât cea a animalelor. Deci bucuria începe de asemenea să-și schimbe manifestarea, în sensul că începeți să vedeți mult mai mult și experimentați un spectru mai larg al bucuriei. De exemplu pentru un câine, frumusețea nu are semnificație, decența nu are înțeles. Deci când atingeți acest nivel, când deveniți ființe umane, vă dezvoltați deopotrivă Sat, care este conștiință, vă dezvoltați de asemenea în aceeași măsură bucuria și de asemenea vă dezvoltați activitatea creativă.

Ei bine, vedeți cum creativitatea lui Dumnezeu este transmisă ființelor umane în mâinile cărora se activează. Vedeți cum bucuria lui Dumnezeu este transmisă ființelor umane, iar lumina Lui devine Spirit în inimile lor. Este atât de frumos. Și la acel stadiu, când ați devenit o ființă umană, se spune că aveți un suflet. Nu că alte vietăți nu ar avea, dar lumina începe să ardă numai într-o ființă umană. Datorită acelei lumini vorbim despre religie, vorbim despre Dumnezeu și vorbim despre lucrurile eterne.

Dar a fi o ființă umană acum este un stadiu foarte precar. Pentru că în acest stadiu trebuie să săriți numai puțin într-o direcție, pentru ca apoi să săriți dintr-o parte în alta. Saltul către un nivel superior nu este posibil până când conștiința nu atinge acel stadiu unde deveniți independenți. Iar în acea independență, vă descoperiți propria glorie. Asta e poziția, pentru că nu vă puteți identifica cu propria glorie până când nu deveniți independenți. Atât timp cât sunteți sclavi sau limitați de ceva grosier, cum v-ați putea bucura de bucuria eternă care există în interiorul vostru? Deci este pentru ca voi să vă cufundați mai adânc în acea bucurie deschizându-vă din ce în ce mai mult, devenind din ce în ce mai subtili, din ce în ce mai puri, astfel încât să simțiți cu adevărat acea bucurie.

De îndată ce știți asta – că după ce vă primiți Realizarea Sinelui, până când aceste trei lucruri nu încep să se întrepătrundă, nu puteți simți că v-ați stabilizat. Bucuria din interiorul vostru trebuie simțită prin propria conștiință. Altfel nu o puteți simți. Presupunând că nu aveați ochi, cum ați fi putut vedea? Dacă nu erați conștienți că Mă vedeți, cum M-ați fi putut simți? Dacă nu erați conștienți că Mă simțiți, cum M-ați fi putut vedea? Dacă nu erați conștienți că Mă auziți, cum M-ați fi putut înțelege?

Și odată ce apare acea conștiință, abia atunci se trezește bucuria în interiorul vostru, pentru că numai prin acea conștiință veți absorbi bucuria. Așa cum ați simțit-o acum când ați spus: „Oh, ce lucru frumos” și v-ați simțit foarte fericiți. Simțiți bucuria creației, bucuria înglobată în ea. Iar omul este apogeul creației. A mai rămas numai încoronarea lui, așa un lucru minuscul, un lucru cu adevărat infim, o foarte mică distanță, care poate fi parcursă într-o clipă, singura condiție fiind ca aceste trei lucruri să se contopească. De aceea descopăr că deși vă primiți Realizarea, nu simțiți liniștea, pentru că nu ați devenit lumina, nu simțiți bucuria pentru că nu ați devenit Anand, care este pe partea voastră stângă. În orice lucru există bucurie. Ca ființe umane obișnuiți să vedeți bucuria în diferite forme. Vedeți o scoarță de copac, o desfaceți, vedeți formele – le numim vinya – numim asta ca fiind rugozitatea, finețea și armonia acelei scoarțe. Începeți să vedeți în materie bucuria din această vinya.

Însă acum, după Realizare, începeți să simțiți bucuria creației. Apogeul creației este ființa umană. De aceea ca Sahaja Yoghini trebuie să realizați că dacă încercați să fiți, să spunem prietenoși, interesați sau implicați în privința unei persoane, care este la un nivel inferior, nu vă veți putea bucura niciodată de acea persoană. Tot ce puteți face este să ridicați acea persoană la propriul nivel și să o faceți să simtă aceeași bucurie ca și voi înșivă. Presupunând că un artist se căsătorește cu o fată oarbă – care ar fi rostul? Ea nu se poate bucura de arta lui. În același mod dacă sunteți interesați să spunem de familia voastră, de rudele, de prietenii voștri, primul lucru și cel mai înalt pe care-l puteți face pentru ei este să le dați Realizarea Sinelui, însemnând să le dați bucuria Spiritului, să le deschideți calea către bucuria Spiritului, care este lucrul cel mai prețios.

De aceea oamenii încearcă tot timpul altceva, de aceea înșală și se simt rău. Își pierd bucuria foarte ușor, la cel mai mic lucru care le iese în cale. Există un ocean în fața voastră iar Eu sunt acolo, dorindu-Mi să intrați cu toții în acel ocean și să vă bucurați. Este doar pentru voi, totul a fost creat doar pentru a vă bucura.

Trebuie să deveniți din ce în ce mai subtili. Vă pierdeți foarte mult timp aici cu lucruri grosiere – ați remarcat cred.