Public Program Day 2, Advice on Right Side, You Must Become The Spirit

Brighton (England)

1982-05-14 Advice on Right Side, Brighton, England, DP, 60' Download subtitles: BG,CS,DE,EL,EN,ES,FA,FI,FR,HU,IT,LT,NL,PL,PT,RU,ZH-HANS,ZH-HANTView subtitles:
Download video (standard quality): Download video (full quality): View and download on Vimeo: View on Youku: Transcribe/Translate oTranscribe

1982-05-14 Q&A after the Talk, Brighton, England, DP-RAW, 29' Download subtitles: ENView subtitles:
Download video (standard quality): Download video (full quality): View and download on Vimeo: View on Youku: Listen on Soundcloud: Transcribe/Translate oTranscribe

Feedback
Share

Public Program. Brighton (UK), 14 May 1982.

O, aş sugera ca azi, mai întâi, să-mi pună întrebări.

Aşa că o să stau aici… Dacă aveţi întrebări, mai bine mă întrebaţi întâi, ca mintea să fie liniştită. Prefer să stau în picioare… mai bine, pot să văd oamenii. Să stau mai bine aici jos? Întâi de toate, e mai bine să puneţi întrebări, pentru că ieri, când am început acest seminar, oamenii s-au abătut puţin de la subiect. Mai bine puneţi acum întrebările pe care le aveţi, pentru că sunteţi căutători cu toţii. Sunteţi căutători cu toţii şi aţi căutat, deci cel mai bine e să puneţi întrebările acum. Am să vă răspund pe parcursul discursului. Nicio întrebare? Asta înseamnă că sahaja yoghinii chiar au devenit capabili să explice Sahaja Yoga şi sunt foarte mândră de asta. Când am fost în Australia, reporterii m-au întrebat: „Mamă, toţi discipolii dumneavoastră sunt erudiţi?”

Le-am spus: „Nu, sunt oameni foarte obişnuiţi. Trebuie să fie oameni foarte obişnuiţi şi normali.” Însă ei au replicat: „Modul în care cunosc ei lucrurile – în mod surprinzător simţim că sunt cu toţii erudiţi.” Am spus: „Toată învăţătura se află în interiorul vostru.” Toată cunoaşterea se află în voi. Dacă aţi putea să faceţi lumină acolo, aţi vedea că toată acea cunoaştere se află în voi. Nu trebuie să mergeţi nicăieri pentru cunoaşterea voastră. Totul e înăuntru, totul e construit în interior. Aţi fost construiţi atât de frumos în interior, ca să deveniţi Spiritul vostru, încât eu nu trebuie să mai fac mare lucru; pur şi simplu se întâmplă. Un singur lucru: trebuie să ştim la ce să ne aşteptăm; pentru a fi Spiritul, care ar trebui să ne fie aşteptările.

Iar asta trebuie s-o înţelegeţi şi logic. Trebuie să fie o concluzie logică. Nu doar pentru că spun eu ceva, pentru că aţi devenit membru al unui grup, pentru că aţi plătit bani undeva. Nu e aşa. Realitatea este ceea ce este. Şi trebuie să fie logic realitate. Zilele trecute vă spuneam despre partea stângă, despre trecut, despre subconştient, despre subconştientul colectiv, despre problemele subcon- ştientului şi despre condiţionările pe care le dobândim de la lucrurile materiale, de la materie. Materia încearcă tot timpul să domine Spiritul. Şi materia asta ne domină, pentru că venim din materie, pentru început. Dar cum iese Spiritul din ea?

Ce se întâmplă când devenim Spiritul? S-a vorbit despre Realizarea Sinelui. Atât de mulţi oameni au vorbit despre a doua naştere. Toţi au spus că trebuie să vă naşteţi din nou. Sunt atât de mulţi oameni care susţin: „Sunt născut a doua oară” – pe propria lor garanţie. Sunt tot felul de oameni pe lumea asta care ştiu că trebuie să se întâmple ceva, că trebuie să aibă loc un fapt extraordinar, ceva ce trebuie să căutăm. Imaginaţi-vă că pe vremea lui Christos nu existau atât de mulţi căutători, nimeni nu le putea vorbi discipolilor prea multe. Erau doar nişte pescari obişnuiţi, oameni foarte simpli. Dar astăzi e timpul când găseşti atât de mulţi căutători în întreaga lume. Căutând ce?

Ce căutaţi? Vă căutaţi Spiritul. Asta e de asemenea ceva foarte vag să spui că-ţi cauţi Spiritul. Ce face Spiritul ăsta? Şi de ce trebuie să căutăm Spiritul? În evoluţia noastră suntem fiinţe umane, conştiinţa noastră este aceea a fiinţelor umane, iar această conştiinţă a fiinţelor umane nu este treapta ultimă. Dacă ar fi fost, n-am mai fi căutat. Nu este sfârşitul ei. Trebuie să ajungem într-un punct în care să ni se întâmple ceva mai mult. Cum să abordăm logic acest subiect?

În evoluţia noastră, ce ni s-a întâmplat? Am fost animale şi de acolo am devenit fiinţe umane. Ce e atât de special la fiinţele umane în comparaţie cu animalele? În conştiinţa omului există o nouă dimensiune. De pildă poţi să duci un cal pe o cărare murdară şi nu el va simţi nimic, murdărie sau mizerie, , sau frumuseţe, culori, nimic. N-are importanţă. Dar dacă duci o fiinţă umană pe o cărare murdară sau într-o casă murdară, înţelege imediat, nu-i place. Deci ceea ce avem noi nu e nimic altceva decât o nouă dimensiune a conştiinţei, spre deosebire de animale; sau într-un mod foarte ştiinţific putem spune că în sistemul nostru nervos central am dezvoltat o nouă conştiinţă. Orice se află în sistemul nostru nervos central este în stăpânirea noastră. Presupunând că eu percep ceva ca fiind fierbinte, toată lumea va simţi că e fierbinte.

Dacă eu spun că aceasta este culoarea unei anumite pasări, toată lumea va spune acelaşi lucru. Aşadar oricare ar fi conştiinţa unei fiinţe umane – spun conştiinţa, nu mitul, nu halucinaţia, ci realitatea în ceea ce priveşte organele sale, în ceea ce priveşte organele sale de simţ – ea este aceeaşi. O persoană care simte fierbinte nu spune că simte rece, nici alta nu va spune că e rece, toate vor spune că e fierbinte. Deci un lucru e clar, adevărul e unul singur, nu pot fi două, aşa că ceea ce urmează să se petreacă acum în evoluţia noastră va trebui să fie în conştiinţă. Aşa cum un peşte devine o broască ţestoasă. Dacă un peşte a devenit broască ţestoasă, ce i s-a întâmplat? Schimbarea este în conştiinţa broaştei ţestoase: a început s-o simtă pe Mama Pământ. A pierdut ceva ce avea peştele şi a început să simtă ceva nou. În acelaşi mod, dacă în evoluţia noastră trebuie să se petreacă ceva, trebuie să fim la nivelul conştiinţei ceva mai mult, mai dinamici. Pentru asta ne pot ajuta scrierile atâtor oameni.

Spre exemplu Jung a fost unul dintre cei care au vorbit despre asta. Jung a spus că atunci când va avea loc saltul, fiinţele umane vor deveni, vor deveni conştiente în mod colectiv, vor deveni… Nu a spus că începeţi toţi să faceţi acelaşi lucru sau începeţi să vă comportaţi în acelaşi mod. Nu, a spus că veţi deveni, veţi fi conştienţi de, nu fără conştiinţă. Deci când căutaţi Spiritul, dacă Spiritul vă iluminează, în conştiinţa voastră veţi şti ceva mai mult decât aţi ştiut până atunci. Spre exemplu, s-ar putea să simţiţi fierbinte şi rece azi, dar poate, cu acea conştiinţă, simţiţi ceva diferit. El a spus foarte clar că trebuie să deveniţi conştienţi colectiv. Deci devenirea e rostul în evoluţia noastră, nimic altceva, noi devenim ceva. În limba sanskrită de exemplu unui suflet realizat i se spune – pentru indieni e cunoaştere obişnuită, nu e nimic dificil de înţeles – i se spune dvijaha „cel care s-a născut din nou”. De asemenea şi pasărea e numită dvijaha, pentru că pasărea se naşte întâi ca ou, apoi se dezvoltă şi apoi dintr-o dată devine pasăre. Şi acesta e un lucru similar Realizării.

Mai ştiţi şi că de Paşti dăruim ouă. Este acelaşi simbol: că suntem ouă şi trebuie să devenim păsări. Deci chiar şi acum, la acest stadiu, când suntem fiinţe umane, suntem limitaţi, exact ca un ou, să creştem până la un punct de unde să putem deveni păsări. Toate celelalte lucruri despre care vorbesc oamenii nu reprezintă Realizarea. Ca de pildă, aş putea spune: „Ei bine, dacă vă hipnotizez frumuşel pe toţi, v-aş putea da sticle cu biberon, iar voi aţi începe să sugeţi precum copiii.” Chiar dacă ştiţi că faceţi ceva caraghios, o faceţi. Veţi fi siliţi s-o faceţi, pentru că sunteţi hipnotizaţi. O astfel de activitate în care sunteţi atraşi nu e Realizarea, pentru că orice vi s-a întâmplat ca fiinţe umane ce sunteţi, n-aţi făcut niciun fel de activitate anume. Nu ne-am jumulit cozile precum maimuţele, ca să devenim fiinţe umane. S-a întâmplat spontan, aşa cum o floare devine fruct.

E un proces viu. Oamenii nu-şi dau seama că ceea ce trebuie să vi se întâmple e un proces viu, nu e un proces mort. Ceea ce putem noi face e mort. Spre exemplu putem sta în cap, putem sări, putem alerga, putem face tot felul de lucruri, dar asta nu e procesul viu. Procesul viu e atunci când deveniţi ceva, şi această devenire trebuie cerută de toţi căutătorii oneşti. Dacă nu sunteţi oneşti, atunci e dificil, sau chiar dacă sunteţi oneşti, dar vă identificaţi în mod eronat cu anumite idei pe care le-aţi citit, pentru că aţi plătit o carte sau aţi plătit unei organizaţii sau aţi plătit cuiva – asta nu vă va ajuta. Ceea ce trebuie să vedem e ce vom deveni, şi asta am spus ieri: că veţi deveni maestrul. Veţi deveni profetul, aşa cum Blake a spus că oamenii lui Dumnezeu vor deveni profeţi şi vor avea puterea de a-i face şi pe ceilalţi profeţi. Aşa că, pentru a fi foarte cinstiţi cu voi înşivă, trebuie să vă întrebaţi: „Am devenit eu profet şi pot să-i fac pe ceilalţi profeţi?” Acesta e un mod foarte simplu de a ne privi Realizarea şi este lucrul de care sunteţi capabili: să deveniţi profetul, pentru că totul se află în interiorul vostru, întregul mecanism se află în interiorul vostru, sunteţi ca un computer gata să fie conectat la sursă şi să înceapă să funcţioneze.

Trebuie doar să deveniţi asta. Şi dacă nu deveniţi asta, atunci toate celelalte lucruri – crearea unei organizaţii şi orice astfel de lucru – nu sunt de niciun folos, n-au nicio valoare, toate sunt, aş putea spune, inducere în eroare. Voi înşivă ce-aţi obţinut? Adică, dacă Ray spune ceva de genul: „Oh, Mama a văzut o lumină, şi s-a întâmplat aşa şi aşa; are puterile astea şi astea.” E inutil. Voi ce aveţi de câştigat? Aş putea să fiu rege peste toate, dar ce contează pentru voi? Important e ce-aţi devenit voi, şi pentru acea devenire dacă spun că totul e plasat în interiorul vostru, trebuie s-o fac, asta-i tot. De fapt, această cunoaştere nu ne e necunoscută. Totul a fost descris din vremea lui Moise.

El spune: „copacul de foc”. Ce e copacul de foc? Nimeni nu ştie, se spune doar că a fost un copac de foc. Dar dacă o vedeţi pe Kundalini complet iluminată, se observă că arată întocmai ca un copac de foc. Şi apoi, tot în Biblie se spune: „Voi apărea înaintea voastră asemeni unor limbi de foc”. Ce înseamnă asta? Nimeni nu explică, nimeni nu ştie; limbile de foc nu sunt altceva decât aceşti centri, când sunt iluminaţi, se văd exact ca nişte limbi de foc. Dar nu trebuie să le vedeţi, pentru că atunci când eşti în afara clădirii, vezi clădirea; când eşti în interior n-o vezi; se vede doar sala. Şi de aceea trebuie să înţelegem că nu se întâmplă ceea ce credem noi că ar trebui să se întâmple, ci trebuie să acceptăm ceea ce se întâmplă cu adevărat. Deci mai întâi trebuie să ne descotorosim de toate identificările cu ideile noastre: că se va întâmpla asta, că se va întâmpla aia şi că asta ar trebui să se întâmple: ar trebui să văd o lumină, ar trebui să zbor.

Sunt mulţi oameni care dau bani ca să zboare. Adică, e absurd. De ce vreţi să zburaţi? Nu înţeleg; plătesc mult mai mulţi bani pentru asta, decât ar trebui să plătească pentru a face înconjurul lumii. Vă spun, a plăti pentru o călătorie nu e atât de scump precum a plăti pentru afacerea asta cu zborul, afacerea Flying Squad. Şi ce e asta, trebuie să înţelegem, ce e asta? Când zburăm, în ce ne băgam? Această metodă de hipnoză e atât de subtilă, că nu puteţi înţelege. Pur şi simplu vă lăsaţi duşi de ea. La fel e şi cu afacerea Flying Squad, am avut un domn care era preşedintele academiei; a făcut epilepsie, nevasta a făcut epilepsie, copilul a făcut epilepsie; şi cu toţii au venit la mine, îşi pierduseră casele, pierduseră totul, au rămas fără un ban.

Aşa a fost cu zburatul. Trebuie să înţelegeţi că nu puteţi plăti pentru evoluţia voastră, nu puteţi plăti. E foarte simplu de înţeles. Cum v-am spus ieri, dacă daţi bani acestei flori va deveni ea fruct? E un proces viu pentru care nu putem plăti, nu înţelege banii. Procesele vii nu înţeleg banii. N-am întâlnit nicio fiinţă umană care, să zicem că are indigestie, pune nişte bani acolo, spunând: „Stomacule, te plătesc, acum îmi digeri mâncarea?”. Facem aşa? În mod asemănător, nici pentru cel mai înalt dintre cele mai înalte procese vii nu puteţi plăti. E un lucru foarte subtil de înţeles pentru fiinţele umane, deoarece ele cred că trebuie să plătească pentru orice, altfel nu funcţionează.

Vedeţi, vreţi o maşină, şi vreţi una bună, să zicem, o maşină bună, trebuie să plătiţi. Pentru una care merge. Dacă nu merge, puteţi s-o luaţi gratis. Dar pentru una care merge trebuie să plătim. Orice maşină care e gratis înseamnă că e un gunoi, n-o poţi folosi. Trebuie să plătim ca s-o ducem la cimitirul de maşini, aşa că există întotdeauna în mintea fiinţelor umane gândul că trebuie să plătească. Şi e foarte rău, asta nu puteţi plăti. Mă refer la procesele care sunt dincolo de nivelul uman, pe care fiinţele umane nu le fac. De exemplu, nu putem transforma o floare într-un fruct, procesul viu însuşi e mai presus de înţelegerea umană. Dar când devii, când devii un supraom îl poţi stăpâni.

Şi asta e ceea ce trebuie să vi se întâmple. Dacă asta nu vi se întâmplă, toate celelalte lucruri sunt greşite. Vă spun cu mare îngrijorare, pentru că oamenii din piaţă, care vând bunuri, o fac foarte bine. Ştiu cum să vă ademenească, ştiu cum să vă vâre idei în cap, cum să vă creeze identificări greşite, iar voi vă identificaţi cu ei, până când obţin ce vor. Şi atunci voi rămâneţi cu buza umflată. Spuneţi: „O, Doamne, ce s-a întâmplat?” Un lucru e clar, că Spiritul vostru nu s-a pierdut, e acolo, în ciuda oricăror greşeli, oricare ar fi calea urmată în căutare, Spiritul rezidă în voi în ciuda tuturor acestora, cât trăiţi. Şi acest Spirit trebuie adus în mintea voastră conştientă, adică ar trebui să simţiţi puterile Spiritului în sistemul vostru nervos central, în fiinţa voastră. Asta este Sahaja Yoga. Sahaja, aşa cum probabil vi s-a spus, înseamnă „înnăscut”.

Ieri v-am spus despre partea stângă, care este puterea dorinţei, şi prin această putere avem toate condiţionările noastre şi toată decepţia datorată materiei, lucrurilor materialiste, şi de asemenea, se poate spune, adunăm tot trecutul nostru, trecutul extins apoi până la subconştientul colectiv. Tot ieri v-am spus că o boală cauzată de comportamentul extrem de partea stângă a oamenilor este cancerul. Cei care au un comportament extrem pe partea stângă fac boala numită cancer şi ea poate fi vindecată aducând pe centru un astfel de comportament extrem; poate fi vindecată, fără nicio îndoială. Cealaltă parte este partea dreaptă, despre care am spus că vă voi vorbi astăzi. Domnul nu e aici, cel care a pus atât de multe întrebări e aici? Era ocupat doar să pună întrebări ieri, asta-i tot. Nu-l interesează căutarea, cred. Bine. Cealaltă parte – partea dreaptă – e puterea prin care acţionăm. Întâi ne dorim, apoi acţionăm.

Această putere, puterea părţii drepte, este exprimată în noi ca sistem nervos simpatic drept. Ştiinţa vine tot de aici, ştiinţa se ocupă de latura grosieră – acestea sunt toate subtile, cele din interiorul nostru. Această putere a părţii drepte care există în noi ne dă putere pentru capacitatea fizică şi mentală de a acţiona. Această acţiune are loc când ne dorim ceva; vrem să îndeplinim dorinţa şi apoi trecem la acţiune. Trebuie să înţelegem ce fel de putere e asta. Această putere e numită în sanskrită prana shakti. Prana, iar cealaltă, cea stângă, mana shakti, e puterea emoţiilor sau, putem spune, a minţii, dar vedeţi, limba engleză nu e atât de precisă. Aşa că aş spune mana shakti şi prana shakti – acestea sunt cele două puteri care există în noi şi pe care începem să le folosim ca parte stângă şi dreaptă, am putea spune ca frână şi accelerator, iar apoi devenim maeştrii condusului. Însă în devenirea asta facem greşeli. Mintea umană are o înclinaţie deosebită de a merge la extreme.

Dacă spun cuiva: „Acum trebuie să meditaţi.” Vor medita cinci ore. Nu e nevoie să meditaţi cinci ore sau aşa ceva. Dar dacă le spui că trebuie să stea în cap, vor sta zece ore. Aşadar, nu e nevoie să mergem la extreme, trebuie doar să fim pe centru, să fim blânzi cu trupul nostru, să fim blânzi cu noi înşine. Nu trebuie să fim nebuni după ceva; să nu ne scoată nimic din sărite. E un lucru foarte simplu care trebuie să vi se întâmple. Spre exemplu, gândiţi-vă la o sămânţă semănată pe o muzică zgomotoasă sau, să spunem, într-un loc în care toată lumea se grăbeşte, ţipă, urlă – ce se va întâmpla? Acea sămânţă nu va încolţi niciodată. Dacă e într-un loc paşnic, care e bine amplasat, nu într-o oală acoperită, atunci cu siguranţă va deveni un copac frumos sau un arbust frumos sau orice ar fi. În acelaşi mod, dacă suntem prea mult la extreme, mergem spre stânga sau spre dreapta. Cât despre stânga, v-am spus ieri ce se întâmplă: toate lucrurile astea precum hipnoza şi percepţiile extrasenzoriale, şi cei mai mulţi guru încearcă trucurile astea; vedeţi, imediat ce-i hipnotizează, oamenii devin nebuni după guru: „El e gurul nostru”, şi se comportă ca nişte oameni fără creier.

Eu cred că motivul e că simţiţi în domnul respectiv un fel de simţ al securităţii şi „dacă-l urmez, vedeţi, el merge în Rai şi am să merg şi eu cu el în Rai”. Nu se întâmplă aşa. Trebuie să mergeţi în Rai în mod individual fiecare şi trebuie să deveniţi propriul vostru guru şi trebuie să ştiţi totul despre asta. Nu că cineva îşi pune o remorcă în spate şi aşază câţiva oameni în ea şi zice: „Haideţi, eu merg în Rai.” Cei mai mulţi dintre aceştia merg de fapt în Iad şi voi îi veţi urma foarte repede. Deci nu e niciodată aşa, credeţi-mă, că cineva spune că dacă veţi urma un anume guru veţi ajunge în Rai, e absolut greşit. Trebuie să urmaţi principiul, şi orice guru care este un guru adevărat vă va spune întotdeauna, vă va spune întotdeauna că trebuie să deveniţi ceva. Nu va spune niciodată doar: „Bine, mi-ai dat banii, în regulă, eşti membru, acum eşti copilul meu, acum eşti discipolul meu şi eu îţi dau dragostea mea. Să fie dragoste.” Unde e dragostea? „Şi daţi-mi mai mulţi bani, daţi-mi Rolls Royce-uri, daţi-mi asta, daţi-mi aia.” Şi noi facem asta ca nebunii, crezând că primim ceva în schimb.

Acum, că suntem căutători avem tot dreptul să ne găsim Spiritul şi nu să fim induşi în eroare de astfel de trucuri şi farse ale acestor oameni sau, aş spune, metode foarte sinistre pe care le aplică. Nu doar că vă învaţă pe bani – nu mă deranjează că sunt nişte tâlhari, n-au decât să aibă bani, să aibă ce vor ei; dar vă strică şansele de Realizare, lucru de care voi nu vă daţi seama. Şi odată ce asta se întâmplă, e foarte dificil să vă dau Realizarea, şi dacă nu vă corectaţi în mod sincer, adevărat, se va ajunge la o situaţie imposibilă. Am văzut oameni care-au suferit din cauza asta. Această muncă din interiorul nostru acţionează pentru buna funcţionare a capacităţilor mentale şi fizice de pe partea dreaptă. De pildă, ne gândim la viitor, începe planificarea, începem să planificăm: „Trebuie să facem asta mâine sau trebuie s-o facem poimâine.” Şi începem să ne gândim: „Acum voi merge acolo şi voi găsi asta, apoi voi lua un bilet şi voi merge dincolo.” Vreau să spun că mintea noastră lucrează pentru viitor. Atât de mult că devenim absolut futurişti, într-o asemenea măsură încât uneori am întâlnit oameni atât de futurişti că-şi uită chiar şi propriul nume. Vă vine să credeţi? Adică nu-şi amintesc nici măcar numele tatălui.

Nu-i nimic, dar îşi uită chiar şi propriile nume. Sunt ca nişte nebuni pentru că nu-şi amintesc propriile nume şi nu ştiu unde sunt, ce fac. Am întâlnit oameni de genul ăsta care sunt de-a dreptul bolnavi, pentru că au devenit atât de futurişti, încât nu mai ştiu nimic despre trecutul lor. Acest comportament futurist începe într-o societate în care oamenii se gândesc mereu la viitor. „Ce voi face, ce trebuie să fac mâine, ce voi realiza mâine?” Şi când încep să facă toate lucrurile astea, atenţia lor merge spre extrema dreaptă. Iar aici suntem într-un loc foarte periculos. Un loc foarte periculos, când începem să privim viitorul. Şi a privi viitorul este o treabă imaginară, este absolut imaginară, pentru că ce gândiţi despre viitor nu există. Ceea ce există este prezentul, trebuie să fiţi în prezent, nu în viitor. Dar oamenii spun că trebuie să fii în prezent, dar cum?

Nu putem. Suntem ori în trecut, ori în viitor. Pentru că atunci când un val de gânduri se ridică, el urcă şi coboară. Alt val de gânduri se ridică, urcă şi coboară. Noi mergem cu acest val de gânduri care se ridică, dar nu vedem când coboară. Vedem un alt val de gânduri care se ridică, dar nu vedem când urcă. Aşa că sărim pe crestele acestor gânduri şi nu ştim că suntem probabil în trecut sau probabil în viitor. Dar în centrul acestor două gânduri se află prezentul şi nu ştim cum să ne ducem atenţia acolo, ceea ce e foarte dificil, şi doar a spune că ar trebui să fii în centru nu e suficient. Toate aceste lucruri: „Trebuie să faci asta, trebuie să faci aia”, nu vor funcţiona până când nu va fi lumină. De exemplu, nu e nicio lumină în camera asta şi voi spuneţi: „Mergi drept”; nu poţi merge, pentru că nu vezi pe unde, cum să mergi?

Chiar dacă porunceşti sau faci ce vrei, nu poţi să mergi drept fără să atingi vreunul din scaunele astea, pentru că nu e lumină, nu vezi. Aşa că trebuie să înţelegem că în viaţa futuristă, când trăim şi planificăm prea mult pentru viitor, de fapt, ceea ce facem e să trăim într-o lume imaginară. Există multe poveşti cu oameni care au trăit în lumi imaginare şi au aflat că totul a fost distrus. Şi sunt oameni care rezolvă lucrurile prin eforturile lor fizice, iar când recurg la eforturile fizice, îşi creează o altă problemă, pentru că devin oameni orientaţi spre fizic. Şi dacă sunteţi orientaţi doar spre fizic, Spiritul se supără pe voi. Deci mişcarea spre dreapta e pentru oamenii care sunt foarte meticuloşi, vedeţi, pe care-i poţi numi oameni foarte precişi în privinţa timpului şi care sunt foarte stricţi în privinţa lucrurilor, care sunt oameni foarte uscaţi şi care sunt foarte direcţi şi nu tolerează niciun nonsens. Un soi de oameni, vedeţi, pe care-i găseşti în mod obişnuit; şi acest soi de oameni devin o durere de cap şi sunt foarte plictisitori. E greu să-i suporţi, pot fi oameni foarte plictisitori. Şi îţi ţin discursuri despre cum să fii direct şi cum să mergi absolut drept. În natură nimic nu merge în linie dreaptă, totul se mişcă atât de frumos, pentru că natura e creată din varietate, iar varietatea dă frumuseţea.

Ei nu se gândesc la frumuseţe, nu se gândesc la dragoste, la compasiune, la nimic. Pentru ei e o lume foarte meticuloasă şi ei aşa trăiesc. Astfel de oameni îşi dezvoltă un mare ego, aşa cum vedeţi acolo, e o chestie galbenă în cap numită ego. Prin acţiunea părţii stângi, a părţii emoţionale, dezvoltăm superego, iar prin acţiunea părţii drepte dezvoltăm ego. Acest ego nu e uşor de văzut. Pentru că dacă ai superego, ai dureri în corp, eşti o persoană ca vai de lume, ai riduri şi arăţi absolut secătuit. Dar dacă ai ego, atunci pari atât de dinamic. Putem spune că Hitler a fost extrema acestui ego. Şi i-a intrat în cap că e un fel de dumnezeu, o încarnare, şi că trebuie să salveze oamenii, că el era cel ce ştie despre rase şi despre toate şi trebuie să salveze nu ştiu ce rasă. Acest gen de idee vine de la oamenii pe dreapta, ei sunt foarte agresivi; poţi purta foarte bine o conversaţie cu ei, pot părea foarte umili, pot fi foarte buni oameni de afaceri, pot fi orice, dar ei nu ştiu că au acest Domn Ego, care li se urcă la cap la fel ca un balon mare, şi încep să plutească în aer.

Sfârşitul egolui e prostia. Veţi fi surprinşi, sfârşitul egolui e prostia. Astfel de oameni se complac în tot felul de lucruri stupide şi apoi spun: „Ce-i greşit?” De exemplu, am cunoscut bătrâni care se comportau atât de stupid, spunând: „Ce-i greşit?” Ştiţi, un bătrân, să zicem de nouăzeci de ani, care nici măcar nu poate să meargă fără baston, merge la dansurile la care mergeţi şi voi şi apoi cade, vedeţi, şi se gândeşte: „Ce-i greşit?” De pildă o doamnă pe care am cunoscut-o, avea vreo 85 de ani, a murit căzând de pe cal. Normal… La ce să te aştepţi la 85 de ani, asta e evident, o doamnă la 85 de ani ar trebui să stea acasă, să aibă grijă de nepoţi, poate are chiar de strănepoţi, vedeţi? În loc de asta, de ce-ar vrea să fie o tânără de 25 de ani şi să urce pe cal? Aşa că fac tot felul de lucruri stupide şi apoi întreabă: „Ce-i greşit?” Nu-i nimic greşit în prostie, ce e greşit? Dar astfel de oameni sunt o pacoste pentru societate, pentru ceilalţi. Oamenii care au superego sunt o problemă pentru ei înşişi, însă cei egoişti sunt o problemă pentru ceilalţi. Îi corectează tot timpul pe ceilalţi, îi torturează pe ceilalţi, impun celorlalţi oameni ideile lor, şi astfel de oameni pot avea foarte, foarte mult succes, pentru că nimic nu le reuşeşte precum succesul. Mereu le bagă în cap oamenilor că: „Asta e adevărat, asta e adevărat,” şi când o spui mereu, oamenii ajung s-o creadă: „Da, aşa trebuie să fie.” Şi astfel de oameni sunt mult mai periculoşi, aş zice, decât tipul cu superego.

Dar pentru oamenii care nu cunosc trucurile superegoului, ei pot fi foarte, foarte, foarte periculoşi, pentru că sunt foarte subtili, nu-i poţi vedea, te hipnotizează şi te pot poseda, pot fi foarte vicleni şi pot să creeze tot felul de metode de care să nu fii conştient. Aşa că nu e uşor să alegi care e bun, care nu e bun. Ambele sunt greşite, pentru că merg la extreme, pe dreapta sau pe stânga. Acum să vedem ce se întâmplă la nivel fizic. Aşa cum am spus despre cancerul care vine de pe partea stângă, ce se întâmplă la nivel fizic cu oamenii futurişti? Avem un centru, special pentru comportamentul futurist, numit Swadishthan chakra, care la nivel grosier manifestă în noi plexul numit plexul aortic. Această Swadishthan chakra e foarte importantă pentru fiinţele umane, în special pentru oamenii aflaţi la un nivel înalt de dezvoltare. Cu această chakra de fapt transformăm grăsimea stomacului pentru folosul creierului. Acesta e centrul lui Surya, al soarelui. Când începem să gândim, aceste celule sunt transformate în aşa fel încât devin folositoare creierului.

Dacă gândiţi tot timpul, dacă gândiţi tot timpul, ce se întâmplă? Nu vă vor creşte coarne din asta; voi consumaţi toate astea şi apoi consumaţi toate acele celule şi trebuie să le înlocuiţi, iar pentru această înlocuire Swadishthan chakra trebuie să muncească din greu, ca să transforme celulele pentru folosul creierului vostru. Când se întâmplă asta, există alte lucruri de care Swadishthan chakra trebuie să aibă grijă, spre exemplu ficatul, pancreasul, splina, rinichii – toate trebuie îngrijite de acest centru, şi de asemenea uterul la doamne. Dacă Swadishthan chakra face o singură muncă, şi nu poate face nicio altă muncă, atunci toate celelalte lucruri sunt neglijate şi vă dezvoltaţi o boală teribilă numită problemă de ficat. Problema de ficat e un alt lucru pe care voi înşivă nu-l simţiţi, alţii ştiu că aveţi probleme de ficat, din faptul că sunteţi impulsivi, din faptul că sunteţi sclifosit, din felul în care vă arătaţi colţii şi din faptul că nu sunteţi niciodată mulţumit de nimic, din felul în care îi criticaţi pe alţii – toate astea sunt probleme de ficat şi astfel de oameni cu probleme de ficat nu sunt mulţumiţi de ei, pentru că ficatul se îngrijeşte de atenţia voastră, iar la cei cu probleme de ficat atenţia e oribilă; merge în toate părţile, vedeţi, nu poate sta într-un loc. Pe stradă daţi peste o maşină, pentru că vă uitaţi la ce nu trebuie. Dar tot timpul vă uitaţi aşa, nu puteţi merge, vreau să spun, nu găsiţi niciun animal care merge aşa, numai fiinţele umane fac asta. Dacă-i vezi pe stradă, eşti surprins. Unde merg ei? Ei nu merg drept, ei nu privesc drept, ochii li se duc în toate părţile, pentru că atenţia e instabilă, atenţia e instabilă din cauza unui ficat prost.

Deci ficatul este un lucru foarte, foarte important. Acest ficat are o capacitate specială de a extrage toate otrăvurile din corp sub forma căldurii, şi căldura din corp este transformată sau ar trebui prelucrată în sânge sau în apa din sânge, iar apa asta trebuie scoasă din corpul vostru, fie ca transpiraţie, fie într-o altă formă. Dar ce se întâmplă atunci când acest ficat nu e în regulă şi n-o poate face, nu poate transfera căldura spre fluxul sanguin şi căldura rămâne în corp, iar voi vă supraîncălziţi şi căldura vă creează toate aceste probleme. Deci ceea ce se întâmplă în Sahaja Yoga când Kundalini se ridică este că ea schimbă forma sângelui. Hidrogenul şi oxigenul care, din cauza căldurii, sunt plasate într-un mod foarte ciudat, aşa, devin aşa şi încep să absoarbă ele această căldură. De aceea oamenii care au ficatul bolnav simt puţină căldură când Kundalini se ridică. Dar te poţi vindeca asigurând ficatului pace şi confort, poţi cu siguranţă să-ţi vindeci ficatul, fără nicio îndoială. Apoi al doilea lucru care vi se întâmplă este pancreasul care vă dă diabet. Numai o persoană care gândeşte prea mult face diabet. De exemplu un ţăran indian nu ştie ce-i diabetul.

Apoi voi renunţaţi la zahăr, dar nu asta-i soluţia de a stopa diabetul. Diabetul apare pentru că gândiţi, gândiţi, gândiţi, gândiţi, gândiţi, prea mult. Doctorii nu înţeleg, de aceea spun că e incurabil, pentru că nu pot face legătura între gândit şi boală. Şi asta se întâmplă când gândiţi tot timpul ca nişte nebuni, atunci se instaurează diabetul. Iar diabetul este de asemenea vindecabil, dacă vă obţineţi iluminarea. Puteţi să vindecaţi şi diabetul altor oameni, deoarece această putere considerabilă care e integrarea acestor trei puteri, curge prin voi, iar voi puteţi să reîncărcaţi, puteţi să le daţi mai mult altor oameni care sunt epuizaţi, şi puteţi într-un fel să-i umpleţi cu această putere şi să-i vindecaţi. Dar cel de-al treilea este cel mai grav din câte li se întâmplă oamenilor, este cancerul sângelui, cauzat de splină. Splina e un lucru foarte important, pentru că e centrul păcii din interiorul vostru. Acela care nu are o splină în bună stare nu poate fi o persoană liniştită. E un lucru foarte simplu, dar doctorii nu pot face legătura şi nici oamenii înclinaţi spre ştiinţă nu pot face legătura cu ceva foarte, foarte simplu.

Şi lucrul simplu e că, dacă suntem agitaţi atunci când mâncăm, dezvoltăm probleme de splină şi putem face cancer în sânge. Dacă mama are un astfel de temperament sau tatăl are un astfel de temperament, copiii s-ar putea naşte având cancer în sânge. Suntem încântaţi să vă spunem că în New York am avut un caz de cancer în sânge şi când am fost în India, într-un sat, cineva a venit şi mi-a zis că un anume băiat e bolnav, are doar 16 ani, are cancer în sânge şi doctorii declaraseră că va muri în două săptămâni. Ei întotdeauna declară, sunt buni numai să declare. Şi când acest caz a ajuns la mine, le-am spus: „Nu pot face nimic, sunt într-un sat, dar puteţi telefona unei sahaja yoghine. Ea… ea era în Anglia, acum se află în New York, şi ea îl va îngriji.” Veţi fi surprinşi că băiatul a fost vindecat complet, a ieşit din spital, a venit să mă vadă şi acum s-a întors la studii. Vreau să spun că astfel am vindecat multe cazuri de cancer în sânge, dar nu suntem aici să vindecăm oamenii sau să-i lecuim, nu asta e treaba noastră. Se întâmplă spontan ca efect secundar al trezirii lui Kundalini. Important e că trebuie să vă facem doctori, trebuie să vă facem oameni cunoscători, trebuie să vă facem fiinţe umane conştiente colectiv, care au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, ca să trăiască acolo în pacea, beatitudinea şi bucuria Lui. Şi problema rinichilor, a hipertensiunii arteriale, toate se petrec din cauza asta.

Oamenii îşi fac griji, sunt agitaţi, vedeţi, şi această agitaţie are loc în noi datorită obişnuinţei. Cunosc oameni la care imediat ce le spui: „Oh, trebuie să mergi cu avionul undeva”, dintr-o dată cuvântul „avion” le declanşează agitaţia aia, „Oh!” şi înnebunesc. Nu ştiu ce mai au de făcut. Îşi vor uita paşaportul, îşi vor uita bagajele, îşi vor uita asta, sunt agitaţi. Dacă te duci la aeroport, descoperi că acest Nabhi stâng, aşa cum numim noi acest centru, splina, devine agitat. Când mâncaţi sau faceţi ceva asemănător, se creează o urgenţă şi e nevoie de mai mult sânge pentru a digera mâncarea respectivă. Aşa că splina, biata de ea, munceşte din greu ca să creeze acel surplus de celule de sânge. Dar în timp ce mâncaţi, să zicem, mai citiţi şi un ziar, ăsta e cel mai rău lucru pe care-l puteţi face dimineaţa. Oribil. Citiţi ziarul, mâncaţi, splina voastră îşi pierde controlul pentru că apare încă o urgenţă.

Apoi mergeţi cu bicicleta, având un sandviş în mână – chiar mai rău. Vă grăbiţi la serviciu şi deodată descoperiţi că traficul e infernal, astfel că vă faceţi şi mai mult rău, deveniţi atât de surescitaţi şi nu înţelegeţi, iar persoana din faţa voastră spune: „Ce-i cu ăsta, de ce nu merge mai repede?” şi acelaşi individ spune exact acelaşi lucru unui alt individ care merge înaintea lui. Aşa că nebunia continuă, acest cerc vicios continuă, iar dacă vă mâncaţi mâncarea într-o astfel de grabă şi în aşa o nebunie, dobândiţi această problemă care este foarte periculoasă numită cancer în sânge, care printre tineri e foarte obişnuită. Ultima, dar nu cea din urmă este problema inimii. Când acordaţi prea multă atenţie acestor lucruri exterioare, lucrurilor materiale, bogăţiei materiale, dezvoltării fizice şi unei atât de frecvente robotizări a creierului vostru, neglijaţi atenţia necesară Spiritului vostru care rezidă în inimă şi astfel Spiritul se retrage, iar când Spiritul se retrage faceţi atac de cord. Numai o persoană care e pe dreapta face atac de cord, niciodată o persoană pe stânga. Am spus asta unui doctor şi el a zis – surprinzător – că într-un spital de boli nervoase n-ai niciodată nevoie de o cardiogramă, n-ai nevoie! Nimeni nu face niciodată atac de cord. Un nebun nu face niciodată atac de cord – surprinzător. Un nebun îşi foloseşte inima mai mult, partea stângă, emoţiile şi inima ar trebui să i se stingă… dar nu, creierul i se stinge.

Vă puteţi imagina? Iar aceluia care foloseşte creierul, i se stinge inima. Aceasta este un echilibru creat de natură în noi. Vedeţi în cât de inteligent încearcă natura să ne călăuzească pe centru: nu te duce la extreme, rămâi pe centru, rămâi pe centru, iar când te afli de tot în centru, atunci îţi dobândeşti evoluţia foarte repede. Deci asta e partea dreaptă pe care o avem, partea futuristă, şi după cum ştiţi, suntem cu toţii foarte futurişti ca temperament. Acest futurism nu se poate vindeca spunând: „O acum nu gândi!” – asta nu se poate, chiar nu se poate face. Dacă vă poruncesc: „Faceţi bine şi încetaţi să faceţi planuri!” – nu puteţi s-o faceţi, nu vă puteţi abţine. Trebuie să vă faceţi tot felul de planuri. Şi observaţi că toate planurile astea eşuează, pentru că planurile astea nu sunt în conformitate cu planurile Divinului. Divinul are alte planuri, iar voi aveţi alte planuri şi ele nu se suprapun niciodată.

Astfel descoperiţi că toate planurile voastre eşuează, sunteţi frustraţi şi cu buza umflată. Nu înţelegeţi cum de s-a întâmplat. Pentru înţelegerea voastră, trebuie să ştiţi că există o Putere Divină; fie că vă place, fie că nu. Toată această muncă vie care se face – milioane şi milioane de flori care devin fructe, o sămânţă care devine copac, o anumită sămânţă devine un anumit copac, toate selecţiile care se fac, modul organizat în care acţionează substanţele chimice, felul în care elementele chimice alcătuiesc sistemul periodic – tot ce vedeţi în lumea asta e atât de bine organizat, trebuie să fie cineva care face asta. Deci există o Putere Divină care ne înconjoară, fără nicio îndoială. Dar încă n-am simţit-o, asta-i tot. Dacă n-am simţit-o nu înseamnă că ea nu există. Există şi lucrează. Am văzut din experienţă că se întâmplă atât de multe lucruri vii. Doar că noi le luăm ca atare, nu ne preocupă.

Vedeţi, în viaţa umană însăşi, când urmează să se nască un copil, corpul păstrează fetusul. În mod normal legea ştiinţei medicale este asta: orice corp străin, dacă intră în organism, este respins imediat, toate forţele se adună să-l elimine. Dar descoperim că atunci când un fetus se creează, întregul sistem lucrează ca să-l hrănească, să aibă grijă de el, se preocupă cu adevărat de el. Cu multă grijă, se creează apă în jurul său, astfel încât fetusul să nu fie deranjat, iar corpul manifestă atenţie maximă pentru îngrijirea lui şi, când fetusul e pregătit, îl expulzează. Cine face asta? Cine face asta? Trebuie să ne punem câteodată întrebările astea şi, la urma urmei, de ce aţi devenit fiinţe umane? De ce era necesar? De ce era necesar? Şi dacă n-aţi găsit răspunsul înseamnă că încă suntem în tranziţie şi trebuie să ajungem acolo unde găsim răspunsul.

Suntem făcuţi fiinţe umane, ca să simţim Puterea Divină, să folosim Puterea Divină şi să ne bucurăm de beatitudinea divinităţii. Puterea Divină este fiinţa colectivă care ne dă colectivitatea. Spiritul din inima noastră e fiinţa colectivă din noi, care face ca acea Putere Divină să curgă prin noi şi astfel, odată ce suntem conectaţi la sursă, începem să devenim ceea ce suntem făcuţi să fim. Ca o maşină care, odată conectată la sursă, îşi împlineşte menirea; dar această maşină, deşi conectată la sursă, nu e conştientă de electricitate, de vocea mea, de nimic. Dar o fiinţă umană, odată ce e conectată la sursă, devine conştientă, şi asta trebuie să vedeţi. Când sunteţi realizaţi, puteţi ridica energia Kundalini altora, puteţi da Realizarea altora. Ray însuşi a dat-o multora. Chiar şi în Riad. A dat-o oriunde a mers. Iar el e la fel ca voi, e inginer, e la fel ca voi, munceşte la fel ca voi şi veţi fi uimiţi de câte ştie acum despre el şi despre ceilalţi.

S-a produs o schimbare completă, pentru că odată ce deveniţi Spiritul, odată ce dobândiţi ce-i mai înalt, toate aceste lucruri lumeşti dispar şi deveniţi propriul maestru. Nu mai sunteţi sclavii obiceiurilor sau ai oricăror lucruri, totul acţionează frumos. Dar trebuie să ne dăm o şansă şi să avem răbdare. Cel mai rău aspect al aşa-zisei inteligenţe e că poţi să-ţi baţi joc de orice. Ăsta e cel mai uşor lucru: să iei totul în bătaie de joc şi să te descotoroseşti de orice. În vremurile străvechi, când doreau să înfrunte realitatea, ca atunci când a venit Christos, oamenii nu L-au luat în batjocură, dar au făcut-o în momentul când a fost crucificat. Dar au negat asta. Acum nu asta e problema fundamentală, problema nu există, pentru că a nega e… necesită mai mult efort, aşa că e mai bine astăzi. E o prostie. Încă o dată spun, e o prostie să-ţi baţi joc de ceva, pentru că voi sunteţi asta, voi sunteţi Spiritul.

Voi sunteţi cei care trebuie să-l obţină, şi dacă ştiţi doar să vă bateţi joc, vă rog mergeţi şi amuzaţi-vă. Viaţa voastră merge mai departe, vieţile voastre merg mai departe, la ce bun? Şi dacă nu vă primiţi Realizarea, în ceea ce priveşte judecata de apoi aţi eşuat, aţi eşuat, iar asta e o şansă care vi se dă. Puteţi fi mângâiaţi şi puteţi fi sfătuiţi, puteţi fi mântuiţi; dar nimeni nu vă poate face să gustaţi din frumuseţea propriei fiinţe, asta trebuie să faceţi voi înşivă. Dacă nu vreţi s-o faceţi, în regulă. E perfect în regulă. Sunteţi liberi s-o faceţi, faceţi ce vreţi. Dar dacă vreţi s-o faceţi, vă rog nu mai daţi bani vreunui guru şi nu mai pendulaţi încoace şi-ncolo; opriţi-vă şi vedeţi de ce aveţi nevoie. E un lucru serios, ar trebui să se întâmple. Până când fiinţele umane nu evoluează, niciuna din problemele lumii nu se rezolvă, niciuna din probleme, credeţi-mă pe cuvânt.

Tot ce-au făcut prin gândire – să zicem că au creat democraţia, au creat comunismul, cutare şi cutare lucru – toate aceste lucruri absurde n-au niciun sens în realitate, n-au niciun sens. Pentru că, aţi putea spune de pildă eu sunt foarte puternică, aşa că sunt capitalistă, dar nu pot trăi fără să dau celorlalţi, aşa că sunt comunistă. Sunt un capitalist absolut şi un comunist absolut. Totul există în interiorul meu, iar aceste idei sunt toate artificiale, cum că-i faceţi pe unii democratici, şi pe alţii altfel. Pentru că, atâta timp cât sunt atraşi de egoism, de toate aceste lucruri, nu vor reuşi să facă nicio treabă bună. Detaşarea se instaurează pentru că deveniţi una cu Spiritul care nu este ataşat, care vă dă lumină, vă dă detaşarea prin care puteţi vedea toate lucrurile ca într-o piesă de teatru. Şi faceţi ca totul să meargă foarte bine. Deveniţi atât de dinamici, atât de dinamici, încât sunteţi surprinşi de propriul dinamism. În afară de asta, trebuie să conştientizăm că există o putere, care este o putere atotpătrunzătoare. Acea putere gândeşte ea însăşi, organizează totul şi are grijă de voi.

Atât de multe lucruri li s-au întâmplat sahaja yoghinilor, că dacă ar fi să vă spun totul despre ele, aţi fi uimiţi. S-au întâmplat lucruri uimitoare. Dar Krishna a spus clar: Yogakshema vahamyaham, însemnând: „Când veţi obţine yoga, veţi dobândi bunăstarea.” După yoga. El a spus întâi yoga, întâi trebuie să aibă loc unirea, apoi veţi dobândi bunăstarea. Am văzut oameni care se duc la aşa-zişii guru şi par bolnavi, le vezi feţele palide, sunt la pământ, nu sunt buni de nimic, oameni absolut jalnici. Şi cum ar putea astfel de oameni să fie în yoga? Nu numai fizic, mental sunt plini de pace, sunt plini de compasiune şi iubire. Iar compasiunea nu vorbeşte, ci doar curge, curge, emite, puteţi da compasiunea voastră chiar şi florilor. Dacă florile mor, le puteţi da asta şi mai trăiesc o vreme. Dacă există, să zicem, copaci pe moarte, dacă le-o daţi, vor prospera.

Dacă le-o daţi animalelor, se vor schimba; pentru că întâi de toate, numai după ce căpătaţi această putere, oferiţi naturii ceva înapoi. Până acum aţi luat mereu de la natură. Acum este prima dată când începeţi să daţi ceva naturii. Deoarece compasiunea doar curge, nu primeşte nimic, merge către ceilalţi şi asta e ceea ce ar trebui să vi se întâmple. Să nu fiţi satisfăcuţi de lucruri ieftine, de ceva fără sens, ceva ce e doar imitaţie sau o idee a maselor. Mă refer la colectivitatea în care fiecare individ este conştient. Nu e o activitate în masă, e colectivitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Sper ca astăzi mulţi să-şi primească Realizarea şi să devină una cu Spiritul şi să-şi simtă colectivitatea. Asta e ceea ce sper eu.

Plasez Brightonul foarte sus în Anglia, şi am spus mereu că Anglia este inima universului. E foarte important faptul că e inima, fără îndoială, şi de aceea Blake a spus că trebuie să devină Ierusalimul. Există mult adevăr în ceea ce a spus. A spus multe lucruri despre Sahaja Yoga, e foarte adevărat. Dar inima este leneşă. Inima doarme, e un fapt. Aşa cum am spus, Europa este ficatul şi aici se bea; vă daţi seama care este starea de lucruri a acestuia, chiar mai rău, când totul se întoarce împotriva propriei esenţe? Iar esenţa englezilor e că ei sunt inima. Asta înseamnă că ea e cea care uneşte, face să circule. Tot ce se întâmplă în Anglia e luat în serios.

Să presupunem că deveniţi cu toţii oameni stupizi – întreaga lume va deveni aşa. Pe umerii voştri apasă o aşa mare responsabilitate, de care nici nu vă daţi seama. Este un lucru foarte important pe care-l facem. Pare foarte mic în ţara asta, pentru că sunt foarte puţini oameni care au venit la Sahaja Yoga şi s-au stabilizat cu adevărat. Foarte puţini oameni, sunt foarte puţini de acest calibru. Cred că din moment ce există aici copii mici, mulţi se vor ridica, să zicem, cam în 10 ani. Sunt sigură că vor veni oameni de o calitate foarte bună, iar căutătorii de aici sunt de asemenea cam agitaţi, pentru că vor să înveţe de la americani şi de la europeni. Nu e nimic de învăţat de la ei. Voi sunteţi cei care circulă; voi veţi transmite mesajul. Ştiu că e o ţară foarte importantă şi s-a întâmplat cumva ca soţul meu să fie ales în Anglia şi acum suntem aici de 8 ani, vă vine să credeţi?

Şi probabil voi mai fi aici încă patru ani, cel mult. Deci sper să se întâmple ceva, şi în acest Brighton, care este un loc foarte bun, sunt sigură că mulţi îşi vor primi Realizarea şi vor ajuta la emanciparea fiinţelor umane. Vă mulţumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dacă aveţi întrebări puteţi să mi le puneţi. Cu toată sinceritatea vă spun că sunt mama voastră. Nu mă simt deranjată să-mi puneţi întrebări. Este important pentru că, fără îndoială, eu nu am întrebări. Voi trebuie să mă întrebaţi; eu n-am nicio întrebare.