Shri Durga Puja. Vienna (Austria), 26 September 1982.

Shri Durga Puja

Viena, Austria 26 septembrie 1982.

 

Azi e prima dată când avem această puja în Austria. E o ţară cu o istorie foarte bogată, o ţară care a trecut prin diverse zguduiri şi care a avut multe de învăţat din asta. Dar fiinţele umane sunt aşa, încât nu fac legătura între calamităţi şi propriile lor greşeli. De aceea repetă iar şi iar aceleaşi greşeli. Vizita la Viena s-a tot amânat, iar eu am venit aici în ziua în care era celebrată aniversarea lui Machindranath

(este vorba de un copilaş). E foarte auspicios pentru voi toţi că el îşi sărbătoreşte astăzi un an de viaţă. Îl binecuvântez cu toate florile, cele mai alese flori care exprimă frumuseţea şi beatitudinea, binecuvântez familia sa şi toate rudele. Sunt atât de multe lucruri care se realizează pentru prima dată. Pot spune că e prima oară când vin la Viena, în Austria, prima oară când vin la prima zi de naştere a unui copil. Astăzi e ashtami, a opta zi a Lunii, a Lunii în creştere, shuklapakshi; prima dată când sunt venerate toate armele Zeiţei. A fost o idee foarte bună, pentru că aceste arme care sunt în acţiune tot timpul, nu numai pentru a ucide răul, ci şi pentru a proteja binele, n-au fost venerate niciodată până acum. Iar azi, dacă fiinţele umane îşi înţeleg acum importanţa şi rolul, multe probleme – precum bombele atomice şi toate lucrurile de acest gen care au fost create ar putea fi soluţionate, prin direcţionarea lor spre un scop pozitiv, folosindu-le pentru distrugerea forţelor negative – nu a celor pozitive şi folosindu-le, de asemenea, pentru a proteja şi pentru a hrăni viaţa oamenilor. Aceleaşi arme pot fi folosite şi în scopuri greşite. Dar, folosite în scopuri corecte, ele pot servi munca lui Dumnezeu.

 

Tot ce e creat de fiinţele umane poate părea un instrument de distrugere, însă dacă oamenii îşi folosesc înţelepciunea, vor descoperi că toate aceste invenţii care le-au fost insuflate de către Inconştient, sunt menite să servească munca lui Dumnezeu. Toate cercetările ştiinţifice, tot ceea ce s-a realizat până acum, toate instrumentele pe care le-aţi creat au scopul de a-I servi lui Dumnezeu. Într-un fel, putem spune că fiinţele umane au muncit ca să creeze metode şi instrumente, precum instituţiile sociale, economice, politice, pentru propăşirea mecanismului muncii Divine. Inconştientul a lucrat prin fiinţele umane. Dacă aceste instituţii sunt orientate spre scopul corect al activităţii lor, şi nu spre scopuri diabolice, se pot uni pentru a realiza munca lui Dumnezeu.

 

De pildă, în Orient oamenii cred că Dumnezeu a creat acest frumos corp, iar fiinţelor umane le revine sarcina să creeze haine minunate, artistice, ca să sporească frumuseţea creaţiei Sale, să glorifice frumuseţea a ceea ce a creat El şi să respecte frumuseţea a ceea ce El a creat. Asta s-a întâmplat în multe sfere ale vieţii, ale activităţii umane, şi ar fi trebuit să se întâmple în toate, dacă oamenii şi-ar fi folosit înţelepciunea. E foarte important să fie înţeleasă problema cunoaşterii despre care am vorbit înainte. Cunoaşterea care fusese interzisă pe vremea lui Adam şi Eva a fost foarte greu de înţeles de către fiinţele umane. Dumnezeu a creat pentru prima dată fiinţe umane ce erau diferite de fiinţele cereşti, care erau perfecte. El a vrut să vadă dacă aceste fiinţe umane erau în stare să se dezvolte la nivelul speciei, al conştiinţei şi al inocenţei şi dacă ar fi putut să-şi primească Realizarea Sinelui. Dar a fost un experiment, iar fiinţele umane L-au dezamăgit atunci pe Dumnezeu, pentru că au ascultat de încurajări josnice, de imbolduri josnice. Astfel au greşit şi şi-au pierdut inocenţa. Iar pierderea inocenţei a fost primul păcat comis, iar acel păcat a luat o întorsătură diferită pentru fiinţele umane. Acea cunoaştere, cum am spus, nu era o cunoaştere adevărată. Era avidya, o cunoaştere artificială, cunoaşterea prin care spunem „eu sunt ceva”, „eu sunt cel care face” – egoul. Până la nivel animal nu exista ego; apoi egoul a început să crească.

 

Am putea spune că acesta a fost începutul păcatului originar, potrivit căruia: „Eu sunt ceva. Eu fac ceva. Eu sunt cel care face.” În regulă? Aşa că Dumnezeu a spus: „Să vedem, să vedem cât de curajoşi sunt, şi să hotărască singuri.” Aşa că planurile s-au schimbat. Acum trebuia să se creadă că pe acest pământ avem nevoie de Încarnări care să-i ajute pe oameni, să-i călăuzească, să-i aducă pe calea de mijloc, să le dea înţelegerea corectă a dharmei, astfel încât să păstreze echilibrul. Dar de fiecare dată, acest „eu” refuza să accepte echilibrul. Iar acest „eu” se îndepărtează foarte mult de realitate. Chiar şi astăzi, când urmăm Sahaja Yoga, văd că oamenii nu cresc foarte repede. Datorită acestui „eu” au întrebări, au îndoieli, au probleme. Din cauza păcatului originar oamenii nu cresc foarte repede. Pentru că: „Eu sunt unic, eu sunt liber. De ce aşa? De ce altfel?“. Cine sunteţi voi să puneţi întrebări? Cine v-a creat? V-aţi creat singuri? Ce-aţi făcut pentru a deveni fiinţe umane? De ce acest comportament egoist faţă de Dumnezeu: „De ce ne-a creat Dumnezeu? De ce s-a întâmplat asta?” Cine sunteţi voi să puneţi întrebări? Dar asta e, întrebările continuă să curgă şi astfel de oameni sunt foarte periculoşi pentru Sahaja Yoga. Dacă e să vină la puja sunt îngrijorată, nu pentru că ar putea aduce vreun prejudiciu pujei, ci pentru că am putea să-i pierdem de tot. Astfel de oameni egoişti şi proşti se pierd. Ca Mamă am doar dragoste şi compasiune pentru aceşti oameni şi sunt tristă gândindu-mă că ar putea fi salvaţi, dar îi trage în jos mintea care pune tot timpul întrebări. Acesta este păcatul originar fundamental pe care fiinţele umane l-au comis. În afară de asta, mai e şi problema că am evoluat de la stadiul animal la stadiul actual. Aşa că în noi există condiţionări animalice violente.

 

Apoi resimţim şi alte condiţionări care ne-au fost create, de-a lungul istoriei, de acelaşi „domn eu”, care a pus bazele instituţiilor, care a început să organizeze religiile. De pildă creştinismul. Christos a venit aici pentru a vă distruge egoul. Dar, dimpotrivă, oamenii şi-au construit un mare ego de pe urma acestui fapt. Există Sahaja Yoghini care cred că Sahaja Yoga e o Sahaja Yoga creştină sau o Sahaja Yoga hindusă. Acest fapt încă persistă, încă persistă că e o Sahaja Yoga creştină. Pentru creştini, Sahaja Yoga trebuie să fie creştină; pentru hinduşi trebuie să fie hindusă; pentru musulmani trebuie să fie musulmană, trebuie să aibă legătură cu islamul, pentru că nu pot scăpa de propriile condiţionări, astfel că Sahaja Yoga trebuie să aibă legătură cu asta, trebuie să explice tot ce se întâmplă în religia lor. Vedeţi, nu pot ieşi din asta. Ar putea fi o Sahaja Yoga catolică sau o Sahaja Yoga protestantă. S-ar putea merge şi mai departe. Vedeţi, se continuă tot aşa. Astfel că voi reduceţi Sahaja Yoga la propriile voastre categorii, o înghesuiţi în potirele voastre minuscule. Dar e exact invers. Sahaja Yoga e oceanul, e universală, e Maha Yoga. Nu e menită creştinilor, hinduşilor, musulmanilor, nu e menită fiinţelor umane ca atare. Aţi auzit de animale creştine, hinduse, musulmane? Toate aceste idei, cum că suntem creştini, hinduşi, musulmani, toate s-au născut numai datorită păcatului originar. În Sahaja Yoga trebuie să înţelegem că orice fluviu, fie că este Gange sau Yamuna, fie că e Tamisa ori Dunărea, oricare, toate se varsă în acelaşi ocean şi devin oceanul. Se spune că atunci când toate fluviile se varsă în Gange ele se numesc surasari, ceea ce înseamnă „râul lui Dumnezeu”. Oamenii nu le mai dau diferitele nume ale afluenţilor care s-au unit. În acelaşi fel, Sahaja Yoga este oceanul. Nu puteţi să-i daţi un nume. Nu încercaţi s-o identificaţi cu alte lucruri. Dacă începeţi să faceţi asta, atunci mintea voastră devine acel potir minuscul. Mai mult, dacă proveniţi din religii organizate, e foarte important să înţelegeţi că ele vă fac potirele şi mai mici, nu le dizolvă. Dacă e vorba despre o religie neinstituţionalizată, atunci e un potir de lut care se poate dizolva în ocean. Dar dacă e un potir solid, de porţelan – Meissen – dizolvarea e imposibilă. Atunci aderaţi la toate aceste condiţionări, la acea duritate şi e foarte dificil. E nevoie să aveţi tot timpul o călăuză precum Christos sau Mohamed sau Zoroastru sau cineva ca ei.

 

Dar acum călăuza este propriul vostru Spirit, care e nelimitat, deci nu e nevoie să mai depindeţi de nimeni. Sunt cu toţii în interiorul vostru, sunt parte integrantă din voi. Dar faptul că vă agăţaţi de una din aceste Încarnari e semn că nu creşteţi. Ştiţi că în interiorul vostru se află toate aceste Încarnări. Îl aveţi pe Shri Krishna trezit în voi, îl aveţi pe Christos în voi, îl aveţi pe Ganesha în voi, îl aveţi pe Brahmadeva în voi, îl aveţi pe Mohamed în voi. Îi aveţi pe toţi, pe Moise, toţi sunt în voi. Deci cum vă puteţi identifica doar cu unul din ei? Motivul e acela că încă sunteţi condiţionaţi şi încercaţi să raportaţi totul la propriile voastre condiţionări. Aşadar încercaţi să aduceţi totul astfel încât să nu existe nicio condiţionare. Putem vedea că propriile condiţionări acţionează mai grav în felul nostru de-a fi, pentru că, fiinţe umane fiind, avem obiceiul să formăm grupuri închise; chiar dacă e vorba de „noi”, mai întâi închidem propria persoană ca „eu”. „Eu sunt X, Y, Z”. Apoi formăm grupuri, de pildă clubul: „Noi folosim cuţitul şi furculiţa.” Se pot forma grupuri în care oamenii folosesc tacâmurile într-un fel şi alte grupuri în care se folosesc tacâmurile în alt fel. Vedeţi, lucrurile se petrec aşa la nesfârşit, fiinţele umane formează grupuri după criterii stupide. Nu-i nimic, folosiţi tacâmurile cum doriţi, nu contează. Mâncaţi aceeaşi mâncare, se digeră în acelaşi fel, totul funcţionează la fel. Dar în ceea ce priveşte lucrurile exterioare, atunci când vine vorba de activităţile umane, ei folosesc tacâmurile în diferite moduri: unii îşi vor folosi mâinile, degetele, alţii vor folosi, mai ştiu eu, pumnale. Nu ştiu cât departe pot merge. Aşa stau lucrurile. În orice fac, în orice activitate, fiinţele umane simt nevoia să creeze un circuit închis: „Noi aşa facem, ei aşa fac” – fiecare cu propriul stil.

 

A forma grupuri e lucrul cel mai rău şi este împotriva legilor firii. Puteţi fi deosebiţi în ceea ce priveşte înfăţişarea voastră, în ceea ce priveşte culoarea părului, a ochilor Dumnezeu v-a creat astfel. Dar toate celelalte lucruri pe care voi le-aţi creat sunt moarte. Niciunul dintre obiceiurile de grup pe care voi le-aţi creat n-are absolut nicio valoare. Ele sunt ceva mitic. Nu e nimic adevărat în ele, nimic ce ar merita apreciat. E doar un mit! Înţelegeţi deci că nu există o Sahaja Yoga creştină, o Sahaja Yoga protestantă sau o Sahaja Yoga catolică. Cred că, la nivel foarte subtil, când oamenii vorbesc despre colectivitate, ei nu înţeleg de fapt că nu suntem colectivi cu adevărat, pentru că suntem ataşaţi de atât de multe lucruri, precum condiţionările faptelor noastre. Acest lucru se poate întâmpla în Elveţia, poate fi în Austria sau poate fi în Roma sau în India, oriunde. E necesar să scăpăm de aceste condiţionări. Trebuie să fim conştienţi că suntem fiinţe umane create de Dumnezeu, şi ceea ce este în interior e adevărat – singurul lucru creat de El şi e unicul lucru care trebuie să fim; restul sunt doar condiţionări de care ar trebui să scăpăm. Totul e complementar. De aici învăţaţi ceva, de acolo învăţaţi ceva, fiecare lucru are ceva din care putem învăţa şi înţelege. Şi nimic nu poate fi considerat de unii superior sau inferior. Dar desigur, atunci când acest ego s-a dezvoltat şi când păcatul originar s-a făcut simţit mai mult, fiinţele umane şi-au putut crea mai multe condiţionări. Fireşte, condiţionările sunt mai puternice.

 

Sau în anumite locuri sau unde, să spunem, nu le-a păsat deloc de religie sau de Dumnezeu şi au rămas aşa, ca în Africa sau în alte părţi. E posibil ca aceste condiţionări să fi fost create de alte forţe, numite adibhautik, adică cele care s-au format din ceea ce Dumnezeu a creat. De pildă, sunt persoane care dacă văd Luna se tem de ea, dacă văd copaci, se tem de ei. Este un fel de idee mitică despre natura însăşi. Vedeţi, deci, sunt două moduri de abordare. Pe de o parte se creează idei mitice despre natură, latura mitică a naturii numită adibhautik, şi pe de altă parte adidaivik – idei mitice despre ceea ce oamenii pot realiza, cum că sunt Dumnezeu, sunt devas, şi doresc să creeze, pentru că: „Eu sunt cutare şi cutare lucru.” Deci există două tipuri de condiţionări, iar în aceste timpuri moderne e un lucru atât de confuz, încât nici nu mai ştiu cum acţionează. Spre exemplu, zilele trecute mergeam pe lângă un cimitir şi am fost uimită că, deşi era un cimitir, blocajul se simţea pe Swadishthan drept. Aşa că am spus: „Se pare că toţi bhoots sunt în acţiune acum, pentru că altfel nu-mi explic de ce se simte Swadishthanul drept lângă un cimitir.” Asta e singura explicaţie, că acum toţi aceşti bhoots acţionează, sau poate că s-au născut din nou, vedeţi. Se poate să fi murit de sute de ori, să fi fost de sute de ori în morminte, dar acum toate sunt goale şi acţionează. Sau poate că înşişi aceşti bhoots sunt activi, ei nu mai sunt acolo în morminte, au dispărut, e posibil. Aşa că acum noi trebuie să judecăm după vibraţii, şi nu prin mental sau prin modul de a gândi şi a înţelege al creierului nostru. Nu puteţi înţelege Sahaja Yoga punând întrebări sau vorbind prea mult despre asta. În Sahaja Yoga e necesar să aveţi starea de supraconştiinţă, în care să primiţi vibraţiile, în care să simţiţi vibraţiile şi să fiţi pe aceeaşi lungime de undă cu ele.

 

Dacă încă mai persistă atacul egoului, dacă omul mai pune întrebări despre Sahaja Yoga şi dacă are o părere grozavă despre sine, e mai bine să nu vină la puja, să nu vină la puja! E mai bine pentru el. E mai bine ca o astfel de persoană, care mai are îndoieli, să nu vină la puja. Pentru că puja este menită doar acelora care au atins starea conştiinţei care se numeşte Nirvikalpa, acolo unde nu mai există vikalpa, nu mai există nicio îndoială a minţii. Dacă mai există îndoieli în mintea voastră, înseamnă că mintea este încă foarte puternică şi o să vă tragă în jos. Aşadar, e bine ca înainte de începerea pujei să spuneţi minţii voastre să tacă. Spuneţi-i mentalului vostru: „Taci! Acum trebuie să cresc spiritual şi să primesc binecuvântările Divinului. Aşa că taci, pentru că dacă tu nu taci, eu nu mă pot înălţa.” V-am spus de multe ori că e ca un măgar, mintea e ca un măgar. Dacă mergeţi în spatele măgarului, vă loveşte, vă spune că sunteţi persoana cea mai rea, cea mai negativă, vă cuprinde un sentiment de autocompătimire. Dacă mergeţi în faţa măgarului, vă pune urechi de măgar ca un ego, vedeţi? Puteţi merge oriunde vreţi, puteţi face orice vreţi: „Ce-i rău în asta?” Nu vă controlează. Dacă încălecaţi măgarul, el se amuză pe seama voastră să vadă cum vă descurcaţi.

 

Deci dacă-i permiteţi minţii să meargă ici şi colo, prin ochi sau prin atenţia voastră, prin limbă sau prin simţuri, ea va spune: „În regulă”. El va mânca iarba de pe margini, nu va merge mai departe. Merge în partea asta, mănâncă ceva iarbă, merge dincolo. Sahaja Yoghin: Aş putea acum, pe măsură ce vorbiţi, să traduc repede în franceză pentru cei care nu înţeleg engleza?

Shri Mataji: Oh, vrei să traduci tot?

Sahaja Yoghin: Pot traduce în două minute.

Shri Mataji: Cred că e mai bine, Gregoire, să traduci mai târziu, pentru că acum totul se leagă, bine? Deci să revenim la măgar. Măgarul vrea să mănânce iarbă. Ştie că n-aveţi nimic împotrivă. Bun, merge şi mănâncă iarbă şi tot felul de mizerii şi gunoaie şi ce-o mai fi. Mănâncă tot ce-i permiteţi, toate lucrurile murdare, toate gândurile murdare, toate gândurile josnice, orice, fără a pune întrebări. Vedeţi, doar la Sahaja Yoga vin şi pun întrebări, dar nu atunci când trebuie să înghită murdării şi josnicii şi lucruri neauspicioase şi păcătoase. Atunci nu întreabă nimic. Atunci spun doar: „Ce nu-i bine?” Dar pun întrebări când e vorba de Sahaja Yoga, care este lucrul cel mai sfânt din cele sfinte, cel mai măreţ dintre toate, unde vi se deschid uşile. În felul acesta primiţi, altfel nu, şi nu e pentru toţi. Apa cu care îmi spălaţi Picioarele este ambrozia, este thirta, care le era interzisă chiar şi doctorilor din vechime. Vaidyas-ilor nu le era permisă, erau nevoiţi să lupte pentru ea. Doar zeilor le era permis s-o bea. Doar zeilor le era permis s-o bea. Iar astăzi voi sunteţi puşi la acelaşi nivel cu zeii. Dar vă puteţi asuma asta? Meritaţi acest lucru? Sau încă mai aveţi întrebări, încă mai aveţi probleme? Atunci e mai bine să nu vi se permită. Este un lucru excepţional că vi se permite să gustaţi această ambrozie. Dacă citiţi Devi Purana Bhagavatam, veţi afla că le era interzis acest lucru.

 

Deci, adevărul e că mintea acţionează ca un măgar. Iar dacă măgarul îşi cunoaşte călăreţul, care-şi ştie drumul şi ştie cum să-şi controleze mintea şi ştie unde trebuie să meargă, acelaşi măgar, aceleaşi instrumente, aceleaşi instituţii, acelaşi lucruri care vă înconjoară, vă poartă spre ţintă cu o viteză mult mai mare şi mult mai uşor. Aşa că spuneţi-i astăzi minţii voastre că v-aţi săturat de jocurile ei. Vrem să ajungem acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu. Spuneţi-i asta minţii voastre. Spuneţi-i! E important. Asta e mintea care v-a târât în atâtea! Ea v-a dat toată murdăria şi josnicia şi toate celelalte. Aşa că spuneţi-i. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Aşadar, legat de cele de mai sus, trebuie să dobândim inocenţa în interiorul nostru şi să simţim inocenţa lui Virata. Problema cu Ganesha Virata – sau îl putem numi Virata Ganesha – e că în Virata trebuie să simţim inocenţa, ca să devenim inocenţi; păcatele noastre sunt spălate, iar noi suntem purificaţi prin inocenţă, astfel încât acest „eu” dispare, păcatul originar dispare, iar noi devenim acea fiinţă minunată – copilul mândru al lui Dumnezeu, apogeul creaţiei Sale. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Acum poţi traduce, Gregoire, e în regulă. Poţi traduce. Ştiu că e mult, dar am observat uneori că dacă există întreruperi…

Sahaja Yoghin: Îmi pare rău, Mamă, n-ar fi trebuit să vă întrerup.

Shri Mataji: Nu-i nimic, nu e nicio problemă. Poţi să repeţi, iar în acest context vei putea să… – vorbind încet astfel încât în mod spontan să spui ceva tot timpul. Merge aşa? Să repeţi? Astfel vei avea o corectă…

Sahaja Yoghin: Mă gândeam: trei minute pentru francezi şi trei minute pentru italieni într-o traducere foarte concisă.

Shri Mataji: Poţi?

Sahaja Yoghin: Da, pot.

Shri Mataji: În regulă. Mulţi oameni mă întreabă – chiar şi înainte mi s-a întâmplat: „Mamă, de ce am devenit aşa? De ce nu ne-a făcut Dumnezeu conştienţi de noi înşine, fără să mai facem aceste greşeli? De ce a trebuit să trecem prin acest cerc vicios?” Atunci n-am vrut să spun că aţi comis păcatul originar, că n-aţi dat ascultare Divinului.

 

Altfel lucrurile ar fi decurs în alt mod, n-ar mai fi fost tărăgănate. Pentru că dacă le spui asta, atunci li se întâmplă altceva, ei trec pe stânga şi încep să se simtă vinovaţi pentru păcatul originar, vedeţi. Aşa că e nevoie să sărim de la ego la chestiunea păcatului originar. Însă partea asta voi o ocoliţi, se poate spune că la început evoluţia n-ar fi putut avea loc fără această libertate care vi s-a dat, vedeţi, această libertate a fost mai întâi experimentată, vi se dăduse libertatea, trăiaţi într-un loc frumos, în Grădina Raiului, sub protecţia absolută a lui Dumnezeu, totul era foarte frumos, minunat am putea spune. Nimic nu lipsea acolo. Dar în ciuda acestui fapt, vedeţi, atunci când fiinţele umane aveau libertate, tocmai libertatea urma să fie testată, au început să facă tot felul de lucruri mârşave. Şi de aceea Dumnezeu a fost nevoit să schimbe toate planurile, pentru că oamenii erau atraşi de aceste lucruri josnice, în ciuda binecuvântărilor pe care le primiseră. Toată ura, putem spune, toate instinctele animalice, putem spune, constituiau, încă, o atracţie pentru fiinţele umane, ceea ce era lucrul cel mai surprinzător. Iar când s-au întâmplat astfel de lucruri, fireşte că libertatea însăşi a fost pusă la încercare. Iar încercarea a fost crearea fiinţelor umane. Dar dacă le spui toate astea, dacă le spui că problema a constituit-o de fapt doar păcatul originar, ei vor replica: „Oh, Doamne, de ce ai creat păcatul originar?” Deci e mai bine să le spui că era inevitabil pentru procesul evolutiv ca libertatea să le fie pusă la încercare, pentru că, dacă e să obţină libertatea absolută, trebuie să-şi dea seama mai întâi dacă-i pot face faţă sau nu. Şi se pare că a fost nevoie de mulţi ani ca fiinţele umane să crească întru ea, să înţeleagă că omul nu poate suporta nimic. Nu poate suporta libertatea, nu poate suporta banii, nu poate suporta poziţia socială, nu poate suporta confortul, nu poate suporta nimic. Şi acest lucru l-am observat şi în Sahaja Yoga: când oamenii dau de confort, devin dependenţi de el. Când sunt binecuvântaţi cu bunăstare materială, oamenii se comportă ca şi când ar fi din nou în Grădina Raiului, şi când se întâmplă asta, vă întoarceţi la nivelul la care v-aţi aflat atunci. Nu e bine. Înţelegeţi că trebuie să fiţi măreţi, trebuie să stăpâniţi toate acestea. Nimic nu e important, nimic nu e important, doar Spiritul e important. Doar atunci puteţi ieşi din… şi asta poate fi o tentaţie pentru voi.

 

Toate binecuvântările care vi se dau sunt tentaţii. Trebuie să fiţi pregătiţi. Nimic nu e mai important decât Spiritul, vedeţi. Suntem pregătiţi pentru orice, ca să obţinem Spiritul. Nu ne gândim la cât de multe binecuvântări primim sau la altceva. Ceea ce dorim este libertatea Spiritului care nu tânjeşte după nimic, nu tânjeşte după lucruri materiale. Deci veţi fi ca o lampă care dă lumină, fără ca luminii să-i pese de lampă. Fie că lampa e din aur, din argint sau altceva, chiar dacă e făcută din noroi, ea dă lumină. Asta trebuie să obţină Sahaja Yoghinii, să înţeleagă, pentru că acesta e un nivel foarte dificil, la care văd că oamenii regresează. Aşadar acum e nevoie să devenim umili. Să spuneţi: „N-am ştiut nimic până acum, Mamă. Trebuie să am cunoaşterea.” Pentru că asta e cunoaşterea rădăcinilor, pe care voi n-o aveţi. E o cunoaştere nouă pentru voi. Cum să puneţi întrebări? Nu ştiţi nimic. Trebuie să dobândiţi cunoaşterea rădăcinilor. Deveniţi, deci, umili şi doar atunci primiţi binecuvântările acestei noi etape din evoluţia voastră. Aceasta este creşterea interioară, Antar Yoga. Până când nu deveniţi umili, n-o să meargă. Trebuie să deveniţi umili, pentru că atunci când puneţi întrebări, egoul este cel care întreabă. Deveniţi aşadar umili, pentru a dezvolta această cunoaştere a rădăcinilor. E surprinzător că doar în India s-a căutat această cunoaştere, iar oamenii au devenit foarte profunzi. De aceea a fost nevoie ca toţi să vină în India. Chiar şi Christos a venit în India să vadă pe ce căi merg căutătorii, să-i sprijine, să-i ajute.

 

Deci e important să se dobândească această cunoaştere a rădăcinilor în zonele în care e mai uşor. E mai uşor acolo unde rădăcinile au rămas intacte, şi o astfel de ţară este India, unde oamenii căutau această cunoaştere. Dar când au început să se dezvolte în exterior, au devenit proşti şi nebuni; iar când îi privim, vedem că sunt superficiali. Dar nu vedem ce muncă extraordinară au făcut aceşti căutători în India, extraordinară. Gândiţi-vă doar la unul, şi e suficient ca să aveţi o idee foarte clară despre Sahaja Yoga. Luaţi o persoană simplă, o persoană foarte simplă precum Sai Nath, care era, aparent, un om foarte simplu, dar avea un imens ocean de cunoaştere. El nu avea şcoală sau aşa ceva. Nimeni nu ştie unde s-a născut, ce s-a întâmplat, de unde a venit şi unde a trăit şi cum a ajuns la acea vârstă. Nimeni nu cunoaşte trecutul lui. Sau puteţi să-l luaţi pe Adi Shankaracharya sau pe Kabira sau pe oricare altul. De exemplu puteţi să-l luaţi pe Machindranath. Dacă citiţi despre Machindranath nu înţelegeţi, credeţi că vorbeşte despre o cunoaştere misterioasă. E o muncă extaordinară cea pe care au făcut-o! Au cercetat stânga şi dreapta, făcând tot felul de experimente. Dacă vedeţi cărţile pe care le-au scris despre Navnath, cele nouă Nathas-uri, şi despre viaţa lui Machindranath. Machindranath a ajuns la o mare profunzime şi a aflat atât de multe despre locurile în care femeile erau conducătorii. Cred că a fost în Belgia, unde femeile erau conducătorii, iar soţii erau ca nişte legume; şi a descoperit multe alte lucruri, şi apoi ce s-a mai întâmplat, cum a încercat să îndrepte lucrurile acelea.

 

Vedeţi, e vorba de mişcarea înspre altă direcţie, spre rădăcini; cum aceste rădăcini au dat naştere la asemenea copaci oribili în diferite locuri, şi astfel a îndreptat el lucrurile. A le înţelege munca e un lucru simbolic; trebuie să fii într-adevăr foarte profund şi foarte pătrunzător, dar mintea umană nu e pregătită încă să vadă ce muncă uriaşă au făcut. E imposibil s-o vedeţi. De exemplu, dacă vedeţi descrierile lui Adi Shankaracharya sau ale lui Markandeya despre Mama voastră, e uimitor cum a văzut amănunte atât de mici şi din ce unghiuri. Şi toate aceste particularităţi ale Mamei le-a văzut el, ca un copil foarte apropiat mamei. Asta înseamnă că inocenţa era completă şi perfectă. Altfel n-ar fi putut să vadă toate acele lucruri pe care le-au văzut, toate acele detalii ca de exemplu cele trei cute ale Mamei. Cum ar putea cineva să vadă? Doar copiii pot vedea cele trei cute ale Mamei, faptul că Mama are trei cute pe corpul ei. Doar un copil poate vedea. E extraordinar, vă spun că e extraordinară inocenţa lor, pătrunderea lor şi curajul lor. E nevoie de foarte mult curaj pentru a ajunge atât de pătrunzător. Aşadar inocenţa e lucrul pe care trebuie să-l obţinem în primul rând. Dar n-ar trebui să fie prin Christos sau prin Ganesha. Ar trebui s-o aveţi voi. Asta înseamnă că voi sunteţi inocenţa. Nu trebuie să spuneţi asta, nu trebuie s-o obţineţi prin cineva. Voi sunteţi asta, o puteţi avea în mod direct. Acea abordare e pentru oamenii care nu sunt Realizaţi, e pentru proşti, pentru cei care n-o pot obţine direct. Voi o puteţi obţine direct cu toţii. Aceasta e binecuvântarea voastră, acesta e cel mai mare lucru: că puteţi s-o obţineţi cu toţii.

 

Dar trebuie să atingeţi acel nivel de inocenţă, la care deveniţi atât de subtili, atât de sukshma, deoarece inocenţa e cel mai subtil lucru, prin care intraţi în toate sferele, ca să aveţi cunoaşterea rădăcinilor, cunoaşterea Copacului Vieţii. Ea nu este pentru oameni proşti, egoişti sau fără sens. Ei devin rakshasas, vă spun eu, ei sunt rakshasas. Prin urmare nu mergem pe direcţia lor, ci trebuie să mergem în direcţia opusă. Aşadar, trebuie să deveniţi umili în interior şi să încercaţi să treziţi inocenţa voastră, acea inocenţă sfântă care e pavitra, inocenţa din interiorul vostru. Veţi fi surprinşi, că în limba sankrită, nu există cuvânt pentru inocenţă. Deoarece pentru ei tot ce e sfânt şi auspicios se găseşte în interior. Nu există un cuvânt anume pentru inocenţă, deoarece ei nu cred că poate exista inocenţă în aer pur şi simplu. Ea trebuie să se găsească în interior, asemenea unui vas care nu poate conţine apă decât în interior. Deci nici ei nu pot să gândească, cum nici noi nu putem, că apa ar putea atârna undeva în aer. Trebuie să existe un recipient pentru ea. Deci ei spun: „timp auspicios”, „persoană auspicioasă” sau „lucru auspicios”, „noapte auspicioasă”, „zi auspicioasă”. Totul e conţinut într-un recipient, ceva ca un recipient. Recipientul care poate avea inocenţă. Deci auspiciozitatea. Din nou, cuvântul „auspicios” este un adjectiv. Nu există ceva de genul, să zicem, inocenţă solidă, shubbha. Shubbha e şi el un adjectiv, nu există niciun substantiv pentru inocenţă. „Inocent” poate exista, dar „inocenţa” de una singură nu există pentru ei, deoarece e un lucru prea subtil, iar noi trebuie să devenim la fel de subtili. Pentru că ea există în tot ce e inocent. E o idee mai amplă, este ideea mai amplă de Virat Ganesha. De vreme ce el se află în tot Virata, cum poţi să-l limitezi spunând că este inocenţa. E atât de subtil, prea subtil pentru a fi un substantiv, prea subtil. Şi trebuie să deveniţi acel „subtil”.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Puteţi să începeţi să-mi spălaţi Picioarele. În primul rând, ceea ce putem face e ca cei care nu mi-au spălat până acum Picioarele să ridice mâna… Nu le-a spălat? În regulă, vino. Acestea sunt cele 21 de nume, acestea sunt cele 21 de nume ale lui Shri Vishnu care reprezintă aspectul evoluţiei voastre, al dharmei voastre. Mai întâi menţinerea şi apoi evoluţia. Acesta este Tatăl în interiorul vostru. Şi pentru că mai întâi sunteţi în căutarea evoluţiei, invocăm cele 21 de puteri, 21 de puteri ale acestui aspect patern al lui Dumnezeu. 21 de puteri. Acestea sunt cele 21 de nume care reprezintă cele 21 de puteri ale evoluţiei noastre interioare. Canalul Sushumna are 21 de puteri. Puteţi să traduceţi, în franceză e mai bine. Vishnu. Vishnu, este puterea lui Vishnu sau, putem spune, Narayana. Vishnu este Tatăl. Krita Yuga. Aceasta este Krita Yuga. Krita înseamnă atunci când va fi eficient, momentul în care va avea efect. Lucrarea va avea loc. Aceasta este yuga: timpurile în care va avea loc. Krita Yuga. Acesta este timpul special dintre Kali Yuga şi Satya Yuga, Krita Yuga, când se vor înfăptui lucrurile, munca va fi făcută. Timpul renaşterii, când mâinile voastre vor vorbi. Asta înseamnă. Vedeţi. Traduceţi. Krita Yuga. Kri înseamnă „a face” . Vedeţi, svatojayate înseamnă „principiul”… voi treziţi principiul întregului univers, principiul universului, iar pratye semnifică faptul că daţi experienţa acelui principiu, deci el e cel care generează principiul şi de asemenea cel care vă dă experienţa. Pratye, pratye e experienţa care dovedeşte, care dovedeşte existenţa voastră, vedeţi. Voi vă daţi propria pratye, ceea ce înseamnă că vă daţi experienţa prin care se dovedeşte că existaţi. Ar trebui să fie „Tu eşti Dumnezeu în om”, ar fi mai bine. Dumnezeu în om… el nu este om, în niciun caz. Cum puteţi să-l numiţi aşa?