Sahasrara Puja

Nirananda, Laxenburg, Austria – 05 mai 1985

 Astăzi, în acest loc frumos amenajat de regina Austriei, ne-am adunat aici pentru a oferi o Puja pentru Sahasrara. 

Numai atunci când pătrundem în domeniul Sahasrarei, avem dreptul să facem Sahasrara Puja. Înainte de Sahaja Yoga, nimeni nu a vorbit despre Sahasrara și nimeni nu a făcut vreodată Sahasrara Puja. Acesta este privilegiul vostru, acela de a fi pe tărâmul Sahasrarei și de a putea oferi această Puja. Este dreptul vostru, ați fost aleși pentru asta. Sunteți foarte privilegiați că ați intrat pe tărâmul Sahasrarei Viratei, pentru a sălășlui în creier, ca celule ale Sahasrarei. Haideți să vedem care este de fapt calitatea celulelor Sahasrarei. 

Acestea sunt celule special create prin activitatea chakrei Swadishthan. Trecând prin toate chakrele, aceste celule, atunci când ajung la Sahasrara, sunt perfect echipate pentru a îndeplini activitatea cerebrală, fără a fi implicate în alte elemente ale corpului. În acelaşi fel, Sahaja Yoghinii nu trebuie să fie implicați în alte celule-fiinţe umane, ale corpului acestui univers. Primul lucru care i se întâmplă unui Sahaja Yoghin aflat la nivelul Sahasrarei, este că devine „mai presus” – „ateet”. Transcende deci foarte multe lucruri. „Kalateet” fiind – merge dincolo de timp. Timpul devine sclavul său. Dacă trebuie să mergeți undeva, descoperiți dintr-odată că totul se petrece în concordanță cu posibilitatea voastră de a face acel lucru. Spre exemplu în situația în care, să spunem, trebuie să prindeți un tren și ajungeți târziu la gară, descoperiți că trenul are întârziere – pentru voi. Lucrurile se rezolvă într-un asemenea mod, încât simțiți că toate acționează complet în favoarea voastră. Deci mergeți dincolo de timp – „kalateet”. 

Apoi deveniți mai presus de dharma – „dharmateet”, însemnând că dharma devine parte integrantă din ființa voastră. Nimeni nu trebuie să vă spună să nu faceți un lucru sau altul – pur și simplu nu îl faceți, și orice trebuie să faceți, faceți în mod spontan. Când vă înălțați deasupra tuturor acestor dharme, care sunt dharme umane… Dharma umană este cea în care atenția îți este atrasă către desfrâu, lăcomie, către ceva, pentru ca apoi să nu îți mai poți retrage atenția de la acestea. Dar acum atenția devine „dharmateet”, însemnând că atenția își pierde dharma. În ziua de azi dharmele atenției sunt de așa natură, încât trebuie să le îngrădim prin dharmele care ne-au fost date de profeți, pentru a le controla. Pentru că aceste dharme vin de la nivelul cel mai de jos. 

 Deci aceste dharme există în ființa noastră și încep să-și facă simțită prezența, iar atunci când ne atacă, atunci, trebuie să avem anumite mijloace pentru a le controla. Deci ne construim propriile dharme, propriile noastre legi și reguli, și le controlăm – controlăm dharmele care apar în noi din condiționări inferioare. Aceasta este măreția ființelor umane, faptul că și-au creat propriile dharme, stabilizate deasupra dharmelor inferioare. Așa cum carbonul are patru valențe – trebuie să aibă patru valențe – și acționează corespunzător acestor patru valențe. Nu se poate comporta ca și cum ar avea șase. Dar ființele umane își pot stabiliza acele valențe care sunt menite să reprezinte dharma umană – manav dharma. Însă odată cu evoluția Sahasrarei, atenția își pierde această însușire, adică nu mai aveți nevoie să impuneți dharme, restricții asupra voastră. Nu trebuie să vă disciplinați, ci deveniți în mod automat disciplinați. Acesta este primul semn că o persoană aparține religiei Nirmal, care este pură.

 Atenția nu se mai atașează, sau nu mai este atacată de absolut nimic, atât este de pură – așa cum apa nu stă pe o frunză de lotus. Așadar deveniți „kalateet”, deveniți „dharmateet”, deveniţi „gunateet”. Adică mergeți dincolo de cele trei stări cu care v-ați născut: stânga, dreapta și centru. Partea stângă este cea prin care atenția voastră este atașată emoțional. Cea de a doua vă dă atașamente fizice și mentale, iar cea de a treia vă dă atașamentul față de dharma, atașament prin care vreți să fiți drepți și să îi faceți și pe ceilalți la fel, prin care îi disciplinați pe alții și vă disciplinați pe voi înșivă. Asta înseamnă că sunteți un sattvika, o persoană care încearcă să-și controleze toți dușmanii interiori: desfrâul, mânia, orgoliul, vanitatea, atașamentele și lăcomia. 

 Toate aceste restricții asupra atenției se pierd, iar voi deveniți o persoană liberă, cu o înțelepciune completă. Însăși atenția voastră devine dharmică. Astfel toate gunasurile dispar și deveniți satgunis, adică virtuoși, dar nu prin disciplină, ci în mod spontan. Deveniți în mod spontan oameni morali. Astfel de oameni vă uimesc câteodată; așa cum Iisus Christos a luat un bici în mână și i-a lovit pe cei care vindeau diferite lucruri în prezența lui Dumnezeu, adică în fața templului. Potrivit legilor divine nu ar trebui să ne mâniem, dar această mânie este mânia unui gunateet, și este un lucru spontan, care nu trebuie analizat, care trebuie să se întâmple. Mânia Zeiței față de rakshasa (demoni), uciderea acestor rakshasa, samharas (actele de distrugere) săvârșite de Shri Krishna – de exemplu Shri Krishna îi spune lui Arjuna că trebuie să ucidă acei oameni, fiind deja ca și morți – toate aceste lucruri se explică prin faptul că deveniți mai presus de dharma.

  Deci este starea de „ateet” în care sunteți mai presus de condițiile care apar. Numai cel care este „mai presus” de o situație o poate controla, cel care este „în mijlocul ei” nu o poate controla. Pentru a scoate o ambarcațiune din apă, trebuie să vă aflați pe mal. Numai cel care a depășit acea condiție o poate controla. Așadar vă înălțați deasupra acestor lucruri, adică sunteți „ateet”. Dar ajungând în punctul de a cunoaște o astfel de persoană, nu puteți gândi, pentru că o astfel de persoană este dincolo de gândire. Nu o puteți descrie fiindcă o astfel de persoană nu poate fi descrisă. Nu puteți spune de ce Socrate a acceptat să bea otrava, de ce a acceptat Iisus Christos să fie răstignit, pentru că este dincolo de înțelegerea umană. De aceea voi înșivă vă comportați dincolo de înțelegerea umană și nu aveți nevoie de certificate de la ceilalți oameni. Certificatele voastre vin de la Dumnezeu Atotputernic și nu de la aceste ființe umane care sunt la un nivel inferior. Ar fi ca și cum un câine ar scrie despre ființele umane. 

 Deci atingeți starea care poate fi descrisă cu ajutorul prefixului „a-”(ne-), care înseamnă „lipsit de” – „lipsit de”. O astfel de persoană este lipsită de gânduri, nu gândește. O astfel de persoană este lipsită de lăcomie, o astfel de persoană este lipsită de desfrâu – „este lipsită de”. Se spune că o astfel de persoană este „ashesha” – adică o persoană care este complet conținută în ea însăși. Spre exemplu atunci când vreți să creați vid, continuați să scoateți aerul și atingeți un punct în care nu o mai puteți face, vidul neputând fi total, și constatați că mai rămâne o cantitate mică de aer. Nu puteți crea un vacuum total. Însă o persoană în starea de „ashesha”(completă) are un vid total – un vacuum total de trăsături negative, agresive. Ele nu există deloc în acea persoană. O astfel de persoană este o ființă eternă, nimeni nu o poate ucide, nimeni nu o poate vătăma, nimeni nu o poate răni. O astfel de persoană nu este atinsă nici de mânia și nici de respectul cuiva, nu este tulburată nici de insulte, nici de cuvinte pline de respect. Nu este exaltată la auzul cuvintelor de laudă, pentru că este lipsită de capacitatea de a se bucura de favorurile ego-ului. 

 Deci a treia stare în care ajunge o astfel de persoană este cea în care primește binecuvântările cuvântului „nihi”, „nihi”. „Nihi” este prima silabă a numelui Meu, dar în sanscrită, atunci când îl combinați cu „mala”, devine „Nirmala”. Însă cuvântul de bază este „nihi”. „Ni”, ușor modulat – nihi – ceea ce înseamnă „pur”. Sau când i se adaugă un „a” – dar primul, „nihi”, înseamnă „fără”, „lipsit de”, iar „nira” înseamnă „pur”. Ca atunci când spuneți Nirananda, Niratma – Atma cel pur, bucurie pură. Kevalam – cel unic, care nu este altceva decât bucurie. Dar acest cuvânt nira sau nihi, este utilizat în două moduri, aşa cum v-am spus: o dată cu semnificația „fără” sau „lipsit de”, iar celălalt cu sensul de „unic”, „absolut”. Absolut. Deci la acest nivel bucuria devine Nirananda – bucurie absolută, nimic altceva decât bucurie, libertate completă. Așadar aveți tot felul de bucurii, așa cum v-am mai spus. Aveți Swananda – bucuria Spiritului, apoi ați primit Brahmananda – bucuria stării de bine. Ați primit Leelananda sau Krishnananda – în care aveți bucuria jocului. Dar atunci când atingeți starea de la nivelul Sahasrarei, ea devine Nirananda – însemnând bucurie pură, absolută. Deși Nira este numele Meu, semnificația lui este: „desăvârșit”.

  Deci atunci când puneți acest adjectiv înaintea altui cuvânt, el are sensul de „absolut, desăvârșit”. Astfel voi deveniți desăvârșiți. Iar când sunteți în acea stare desăvârșită, nu mai există loc pentru nimic altceva în afară de Sinele vostru. Dar haideți să vedem ce înseamnă „absolut”. Înseamnă că nu este relativ, că nu are calități relative. Absolutul nu poate fi comparat, este „atulya” – incomparabil. Nu poate fi raportat la nimic – este absolut. Nu poate fi înțeles, pentru că nu poate fi raportat la nimic din ceea ce putem noi înțelege. Este absolut. Orice cale ați încerca pentru a cunoaște absolutul, vă îndepărtați de fapt de el. Oricând încercați să analizați absolutul, sunteți departe de el. Deci starea de bucurie pe care o dobândiți la nivelul Sahasrarei este Nirananda. În Sahaja Yoga, parcurgând diferite stadii, a trebuit să începem de la Sharirananda, care este ananda (bucuria) corpului, apoi Manasananda – bucuria psihicului (manas), continuând, putem spune, cu Ahamkaranand, în care trebuie să aveți satisfacția ego-ului. Dar starea care trebuie stabilizată în interiorul vostru acum este Nirananda. În acel moment cum ne-ar mai putea fi teamă? Și ce sens ar mai avea să vorbim despre asta? Pur și simplu nu poți vorbi despre acest lucru pentru că la ce l-ai putea raporta? Nu poți spune că este într-un fel sau altul. Nu există cuvinte pentru a descrie absolutul. Îl puteți atinge numai negând: „Nu e asta, nu e asta, nu e asta!”, iar ceea ce rămâne este absolutul. 

 Deci atingeți starea de absolut, starea în care se stabilește o comunicare perfectă, iar în această comunicare nu mai există nimic altceva decât absolutul din interiorul vostru. De aceea avem Sahasrara Puja și pentru asta sunteți aici. Acesta este nivelul la care ar trebui să aspirați. Acesta este nivelul la care ar trebui să vă înălțați și care ar trebui stabilizat în interiorul vostru. Nu trebuie să mergeți în Himalaya, nu trebuie să faceți nimic drastic. Rămânând în această lume, trebuie să deveniți Absolutul, Cel Unic – „Kevalam”. Nu există o modalitate exterioară de a atinge acest nivel, pur și simplu deveniți. Pur și simplu deveniți, exact așa cum o floare devine fruct. Totul este deja pus în interiorul vostru. Permiteți-i să se înfăptuiască! Numai prin abandon ajungeți la acest nivel. Abandonați-vă și veți fi surprinși că veți atinge starea în care vă veți bucura de absolutul din interiorul vostru. Este iubire absolută, este compasiune absolută și putere absolută. Cuvintele se pierd, fiind ceva ce nu poate fi descris. Pur și simplu deveniți absolutul și simțiți absolutul din interiorul vostru, prin această stare, devenind una cu el. Dacă cineva nu va fi cu voi, nu vă veți îngrijora. Nu veți avea nevoie de nicio companie. Veți fi singuri bucurându-vă de absolut. Numai în acea stare vă puteți bucura de asemenea, de absolutul din interiorul celorlalți, în cea mai bună formă, fără a vedea nimic altceva decât absolutul. 

 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!