Public Program. Hampstead, London (England), 31 May 1983.

Îmi cer scuze că am întârziat astăzi, dar am realizat că atunci când ceva este foarte important din perspectiva Divinului, toate forţele negative încearcă să întârzie, să împiedice, să pună obstacole, să te abată din drum. Este foarte surprinzător.

Şi azi, cred că cel mai bine ar fi să vă vorbesc despre voia lui Dumnezeu şi despre cum fiinţele umane încearcă să meargă tot timpul împotriva voinței divine.

Voia lui Dumnezeu este extrem de simplă. Dumnezeu este Iubirea Divină, este Compasiunea, este Oceanul Iertării. Şi prin grația şi compasiunea Sa, a creat această lume şi apoi a creat fiinţele umane doar pentru a le da cel mai înalt lucru din viaţă – bucuria, care nu are opus; nu are dualitate precum tristețea și fericirea, precum ziua și noaptea.

Însă cum de suntem noi anti-bucurie şi anti-Dumnezeu şi de ce se întâmplă acest lucru, va trebui să înțelegem.

Conştiința noastră, aşa cum ştiţi, creşte prin creierul nostru, în jos; şi tot ce începe să crească în jos ne face să ne îndepărtăm de Dumnezeu, într-un fel. În cele din urmă, trebuie să-L realizăm pe Dumnezeu, dar mai întâi noi ne îndepărtăm puţin de acea conştiinţă de a fi una cu Dumnezeu, doar pentru a înţelege că libertatea trebuie folosită corect. Fără a învăța asta, fără această educaţie, nu are rost să li se dea libertate fiinţelor umane.

Aţi văzut ce au obținut așa-zisele ţări „libere”? Ce au obţinut în „libertatea” lor? Bombe atomice pentru a ucide oameni! Este atât de stupid, de prostesc, de absurd! Dar am făcut asta şi suntem mândri şi încă ne mai preocupă cum să facem să ne fie încă și mai rău. În felul acesta ne mişcăm.

Conştiinţa noastră umană ne-a fost dată pentru ca libertatea să ne fie testată, experimentată, înțeleasă, şi pentru ca apoi să avem libertatea supremă prin care devenim Spiritul. În cele din urmă trebuie să deveniţi una cu Spiritul. Dar pe măsură ce creştem în aşa-zisa noastră conştiinţă, preocuparea noastră nu se îndreaptă către Spirit.

Aş spune, asemeni unui copac care se fixează prin rădăcinile proprii, rădăcinile noastre se află în creier. Şi apoi începem să creştem în sus, mai sus și mai sus, până când sunt create frunzele, florile, fructele.

Dimpotrivă, înainte de a atinge stadiul de fruct, începem să creăm frunze artificiale şi să ne bucurăm de ele. Trecem la artficialitate. Odată ce începem să ne identificăm cu artificialitatea, începem să ne îndepărtăm de realitate, lăsându-ne absorbiți de gânduri negative sau dimpotrivă de gânduri ultra-pozitive, prin care facem bombe atomice şi alte lucruri de acest gen, aşa-numite gânduri pozitive care, în realitate, sunt anti-Dumnezeu.

Așadar, există practic două direcții pe care le putem urma în viaţă. Unii sunt înclinați să urmeze atitudinea negativă a părții stângi, prin care îşi fac rău singuri, suferă, fac tot felul de lucruri care le-ar putea cauza moartea, în modul cel mai jalnic, fac tot felul de boli, îşi torturează corpul, torturează tot ceea ce au. Şi cealaltă extremă este mișcarea pe partea dreaptă, prin care îi torturăm pe ceilalți, îi distrugem, îi dominăm.

Amândouă sunt departe de Dumnezeu, de binecuvântările şi harul Său. Atenția noastră ar trebui să se îndrepte mereu către Spirit. Doar atunci ne mișcăm în direcţia corectă. Dar această grijă se stinge foarte uşor la fiinţele umane, pentru că au această libertate. În egoul lor, întrerup conexiunea.

Totul merge atât de departe, încât dezvoltând căi artificiale de a ne bucura de viaţă, ajungem să pierdem până şi conştiinţa de Dumnezeu – că există, că ne-a creat, că este Acela care conduce totul în viața noastră. Devenim atât de conştienţi de noi înşine, încât credem că nimic din ce facem nu este greşit.

Facem tot felul de lucruri, ne afundăm în tot felul de probleme şi nu înţelegem că ceea ce facem este împotriva noastră, ceea ce înseamnă împotriva lui Dumnezeu, pentru că El este Cel ce ne-a creat și ne iubeşte.

Noi nu ne iubim pe noi înşine. Dacă ne-am iubi, nu ne-am ruina propriul corp, sistemele noastre interioare, tot ce avem, spunând: „Ce e rău în asta? De ce să n-o fac?” Trebuie să vă iubiţi corpul, mintea, societatea. Trebuie să iubiți totul, pentru că Dumnezeu v-a creat în iubirea Sa.

Dar chiar și acest cuvânt „iubire” a devenit atât de pervertit acum! „Ce este rău în promiscuitate? Este iubire.” Dacă vă spun: „Nu, nu este iubire, pentru că este împotriva naturii, vă aduce suferinţă; veţi fi într-o completă suferință. Ascultaţi-Mă, nu este bine”, oamenii gândesc: „Această doamnă este foarte sobră, este de modă veche, victoriană.” Dar este un fapt! De ce să faceţi lucruri care vă vor distruge?

Nu puteţi crea nimic în ființa voastră, nici măcar nasul, lăsând la o parte întregul corp! Şi atunci de ce să fim, înainte de toate, potrivnici nouă înşine? Apoi de ce să fim împotriva societăţii pe care am creat-o, împotriva întregii naţiuni, a tuturor naţiunilor?

Ce fac toţi politicienii din ziua de astăzi? Se luptă pentru ce? Privindu-i, nu pot înţelege. Ce se întâmplă cu aceşti oameni? Se luptă pentru a crea mai multe forţe distructive, lucruri oribile menite să distrugă fiinţe umane nevinovate? Cei fără vină sunt de-a dreptul îngrijoraţi. Nu ştiu ce să facă. Nu înţeleg de ce ar trebui să moară mâine, din cauza unor oameni care și-au pierdut mințile. Şi cei care şi-au pierdut minţile sunt cei care conduc de fapt. Iar noi îi alegem şi-i votăm pe toţi cei care ne conduc.

Așa creşte negativitatea înăuntrul nostru – devenim negativi. Ambele sunt atitudini negative, pentru că Îl neagă pe Dumnezeu. Negarea lui Dumnezeu este prima crimă pe care noi am înfăptuit-o. Nu avem teamă de Dumnezeu, nu avem venerație pentru El.

El este Compasiunea, este Mărinimia. El este totul. Dar tot din compasiune va distruge lumea. Nu vă va permite să comiteţi și mai multe păcate împotriva Lui. El distruge și altfel, distruge din interior.

Ce este cancerul? Ce sunt toate aceste boli care apar în corpul nostru? Nu sunt altceva decât propriile forţe distructive pe care noi singuri le-am clădit înăuntrul nostru, și care se dezvoltă. Nu trebuie să vă temeți de o invazie din exterior, sau de vreun meteorit, sau… de vreun atac extraterestru. Nu, distrugerea nu va veni așa. Se manifestă în interiorul nostru. Atacul este construit în interiorul nostru, și ar trebui să fim conştienţi de asta.

În numele libertăţii, am adunat înăuntrul nostru toţi germenii propriei distrugeri. Este un proces atât de bine construit în interiorul nostru, încât nici nu suntem conştienţi că toate aceste forțe distructive cresc, că există acolo. Suntem foarte satisfăcuţi cu noi înşine, cu viaţa noastră artificială, cu aşa-numitele noastre etichete şi manierism superficial.

Dar înnăscut în interiorul nostru se află Spiritul, care vrea să vă ilumineze, care este nerăbdător să vă dea Iluminarea, să vă dea pacea, beatitudinea, bucuria fiinţei voastre.

Sunteți o frumoasă lampă care a fost creată cu un țel înalt. Ea trebuie să fie iluminată. Respectaţi-vă pe voi înşivă! Cuvântul „respect” și-a pierdut înțelesul în ziua de azi. Respectaţi-vă! Trebuie să respectăm această lampă, care deține lumina Spiritului ce trebuie aprinsă, şi haideţi să fim acea lampă care arată calea către gloria ființei noastre.

Şi în acea lumină să vedem şi gloria lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat o lume atât de frumoasă pentru noi! Ne-a dat totul, dar în ignoranţa noastră şi în aşa-numita libertate, am distrus foarte multe lucruri.

Este uneori şocant să vezi că oamenii se îndreaptă direct către Iad. Pentru o Mamă, este un motiv de mare îngrijorare. Cum să pui capăt acestei tendințe, cum să-i scoţi din ea, cum să-i faci să-și înţeleagă importanța și valoarea?

Nu luaţi această viaţă umană ca pe ceva neînsemnat. Este o viaţă foarte preţioasă, creată în urma multor procese, cu mare dificultate. Nu uitaţi că trebuie să deveniţi Spiritul! Fără acest lucru, viaţa voastră este irosită, întreaga creaţie este irosită. Pentru că voi sunteţi punctul culminant al creaţiei. Voi sunteţi apogeul creaţiei şi ce faceţi voi, de fapt?

Trebuie să formați nuclee care să vorbească deschis despre Spirit, despre Dumnezeu.

Am fost uimită să aud că în această ţară oamenilor nu le place să se vorbească despre Dumnezeu. Nu poţi vorbi despre asta. De îndată ce spui „Dumnezeu” „Oh, nu! Dumnezeu? Asta este religie, nu are nicio legătură.” Vă puteţi imagina o asemenea stare de fapt în care nu poţi vorbi despre Creatorul nostru?

Sau dimpotrivă formaţi un tip de organizaţie închisă, secretă, în care nu poate să intre oricine şi spuneţi: „Acum noi aparţinem unui anumit cult al lui Dumnezeu”. Cum poate avea Dumnezeu culte? Gândiţi-vă! Cum poate avea biserici separate, temple separate, moschei? Cum poate să aibă așa ceva? Cum putem deveni fanatici în numele Lui? Vă puteţi imagina?Acesta e modul în care îl tratăm pe Dumnezeu – am devenit fanatici!

Se spune că există o piatră, care transformă totul în aur. Însă trebuie să existe o piatră, care atingând fiinţele umane, le transformă în adevărate „temniţe”. De aceea există atât de mult fanatism.

Este o problemă în ziua de azi. Cum să faci cunoscut mesajul, că voi sunteţi Spiritul şi că trebuie să deveniţi una cu El?

Există un poet, de limbă marathi, pe nume Namdev. Limba Mea maternă este marathi şi mulțumesc lui Dumnezeu că M-am născut în Maharashtra, pentru că aceasta este ţara sfinţilor. Mii de sfinţi au trăit în această ţară. Prin tradiție este atât de spirituală! Spiritualitatea este tradiţia locului în care M-am născut, numit Maharashtra; „maha” înseamnă mare şi „rashtra” înseamnă naţiune.

Nu ştiu de ce au numit-o astfel, dar simt că numele este datorat faptului că tradiția acestei zone este spiritualitatea, nu alcoolismul, nu consumul de droguri, sau orice altă dependență. Spiritualitatea este tradiţia în Maharashtra în care un poet simplu ca Namdev, care era croitor, un croitor obişnuit, a scris o poezie foarte dulce. Vă voi explica înțelesul ei.

El spune că un băieţel îşi înalţă zmeul în văzduh. Priveşte spre cer, vorbeşte cu prietenii, mişcă sfoara în sus şi-n jos, vorbeşte despre tot felul de lucruri, dar atenţia lui este pe zmeu. Apoi vorbeşte despre o femeie care-și poartă în brațe pruncul, în timp ce se ocupă de gospodărie, îi duce apă soţului, în timp ce se aşează şi găteşte, și mai apoi spală ceva… Copilul doarme la pieptul ei, iar atenţia îi este tot timpul asupra copilului. Apoi spune despre o femeie care-și duce ulciorul cu apă pe cap, împreună cu alte femei; ele merg împreună, râd, zâmbesc, femei tinere, vorbesc între ele, discută tot felul de lucruri, dar atenţia lor este pe Spirit, în sensul că este pe acel ulcior cu apă.

În acelaşi mod, noi, deşi trebuie să ne ducem viaţa plină cu tot felul de lucruri, este absurd să nu avem atenţia pe Spiritul nostru, care este dătător de bucurie – scopul suprem în viaţă.

Dar imediat ce începi să vorbeşti despre astfel de lucruri, oamenii gândesc că este ceva fără valoare, ceva ce nu trebuie luat în seamă. Surprinzător! Vor să audă mereu aceleaşi lucruri lumești!

Ei bine, dacă se transmite o discuție a Partidului Conservator, a Partidului Laburist, sau a oricărui alt partid, o vor asculta ore în şir! Este un lucru atât de lumesc, auziți asta în fiecare an! Dar dacă cineva spune: „Toate aceste lucruri sunt artificiale, aveţi ceva mult mai de preţ în interior, ridicaţi-vă la acel nivel” ei gândesc ceva de genul: „N-am venit aici să ascultăm toate astea! Despre ce vorbeşte Mama?”

Dar acum treziţi-vă şi înălțați-vă! Trebuie să ajungeți la un nivel diferit pentru a înţelege ce au făcut aceşti oameni până acum – iar noi am acceptat, și am considerat normal, în toţi aceşti ani, dar nu ne-a ajutat cu nimic. Trebuie să ne ridicăm deasupra pentru a vedea că dincolo de orizont, există o stea care străluceşte în interiorul nostru, Spiritul.

Oamenii au vorbit despre Spirit, au făcut un cult. Au vorbit despre Dumnezeu – au făcut un alt cult! Am văzut de curând la BBC, un cult care se laudă: „Noi facem munca lui Dumnezeu”. Fac munca lui Dumnezeu? Iar femeile îşi leagă pe coapse spini şi alte lucruri care le rănesc până la sânge. Şi explicaţia este – în numele lui Dumnezeu să faci lucruri atât de oribile! – explicaţia este că: „Trebuie să suferiți”. De ce? De ce trebuie? „Pentru că și Iisus a suferit”.

Sunteți voi Iisus? Asta înseamnă că Iisus a suferit degeaba, dacă încă mai trebuie să suferiți și voi. Tot ce a pătimit El este mai mult decât suficient, pentru că El a fost Prinţul. Şi ca Prinţ, dacă a trebuit să treacă prin chinuri, este un lucru măreț. Dar pentru un cerşetor, ce este atât de extraordinar în a se chinui? Iisus a făcut deja asta! A făcut-o pentru noi. Trebuie doar să fie iluminat în interiorul nostru şi în felul acesta să ajungem să ne primim Realizarea.

Este foarte uşor să stai jos şi să pui întrebări. Este cel mai uşor lucru să stai jos şi să pui întrebări. Dar cel mai bine este să ajungeți să vă primiţi Realizarea. Este cel mai important lucru în ziua de azi. Desigur, în situaţia în care se află fiinţele umane, nu se va întâmpla foarte repede. Sunt sigură de asta. Am încercat din răsputeri. A ridica Kundalini este ca și cum ai ridica un munte; te simţi atât de obosit şi terminat.

Și apoi cei care primesc Realizarea nu vor să o aprecieze. Aşa că nu fiţi dezamăgiţi, nu vă simţiţi răniţi de acest lucru. Treptat și consecvent, sunt sigură că oamenii vor vedea lumina în ochii voştri. Oamenii vor vedea că viaţa voastră se transformă în bucurie, beatitudine şi înţelegere. Vor vedea cât de plini de iubire şi demni aţi devenit şi apoi vor crede că viaţa voastră este mai bună.

Starea multor oameni este atât de proastă încât văd totul în negru așa cum v-am spus. Sunt atât de dezamăgiţi încât au renunţat. Pur şi simplu au renunţat spunând: „Gata cu asta! Am făcut totul. Nu mai vrem să facem nimic!” În Franța  am văzut mulţi oameni discutând afară: „Când vom ajunge ca cele zece stele să colizioneze pentru a distruge această lume odată pentru totdeauna?” Ei spun: „Să murim mai repede. Ne-am săturat. Să vină distrugerea finală, ca bombă atomică sau altceva, să murim, ne-am săturat!” Sunt atât de disperaţi.

Pot să înţeleg disperarea celor care se gândesc la așa ceva, care se preocupă de asta, care-şi fac griji. Fără îndoială, se simt disperați. Până şi Sahaja Yoghinii se supără foarte tare uneori, devin extrem de disperaţi şi spun: „Renunţaţi, Mamă, să terminăm, nu mai vrem!”

Dar Eu nu ştiu cum să-Mi iau atenţia de la Spirit. Nici voi, orice ați încerca, nu veți putea. Atenția este pe Spirit acum. Deci, indiferent ce ar fi, până la ultima suflare a vieţii voastre, veţi lupta pentru a salva cât de mulţi oameni puteţi.

Aşa că, tuturor Sahaja Yoghinilor care au simțit frustrare în anumite demersuri, le spun să nu fie dezamăgiţi. Trebuie să vă păstraţi curajul şi să înţelegeţi că, dacă aveţi sentimente pentru alţii, şi dacă vă arătați cu adevărat grija pentru ei, vă vor înţelege și veţi fi capabili să salvaţi şi să emancipaţi din ce în ce mai mulţi oameni, care vor intra în împărăţia lui Dumnezeu. Aşa cum voi vă bucuraţi, se vor bucura şi ei. Singurul lucru ce eclipsează bucuria este sentimentul că mulţi sunt încă pierduţi. Nu contează. Trebuie să lucrăm asiduu pentru a schimba acest lucru. Trebuie să înţelegem că există forţe negative care îi trag în jos. Sunt ignoranţi, nu ştiu că dincolo de această viaţă rezidă viaţa eternă plină de glorie și frumusețe. Dar treptat, sunt sigură că totul se va schimba în bine.

În special pentru această întâlnire au avut cu toții multe obstacole şi totul a fost foarte descurajator. Cu toate acestea, trebuie să înţelegeţi că munca lui Dumnezeu este binecuvântată de Dumnezeu. Vă va acorda tot ajutorul, toate binecuvântările, pentru a vă înălța, pentru a vă face capabili să vă îndepliniţi îndatoririle divine.

Timpul trece. A mai rămas foarte puţin timp. Timpul se scurge şi de aceea oamenii sunt şi mai disperaţi. Tocmai această disperare a făcut ca Sahaja Yoga să vină pe pământ şi ar trebui să vă simţiţi mai puternici pentru a lupta cu aceste ostilităţi pe care le simţiţi peste tot şi să împliniţi scopul suprem al acestei creaţii. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

V-aş ruga să staţi aşezaţi pe scaune pentru un timp, pentru că acum vom încerca să ne primim Realizarea. Trebuie să vă faceţi puţin timp pentru voi înșivă. Nu există limită de timp în Sahaja Yoga. Ori de câte ori Kundalini trebuie să se ridice, se va ridica. Poate fi azi,  mâine sau poimâine. Atunci când trebuie să vă primiţi Realizarea, Kundalini se ridică.

Numai că noi putem să accelerăm procesul, putem munci mai mult pentru a curăţa calea ce duce către împlinire. Dar trebuie să începem acum şi imediat ce Kundalini se trezește, este uşor să o mânuim şi să progresăm.

Sunt sigură că John v-a vorbit despre Kundalini. Mai mult, puteţi lua cărţi de aici. Sunt broşuri editate pentru începătorii care vin la Sahaja Yoga. Pare complicat, dar nu este! Aşa cum aici avem un întrerupător care poate să aprindă toate becurile din sală, în acelaşi fel există un comutator în voi care se numeşte Kundalini. Şi nu ar trebui să vă preocupe tot acest mecanism interior. Odată ce vă primiţi Realizarea, totul devine foarte uşor şi vă puteţi îngriji de stabilizarea ei.

Desigur, ştiţi deja că nu puteţi plăti pentru asta. A plăti este de fapt un lucru foarte grosier. Oamenii nu înţeleg că nu pot plăti pentru iubirea lui Dumnezeu! Nu pot înţelege, este mai presus de mintea lor, pentru că până acum, au plătit pentru tot ce au dobândit, chiar şi pentru aer. Pentru Realizare însă nu puteți face niciun efort, nu puteți suferi, şi nici nu vă puteți crea vreun disconfort. Mai mult decât atât, aveți libertate deplină. Nu vă putem lega în vreun fel, scriindu-vă numele într-un registru, făcându-vă membru şi eliberându-vă un card. Nu există nimic de acest fel în Sahaja Yoga. Puteţi vedea foarte clar că nu este posibil, dacă înţelegeţi despre ce nivel vă vorbesc. Sunteţi absolut liberi să vă primiţi Realizarea, absolut liberi să o aprofundați. Şi chiar și în acel moment, dacă doriţi să plecaţi, sunteţi liberi să o faceţi. Nimeni nu vă va ruga să veniţi înapoi. Propria voastră dorinţă, propria voastră voință, și libera voastră alegere va fi respectată. Deci să nu credeți că avem un statut de membru, asemeni unui cult, sau să vă temeți că: „Dacă ieşim din Sahaja Yoga, aceşti oameni ne vor prinde şi ne vor aduce înapoi.”

Nu, nu este aşa. Este un loc primitor, care are şi o uşă de ieşire. Unii intră pe o uşă şi ies pe cealaltă, ca și cum ar face naveta. Nicio problemă. Este în regulă pentru noi. Dimpotrivă, te simţi uşurat să nu-i mai ai alături, pentru că dacă nu rămân, înseamnă că nu înțeleg ce este Sahaja Yoga. Asemeni unui copac, pe care îl plantezi şi apoi începi să-l muţi de colo-colo, ce se va întâmpla cu el? Nu poate exista, nu poate creşte.

Deci, trebuie să vă urmați propria înţelegere, propria înţelepciune. Nu putem impune nimănui Sahaja Yoga, nu vrem asta iar Sahaja Yoga nu vă va cădea la picioare și nu vă va da idei false. Voi înşivă trebuie să înțelegeți ce este Sahaja Yoga şi să primiţi binecuvântările Spiritului vostru, să mergeți în profunzime, să-L înţelegeţi complet, şi să vă bucuraţi de El. Și o asemenea stare n-a existat până acum în fiinţele umane.

Vă vorbesc despre o nouă lume. Oriunde mergeţi, trebuie să plătiţi şi apoi Dumnezeu ştie dacă vă bucuraţi sau nu, dar aici totul se află în interiorul vostru, este acolo. Tot ce trebuie să faceți este să vă cunoaşteţi pe voi înșivă.

O personalitate orientată spre ego se poate întreba, de ce trebuie ca Mama să facă asta. Este o muncă lipsită de onoruri, vă asigur. Dacă ați putea s-o faceţi voi, v-aş fi foarte recunoscătoare. Este cu adevărat o muncă lipsită de mulțumiri, în sensul că te simţi atât de rănit când lucrezi din greu pe cineva, îi dai Realizarea, îi ridici Kundalini, lucrezi cu adevărat din greu, şi apoi afli că persoana a devenit un răufăcător. Nu ştii ce să spui. Este ca mama care aduce pe lume un copil, are grijă de el, îl creşte iar el ajunge un criminal. Este foarte, foarte trist. Dar nu contează.

Aşa cum ştiţi, am început Sahaja Yoga cu 6 persoane. Timp de 4 ani am lucrat din greu cu 6 persoane în Anglia, în Londra – vă puteţi imagina? Apoi a venit al șaptelea, apoi cel de-al optulea. Apoi doi au plecat şi au rămas doar șase. Era ca la problemele de matematică, când spui „O persoană a venit la lucru şi a fugit a doua zi; apoi a venit altul şi a fugit a treia zi.” La fel. Mă întrebam cum se poate munci şi cum poate fi terminată munca cu aceşti fugari! În Sahaja Yoga avem de asemenea, astfel de probleme, dar trebuie să ştiţi că există și oameni care și-au simţit propria glorie şi s-au ridicat la nivelul ei, s-au înălţat.

Am mari aşteptări de la Anglia, speranţe foarte mari. Aşa cum am spus, Anglia este inima Universului, este inima Universului. În special Hampstead este ceea ce numim jiggery, este acel muşchi al inimii care face ca inima să bată. Deci Hampstead este chiar și mai important. Vă dă impulsuri. Aşa că Mă aştept să avem oameni cu mari calităţi poetice şi de o mare sfinţenie, aici, în Hampstead. Și va veni o zi în care vom vedea că slava Iubirii lui Dumnezeu şi împărăţia Sa iau naștere în Hampstead.

Pentru cei care nu știu ce este Anglia în aspectul ei profund, ea este doar o altă ţară europeană. Pentru Mine, nu este aşa. Pentru Mine, este foarte importantă. Şi iată de ce am muncit aici timp de zece ani. Este al zecelea an de când lucrez şi sper să o mai fac pentru încă doi ani. În timp ce în India am lucrat cel mult doi ani, dar acolo sunt mii şi mii de Sahaja Yoghini, în timp ce aici, în Londra, avem abia aproximativ o mie. Este un număr bun pentru început. Așa că dacă aveţi întrebări, Mi le puteți pune şi apoi vom avea sesiunea de Realizare.

Dar trebuie să vă rog să nu plecaţi în timpul meditaţiei şi să vă comportați într-o manieră absurdă. Nu se cuvine. Trebuie să respectați. Respectaţi-i pe ceilalţi care încearcă să-şi primească Realizarea! Aşa că este mai bine să plecaţi înainte, sau din respect să rămâneți şi să vă primiţi Realizarea. Se poate întâmpla astăzi, foarte posibil. Aşa cum ieri în Brighton, cu toții și-au primit Realizarea într-o clipă. De ce nu și în Hampstead, care, cred Eu, este un loc măreț, este foarte subtil și special în inima Universului? Ar trebui ca totul să meargă bine aici. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Acum puneţi-Mi întrebări, dacă aveţi, fără nicio teamă. Dar nu-Mi puneți întrebări irelevante, stupide. Nu este bine. N-aş vrea să irosesc timpul celor care au venit să caute Adevărul. Deci, vă rog, puneţi-Mi întrebări, dacă aveţi, sau dacă nu, trecem la experimentul Realizării Sinelui. Nu sunt întrebări? Ce oameni minunați! Nicio întrebare? Da, te rog.

Persoană: Nu este o întrebare, doar constat că este greu să aud ce spuneţi.

Shri Mataji: Ce anume? Poți să vii să-Mi spui?

Sahaja Yoghin: A spus că nu se aude în spate. Dar din păcate microfonul este la maximum.

Shri Mataji: Nu Mă poţi auzi? Nu este bine? Ce spune? Nu am înțeles.

Sahaja Yoghin: Nu a putut auzi ce ați spus.

Shri Mataji: Nu ai auzit ce am spus? Asta vrei să spui? La fel și în cazul Meu, nu te pot auzi. Este reciproc, dar nu contează. Chiar dacă nu M-ai auzit, nu contează. Iubirea nu are nevoie de cuvinte. Și această Putere Divină nu are nevoie de cuvinte. În regulă? Măcar atât ați auzit? Ați înțeles? Nu ați înțeles nici măcar asta? Spun că iubirea nu are nevoie de niciun fel de limbaj. Este o putere atotpătrunzătoare care există peste tot. Şi oricare ar fi limbajul, nu va face nicio diferenţă. Este un limbaj tăcut care rezolvă totul.

Am fost surprinsă să văd nişte Sahaja Yoghini veniți în India, meditând în linişte în timp ce vorbeam în marathi sau în hindi. Şi am fost uimită să văd cât de atenţi erau. Mi-au spus: „Slavă Domnului că n-am înţeles ce spuneaţi, Mamă, aşa că mintea noastră nu a funcționat şi ne-am bucurat doar de vibraţii.” Nu este surprinzător că au stat timp de o oră ascultându-Mă vorbind într-o limbă străină? În regulă, nu contează. Bine? Care e problema aici? Acustica nu este bună? Ce se întâmplă? Nu Mă pot auzi.

Sahaja Yoghin: Microfonul este la maximum. Şi cred că problema este probabil la difuzoare. Din păcate, nu putem face nimic în privința lor. Nu le putem regla, aşa cum facem la Caxton Hall.

Shri Mataji: În regulă? Scuze, pentru această problemă tehnică. Dar nu contează, mecanismul vostru interior este perfect. Nu cunosc nimic despre electricitate. Este creată de voi, oamenii. Nu ştiu cum funcţionează. Dar în privinţa lui Kundalini, Mă descurc perfect. Nu am nicio problemă în acest domeniu. În regulă. Cred că acustica în această sală nu este în regulă. În regulă. Ce să fac, dacă nu Mă aud? Mă auziţi acum? Domnul? În regulă.

Sahaja Yoghin: Mamă, cred că unul din motive este faptul că aveţi o voce blândă şi spre sfârşit vocea dispare.

Shri Mataji: Cu microfon?

Sahaja Yoghin: Cuvintele de la sfârșitul propoziției nu se înțeleg, pentru că vocea Dvs. este blândă.

Shri Mataji: Vocea Mea se atenuează?

Sahaja Yoghin: La sfârșit sau atunci când accentuați. Vocea este foarte blândă şi nu auzim ultimele cuvinte dintr-o propoziție.

Shri Mataji: Sahaja Yoghinii, ce spun? Voi M-ați auzit?

Sahaja Yoghin: Da, Mamă.

Shri Mataji: Este o mică diferenţă. Vă voi spune… Trebuie să vă mărturisesc cu toată umilinţa că atunci când îmi vorbeşte un ne-Sahaja Yoghin, îmi vine foarte greu să-l înţeleg, Dar dacă îmi vorbeşte un Sahaja Yoghin, îmi este mai ușor. Trebuie să recunosc că este o deficienţă a Mea. De aceea, dacă cineva Mă întreabă ceva, chiar dacă stă în primul rând, rog un Sahaja Yoghin să-Mi repete, pentru că am, cred, o mică problemă cu auzul. Deci poate aveți și voi această problemă, dar odată ce vă primiţi Realizarea… Sahaja Yoghinii stau în spate și aud fiecare cuvânt al Meu. Deci este ceva în neregulă cu vocea Mea pentru că nu se adaptează la auzul vostru, ca frecvenţă, cred. Nu contează, se va rezolva. În regulă? Deci…

Persoană: Numai că este greu să înţelegi, dacă nu auzi.

Shri Mataji: Nu auziţi?

Persoană: Spuneţi că nu este important să înţelegi?

Shri Mataji: Nu, este important să înţelegi, dar nu să te gândeşti la asta. Nu dați atâta importanță. Uitați de asta și nu gândiţi prea mult. Mai bine să nu înţelegeţi, ce nu trebuie să înțelegeți. Pentru că uneori a vorbi devine o barieră şi a asculta este o altă barieră, iar apoi a gândi este cel mai rău. Bine? Haideţi să vedem cum are loc experimentul. Haideți să vedem cum are loc în interiorul nostru. Veţi înţelege treptat ce rol are discursul Meu. Treptat. Bine? Trebuie să vorbesc cu un scop, dar care este scopul veţi înţelege puţin mai târziu, dacă nu vă deranjează. Dar în acest moment trebuie să înţelegeţi scopul vieţii voastre, care este Spiritul şi să încercați să-L atingeţi. Acum este clar ce am spus?

Persoană: Această frază, da.

Shri Mataji: Bine, mulţumesc. În regulă. Haideţi să ţinem mâinile spre… Mine, iar Eu către voi. Ei bine… Vedeți, acum cade microfonul. Nu Mă pricep deloc la aparatura electrică. Sunt atât de stângace încât nici nu știu cum să deschid radioul. Aşa că, dacă fac ceva greşit, vă rog nu luaţi în seamă, pentru că nu am aptitudini tehnice și nu înţeleg.

Tot ce aveţi de făcut este să fiţi relaxaţi, în sensul că nu încordaţi mușchii gâtului sau corpul, ci staţi drept și nu încordați mușchii gâtului. Tensionăm prea mult gâtul. Aşa că lăsaţi-l să stea centrat, nici prea în spate, nici prea în faţă, ci ţineţi-l pe centru, aveți o problemă la gât. Bine? Acum vă rog întindeţi mâinile în felul acesta, către Mine. Şi închideţi ochii. Asta este tot. Trebuie să vă scoateţi ochelarii, dacă se poate, pentru că experimentul vă va ajuta și ochii. Și dacă e posibil, să vă descălţaţi. N-ar trebui să existe ceva care vă strânge, în talie sau la gât. Încercați să slăbiți puțin ce vă strânge. Dacă nu vă incomodează e-n regulă. Dacă vă simțiți comod, atunci e bine. Trebuie să vă simţiţi confortabil, să nu vă deranjeze nimic. Este cel mai important lucru.

Și n-ar trebui să aveți nicio teamă sau să vă simţiţi vinovaţi. Este foarte important să nu vă simţiţi vinovaţi. Tot ceea ce am spus nu era despre voi. Deci nu dezvoltați sentimente de culpabilitate. Întâi de toate spuneți, după ce închideţi ochii: „Mamă, nu sunt vinovat.” Spuneţi-o de trei ori cu toată încrederea. Vă cer să spuneţi asta. Vă rog spuneţi: „Mamă, nu sunt vinovat.” Asta înseamnă că vă respectați pe voi înşivă. Nu ar trebui să vă condamnaţi, pentru că voi sunteţi templul lui Dumnezeu. Spuneți în inima voastră, dar cu toată încrederea, fără nicio îndoială. De dragul Meu, vă rog, nu vă îndoiţi de voi înșivă. Spuneți doar atât: „Mamă, nu sunt vinovat.” Şi uitaţi tot ce aţi făcut înainte, uitaţi trecutul. Vorbesc despre prezent în acest moment. Aşa că, vă rog, spuneţi: „Mamă, nu sunt vinovat.” Este un lucru foarte important. Țineţi ochii închişi, vă rog nu-i deschideţi.

Pentru că odată ce Kundalini începe să se ridice, trebuie să ţineţi ochii închiși, şi atenţia va fi atrasă în interior; şi după ce atinge Agnya chakra, veţi deveni conştienţi fără gânduri. Nu va exista niciun gând, dar veţi fi pe deplin conştienţi. Deci, vă rog, nu deschideţi ochii, până nu vă spun Eu. Atât aveți de făcut, să nu deschideţi ochii până când nu vă spun Eu.

Mâna stângă să fie ţinută spre Mine, tot timpul. Mâna stângă îndică în mod simbolic dorinţa voastră. Şi mâna dreaptă reprezintă acţiunea. Așa că trebuie să folosim mâna dreaptă pentru a exprima acţiunea noastră.

Primul lucru, aşa cum v-am spus, este să nu vă simţiţi vinovaţi, dar ştiu că încă vă simţiţi vinovaţi, pentru că vă pot simți chakrele. Acum spuneţi vă rog din nou, de trei ori, altfel veţi fi pedepsiţi să o spuneţi de 32, sau chiar de 64 de ori. Este singura pedeapsă pe care trebuie s-o primiţi, să spuneţi: „Mamă, nu sunt vinovat”.

Acum puneţi mâna pe inimă. Inima. Aici rezidă Spiritul, în inimă. Deci cu mâna stângă spre Mine, deschisă spre Mine, trebuie să spuneţi: „Mamă, sunt eu Spiritul?” Puneţi întrebarea: „Mamă, sunt eu Spiritul?” Trebuie să ştiţi că atunci când sunteţi Spiritul, nu aveţi nevoie de nimeni care să vă ghideze, pentru că veţi fi iluminaţi de Spirit şi El este cel ce vă va ghida. Deoarece după Realizare, dezvoltaţi o nouă conştiinţă prin care sunteţi ghidaţi de vibraţiile voastre.

Coborâţi deci mâna pe partea stângă a stomacului şi acolo spuneţi: „Mamă, sunt eu propriul meu stăpân? Sunt eu propriul meu ghid? Sunt eu propriul meu guru?” Puneţi oricare dintre aceste întrebări, de 10 ori. Stabiliţi-vă mai întâi încrederea că sunteţi Spiritul, care este mai presus de toate, detaşat, şi este sursa bucuriei, sursa completă a bucuriei. Trebuie să puneţi aceste întrebări, cu toată încrederea. Sunt aici ca să vă răspund la ele. Aşa că vă rog, puneţi întrebarea în inima voastră, spunând: „Mamă, sunt eu propriul meu stăpân? Sunt eu propriul meu guru?” Puneţi mâna pe partea stângă a stomacului. Aici este centrul pentru stabilizarea principiului vostru de guru, a principiului de maestru.

Aşa cum v-am spus, voi sunteţi stăpânul corpului vostru, al minţii voastre, al intelectului vostru. Nu trebuie să vă lăsați dominați de ele, ci să le stăpâniți. Nu aveţi nevoie de niciun guru. Voi deveniţi propriul vostru guru.

Este mai bine acum. Acum duceţi mâna din nou pe inimă. Şi cu toată încrederea spuneţi: „Mamă, eu sunt Spiritul”. Trebuie să spuneţi asta de 12 ori, pentru că acest centru al inimii are 12 petale. Trebuie să spuneţi de 12 ori, cu toată încrederea şi cu respect pentru voi înşivă: „Mamă, eu sunt Spiritul”, ceea ce sunteţi cu adevărat! Voi sunteţi Spiritul, fără îndoială, dar afirmaţi acest lucru! În felul acesta ne curăţăm centrii.

Acum ridicaţi mâna dreaptă pe partea stângă, la baza gâtului. Aici este un alt centru, care se blochează când ne simţim vinovaţi. Acum, cei care au afirmat: „Eu sunt Spiritul” trebuie să ştiţi că Spiritul nu poate fi niciodată vinovat. Este fără de păcat, un diamant frumos și strălucitor înăuntrul vostru, care nu poate fi contaminat de nicio vină. Deci aici trebuie să spuneţi de 8 ori: „Mamă, nu sunt vinovat.” Cei care se simt tot timpul vinovaţi pot să o spună de 16 ori.

Acum ridicaţi mâna deasupra capului, puneţi-o pe fontanelă, care a fost partea moale a creștetului în copilărie; puneţi palma pe acea zonă și păstrați-o acolo. Şi acum rotiţi scalpul în sens orar, presând bine cu palma. Apăsaţi bine şi rotiţi în sens orar.

Veți roti mai bine dacă o faceți din părțile laterale. Antrenați părțile laterale. Puneţi palma în părțile laterale, nu în faţă, veți roti mai bine. Și acum rotiţi, apăsând puțin cu palma acea zonă. Rotiţi palma, nu capul. Și aici, vă spun din nou că libertatea voastră trebuie respectată. Nu o pot încălca. Deci trebuie să spuneţi că vă doriți Realizarea.

Puteţi spune: „Mamă, îmi doresc Realizarea. Te rog, pot să-mi primesc Realizarea?” Vă rog să o spuneţi de 7 ori, presând acea zonă. Trebuie să puneți mâna pe cap. Îl puteți simți complet fierbinte. Emană căldură. Trebuie să atingeţi fontanela şi să apăsaţi, şi să observați cum iese multă căldură. Trebuie să spuneţi asta de 7 ori. După aceea puteţi ridica palma să verificați dacă simțiți o briză răcoroasă. Aceasta este briza răcoroasă a Sfântului Duh.

Așa că puteţi întreba: „Mamă, este aceasta briza răcoroasă a Sfântului Duh?” Cu toţii. Puteţi schimba mâinile. Puteţi folosi mâna stângă. Puneţi mâna dreaptă spre Mine. Ţineţi ochii închişi şi întrebaţi: „Mamă, este aceasta briza răcoroasă?” Ar trebui s-o simţiţi cu toții. Este posibil! Dacă vreţi, puteți schimba din nou mâinile. Încercați cu ambele mâini şi vedeţi dacă simţiţi briza răcoroasă. Trebuie să fie o briză răcoroasă. Mai întâi va ieşi căldură, care este de asemenea un semn bun, căldura este eliminată, toată căldura, tensiunea, trebuie eliminate. Începe să se simtă. Este foarte subtilă. Trecem de la o conştiinţă superficială la o conştiinţă mai subtilă, cea a rădăcinilor. Deci în mod firesc trebuie acordată atenţie acestui lucru.

Puţin mai în faţă, nu este în spatele capului, ci puţin mai în faţă. Încercaţi pe rând cu ambele mâini și îndreptați-vă atenția acolo. Este foarte cald astăzi!

Acum, fără a deschide ochii, îndreptaţi din nou mâinile spre Mine, în felul acesta şi vedeţi dacă simţiţi o briză răcoroasă în vârfurile degetelor voastre, pentru început. Puneți ambele palme şi vedeţi dacă simțiți o briză răcoroasă.

Întrebaţi din nou: „Este aceasta briza răcoroasă a Sfântului Duh?” Întrebaţi de trei ori, referindu-vă la Kundalini. Kundalini este Sfântul Duh.

Cum se simte doamna? În regulă. Nu vă faceţi griji, va fi bine. Va fi bine, nu vă faceţi griji. Nu vă faceţi griji, va fi bine. Nu vă faceţi griji, va fi bine. Va fi în regulă. Este în grija Mea. Își va reveni. Va fi bine. Acum, dacă aţi simţit briza răcoroasă în mâini, puteţi să o simțiți și dacă ridicaţi mâinile. Deschideţi ochii şi ridicaţi mâinile. Deschideţi încet ochii, încet, şi ridicaţi mâinile în felul acesta. În felul acesta, bine întinse şi să vedem. Simţiţi? Simţiţi briza răcoroasă? Simţiţi briza răcoroasă acum? Cei care o simt, să spună: „Da.”

Sahaja Yoghin: Da.

Shri Mataji: În regulă. Acum ţineţi mâinile în felul acesta şi vedeţi dacă simţiţi briza răcoroasă. Închideţi ochii şi bucuraţi-vă de voi înșivă. Bucurați-vă de voi înșivă. Închideţi ochii.

Avem Sahaja Yoghini aici care vă vor ajuta să vă stabilizaţi complet experienţa Realizării şi să vedeţi dacă există vreun obstacol. Sahaja Yoghinii să facă asta cu mare atenţie, fără să vorbească, şi să le ridice Kundalini, dacă este necesar. Nu le vorbiţi, nu-i atingeţi, începeţi doar să le ridicaţi Kundalini.

Uşor, încercaţi s-o faceţi. Ţineţi ochii închişi. Sahaja Yoghinii vă vor ajuta să simţiţi. Acum, cei care au venit pentru prima dată şi au simţit briza răcoroasă, ridicaţi mâinile. Ridicaţi mâinile toți cei veniți prima dată, care au simţit briza. Mai sus. Da, bine. Este bine.

Acum vă rog coborâţi mâinile. I-aţi văzut pe cei care au ridicat mâinile? Puteţi lucra pe ei? Acum – cei care nu aţi simţit, vă rog ridicaţi mâinile. Cei care nu aţi simţit deloc briza răcoroasă. Cei veniţi pentru prima dată şi care nu aţi simţit briza răcoroasă, ridicaţi mâinile. Markus? Cine este acolo? El a simţit briza răcoroasă? Helen, domnul din spatele tău, cel care nu Mă auzea? În regulă, atunci este în regulă. Acum fiți atenți la cei care n-au simţit briza răcoroasă. Vă rog, ridicaţi mâinile. Acolo este un domn, această doamnă, acest domn…

Max Version