Birthday Puja, Overcoming The Six Enemies

(Australia)

1983-03-21 Birthday Puja Talk: Overcoming The Six Enemies, Sydney, Australia, DP, 55' Download subtitles: EN,FI,IT,JA,LT,PL,PT,RO,ZH-HANS,ZH-HANTView subtitles: Add subtitles:
Download video (standard quality): Download video (full quality): View and download on Vimeo: View on Youku: Listen on Soundcloud: Transcribe/Translate oTranscribe


Birthday Puja, 1983-03-21, Sydney, Australia

Este atât de mare bucuria de a fi cu voi astăzi, în această zi auspicioasă, bucuria de a fi cu australienii, care s-au dovedit a fi Sahaja Yoghini foarte buni și care au progresat extrem de rapid în viața lor spirituală. Îmi face mare plăcere să fiu aici cu copiii Mei. După cum știți, am atât de mulți copii, peste tot în lume, în afară de cei cărora le-am dat fizic naștere. Trebuie să ne gândim la toți cei care astăzi sunt departe de noi, la mii de mile depărtare, rugându-ne la Dumnezeu Atotputernic pentru ascensiunea lor spirituală. Trebuie doar să vă rugați pentru ascensiunea voastră spirituală, pentru că pe măsură ce evoluați, primiți tot restul. Pentru că nu vă înalțați, nu primiți ceea ce este necesar. De aceea există probleme; chiar și astăzi am avut de rezolvat niște probleme, înainte de a veni la Puja. Dar dacă decideți că trebuie să vă înălțați spiritual, atunci tot ceea ce trebuie să primiți, binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să le reverse asupra voastră pentru a vă face cetățeni ai regatului Său plin de măreție, în care nu mai sunteți judecați, nu mai sunteți pedepsiți, nu mai sunteți supuși la vreun test, ci locuiți în iubirea veșnică a lui Dumnezeu și în slava Sa… 

Acum zece ani n-aș fi crezut că în tot acest timp voi obține aceste rezultate. Nu ar trebui să judecați progresul Sahaja Yogăi în raport cu alți guru „de plastic”. Chiar și pentru a crea un singur sfânt a fost necesar ca el să treacă prin o mie de vieți; și atât de mulți au devenit profeți, lucru foarte mare pentru voi. Haideți să uităm tot ceea ce e mort în interiorul nostru. Trebuie să știm că suntem profeți. Această ipoteză trebuie să se confirme – că suntem profeți. Dacă ați putea să vă asumați ceea ce sunteți, ceea ce ați devenit, ați emite slava lui Dumnezeu, asemeni unei flori care atunci când înflorește, are propria ei mireasmă, care se răspândește instantaneu. Dar numai ființele umane au chiar și libertatea de a nu-și asuma, de a dramatiza sau de a-și asuma ceea ce sunt. Chiar dacă ei au devenit profeți, persistă încă în imaginația lor, cu ceea ce nu sunt de fapt. Sunt încă speriați, sunt încă orientați spre ego. E un lucru fals. Nu e adevărata voastră natură. E ca și cum ați juca într-o piesă, devenind actorii din acea piesă. Este ca și cum dacă cineva l-ar interpreta pe Shivaji, devine asemeni Lui. Își schimbă întregul stil de viață, devine ca Shivaji. Însă aceeași persoană dacă joacă rolul lui Hitler, devine asemeni lui. Ambele identificări sunt artificiale, deci și ei devin artificiali. Acum, când sunteți cu adevărat profeți, vi se pare dificil să vă comportați potrivit acestui statut, și sunteți artificiali, proiectându-vă într-un trecut care nu mai există, s-a sfârșit. Cel care păcătuia a murit, persoana egoistă nu mai există, cel timorat a dispărut pentru totdeauna, Sunteți un profet. Înălțați-vă în gloria acestei personalități. Oameni care nu sunt profeți, care nu sunt divini, care fac lucruri împotriva lui Dumnezeu, își închipuie că sunt profeți, dar cei care sunt cu adevărat profeți, nu vor să-și asume acest fapt. De îndată ce îți asumi ceva, devii acel lucru. Trebuie să depășim în aceste timpuri jocul pe care mintea noastră l-a jucat până acum. Tot ce este fals trebuie abandonat. 

Așa cum am spus, nici n-am visat să ajung aici în zece ani, cu atât de mulți demoni în jur, care încearcă să vă ademenească. De fapt acest lucru vi se datorează și vouă, pentru că în ciuda tuturor obstacolelor și problemelor întâmpinate, ați evoluat, ați evoluat până acum și ați devenit profeți frumoși. Sunteți într-atât de transformați, însă e nevoie doar de puțin mai mult – să vă asumați ce sunteți, iar asta vă va face să vă simțiți atât de suavi. Am vorbit cu nepoata Mea cea mai mare, care e doar o fetiță de 11 ani. Cu toate astea i-a spus mamei ei, „Nu mai pot vorbi cu bunica acum, pentru că este o Zeiță. Cum pot vorbi cu Ea? Mi-e rușine.” La vârsta ei a spus asta! În timp ce în propria ei viață, Mi se spune că este prima în clasă, este redactor la o revistă a școlii. Este extraordinară. Și pe deasupra e atât de umilă încât i-a spus mamei ei că se simte rușinată să-Mi vorbească, Eu fiind Zeiță – deci cum ar putea să-Mi vorbească. Iar Rustom Mi-a spus că simte vibrații venind de la ea. Acesta este modul în care trebuie să creșteți. 

Înainte de toate, trebuie să știți că sunteți profeți și trebuie să știți că Eu sunt Duhul Sfânt, sunt Adi Shakti. Eu sunt Cea care a venit pe pământ, pentru prima dată în această formă, pentru a duce la îndeplinire o sarcină imensă. Cu cât veți înțelege mai bine acest lucru, cu atât va fi mai bine. Vă veți schimba enorm. Știam că într-o zi va trebui să spun asta în mod deschis și am spus-o. Dar acum voi trebuie să dovediți că sunt Adi Shakti. Discipolii lui Christos nu erau nici măcar suflete realizate și totuși au răspândit creștinismul, cum au putut. În condițiile în care Christos a fost răstignit, iar ei au rămas fără niciun ajutor, luptându-se numai ei doisprezece – și cu toate astea au reușit. Au fost oameni foarte umili, calitatea lor a fost umilința extremă. Și au știut care era diferența dintre ei, Christos și Mama. Știau de asemenea care era diferența dintre ei și ceilalți și au adoptat o viață pură, iluminată de numele lui Christos. Nu au fost suflete realizate. Și-au curățat interiorul și și-au păstrat viețile frumoase. Așa că Sahaja Yoghinii nu-și pot permite să aibă cei șase dușmani. 

Înainte de toate, mânia – nu se cuvine ca Sahaja Yoghinii să aibă mânie. Compasiunea… Înlocuiți mânia cu compasiune. Astăzi este cea de a 60-a aniversare a zile Mele de naștere și avem de luptat doar cu șase dușmani din interiorul nostru. 

În al doilea rând – majoritatea ați făcut asta – trebuie să vă retrageți atenția de la perversiuni. Cei mai mulți dintre voi ați reușit. Ochii voștri sunt mai bine acum, sunt mai stabili. Dar încă sunteți egoiști. 

Vanitatea. Oamenii sunt încă geloși, competitivi. Aveți încă un materialism bine ascuns în interiorul vostru. Mai nou se naște în voi atașamentul pentru familiile voastre. Deci trebuie să schimbăm toate aceste lucruri acum, să le dăm o altă perspectivă. Putem folosi aceleași lucruri pentru a face munca lui Dumnezeu. Ele pot fi folosite ca cele șase mâini ale Sahaja Yoghinilor. 

Prima dintre ele este mânia. Trebuie să fii supărat pe tine când faci lucruri greșite. Nu să te simți vinovat, ci supărat pe tine pentru greșelile făcute. Vinovăția este cel mai bun mod de a nu scăpa de greșeli. Este ca un depozit păstrat încuiat, pentru arhive personale. Am suferit mult din cauza obiceiului vostru de a vă simți vinovați, foarte mult. Și aceste sentimente de culpabilitate ies afară unul câte unul. Deci trebuie să fiți mânioși pe voi înșivă când vă simțiți vinovați. „Cum pot să mă simt vinovat? De ce am făcut un astfel de lucru? Nu voi mai repeta greșeala.” Deci, dezvoltați-vă mânia împotriva voastră, și nu împotriva altora. Iar mânia ar putea fi păstrată pentru ziua războiului. În caz contrar, când războiul va izbucni, toți Arjuna își vor arunca armele și se va spune că „Arjuna a fost un mare războinic până a început războiul”. Deci nu ne vom risipi energia luptând cu lucruri care sunt asemeni unor umbre. Nu luptați cu umbrele. Ar trebui să vă îndepărtați de sex și perversiuni și să vă îndreptați către familiile voastre, către soții, și să vă respectați castitatea acum. Totul nu devine nimic altceva decât castitate. Duceți o viață castă. Nu mai sunteți asemeni unui câine, ci asemeni unei ființe umane. Întreaga voastră atenție trebuie să devină castitate, care este de fapt puterea voastră, care este protecția voastră, conexiunea cu Divinul. Nu o castitate forțată, ci o castitate a echilibrului și a înțelegerii. Puteți avea o viață plină de castitate cu familia și soția voastră. La fel și pentru femei – este mai mult pentru ele, aș spune. Femeile nu ar trebui să fie în compania unor bărbați care vorbesc urât de soții lor, sau care le dau sfaturi împotriva soților lor. Toți bărbații care încearcă să întoarcă femeile împotriva soților, ar trebui dați afară din Sahaja Yoga. Căsătoria este un lucru atât de sfânt, în care nimeni nu ar trebui să intervină împotriva soțului. Nimeni nu are acest drept. Dacă există o problemă, ar trebui să îmi spuneți. E un semn de stupiditate. 

Apoi, vanitatea trebuie să se schimbe în mândrie. Ar trebui să fiți mândri că sunteți Sahaja Yoghini, foarte mândri. Ridicați capul cu mândrie că sunteți Sahaja Yoghini. Mândria nu este niciodată opresivă. Este un lucru plin de glorie să fim mândri. Dar vanitatea este opresivă. De fapt, mândria nu este altceva decât expresia respectului de sine. A cerși, a împrumuta, a imita – toate aceste lucruri vin de la infima înțelegere pe care o aveți asupra Sinelui vostru. Deci, vanitatea ar trebui să devină mândrie, iar mândria ar trebui să fie expresia stimei de sine. Stima de sine este foarte diferită de ego. Una este realitate, cealaltă este complet artificială. În ceea ce privește bărbații, ar trebui să se comporte ca niște bărbați și nu ca niște femei, să fie docili, asemeni vacilor, legați parcă cu o frânghie, acolo unde vor soțiile lor. Ei trebuie să conducă societatea. Nu femeile ci bărbații au luptat în India pentru drepturile femeilor. Ele n-au luptat, ci bărbații, pentru că ei sunt la rândul lor tați, frați, și sunt preocupați de binele femeilor. Femeile au luptat rareori acolo, deoarece știau că odată ce încep să se lupte cu bărbații, nu vor termina niciodată. Asta înseamnă că au știut că trebuie să conviețuiască cu ei, nu să lupte împotriva lor. Dar bărbații înșiși au luptat pentru ele. Și în America, Abraham Lincoln a luptat pentru emanciparea femeilor, nu femeile însele. Deci trebuie să fiți nu egoiști, ci mândri, mândri că sunteți Sahaja Yoghini, că v-ați născut în aceste timpuri, când trebuie să duceți la împlinire lucrarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu v-a ales – așa că ar trebui să vă ridicați la acest nivel. Descopăr că unii oameni devin brusc solitari, ursuzi, în Sahaja Yoga. Nu vor fi niciodată iertați, pentru că Dumnezeu v-a dăruit atât de mult. Presupunând că cineva vă oferă un diamant, sunteți mândru, îl purtați și îl arătați tuturor. Dar când vi s-a dăruit chiar Spiritul, ar trebui să fiți mândri, nu să vă însingurați. Unii oameni gândesc: „Nu ar trebui să mai am niciun loc de muncă. Nu mai ies afară, voi sta acasă și voi medita.” Nu există loc pentru astfel de persoane în Sahaja Yoga. „Eu nu pot face asta”. Expresia „nu pot” ar trebui să iasă din vocabularul oamenilor, care se presupune că sunt Sahaja Yoghini. Ei nu pot spune: „Nu pot s-o fac”. Deci, stima de sine vă va da dinamismul necesar pentru Sahaja Yoga, un dinamism plin de discernământ, un dinamism înțelept. Nu va mai trebui să vă rezolv problemele. 

Spiritul de competiție și invidia ar trebui înlăturate. Competiția ar trebui să fie cu voi înșivă, o competiție între cel ce ați fost și cel ce sunteți acum. Cine va câștiga? Trecutul sau prezentul? Prezentul ar trebui să meargă din ce în ce mai repede, lăsând în urmă trecutul, cât de repede puteți. Nu ar trebui să existe concurență între Sahaja Yoghini, în a câștiga ceva. Uneori am văzut de asemenea, o competiție în a țipa, a vocifera și a fi agresivi cu alții – e o mare competiție între unii. Haideți să ne întrecem în compasiune, în blândețe, în dulceață, în frumusețea comportamentului. Cine este mai cultivat? Cine este mai manierat? Cine este mai profund? Ar trebui să aveți o persoană de genul ăsta ca ideal, pe care o considerați un gentleman perfect, sau o doamnă care este o adevărată doamnă. Dimpotrivă, dacă aveți ca ideal o doamnă care se poartă ca un bărbat, asta nu e bine de asemenea. Sau un bărbat care se comportă ca o femeie, de asemenea, nu poate fi un ideal. Pe de altă parte, o femeie care încearcă să arate că femeile sunt diferite de bărbați și că femeile trebuie să obțină una, alta… 

În Sahaja Yoga nu există diferențe între femei și bărbați – de exemplu că femeile trebuie să obțină ceva, bărbații altceva – pentru că sunteți Spirit. Dar aspectul exterior, corpul pe care îl aveți, lumina, lampa, pe care le aveți, sunt lucruri diferite. Iar pentru a menține lumina, femeia trebuie să fie femeie, iar bărbatul bărbat. Așa cum v-am spus ieri, un măr n-ar trebui să încerce să fie un mango, iar un mango n-ar trebui să încerce să fie un măr. Este frumos să fii cel mai bun măr și e de asemenea frumos să fii cel mai bun mango. Deci pustnicii, cei care spun că vor să părăsească această lume, se comportă într-adevăr, nu ca niște ființe umane, ci ca… nu știu ce animale se comportă în acest fel. Spre exemplu, atunci când luați ajutor social, nu puteți deveni indolenți, nu puteți. Pe cât posibil, nu-Mi place să văd oamenii luând ajutoare. Nu este semnul unui bun Sahaja Yoghin. Cu toții ar trebui să fiți foarte muncitori, să fiți calificați, ar trebui să fiți oameni buni, primii în toate, elevi buni, bucătari buni, mame bune, tați buni, administratori buni. Unde vom găsi asemenea persoane? Nu putem fi persoane angajate să spele vase, nu-i așa? Deci, concurența între femei și bărbați trebuie să se termine. Femeile și bărbații trebuie să aibă fiecare locul lor, iar femeile trebuie să știe că bărbații sunt mâinile lor. Dacă voi sunteți shakti, ei sunt mașinile, deci nu vă ucideți mașinile țipând și strigând la ele, făcându-i să se simtă prost, inducându-le lipsă de încredere. Nu veți avea nicio poziție. Noi trebuie să îi încurajăm să facă munca lui Dumnezeu. Trebuie să îi sprijinim, să avem grijă de ei, pentru că ei sunt mașinile, ei sunt mâinile iar voi sunteți puterea. Desigur, dacă aceste mâini se îndreaptă împotriva puterii, vor suferi. N-ar trebui deci să existe o competiție între voi și copiii voștri „copilul meu” și „copilul lui” – n-ar trebui să fie o concurență. Scoateți-vă asta din minte. Ar trebui să puteți împărți totul. 

Deci competiția ar trebui să se transforme în dorința de a împărți, cât de mult putem da altora, cât de mult putem împărți cu alții. Vedeți, bețivii nu pot să bea singuri. Trebuie să aibă pe cineva alături cu care să împărtășească. Hoții trebuie să aibă zece complici pentru a fura. Deci când vine vorba de nectarul iubirii lui Dumnezeu, cum putem noi să-l păstrăm numai pentru noi? Nu ne putem bucura. Nu e nicio bucurie în a-l avea numai noi. Așa că haideți să fim delicați și buni unii cu alții. Oamenii care se vor bucura de nectar ar trebui să concureze în a-l împărți, obținând astfel din ce în ce mai mult. Cine împarte mai mult? Cine este mai generos? Materialismul ar trebui să se transforme în capacitatea de a aprecia frumusețea materiei. Puteți avea un singur lucru, dar făcut de mâna voastră. Este cu mult mai frumos decât să alergi după bani, să-i numeri, devenind cu adevărat stupizi. Cei care își numără banii de dimineața până seara sunt cu adevărat trăsniți. Pierd mereu bani, e ceva în neregulă cu creierul lor. Numărați-vă binecuvântările. Priviți viața, frumusețea materiei, cum a lucrat viața. De exemplu, o bucată de lemn – Eu văd modelul creat de viață în ea. Dar acest model nu e plictisitor, nu e mort, nu e insipid. Pulsează. Puteți vedea în artă, în tot ce este frumos, reflectarea puterii de creație a lui Dumnezeu și bucuria pe care a vrut să o emită pentru a vă face fericiți. În timp ce voi deveniți sclavii materiei. El n-a dorit niciodată asta. Voi sunteți maeștri. 

Iar la urmă este atașamentul pentru copiii voștri, pentru soție, acest „al vostru”, „al vostru”… Tot ceea ce este „al meu” nu este parte din mine. „Casa mea” – asta nu sunt „eu”. Trebuie să renunțăm la acest „al meu”, „a mea”. „Mamatva” trebuie distrusă. În loc de „eu”, „al meu”, ar trebui să spunem „noi”. „Noi” este un cuvânt bun. Eu spun de multe ori „noi”, și oamenii încep să întrebe – într-o zi, cineva M-a întrebat: «Mamă, atunci când spuneți „noi”, ce vrei să spuneți? Cum de ne puteți face să ne simțim una cu Dvs., prin modul în care spuneți „noi”»? „De ce nu?”, i-am spus. „Sunteți parte integrantă din corpul Meu.” Nu suntem cu adevărat „noi”? Pot separa Eu degetul Meu de inima Mea? Dacă sunteți parte integrantă din corpul Meu, atunci voi spune „noi”, pentru că sunt conștientă de această ființă colectivă care stă aici. Deci, trebuie să vorbim cu „noi” și nu cu „eu, al meu”. Și când trebuie să vorbiți despre voi înșivă, vorbiți la persoana a treia. De exemplu, puteți spune: „Această d-nă Nirmala merge la Londra”. Și așa este. Pentru că acest corp se duce acolo, dar inima mea rămâne aici. Deci, a spune că Eu plec, nu este adevărat. Dacă Eu sunt Adi Shakti, unde aș putea pleca? Nicăieri, sunt peste tot. Unde aș putea merge? Nu există niciun loc în care să nu Mă aflu și dacă ar trebui să merg într-un loc unde nu exist, acela ar fi doar Iadul, unde nu vreau să merg. Așa că spun, „Această d-nă Nirmala pleacă acum. Părăsește Australia”. Mâine se va întâmpla asta. Deci, ce se întâmplă de fapt? Numai acest corp trebuie să plece și atât. Începeți să vorbiți așa despre corpul vostru. „Această minte a mea”, „mintea domnului cutare” – E mai bine să te referi la tine însuți cu „domnul”, „doamna” sau „domnișoara”. Deci, „Domnișoară, te trezești te rog acum?” E mai bine să vă adresați vouă înșivă astfel. Copiii vorbesc așa, la persoana a treia. Veți fi uimiți, că astfel veți vedea gluma din spatele tuturor lucrurilor. Veți ști cum să râdeți de voi înșivă. „Așa deci, domnule, iată-te, așa te comporți acum…” 

Veți deveni cu adevărat propriul maestru, pentru că veți ști cum să vă ocupați de acest copil. Asta vă va da un sentiment de maturitate. Deci, a spune că: „acesta este copilul meu, aceasta e soția mea”… Desigur, trebuie să aveți grijă de soție și copii – este responsabilitatea voastră – dar faceți pentru alți copii mai mult decât ați dori să faceți pentru copilul vostru. 

E cineva care dorește să intre. (Shri Mataji se referă la o persoană care dorește să intre în încăpere.)

Deci, identificarea completă cu propriii copii, protecția excesivă, vă va crea probleme. Trebuie să aveți credința că familia voastră este familia Tatălui vostru ceresc, iar Mama voastră are grijă de ea. Dacă credeți că puteți avea singuri grijă de familia voastră, continuați tot așa. Deci nu fiți prea grijulii, prea îngrijorați, sau foarte supărați din cauza familiei. Și fiți foarte sociabili, astfel încât copiii voștri să nu devină ca voi. Spuneți-le cum să împartă. Dacă un copil cade, cereți celorlați copii să-l ajute. Puneți în scenă piese în care să arătați cum un copil, care nu poate merge bine, este ajutat de alți copii, care încearcă să găsească soluții pentru a-l scoate din impas. Învățați-i prin piese de teatru, prin povestiri, prin diverse lucruri, ce este bunătatea. Trebuie să ajutați chiar și fără gândul de a ajuta. Este o plăcere, este un privilegiu. Este o mare onoare că o puteți face. Trebuie să vă schimbați complet modul de a gândi. Mulți oameni au obiceiul de a-și servi mai întâi propriul copil. Este absurd, absolut vulgar, denotă proastă creștere. Trebuie să îi serviți întâi pe ceilalți și apoi propria familie. Păstrând ceva numai pentru propriii copii, ascunzând ceva pentru ei, este caracteristic unei persoane care este ca un „kupamandaka”, însemnând „o broască ce locuiește într-o fântână mică”. Ridicați-vă deasupra acestui lucru. Ca bărbați încercați să vă formați propriul grup de bărbați, iar ca femei să aveți grupul vostru de doamne. Bărbații n-ar trebui să le dea prea multe instrucțiuni femeilor. Nu este adecvat. Am descoperit atât de multe lucruri bizare. Nu pot înțelege modul în care aceste lucruri se întâmplă. Dar asta e din cauză că acordați prea multă importanță familiei, prea multă importanță soțului, că simțiți că trebuie să aveți intimitate, să vă separați de restul, sau la cealaltă extremă, renunțând complet la soț, considerând că soțul nu e bun, că nu aveți o căsnicie reușită, și vă agățați de altceva, care e de fapt un țel mai înalt al distrugerii. Deci ambele cazuri sunt inadecvate. Trebuie să le stați alături soțului, soției sau copiilor voștri, atunci când este corect să o faceți. Dar nu ar trebui să o faceți în mod ostentativ, evident. Ar trebui să-i spuneți copilului: „Bine, înțeleg, dar nu vreau să fac asta în public”. Oamenii nu ar trebui nici măcar să știe că este copilul vostru. Modul în care interacționează, stă împreună și împarte cu alții, este semnul unui Sahaja Yoghin. 

Stiți că în ce Mă privește nu le-am dat nici măcar Realizarea copiilor Mei până acum. Vă vine să credeți? Și asta lăsând la o parte cunoașterea lui Kundalini. Puteți să-i învățați voi. Știu că le pot da Realizarea oricând doresc. Nu le acord timp, deloc. Nu e timp și pentru ele. Încercați să vedeți; cât timp petrec cu fiicele Mele? Foarte puțin. Pe tot parcursul acestui an am petrecut trei zile cu ele. Deci relația cea mai importantă pentru Mine în acest moment este cea cu Sahaja Yoga și Sahaja Yoghinii. Am văzut că unii Sahaja Yoghini le scriu părinților, fraților, mult mai mult decât le scriu altor Sahaja Yoghini. Este uimitor. Le scriu tatălui lor, nu și altor Sahaja Yoghini. Trebuie să începeți să le scrieți altor Sahaja Yoghini. Cei care au locuit la Londra – câți le scriu celor din Londra? Și-au făcut printre ei prieteni? Nimic de acest gen. Sunt atât de ocupați cu propriile probleme. Nu le pasă să creeze acea legătură de iubire. E ca și cum nu i-ar interesa deloc Sahaja Yoga. Au stat în ashram, la Londra. Câți dintre voi le scrieți scrisori celor de acolo? Celor din Londra. Câte scrisori le scrieți? I-ați întâlnit la acest program – câți dintre voi le scrieți scrisori și păstrați legătura? Cât timp vă ia să scrieți o scrisoare? Foarte puțin. Sper ca, odată ajunși înapoi acasă, să scrieți cu toții scrisori despre aniversarea de azi, cât de frumos a fost sărbătorită. Și asta nu numai familiilor voastre, sau conaționalilor voștri, ci altora. Sahaja Yoghini sunt peste tot, stiți asta. Ar trebui să le scrieți pentru că așa cum știți, sunt în frunte. Spre exemplu îi puteți scrie lui Gregoire, sau îi puteți scrie lui Ruth în Italia, sau lui Genevieve la Geneva. I-ați întâlnit pe toți – ar trebui să le scrieți! Doamnele trebuie să scrie doamnelor, iar bărbații altor bărbați. Arneau este în Lausanne. De ce nu-i scrieți? E acolo. Știți că soția lui trebuie să plece în America pentru a naște? Ar trebui să știm unii despre alții, într-un mod foarte intim. Întrebați-vă câți oameni cunoașteți îndeaproape, în detaliu? Așa ar trebui să fiți; trebuie să fiți inundați de această iubire. Mâine vă veți duce în America sau în oricare alt loc din lume. Aveți acolo frați și surori deja stabilizați. Scrieți-le despre Mama voastră, ceea ce credeți voi. Îmi scrieți doar Mie uneori, dar niciodată celorlalți. Nu-mi scrieți scrisori prea lungi – Mie în special – dar scrieți scrisori frumoase, pline de dulceață, scrisori poetice; îi vor face fericiți. E ca și cum ați dărui flori. Ar fi o idee foarte bună să vă inspirați din această zonă. 

Ce s-a întâmplat? (Shri Mataji și-a îndreptat privirea spre o parte a încăperii.)

Astfel vă veți învinge acești șase dușmani, transformându-i în sclavii voștri și folosindu-i în folosul vostru. Se vor transforma în lucruri mărețe, devenind asistenții voștri, vor fi comandanții armatei voastre. Vă vor fi podoabe. Totul este în mâinile voastre. Cu înțelepciune, va trebui să faceți asta. În acest moment, la vârsta la care am ajuns – am fost mereu de aceeași vârstă, am fost întotdeauna matură ca acum, copil ca acum, ca o fată tânără și ca o bătrână, amândouă la un loc, în fiecare an, de fiecare dată. Dar am ajuns categoric la maturitatea de a înțelege ființele umane. Am dobândit cu siguranță, o mai bună înțelegere și maturitate, în ceea ce privește capacitatea de a cunoaște ființele umane, pentru că atunci când M-am născut, erau străine pentru Mine. Erau niște străini, imaginați-vă, că Adi Shakti trebuie să spună asta. Dar este adevărat! În ciuda faptului că Eu v-am creat, Mă simțeam absolut străină de voi. Dar acum am crescut, v-am înțeles foarte bine, știu că sunteți copiii Mei, știu cât de mult Mă iubiți și cât de apropiați îmi sunteți. 

De ce plânge atât de mult? (Shri Mataji se adresează unui Sahaja Yoghin.)

Sahaja Yoghin: Vrea să meargă la toaletă. 

Shri Mataji: Lasă-l să meargă. 

Sahaja Yoghin: Vrea să merg cu el. Încerc să îi spun că poate să meargă singur. 

Shri Mataji: Lasă-l să se ducă. 

Asta e problema de fapt, acești copii sunt foarte încăpățânați. 

Sahaja Yoghin: Da. Vrea să merg cu el! 

Shri Mataji: Tocmai asta este, e bhootish, nu-i așa? Tu poți rămâne. Lasă-l să meargă. 

Nu va asculta. Mai bine du-te la toaletă. Vedeți? Bine, du-l jos. Ce poți să faci? Sunt foarte încăpățânați. Sunt bhoots. Un băiat așa de mare nu poate merge singur la toaletă? Doar ca să-l deranjeze pe tatăl lui, doar pentru asta o face.) 

Dumnezeu să vă binecuvânteze. 

Ar trebui pălmuit acum. Dacă-i dați două palme acum, bhootul din interiorul lui va pleca. Două palme și data viitoare nu va mai face asta. Vedeți, în acest moment trebuie pălmuit. Nu foarte tare, dar faceți-l să înțeleagă că nu vă place. Bhoots pot fi îndepărtați uneori numai pălmuindu-i, am văzut asta. În special în cazul copiilor, se întâmplă. Două palme peste față și își revin. Pentru că au bhoots în interiorul lor, care trebuie îndepărtați. 

Deci luați în serios tot ce v-am spus ieri despre copii. Trebuie să vă creșteți copiii astfel încât să devină oameni prețioși și nu o povară pentru Sahaja Yoga. Deci încercați să îi educați în mod corespunzător. Educați-i. Merită o mână bună care să se ocupe de ei. La început trebuie să fiți foarte stricți și să-i pedepsiți dacă fac ceva greșit. Așa vor ști ce este drept și ce este greșit și odată ce cresc, veți fi uimiți ce oameni valoroși vor fi. Unii dintre ei sunt copii foarte buni, dar dacă influența altor copii răi devine prea mare, i-ar putea strica și pe ei. Deci, mai bine încurajați copiii care sunt buni, care sunt foarte drăguți. 

Mă gândesc la tinerețea și la copilăria Mea și la visul care a devenit realitate. Orice am visat, realitatea este dincolo de imaginația Mea. Totul este înfăptuit acum. În ceea ce Mă privește, nu mai aveți nevoie de Mine prea mult. V-am spus tot ce a fost nevoie pentru povățuirea voastră. V-am învățat metodele de a-i salva pe ceilalți, de a-i mângâia. Știți totul. Acum trebuie doar să deveniți maeștri ai acestei arte, uitând trecutul vostru. Sunteți cu toții oameni măreți, cu toții. Așa că, anul viitor, ar trebui să vă văd stând pe acest scaun, nu în poala Mea. Ar trebui să vă văd stând pe propriile picioare, educându-vă copiii. Fie ca cea de a doua generație să înceapă acum. Prima generație este pregătită. Acum trebuie să vină cea de a doua generație și trebuie să vă îngrijiți de ea. Vreau să fiu o bunică adevărată, a unor copii măreți. Ar fi un privilegiu special, un adevărat pas înainte, o maturizare. Priviți asta (ploaia). Va face ca râul Parramatta să se reverse, pentru că am spus acum că Eu sunt Duhul Sfânt. Toată lumea pare să fie peste măsură de fericită și veselă. 

Deci, vă mulțumesc foarte mult, pentru ospitalitatea voastră și gândiți-vă la toți Sahaja Yoghinii din întreaga lume, la toți. Astăzi cred că ar trebui să trimitem niște telegrame, aproximativ douăsprezece telegrame, dacă este posibil, la toate centrele, transmițându-le că a 60-a zi de naștere a Mamei a fost sărbătorită cu mare bucurie, iar Ea vă trimite binecuvântări, cam așa ceva. Vor fi foarte fericiți. Dar în conformitate cu tradiția indiană este a 61-a aniversare, deoarece ziua în care M-am născut a fost și ea aniversarea zilei de naștere. Aceea a fost cu adevărat ziua de naștere. Deci, ei consideră că aceasta este cea de-a 61-a aniversare, și vom avea un program mare și în India. Sunteți oameni în mod special privilegiați, și sper că Mă veți ajuta de asemenea într-un mod special. În acest an sper ca toți să adoptați un rol nou și un nou stil de viață, prin care să deveniți oameni blânzi, nu bărbați docili, ci blânzi, și femei docile. Femeile trebuie să fie mai docile, mai blânde. Așa le stă bine. Vor deveni mai gentile, vor zâmbi mai frumos. Ele dăruiesc atât de multă bucurie. Suntem aici pentru a crea bucurie și nu să ne bucurăm de unele drepturi, care sunt artificiale, ci pentru a crea bucurie. Cât de multă bucurie creăm? Cât de multă bucurie dăm altora? Deci astăzi, cu această ocazie specială, trebuie să simțim bucuria din inima noastră. Foarte adânc, în interiorul nostru, se află acea sursă a bucuriei. Deci, trebuie să mergem adânc în noi înșine și să simțim bucuria Mamei noastre, care a împlinit șaizeci de ani – bucuria pe care o am în interiorul Meu. Mergeți adânc în interior. E acolo. Bucurați-vă de ea și apoi dați-o și altora. Ar trebui să fiți asemeni unui izvor de bucurie. 

Dumnezeu să vă binecuvânteze. 

Declarați tuturor națiunilor acum, că Eu sunt Duhul Sfânt și am venit în aceste timpuri speciale, timpurile Învierii.