Seminar înainte de Shri Krishna Puja, Schwarzsee (Elveția), 23 August 1986

Deci am decis… Am decis să avem Puja după ce luăm cina, pentru că Shri Krishna s-a născut pe la ora douăsprezece noaptea, în timp ce Eu M-am născut la ora douăsprezece ziua la fel ca și Shri Rama. Iar Iisus Christos s-a născut la douăsprezece noaptea.

V-am spus că vă voi vorbi despre Gita. Ea descrie cea de-a doua parte a vieții lui Shri Krishna, care este atât de variată și diferită, încât unii – intelectualii, ca de obicei – spun că Shri Krishna, copilul jucăuș din Gokul, este o altă persoană decât Shri Krishna, regele din Dwarika. Când a devenit rege în Dwarika, a avut loc un război între Pandavas și Kauravas, primii reprezentând oamenii buni, ceilalți pe cei răi. Deci fiecare dintre ei au venit să-L ceară să fie de partea lor. Shri Krishna le-a spus: „Alegeți fie armata Mea, fie pe Mine. Veți avea ceea ce veți alege.” Deci Kauravas au spus: „Alegem armata Ta”, Pandavas au spus însă: „Noi Te vrem pe Tine”. În felul acesta a început războiul, iar în război, cel mai mare discipol al Său a fost Arjuna, care era un Pandava. Iar Arjuna L-a rugat să lupte pentru el. Shri Krishna a spus: „Nu voi lua nicio armă în mână, voi fi însă conducătorul carului tău de luptă”. Și în timp ce El conducea carul, s-a întâmplat ca la un moment dat, Shri Krishna să observe cât de deprimat era Arjuna. Arjuna L-a întrebat: „Pentru ce purtăm acest război? Pentru ce să lupt? Lupt cu propriii mei guru, cei ce mi-au dat toată cunoașterea în arta războiului, cei ce m-au învățat arta tragerii cu arcul. Și lupt cu propriii mei verișori”. Atunci Shri Krishna i-a spus că ei sunt deja morți, că nu mai există cu adevărat, sunt oameni morți deja, pentru că nu sunt suflete realizate. „I-am omorât deja”, i-a spus Shri Krishna. „Deci trebuie doar să joci rolul de a-i ucide”.

Deci cea mai mare contradicție pe care oamenii o impun cu privire la Gita este că cei care citesc Gita ar trebui să fie vegetarieni. Shri Krishna i-a spus lui Arjuna: „Ucide-i” – deci niște ființe umane, propriile lui rude, propriii lui veri, care erau oameni răi. Cum rămâne atunci cu puii și caprele? Însă toți cei care încep să citească Gita în India, renunță la carne și devin vegetarieni, sau postesc. Deci iată cât de contradictorii sunt aceste lucruri. El nu a propovăduit niciodată vegetarianismul, cel puțin nu în Gita.

Și i-a cerut lui Arjuna să ucidă. În timpurile moderne, se duce un război între forțele răului și forțele binelui. Voi nu trebuie să-i ucideți. Chiar dacă faceți bandhan pentru ei, ei sunt deja morți. Nu sunt suflete realizate, deci vor fi cu toții distruși. Dar trebuie să-i ucideți, în sensul că trebuie să rupeți toate legăturile cu ei. De exemplu, am văzut mulți care vin la Sahaja Yoga și spun: „Mama mea încă nu e Sahaja Yoghină, așa că îmi face probleme. Cum pot practica Sahaja Yoga?” Pentru orice altceva se vor certa cu mama lor, dar pentru asta nu. „Terminați cu atașamentele și relațiile de rudenie” – a spus Shri Krishna – „dacă ele vă împiedică ascensiunea”. Acesta este mesajul din Gita, de la bun început. Dimpotrivă însă, am văzut în Sahaja Yoga oameni care, odată căsătoriți, vor să iasă din Sahaja Yoga, să-și ia soții sau soțiile și să locuiască separat, vor să fie ne-colectivi. Deci trebuie să-i ucideți.

Există shadripu – șase dușmani ai ființelor umane – dar în timpurile moderne, cred că s-au înmulțit. Primul este desfrâul. Ucideți-vă desfrâul. Desfrâul distruge în ziua de azi Occidentul mai mult decât lăcomia. Deci mai întâi ucideți-vă desfrâul. Apoi ucideți-vă mânia. Există oameni care au o reacție necontrolată și atunci când văd pe cineva, se enervează. Dacă un alb vede un negru, se enervează, iar un negru se mânie la rândul lui când vede un alb. Este surprinzător. Vreau să spun că Dumnezeu a creat tot felul de tipuri de piele. Ar fi plictisitor dacă toți ați avea aceeași piele uscată, arătând cu toții la fel. Așa că El a creat tipuri diferite de oameni frumoși. Dar această mânie poate veni de oriunde. De fapt atunci când vă ucideți mânia, ucideți toate legăturile voastre cu trecutul, reacțiile, condiționările pe care le-ați avut.

Apoi, vanitatea pe care o manifestă oamenii; o regăsesc mult mai mult când merg în locuri în care oamenii se autonumesc birocrați, sau sunt la cârmă, asemeni stăpânilor, spunându-le oamenilor ce să facă: „Fă asta, fă cealaltă”. Acesta este degetul lui Shri Krishna. Ei utilizează degetul lui Shri Krishna asupra celorlalți. Asta demonstrează vanitate, vanitatea care vă spune că voi sunteți perfecți, că nu e nimic rău cu voi, că sunteți cei mai buni oameni. Englezii se cred cei mai buni, germanii se cred cei mai buni, italienii se cred și ei cei mai buni, sau, să spunem, că cei mai buni sunt elvețienii. Această vanitate, această falsitate, trebuie să fie eradicată. Ce ați dobândit aparținând unei anumite națiuni? Haideți să vedem. Care a fost contribuția voastră ca cetățean al unei țări? Doar cei care aparțin împărăției lui Dumnezeu au dobândit ceva. Toți ceilalți sunt oameni inutili, încercând doar să găsească o cale de a se lupta între ei, de a-i acuza pe alții. Iar vanitatea este exact ca un balon. Dacă îl înțepi cu un ac, balonul se dezumflă.

Apoi cea mai rea dintre toate este invidia. Iar invidia e foarte întâlnită printre indieni. Indienii sunt mari invidioși, mai ales indienii care sunt în guvern și în politică. Dar chiar și altfel există gelozie. Se vor plânge mereu de alții și vor fi invidioși. Chiar și în Vest, trebuie să spun că oamenii sunt foarte invidioși. Sunt invidioși pentru lucruri materiale. Este absolut surprinzător. Eram într-o zi cu mașina, iar un domn era foarte furios fără niciun motiv. Mi s-a explicat: „Sunt cu toții invidioși pentru că aveți un Mercedes”. „Dar nu este al Meu, este al soțului Meu”, am spus. De ce să fie cineva invidios că circul cu un Mercedes? Vreau să spun că este un lucru stupid, fără sens. Și totuși nu pot să cred că poți fi invidios pe cineva pentru că are un Mercedes. Ce contează? Pentru Mine, e o idee absolut străină. Nu o pot înțelege. Dar există lucruri stupide ca acesta. Pot înțelege un singur tip de gelozie, cea dintre soț și soție, și aceea într-o oarecare măsură.

Apoi, al cincilea lucru pe care Shri Krishna ne-a cerut să-l ucidem este atașamentul. Este un lucru foarte important. „Acesta e copilul meu, este al meu…” E  specific mai mult indienilor: „Vărul meu, fratele meu, logodnica mea, soția mea”. În Vest lucrurile stau exact invers, adică nu le pasă de copiii lor, nu au grijă de mamele lor, de tații lor. Nu le pasă de nimeni altcineva, decât de ei înșiși. Și asta vine de la ultimul dușman, care este lăcomia. Când sunteți lacomi, nu vă pasă de nimeni; vreți să aveți voi totul. Vreți ceea ce aparține altuia, vreți să luați totul acelei persoane. Orice ar avea acea persoană, vreți și voi. Dar când nu vă doriți acele lucruri, toată lumea vrea să vi le dea. Este ceea ce Mi se întâmplă Mie. Mi-e foarte teamă să spun chiar și numai: „Este drăguț”, pentru că a doua zi voi găsi acel lucru acasă la Mine.

Deci lăcomia a făcut atâta rău întregii lumi. Oamenii au început să domine alte țări. Pentru ce? Pentru diamante și astfel de lucruri fără sens? Și-au distrus propria viață și pe cea a urmașilor urmașilor lor. Și-au folosit toată viclenia pentru a distruge atât de multe națiuni, învrăjbindu-le între ele, creând probleme, țesând tot felul de intrigi. Și asta pentru ce? Pentru lăcomie, care este absolut asemeni cancerului, nu permite nimănui altcuiva să existe. Iar apoi începeți să vă devorați pe voi înșivă. Eu cred că lăcomia e o boală. Și merge mână în mână cu zgârcenia. Oamenii devin zgârciți. Apoi, cum sfârșește această lăcomie? În cele din urmă, ce se întâmplă cu toți banii sau lucrurile acumulate în casele voastre? Vreți să le folosiți.

Ce se întâmplă cu el? Nu. Încearcă să fii cuminte, ți-am spus. Altfel, voi cere să fii trimis afară. Bine? Acordați-Mi atenție.

Deci ce se întâmplă cu cei care sunt lacomi? Devin zgârciți. Nu se pot bucura de viață, nu pot cheltui bani, fiindcă cea mai mare bucurie este să dăruiești celorlalți, fără nicio îndoială. Iar ei nu pot face nicio bucurie nimănui, nu pot crea nimic care să poată fi văzut de urmașii lor. Deci ce se întâmplă cu ei? Copiii lor, când ajung la avere, devin risipitori, risipesc. Risipesc întreaga avere. Duc o viață risipitoare, cad pradă viciilor, distrugându-se singuri. Deci propriii lor copii devin avari. Așadar începe un cerc vicios. Shri Krishna a spus: „Ucideți-i pe toți. Ei sunt cei șase inamici ai voștri”.

Ei bine, există teorii contradictorii lansate de oameni cu privire la Shri Krishna, în atâtea privințe, încât este surprinzător, că nu doar Iisus, nu doar profetul Mahomed, nu doar Lao Tze, nu doar Shri Rama, ci chiar și Shri Krishna a fost profanat de adepții săi. El este cel care este tatastha – cel care… Tatastha înseamnă cel care stă la granița atenției și vede totul, care veghează totul, cel care este martorul. Este descris ca „Sakshi rupena samsthita” – cel ce devine sakshi (martorul). Asta a spus: că totul este doar un joc, o piesă de teatru. Dar în numele lui Shri Krishna, veți descoperi că oamenii fac tot felul de lucruri absurde. Fac piese de teatru, transformându-se în Shri Krishna, devin gaayak (cântăreți) la flaut, îi păcălesc pe oameni, fac bani pe seama lor, sau vând cărți pe stradă. De pildă, dacă mergeți în Southall, veți vedea foarte mulți occidentali purtând haine ciudate, cerând pomană de la indieni. Iar indienii spun: „Priviți acești cerșetori. Au venit să ceară. Să le dăm niște bani”. Deci expresia jalnică pe care o afișează este în contradicție cu viața lui Shri Krishna, este un lucru atât de absurd, încât Mă doare să văd că o încarnare atât de măreață a fost profanată în această lume de ființele umane.

Singurul lucru care a lipsit acestei încarnări, este faptul că nu a dat Realizarea oamenilor. Dar a vorbit despre ea. A vorbit despre Realizare, a vorbit despre meditație. A făcut tot ce era necesar pentru a pune bazele acestui lucru. Dar care este rezultatul? Întreaga Sa încarnare a fost profanată. Dacă citiți Gita, veți fi uimiți cum au schimbat-o oamenii, cum au schimbat ceea ce este scris în ea. La fel în Biblie și la fel și în Coran. Sunt lucruri pe care aceste încarnări nu le-ar fi putut spune. Cum ar fi putut să spună așa ceva? Veți fi surprinși. Este imposibil, pentru că aceste încarnări nu se pot contrazice. Spre exemplu, Gita a fost scrisă de Vyasa, care a fost copilul ilegitim al unei pescărițe. Dar în Gita stă scris că prin naștere aparții unei anumite caste. Cum ar putea fi așa? Cum ar putea fiul ilegitim al unei pescărițe să spună așa ceva? Observați contradicția! La fel și în Biblie, în Tora, în Coran. Toți acești oameni au încercat să se comporte josnic modificând conținutul acestor Scripturi. Dar voi le puteți descoperi. Din fericire, orice au încercat, adevărul iese la lumină în felul acesta, iar voi puteți dovedi că toate aceste lucruri sunt greșite, că nu poate fi așa. Vyasa, cel care a scris  Gita, a fost fiul unei pescărițe și deci cum ar fi putut el spune că brahminii sunt cei mai înalți spiritual, când el însuși nu s-a născut brahmin? Cum ar fi putut spune că poți fi brahmin doar născându-te în casta brahminilor? Poți deveni brahmin prin cea de a doua naștere – renaștere. Au schimbat doar puțin, renaștere cu naștere.

În felul acesta Gita a fost interpretată în diferite moduri, atât de contradictorii. Scrierile sau învățăturile ei nu au putut fi modificate în întregime, dar oriunde au vrut să introducă propriile lor idei, au făcut-o. Pentru că, în cele din urmă, Gita a căzut pe mâna brahminilor, care în realitate nu erau brahmini – erau shudras, nefiind nici măcar suflete realizate și comportându-se atât de josnic. Nu puteau fi deci numiți brahmini. Dar Gita a intrat pe mâinile așa-zișilor brahmini, iar ei au interpretat-o greșit. La fel și Biblia. A intrat în mâinile unor oameni oribili. Ioan a spus lucruri înțelepte, în regulă. Dar cum rămâne cu Pavel? El a intervenit și a murdărit totul. Apoi a venit Augustin care de asemenea a stricat totul. De ce? Pentru că sunt demoni. Există o forță demonică. Teoria conform căreia nu există forțe demonice este greșită. Nu este adevărată. Există o forță a răului. Nu vă lăsați câtuși de puțin în mâinile forței demonice. Shri Krishna a spus asta foarte clar.

Dar chiar și așa pot apărea înțelegeri greșite. De exemplu, dacă sunteți un bhakta (devot) al lui Shri Krishna, și începeți să alergați pe stradă strigând: „Krishna! Krishna! Krishna! Krishna!”, în felul ăsta, atunci sunteți o celebritate. Sau continuând ca niște nebuni: „Krishna! Krishna! Krishna!”… Sau chiar mai rău decât atât, este că unii spun că sunt Shri Krishna însuși. Așa cum a făcut acest om oribil, Rajneesh. Spunea că Shri Krishna le punea pe femei să se dezbrace, deci făcea și el același lucru. M-am întrebat când a făcut Shri Krishna asta. Doar atunci când era un copil de nici cinci ani. Obișnuia să se urce în copaci, în timp ce femeile făceau baie în râul Yamuna. Apoi le ascundea hainele, doar pentru a le ridica Kundalini și pentru a vedea rezultatul. Ce înțelege un copil la vârsta de cinci ani? Acest individ oribil avea cinci ani când făcea asta? Să folosească numele lui Shri Krishna în felul acesta!

Iar când Shri Krishna obișnuia să spargă vasele de lut ale gopis, ce făcea El, de fapt? Le trezea energia Kundalini. Pentru că gopis luau apă din râul Yamuna, care era vibrat de Radha, iar El le spărgea din spate vasele de lut, pentru ca apa să curgă pe Kundalini a lor iar ele să-și primească Realizarea, în timpul acelei vieți. Acela era modul în care le purifica. Dar primul lucru pe care îl vor face oamenii este să-L separe pe Shri Krishna – copil, de Shri Krishna care îi vorbește lui Arjuna. Foarte inteligent! Astfel încât să nu existe nicio relevanță și să-L folosească așa cum doresc. Este un fapt obișnuit ca oamenii să înceapă să vorbească despre Shri Krishna ca și cum El ar fi în buzunarul lor sau ca și cum ei ar fi autorii Gitei.

Așa cum avem în biserici acei ierarhi care beau foarte mult, iar apoi își iau Biblia și încep să o citească pe dos. Toți acești preoți, indiferent cărui cult aparțin, sunt ipocriți de cel mai rău tip. Învârt doar bani. Chiar și templele indiene, cele  care nu sunt în locuri îndepărtate, sunt ruinate. Ganja (marijuana) și astfel de lucruri se vând în templele indiene. Toți papii și toți oamenii bisericii fac lucruri cu totul și cu totul neașteptate. Imaginați-vă că produc un fel de vin numit Benedictină, și asta chiar în Vatican! Vă puteți imagina un lucru absurd ca acesta? Mâine ar putea deschide un bar unde să se consume bere. Nu M-ar surprinde.

Deci ajungem în punctul în care înțelegem că toți cei care vorbesc despre aceste mari încarnări și profesează o religie sunt cu toții ipocriți. Nu este nicio religie în ceea ce fac ei. Oamenii simpli cred în acești ipocriți pentru că sunt atât de simpli, de inocenți. Acești demoni vicleni și lacomi, care au inițiat aceste religii, care au exploatat oamenii simpli, folosindu-i pentru a clădi temple, biserici, moschei, nu au nicio religie în interior, deci cum pot vorbi despre Dumnezeu? Viața lor este atât de impură.

Deci trebuie să începem propria noastră religie interioară, propria noastră religie spontană, naturală, care este religia umană, care este Vishwa Nirmala Dharma, cea care vă va da ascensiunea interioară, nu doar vorbe și ipocrizie. Iar toate lucrurile apărute în religie, care defăimează numele acestor mari încarnări, trebuie aduse la lumină, pentru ca oamenii să vadă că acest nonsens care ne-a distrus societatea, familiile, copiii, trebuie să dispară. „Yada yada hi dharmasya”, oricând religia (dharma) e în declin – dharma nu înseamnă tot ce e lipsit de sens în India – în acele timpuri, „paritranaya sadhunam” – „pentru a-i salva pe sadhu, pe căutători”, „paritranaya sadhunam vinashaya cha dushkritam” – „și pentru a distruge toți acești demoni, Mă voi încarna din nou și din nou”. „Sambhavami aa gaye yuge yuge” – „Mă voi încarna în fiecare yuga”. Astfel este o încarnare cu adevărat.

Sunteți foarte norocoși că puteți vedea viclenia acestor demoni acum, și că puteți trăi în acea puritate, în acea bunăstare – hita, care a fost promisă de Shri Krishna. El nu a spus minciuni niciodată. A spus întotdeauna adevărul. A fost Adevărul însuși. Dar cei care au încercat să se folosească de El au fost nevoiți să recurgă la lucruri false, la ipocrizie și viclenie. Însă asta nu ar trebui să-i oprească în niciun fel pe oamenii sinceri să ajungă la realitate.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!