Shri Rama Puja, Dassera Day

Les Avants (Switzerland)


Send Feedback
Share

Shri Rama Puja. Les Avants (Switzerland), 4 October 1987.

Astăzi sărbătorim în Elveţia încoronarea lui Shri Rama în ziua de Dassera. S-au întâmplat multe lucruri în această zi. Cel mai important lucru a fost că Shri Rama a fost încoronat ca rege, în ziua de Dassera. De asemenea, l-a ucis pe Ravana în această zi. Mulţi pot spune: „Cum se poate ca în aceeaşi zi să-l ucidă pe Ravana şi apoi să fie încoronat?” Pe atunci aveam avioane supersonice în India – este adevărat – iar aceste avioane erau numite Pushpak, cuvânt care înseamnă „floare”. Erau numite Pushpak şi atingeau o viteză extraordinară. Aşa că după ce l-a ucis pe Ravana, a venit în Ayodhya cu soţia Lui şi în aceeaşi zi a fost încoronat. În cea de-a noua zi a venerat-o pe Zeiţă ca să obţină putere, shakti, pentru armele lui, iar în ziua a zecea l-a ucis pe Ravana. Deci vă puteţi imagina cât de avansaţi erau oamenii în vremea lui Shri Rama şi a regatului Său. Şi asta pentru că regele era atât o încarnare cât şi un rege bun, aşa cum l-a descris Socrate.

 

 

Întreaga poveste a lui Shri Rama este foarte interesantă, iar acum avem şi un serial foarte frumos despre El, realizat de televiziunea indiană, şi vândut la un preţ foarte bun. Poate reuşim să vi-l facem tuturor cadou, când veţi veni în India. Se zice că povestea lui Rama a fost scrisă înainte de naşterea Lui. Înainte chiar de a exista cea mai vagă idee despre El, profetul Valmiki a scris întreaga poveste a lui Shri Rama. Naşterea lui Shri Rama şi tot ce a urmat au fost zămislite de Agni, focul. Iar Rama s-a născut în dinastia lui Surya, care este Soarele. Dar cu toate că s-a născut prin binecuvântările lui Agni, care este focul, şi chiar dacă s-a născut în dinastia lui Surya, a fost una dintre cele mai blânde încarnări care au existat. Este cunoscut ca fiind foarte, în limba engleză, o persoană foarte protocolară, în sensul sankoch. El ajungea până acolo încât prefera să facă faţă singur problemelor decât să ceară altora ceva. Am avut mulţi oameni asemeni Lui în India. De exemplu, am avut un prim-ministru, Lal Bahadur Shastri care, deşi erau mai multe persoane în birou cu el, dacă la un moment dat dorea să stingă lumina, n-ar fi rugat pe nimeni să facă asta, ci se ridica încet de la locul lui şi se ducea el însuşi să o facă, astfel încât să nu deranjeze pe nimeni.

 

 

Aceasta este una din cele mai mari calităţi ale lui Shri Rama că nu ar fi cerut nimănui să facă ceva pentru El, nu ar fi poruncit, şi nu s-ar fi folosit de cineva pentru a-şi atinge scopul. Vedeţi, El era binecuvântarea Focului şi era născut în Surya. Dar ce vedem în ziua de azi? Aceşti oameni născuţi poate în familii de rând, în familii negative, pe stânga, cum le numim noi, având tot felul de probleme, au o Agnya îngrozitoare şi o Surya teribilă în interiorul lor. Persoana născută în Surya trebuie să fie extrem de modestă, demonstrând că nimic n-o poate afecta, nimic n-o poate face să se creadă extraordinară. Ei bine, dacă urmărim viaţa Lui, vedem că a fost o persoană foarte umilă. În ziua de azi vedem oameni care manifestă dispreţ pentru ceilalţi: „Nu-mi place de tine”, „Nu-mi place asta”, „Nu e bine”, „Este foarte dificil”. Asta arată că acea persoană are un caracter extrem de josnic, nu are deloc caracter, iar nivelul ei este foarte scăzut. Oricine are caracter demonstrează asta prin toleranţa pe care o are faţă de ceilalţi oameni. Intoleranţa este semnul unei persoane extrem de egoiste şi care este plină de sine, este vanitoasă.

 

Shri Rama a fost atât de iubit de oamenii pe care i-a condus. Şi avea cea mai frumoasă soţie, fiica celui mai venerat tată, Janaka, şi a fost cel mai iubit fiu al tatălui Său. Dar era o persoană atât de umilă, atât de umilă,

încât întregul Lui caracter emana frumuseţe. De exemplu, când a plecat în exil, a călătorit cu o mică luntre, condusă de un simplu vâslaş. Acesta se simţea foarte stânjenit că se afla în faţa regelui din Ayodhya şi nu avea straie potrivite. Aşa că Shri Rama, care El însuşi nu purta nimic altceva decât un valkalas – un veşmânt purtat de săteni, sau de oamenii din regiuni înapoiate, confecţionat doar din frunze – nevoit să-l poarte pentru că mama Lui vitregă ceruse o asemenea favoare din partea tatălui, Shri Rama i-a spus atunci luntraşului: „De ce-ţi faci griji? Şi Eu port acest veşmânt. Nu mai sunt rege. Stau astfel în faţa ta. Ar trebui să te simţi în largul tău. Şi de fapt, Eu nici nu ştiu să conduc luntrea. Dar tu ştii. Şi atunci de ce să te simţi stânjenit?” Astfel le acorda o poziţie înaltă chiar şi celor consideraţi a fi clasa de jos a societăţii, ceea ce arată cât de mult respecta fiinţele umane.

 

 

El însuşi este numit Maryada Purushottama, ceea ce înseamnă că a fost cel care a ştiut cât de departe să meargă cu fiecare persoană – maryada, cum să-i vorbească, cum să se apropie de ea. Însă vedem oameni care se comportă urât chiar şi cu soţii, soţiile sau copiii lor, cu toată lumea. Şi chiar şi când nu sunt acasă, pur şi simplu se reped la ceilalţi. Asta este cu totul împotriva lui Rama. Este asemeni lui Ravana. Nici măcar Ravana nu era aşa, nici măcar el nu avea un astfel de caracter, pentru că avea ceva dharma în interior. Fusese un suflet realizat dar ajunsese rakshasa pentru că devenise arogant. Dar nici chiar aroganţa lui nu se poate asemăna cu cea a multor oameni din zilele noastre. Este de-a dreptul surprinzător că l-au întrecut chiar şi pe Ravana. Ravana avea numai zece capete, dar uneori simt că bărbaţii sau în special femeile din aceste timpuri ar putea avea 108 capete. Aroganţa, modurile multiple în care ne exprimăm ura sunt atât de ridicole şi ne fac să părem lipsiţi de valoare. Dar văd în mod obişnuit astfel de persoane. Şi chiar şi în Sahaja Yoga s-au strecurat cumva. În realitate sunt absolut desconsideraţi de Dumnezeu.

 

 

Continuând cu viaţa lui Shri Rama, vedem că ajunge până la urmă într-un sat, unde o femeie foarte bătrână, dintr-o categorie socială primitivă şi care nu mai avea decât câţiva dinţi, i-a adus nişte fructe mici numite „ber”, şi i le-a dat, spunându-i: „Shri Rama, am adunat aceste fructe pentru Tine. Nu am nimic altceva să-ţi dăruiesc. Şi le-am gustat pe toate.” De fapt în India, dacă guşti din ceva devine „utishta”, nimeni nu mai atinge acel lucru. Dar ea i-a spus: „Le-am gustat pe toate, străpungându-le cu dinţii, şi am văzut că niciuna nu e acră”. Ea ştia că lui Shri Rama nu-i plăceau fructele acre. „Niciuna nu e acră, poţi să le mănânci!” Vreau să spun că, dacă faci aşa ceva cuiva din Occident, te va lovi foarte tare. Shri Rama s-a grăbit să ia fructele din mâna ei, i-a sărutat mâna şi i-a spus: „Bine, bine, le voi mânca”. Şi le-a mâncat cu mare entuziasm. Lakshmana însă s-a supărat pe această femeie şi a spus: „Ce înseamnă asta?” Atunci Sitaji L-a întrebat pe Shri Rama: „Îţi plac atât de mult?” „Da, dar n-am de gând să vă dau nimic”. „Nu, Eu sunt jumătatea Ta, Mie trebuie să-mi dai”, i-a spus Ea. Aşa că Shri Rama îi dădu câteva. Sitaji le mâncă şi zise: „Ah, ce minunate sunt! Parcă aş mânca nectar din Rai.” Atunci Lakshmana deveni foarte invidios şi o întrebă: „Cumnată, pot să-mi dai şi mie câteva?” Dar Ea îi spuse: „Nu, nu pot să-ţi dau. Cere-i fratelui tău. Nu pot să-ţi dau, am foarte puţine. De ce nu-i ceri fratelui tău?” Atunci s-a întors către Shri Rama spunând: „Poţi să-mi dai şi mie?” Acesta zâmbi şi îi dădu din acele fructe ce fuseseră gustate, atinse, muşcate de dinţii unei femei primitive, care era o paria, potrivit doctrinei brahmanice indiene.

 

 

Dulceaţa lui Shri Rama, felul în care ştia să-i facă pe oameni să se simtă în largul lor, se aseamănă cu o scoică, înăuntrul căreia intră o mică pietricică, iar scoica produce un fel de lichid strălucitor cu care acoperă pietricica şi o transformă într-o perlă, care să nu o deranjeze. Ei bine, Shri Rama nu urmărea propriul Său confort. Era deosebit, în sensul că dorea să transforme pe oricine într-un diamant sau o perlă, pentru ca acea persoană să strălucească şi să arate frumos. Aşa se simţea mulţumit. Pentru a absorbi calităţile Lui, mai întâi de toate trebuie să înţelegem poziţia lui Shri Rama în interiorul nostru. Shri Rama este plasat în partea dreaptă a inimii voastre. Partea dreaptă, inima dreaptă. Acolo este situat. Dar în fiinţa umană nu există nicio inimă dreaptă. Dacă spuneţi cuiva despre inima dreaptă, vă va întreba: „Cum, există două inimi, sau trei inimi?” În Sahaja Yoga avem trei inimi: inima stângă, inima dreaptă şi inima centru.

Ei bine, inima dreaptă este un lucru foarte important. Inima dreaptă are grijă de plămâni, de ambii plămâni, de gât în întregime, de trahee, de partea interioară a nasului. De partea exterioară are grijă, sau putem spune că trăsăturile sunt date de Shri Krishna. Dar partea interioară a acestora este construită de Shri Rama. Ei sunt unul şi acelaşi, dar unul acţionează la interior, iar celălalt la exterior. Shri Rama vă dă urechile, partea lor interioară. El vă dă ochii, partea internă a ochilor. Este mai important să aveţi în regulă partea interioară decât cea exterioară. Este exemplul pe care l-a dat Shri Rama, căruia nu-i păsa de exteriorul sau de înfăţişarea cuiva. Pentru că venise înainte de Shri Krishna, încerca să clădească latura interioară a fiinţei umane. Aşa că putem spune că, deşi se află în inima dreaptă, acţionează prin Hamsa chakra voastră şi parţial prin chakra Vishuddhi, în interiorul ei. Pentru că Shri Krishna în interior este Shri Rama, este Shri Vishnu. Dacă o persoană nu este să spunem, frumoasă, după standardele occidentale… În opinia Mea, aceste standarde sunt mai degrabă caraghioase, pentru că ele nu arată nici ca Shri Krishna, nici ca Shri Rama. Shri Rama era o persoană bine făcută, înaltă, cu mâinile până la genunchi, ajanubhav, însemnând cel care are mâinile până la genunchi. Şi era corpolent, amândoi erau corpolenţi. Trebuiau să fie corpolenţi pentru că, deşi erau născuţi din Agni, Shri Rama era născut din Agni, însă apa este elementul principal al lui Shri Vishnu.

 

Deci erau persoane corpolente, nu erau slabi cum este la modă acum, să fii slab ca un băţ şi să arăţi ca un bolnav de TBC. Dar asta nu înseamnă că toţi oamenii grăsuţi sunt buni. Întotdeauna gândim logic că oamenii corpolenţi, sunt buni dacă Mama spune asta. Nu asta este ideea. Eu mă refer la partea interioară. Interiorul Lui este complet diferit, este absolut frumos, plin de iubire, de afecţiune şi căldură. Dacă o persoană nu are aceste calităţi, atunci în primul rând nu este un Sahaja Yoghin. O persoană foarte gălăgioasă, care vorbeşte tare, râde când nu trebuie, poate fi pe jumătate nebună, dar nu poate fi un Sahaja Yoghin. Vedeţi voi, blândeţea lui Shri Rama merge la extrem, ajungând la „sankocha”, putem spune formalitate, formal. Însă „formal” din limba engleză nu este similar cu „sankoch”. Atunci când s-a luptat cu Ravana, retezându-i pe rând cele zece capete cu săgeţile Lui, de îndată ce îi tăia un cap acesta revenea la loc, pentru că Ravana avea o binecuvântare prin care nu putea fi răpus de nicio lovitură în cap. Atunci Lakshmana i-a spus: „Cu siguranţă ştii că Ravana nu poate fi ucis dacă-i ţinteşti capul. De ce nu loveşti în inimă deci?” Shri Rama i-a răspuns: „Motivul este că, acum în inima lui se află Shri Mahalakshmi, Sita, deci cum aş putea să-l lovesc în inimă? Ea este acolo şi aş putea s-o rănesc.” „Atunci ce rost are să-l loveşti în cap?” Rama spuse: „Pentru că dacă îi ţintesc foarte repede capul, atenţia lui se va îndrepta acolo. Şi de îndată ce atenţia va merge către cap îl voi putea lovi în inimă.”

 

 

Observaţi această calitate, sankoch, reflectată în modul în care a vorbit. Acum avem… Tina, ce e cu tine? De ce zâmbeşti tot timpul? Nu poţi sta liniştită? Ce este de zâmbit cu privire la lucruri pentru care nu ar trebui să zâmbiţi? Linişteşte-te! Ei bine, ce s-a întâmplat după aceea – Rama era atât de binevoitor, iar o femeie foarte urâtă, Surpanaka, a venit să-L ademenească. I s-a adresat spunându-i „Rama, de ce nu te căsătoreşti cu mine?” Unei persoane ca Rama, care este Maryada Purushottama, să-i pui o întrebare atât de oribilă… altcineva în locul Lui ar fi bătut-o, dacă nu şi mai rău. Shri Rama a zâmbit şi i-a spus: „Doamnă, îmi pare rău, am o soţie şi cred în a avea o singură soţie, „ekapatnivrata”. Deci, îmi pare rău, nu mă pot căsători cu tine.” Şăgalnic însă adăugă: „Dar uite, fratele meu este acolo şi soţia lui a rămas în Ayodhya. Poţi să-l întrebi pe el.” Atunci ea se duse să-l întrebe pe Lakshmana: „Lakshmana, de ce nu te căsătoreşti cu mine?” Devenise foarte frumoasă, se prefăcuse într-o femeie frumoasă. Fusese probabil la un salon de înfrumuseţare sau ceva asemănător, şi aşa arăta acum. Lakshmana însă a privit-o atât de mânios spunând: „Femeie urâtă, de ce mă întrebi asta?” şi i-a tăiat imediat nasul. Când i-a tăiat nasul, asta se întâmpla în Nasik, nasika însemnând nas. Şi iată de ce aţi vizitat Nasik, locul unde i-a tăiat nasul acelei femei. S-a supărat foarte tare spre deosebire de Shri Rama. Shri Rama i-a vorbit foarte convingător: „Vezi tu, eu am o soţie şi cred în a avea o singură soţie.”

 

O altă trăsătură de caracter a lui Rama era consecvenţa. Nu a fost niciodată inconsecvent ca Shri Krishna. Shri Krishna era diplomat şi diplomaţia presupune inconsecvenţă. Stilul lui Shri Krishna era foarte diferit. Dar… De ce…? Ce e cu tine? De ce? Ce ai? Vino şi stai aici, în partea asta, Tina, vino şi stai în partea asta. De ce îi vorbeşti? Du-te şi stai în spate. Du-te! Mi-a făcut probleme şi în Pune şi acum din nou. Când vă vorbesc, vă rog nu discutaţi între voi. Măcar atât puteţi face pentru Mine. Aţi văzut vreun indian să facă aşa ceva? Este foarte deranjant. Eu mă concentrez asupra voastră, iar voi nu îmi acordaţi atenţie. E în regulă, când e vorba de o glumă să râdeţi, dar de ce trebuie să vorbiţi unii cu alţii, nu pot înţelege. În regulă, îmi pare rău că a trebuit să spun asta chiar acum când vă vorbesc despre Shri Rama. El n-ar fi spus aşa ceva. Dar nu poţi face Sahaja Yoga să meargă, comportându-te ca Shri Rama. Uneori trebuie să fii ca Parashurama, altfel lucrurile nu merg.

 

 

Mergând mai departe cu povestea despre caracterul Lui, care era atât de frumos, descoperim că era o persoană atât de consecventă. Întotdeauna a respectat tot ceea ce a spus. De exemplu, a declarat: „Eu sunt cel care crede într-o singură soţie, ekapatnivrata.” Este adevărat că avea o soţie foarte plăcută şi frumoasă, dar Ea fusese luată de Ravana şi rămăsese singur. Atunci când au dorit să aibă un anume ritual, yagya, numit Rajasurya yagya, ceea ce însemna să cucereşti întreaga lume, i-au cerut să se căsătorească pentru că soţia trebuia să-i stea alături. El a zis: „Nu mă pot căsători pentru că nimeni n-ar putea fi ca soţia Mea. Pot să renunţ la această yagya, dar nu mă pot căsători din nou.” Atunci au acceptat: „Singurul lucru care rămâne de făcut, este să-i faci o statuie de aur Sitei şi s-o prezinţi drept soţia Ta.” Şi Rama a fost de acord. Şi-a scos toate podoabele, totul, a făcut statuia şi a dus la bun sfârşit yagya. Deci a urmat întocmai tot ceea ce a spus. A fost perfect în dharma Lui.

 

 

Un alt incident a fost atunci când a pierdut-o pe Sita, şi n-a mai dormit niciodată pe un pat, ci numai pe Mama Pământ. Niciodată n-a mai dormit pe pat, ci numai pe Mama Pământ. Durerea provocată de pierderea soţiei este foarte frumos descrisă de toţi poeţii din India. Şi când Sita L-a părăsit până la urmă într-un mod foarte misterios, dispărând pur şi simplu în Mama Pământ, pentru că Mama Pământ îi dăduse naştere, făcându-se nevăzută în Mama Pământ, atunci Shri Rama s-a simţit pierdut şi s-a aruncat în râul Sarayu. A dispărut în elementul apă, din care venise. Deci El a trebuit să renunţe la soţia Lui. În acest contrast puteţi vedea cum fluctuează o personalitate. Societatea în care trăia, regatul pe care-l cârmuia au avut obiecţii faţă de soţia Lui, care locuise cu Ravana şi opinia publică începuse să vorbească despre asta. Aşa că, în calitatea Lui de rege perfect, a hotărât să o părăsească pentru totdeauna. Şi a trimis-o cu o trăsură frumoasă, alături de primul ministru şi de fratele Lui, Lakshmana, care au condus-o, spunându-i ce s-a întâmplat şi că Rama le ceruse să o ducă la ashramul lui Valmiki. Ascultând ce îi spuneau, Sita s-a întristat foarte tare. Era Adi Shakti, deci avea de ce să se îngrijoreze. Le-a spus: „Lăsaţi-mă aici!”, cu foarte mare respect de sine. N-a spus: „Nu, nu, nu, mă voi întoarce la El, sau îl voi da în judecată, îi voi lua toţi banii. Cum îndrăzneşte să mă alunge?” Nimic de acest gen.

 

 

 

Iată gentileţea unei femei. I-a spus plină de graţie:„În regulă, până acum ai ascultat de fratele tău. Sunt cumnata ta, sunt mai în vârstă, şi trebuie să mă asculţi. Şi în calitate de cumnată, îţi spun că poţi pleca, şi mă poţi lăsa singură. Nu vreau să vii cu Mine mai departe, să mă scoţi din regat. Şi era însărcinată! Sigur, aici se pot întâmpla astfel de lucruri oribile dar în India, dacă s-ar întâmpla aşa ceva, soţia s-ar sinucide, sau n-ar fi în stare să suporte. Cred că ambele lucruri sunt la fel, o cale de a scăpa. Dacă nu există agresiune, atunci există eschivare. Dar Ea a spus: „Nu, Eu trebuie să aduc pe lume aceşti doi copii. Pot avea grijă de Mine. În regulă, a făcut totul cu mare delicateţe. Te rog să-i spui să nu-şi facă griji din cauza Mea.” Apoi i-a zis lui Shri Lakshmana: „Ai grijă de El, e tot ce îmi doresc.” Iar primului ministru, mantri, i-a spus: „Trebuie să ai grijă de regat”. Observaţi demnitatea, echilibrul, caracterul, personalitatea lui Shri Rama. Era numit Maryada Purushottama; şi uitaţi-vă la soţia Lui! Era egala Lui în toate privinţele. Cât timp a fost silită să rămână la Ravana, i-a inspirat atâta teamă cu Shakti a Ei, încât n-ar fi atins-o. El obişnuia s-o sperie spunând „Le voi face asta femeilor din India. Le voi face asta femeilor din toată lumea. Voi face lucruri oribile. Mă voi reîncarna şi mă voi purta îngrozitor.” Dar Ea i-a spus: „Fă ce vrei. Nu mă poţi atinge”. Nu i-a putut atinge nici măcar mâna, atât era de înspăimântat. Şi când Hanumana i-a adus Sitei inelul lui Shri Rama spunându-i: „Acesta este inelul lui Shri Rama”, Ea i-a zis: „Da, ştiu. Cum este?”„Bine”, i-a zis el. Au discutat numai despre El. Atunci Hanumana i-a spus: „Mamă, pot să te iau în spate. E foarte uşor. Urcă-te în spatele meu şi am să te duc”. Dar Ea spuse: „Nu, nu voi merge cu tine. Shri Rama, care este un rege viteaz, trebuie să vină chiar El să lupte cu Ravana, să-l ucidă pe demon şi atunci voi pleca cu El, în toată gloria.”

 

 

Nu se temea de nimic. Pentru Ea era important ca Ravana să fie ucis. Era un demon şi trebuia să fie ucis de Rama. Un curaj atât de mare, la o femeie. Dacă priviţi ambele aspecte, veţi rămâne surprinşi cât de puternic poate fi caracterul unei femei. Nu este o reacţie de genul: „Sunt aşa din cauza soţului meu.” sau „Soţul meu nu-mi face pe plac, de aceea mă comport aşa”, „Soţul meu a plecat, sunt dezolată. Ce mă fac fără el?” Nimic de genul acesta. Stă pe propriile Ei picioare. Îl refuză pe Hanumana, se bazează pe Ea însăşi şi îi spune: „Când va veni Rama şi îl va ucide pe acest demon alungându-l de pe Pământ, numai atunci mă poate lua cu El. Nu merg cu tine, nu voi evada, nu voi fugi, nimic de genul ăsta. Îl voi înfrunta Eu însămi, aici.” Pentru o femeie este prea mult să spună asta, să fie prizonieră în temniţa unei persoane oribile sau într-un loc atât de periculos pentru ea şi să spună: „Nu merg. Orice vei încerca, orice subterfugiu, orice ai spune, nu voi pleca.” Imaginaţi-vă. Şi Ravana era un individ atât de oribil. A încercat tot felul de lucruri împotriva Ei, dar Ea a rămas absolut calmă şi liniştită, aşteptând ca soţul Ei să vină.

 

 

Ne putem gândi la asemenea femei în timpurile moderne? Atât de mulţumite prin natura lor, atât de echilibrate, atât de pline de încredere, atât de puternice. Acesta este mesajul vieţii lui Shri Sita. Bunăvoinţa lui Shri Rama a fost revelată atunci când a început să guverneze. A fost cel care s-a îngrijit de nevoile oamenilor. Pentru El era important ca oamenii pe care-i conducea să fie fericiţi şi plini de bucurie. S-a îngrijit de ei cu multă dragoste. A avut doi fii de care a avut grijă un timp foarte scurt, pentru că erau plecaţi cu mama lor, Sita. De fapt ei sunt cei care L-au găsit, după ce Valmiki i-a învăţat să cânte Ramayana. Şi au mers în Ayodhya şi au cântat Ramayana. Rama a mers cu toţi ceilalţi, şi într-una din zilele când se făcea yagya, cei doi au prins calul lui Shri Rama iar Hanumana a constatat că-i era imposibil să se lupte cu ei. Şi nu a putut înţelege de ce. Aici trebuie să descriem caracterul măreţ al lui Shri Hanumana. S-a dus şi i-a spus lui Shri Rama: „Nu pot să înţeleg de ce nu pot face faţă acestor doi băieţi. Nu ştiu cine sunt.” Shri Rama s-a dus în acel loc. Băieţii erau pregătiţi cu arcurile lor. Atunci a apărut Shri Sita în faţa lor şi le-a spus: „Nu puteţi lupta cu El. Este tatăl vostru.” Atunci a înţeles Shri Hanumana şi a spus: „În regulă, acum pot lupta cu Shri Rama. De ce v-a părăsit aşa?” Iată dulceaţa lui Shri Hanumana, care era atât de devotat, un devot atât de mare al lui Shri Rama, şi care a înţeles că „I-a făcut o nedreptate Mamei mele”, şi I-a luat apărarea. Un gest extrem de dulce al lui Shri Hanumana.

 

Hanumana este, aşa cum ştiţi, îngerul Gabriel care este inocenţa, simplitatea şi dinamismul. Dinamismul Lui era atât de mare încât, când s-a născut, a spus: „Mai bine mănânc Soarele, pentru că pârjoleşte oamenii din India.” Aşa că s-a dus şi a înghiţit Soarele. Oamenii au trebuit să-i spună, „Vezi, chiar dacă Soarele ne arde, ne este de mare folos. Te rugăm eliberează-l. De ce l-ai mâncat?” Aşa că a eliberat Soarele. Hanumana şi-a petrecut toată viaţa slujindu-L pe Shri Rama. Şi era un bhakta atât de dedicat lui Shri Rama. Aici există de asemenea un contrast: Hanumana era înzestrat cu navadha siddhis, nouă puteri, anima, ganima, raguma şi tot felul de astfel de lucruri. Putea să devină foarte mic, putea să devină foarte mare, atât de multe puteri avea. În ciuda acestor siddhis şi a forţei lui imense… Shri Rama l-a rugat odată: „Fratele meu, Lakshmana, a fost rănit şi e foarte bolnav, e pe moarte. Du-te şi găseşte planta sanjeevani. Vreau să îi masez capul cu ea.” Shri Hanuman s-a dus însă nu a putut găsi planta aşa că i-a adus lui Shri Rama tot muntele în palmă: „Alege tu. Nu ştiu, eu n-am putut s-o găsesc.” Aceasta este Hanumana Shakti. Cu toată acea putere, era o persoană atât de umilă şi atât de dedicată.

 

 

Acesta este semnul unui Sahaja Yoghin puternic. Oricine este puternic trebuie să fie umil şi non-violent. Mahatma Gandhi obişnuia să spună: „Ce înseamnă non-violenţa celui slab?” Cel slab e nevoit să fie non-violent – ce e măreţ în asta? Dar asta e o tactică sau un mod de a se proteja. Aşadar, o persoană slabă trebuie să fie non-violentă, pentru că nu poate înfrunta, nu poate protesta. Dar non-violenţa celui puternic este semnul adevăratei non-violenţe. Cei care sunt puternici, dacă sunt non-violenţi, înseamnă că sunt absolut încrezători în puterile lor. Cine are încredere în puterile lui de ce i-ar agresa pe alţii? Rămâne ferm: „În regulă, vino aici, ce doreşti?” Chiar numai spunând asta, oamenii vor fugi. Deci cei care sunt violenţi, mânioşi, colerici, se reped la toată lumea, îi chinuie şi îi necăjesc pe toţi sunt oameni cu un caracter foarte slab. Caracterul lor este slab. Dacă ar fi fost oameni de caracter, n-ar fi făcut aceste lucruri. Acesta este semnul unei persoane care este fie posedată şi acţionează aşa sub influenţa posesiunii, fie prea slabă, lăsându-se dominată de mânie pentru că nu are puterea de a îndura nimic.

 

 

Cel mai puternic lucru este Mama Pământ, pentru că are puterea de a răbda. Cel care are puterea de a răbda, este cel puternic. Cel care nu are nicio putere de a îndura spunând: „Nu pot să rabd. Nu-mi place asta, cealaltă”, o astfel de persoană este inutilă pe pământ şi uneori mă întreb de ce i-a creat Dumnezeu? E o bătaie de cap să ai în preajmă pe cineva aşa: „Nu pot să mănânc asta. Nu-mi place asta. Mie nu…” Atunci de ce eşti aici? Nici pe tine nu te place nimeni. Nimănui nu-i place o persoană care spune mereu, „Nu-mi place asta, nu-mi place cealaltă…” Aşadar, puterea unei persoane stă în capacitatea ei de a răbda. Cât puteţi îndura, cât puteţi suporta fără ca măcar să simţiţi asta? Spre exemplu, sunteţi fericiţi în junglă, sunteţi fericiţi dacă vă aflaţi într-un palat… Dacă sunteţi de o culoare sau alta, dintr-o rasă sau alta, dacă duceţi un fel de viaţă sau altul, puteţi accepta aceste lucruri. Şi acea putere de a răbda vă dă calitatea, calitatea de a avea Sahaja Yoga. Nu înseamnă că arătaţi asta, nu înseamnă că suferiţi. Nu trebuie să spuneţi „Sufăr răbdând.” Nu, nu suferiţi. Este ceva lipsit de importanţă. Pentru o persoană care vrea tot confortul, care vrea să trăiască în lux, fără vreun neajuns sau lipsuri aş spune că e asemeni unui cerşetor, din toate punctele de vedere.

 

 

Vreau să spun că cea mai bună metodă de a scăpa de probleme este să nu le avem, în sensul că: „Nu şofez, deci nu am probleme cu şofatul; nu dau telefoane, deci nu am probleme cu telefoanele; nu mă duc la bănci, deci nu am probleme cu băncile.” Şi cel mai bine: „Nu am venituri, deci nu am probleme cu impozitul”. Orice vă creează probleme, este mai bine să nu aveţi. De ce le doriţi? Le aveţi şi apoi vă îngrijoraţi din cauza lor. Este amuzant că puteţi scăpa foarte uşor de tot ceea ce vă deranjează în această lume, deci nu trebuie să vă bateţi capul cu acel lucru. Însă cuvântul „problemă” – mai ales în societatea europeană „problemă” – este un cuvânt foarte des întâlnit, însă în limba engleză n-am auzit niciodată cuvântul „problemă”. Acest cuvânt era folosit numai la geometrie, problemă geometrică, dar nu am ştiut niciodată că există „probleme” în viaţă. Am aflat mai târziu, când am venit în comunitatea europeană, unde oamenii spun: „Nu e nicio problemă”, „Aceasta este problema.” Rostesc cel puţin de o sută de ori pe zi cuvântul „problemă”. Aşadar, soluţia pentru orice problemă este să nu ai acel lucru care îţi face probleme. Puteţi să renunţaţi la orice. Puteţi renunţa la orice dacă ştiţi cum să vă detaşaţi de acel lucru.

 

 

Mulţi vin şi-mi spun: „Mamă, avem ego. Asta-i problema”. Le-am spus: „Atunci renunţaţi la el”. Vreau să spun că e simplu… De ce îl aveţi? Ca şi cum ar vrea să spună: „Acest lucru ne face necazuri, dar totuşi ne agăţăm de el.” Sau „Ne este frică de crocodil, dar vrem să ne punem piciorul în gura crocodilului. Şi avem o problemă, crocodilul ne va mânca piciorul.” Ei bine, renunţaţi să faceţi asta. Dar ei vor căuta crocodilul, îi vor deschide gura pentru a-şi pune piciorul şi apoi vor spune: „Mamă, avem o problemă: piciorul este în gura crocodilului”. Ca să ai probleme, trebuie să ai acel lucru care le creează. Dar în lipsa lui, cum veţi avea probleme? De exemplu, oamenii au probleme foarte prosteşti, stupide. Prima problemă ar putea fi: „Oh, trebuie să îmi calc hainele”. De ce? Nicio problemă, îmbracă-le aşa cum sunt. Cui îi pasă? „Vedeţi, toţi oamenii au hainele călcate.” Nu contează. Ce se întâmplă dacă nu sunt călcate? E o problemă pentru ei. Lucruri prosteşti ca acestea, înţelegeţi, lucruri foarte minore.

 

 

Dar cred că cea mai mare problemă pe care o aveţi este ceasul. N-ar trebui să spun asta în Elveţia! Problema stă aşa, să spunem că trebuie să mergeţi la aeroport. De îndată ce spun cuiva „trebuie să mergem la aeroport”… De fapt Eu trebuie să merg, nu voi. Toată lumea începe să se agite, de parcă ar sta pe o trambulină. Toţi sar în felul ăsta. „Ce s-a întâmplat?” „Mamă, trebuie să mergi la aeroport.” În regulă, Eu trebuie să merg. Care e problema cu voi? „E o problemă”. Întreb: „Care e problema? Eu sunt cea care pleacă. Ştiţi că voi nu trebuie să mergeţi deloc, nu trebuie să Mă conduceţi la aeroport. Iar dacă nu reuşesc să iau avionul nu voi veni înapoi pe capul vostru, voi sta la hotel. Nu vă faceţi griji!” Dar de ce sunteţi atât de neliniştiţi din cauza asta? Felul în care se agită oamenii ca Eu să prind avionul, uneori Mă face să mă simt de parcă ar vrea să scape de Mine. Deci asta e problema cu cei care sunt foarte meticuloşi. Dar să presupunem că spun: „Ştiu că avionul nu va pleca fără Mine”. Ştiu, pentru că ştiu multe lucruri, deci nu am probleme; Dar presupunând că ţi-e teamă să nu pierzi avionul, poate că nu-l vei prinde. Dar, dacă-l prinzi, bine, dacă nu-l prinzi iarăşi bine. Deci care-i problema? Dacă-l prinzi sau nu-l prinzi, mai există vreo altă opţiune? Eu tot nu înţeleg unde e problema. Se va întâmpla sau nu. Sunt două posibilităţi, numai două posibilităţi. Care este a treia posibilitate care vă face probleme? Spuneţi-Mi.

 

 

Să zicem că cineva îmi datorează bani. Bine. Deci s-ar putea să Mi-i dea, sau s-ar putea să nu Mi-i dea. Care este problema? Problema este că voi numiţi asta o problemă şi refuzaţi să înfruntaţi adevărul. Dacă înfruntaţi adevărul, veţi conştientiza că acest om trebuie să-mi dea bani, în regulă, mă voi duce să mă confrunt cu el. Îi voi spune: „Domnule, trebuie să-mi dai banii. Trebuie să-mi plăteşti, e de datoria ta, şi este un lucru greşit să nu-mi dai banii”. Mergeţi să-l vedeţi şi spuneţi-i. Dar nu faceţi asta. Staţi acasă zicând: „Doamne, ce problemă! Trebuie să… acest om are să-mi dea bani… Oh, Doamne, ce problemă!” Doar stând şi bătându-vă capul, cum îi veţi primi? Dar dacă îl înfruntaţi direct, veţi fi uimiţi că nu este nicio problemă, de fapt. Să zicem că maşina voastră are pană. Asta este, ieşiţi şi bucuraţi-vă de tot ce e frumos, până vine cineva să vă ia. Sau presupunând că nu vine nimeni să vă ia, în regulă, staţi acolo peste noapte. Nu-i nimic, nu vă va mânca niciun tigru. Şi dacă tigrul trebuie să mănânce, vă va mânca. Unde este problema? Tot nu înţeleg… Nu văd problema. Dacă tigrul trebuie să vă mănânce, este deja predestinat ca tigrul să o facă. În orice caz, nimeni nu moare. Vă veţi naşte din nou.

 

 

Dacă priviţi din această pespectivă, atunci veţi fi uimiţi că majoritatea problemelor nici nu există. Sunt ca nişte balonaşe de săpun, create de minte, de gândurile noastre: „Aceasta e problema, aceea e problema.” Aşa cum ni s-a spus azi că sala nu e disponibilă în data de… În regulă. „Unde aveţi sala?” „Acolo.” „Dacă nu avem sală, haideţi să ţinem programul în aer liber.” Shri Rama este cel care vă arată calea optimă într-o situaţie. Ei bine, care este modul în care ne ajută El? Hai să vedem. Shri Rama, prin caracterul Lui, prin echilibrul, pacea, blândeţea şi dulceaţa Lui, ne-a arătat cum trebuie să se comporte un rege binevoitor şi în acelaşi timp cum trebuie să fie un soţ şi un tată iubitor, şi o persoană complet dharmică. Dar mai mult decât atât, a mers în Maharashtra. A aranjat totul astfel încât să poată străbate Maharashtra cu picioarele goale, pentru a vibra pământul, pentru că Sahaja Yoghinii urmau să vină într-o zi în Maharashtra şi Maharashtra trebuia să fie un pământ vibrat. În Ayodhya nu s-a descălţat niciodată, pentru că acolo era rege. Dar când a plecat împreună cu Shri Sita în Maharashtra, s-au descălţat ca să vibreze pământul. În drumul Său a văzut o stâncă mare, care nu era altceva decât o femeie blestemată să devină o piatră, Ahilya, şi a readus-o la viaţă cu o simplă atingere. Astfel, tot ce a făcut a părut întâmplător însă de fapt acesta era scopul vieţii Lui – să meargă acolo.

 

 

De fapt Shri Rama a desăvârşit într-o mare măsură interiorul nostru. Shri Rama reprezintă „prana vayu”, aerul vital pe care-l inhalăm. Pentru aerul vital. Şi dacă acesta se încălzeşte, atunci trebuie să ştim că nu mai suntem conectaţi cu Shri Rama. Aerul pe care îl expirăm pe nas şi pe gură trebuie să fie răcoros. Nu ştiu cum e în cazul vostru, însă la Mine aşa este tot timpul. Când sunteţi mânioşi, nările îşi măresc volumul, aerul pe care îl expiraţi, cuvintele pe care le rostiţi, ochii, toate se înfierbântă, totul se ridică şi se curbează astfel şi deveniţi fioroşi ca Ravana, pentru că aţi uitat frumoasa natură a lui Shri Rama. A făcut cel mai măreţ lucru pentru centrul inimii noastre: ne-a dat calitatea de tată în interiorul nostru, pentru că Shri Rama reprezintă paternitatea. Ei bine, ce fel de tată sunteţi, voi trebuie să decideţi. Cei care nu sunt taţi buni dezvoltă probleme la inima dreaptă. La fel şi cei care nu sunt soţi buni au probleme cu inima dreaptă. Inima dreaptă este foarte importantă, pentru că, mai ales în Occident, unde clima este atât de ciudată, sunteţi nevoiţi să staţi în casă mai tot timpul astfel încât deveniţi uscaţi în interior şi dacă nu aveţi acea dulceaţă, acea căldură, acea bunătate a lui Shri Rama, vă îmbolnăviţi de astm. Atât de mulţi oameni mor de astm în Occident. În plus, dacă vă certaţi cu soţiile, vă purtaţi urât cu ele, le luaţi banii, le înşelaţi cu privire la bani, le chinuiţi în orice mod, inima dreaptă suferă şi mai mult.

 

 

Deci toate astea au legătură cu banii, pentru că Sitaji era Shri Lakshmi iar Sitaji era puterea lui Shri Rama. Deci Shri Lakshmi Însăşi este deranjată când sunteţi un tată sau un soţ rău. Iată de ce Gruha Lakshmi este foarte importantă. Dar femeia trebuie să fie Gruha Lakshmi, nu trebuie să fie o scorpie şi să-şi închipuie că soţul trebuie să fie drăguţ cu ea totuşi. Atunci este în detrimentul ei, e nociv. Femeia trebuie să fie o Gruha Lakshmi, o femeie frumoasă, cu o natură foarte dulce care să-i vorbească soţului într-o manieră sankoch şi, de asemenea, să aibă grijă de copii, să aibă grijă de familie, să aibă grijă de oaspeţii care vin în casa lor. Dar dacă voi încurajaţi şi alergaţi după femei fără valoare… Femeile în totalitatea lor ar trebui să fie de înaltă calitate. Dacă la nivel colectiv ele nu se comportă bine, dacă majoritatea sunt agresive şi îi fac pe alţii să sufere, atunci asemenea femei nu trebuie deloc încurajate, ci dimpotrivă, aşa cum spune Tulsidas, ar trebui bătute. În aceste timpuri moderne sună foarte rău să spui că femeile ar trebui bătute dacă au asemenea defecte, care le afectează calitatea lor de Gruha Lakshmi. Desigur, nu este nevoie să le bateţi. Vreau să spun că trebuie să înlăturaţi toate aceste badhasuri din femei. Este foarte important. Altfel, dacă eşuaţi în acest demers de a le menţine pe soţiile voastre pe drumul cel bun, puteţi capta la inima dreaptă şi puteţi face până la urmă astm. Pentru că voi şi soţiile voastre sunteţi parte a societăţii, şi societatea are anumite legi care sunt foarte importante. Există legi ca stri-dharma, pati-dharma, mata-dharma, pita-dharma, totul are o dharma.

 

 

Atât bărbaţii care îşi chinuie soţiile, cât şi cei care sunt ca nişte jucării în mâinile soţiilor lor, au probleme cu inima dreaptă. Trebuie să fiţi în echilibru. Atât soţul cât şi soţia sunt răspunzători de menţinerea unei frumoase relaţii de familie. Nu este numai răspunderea unuia dintre ei, a soţului sau a soţiei, ci amândoi trebuie să se comporte într-o asemenea manieră, potrivit naturii lor ca bărbat sau ca femeie, să se respecte şi să se iubească unul pe celălalt, să împartă totul unul cu celălalt şi să trăiască în aşa fel încât oamenii să vadă că sunt la fel ca două roţi la trăsură, una pe stânga, una pe dreapta, fără niciun dezechilibru. Roţile sunt egale, dar nu similare, aşa cum v-am spus de multe ori. Ei bine, în cazul lui Shri Rama, El şi-a părăsit soţia. Dacă vorbim de Shri Sita, şi Ea l-a părăsit. Dar Ea l-a părăsit în modul în care o femeie ar face acest lucru, iar El în modul în care ar face-o un bărbat. Şi Ea l-a părăsit, dar aşa cum se cuvine să facă o femeie. Iar El a făcut-o aşa cum se cuvine să o facă un rege. În acelaşi mod, o femeie trebuie să acţioneze ca o femeie. Poate să facă acelaşi lucru pe care îl face un bărbat, dar în maniera unei femei. La fel şi în cazul bărbaţilor.

Aşadar, Shri Rama este Maryada Purushottama, cel mai măreţ între oameni, care reprezintă toate maryadasurile, toate limitele pe care le respectă. Limitele sunt de aşa natură încât nu ar trebui să încercaţi să-i dominaţi pe ceilalţi, sau să le luaţi locul. De exemplu, am văzut că cei agresivi încearcă să iasă în evidenţă şi la programele noastre. Vor fi primii în faţa Mea. De îndată ce deschid uşa, ei sunt acolo. Vor fi primii în toate. Asta nu este maryada. Trebuie să staţi mai în spate. Liderii pot sta în faţă. Încercaţi să staţi mai în spate. „Vreau să fiu primul.” Am spus cândva, „primul dintre primii”. Ştiţi povestea cu primul dintre primii. Deci, deveniţi primul dintre primii şi asta vi se întâmplă când încercaţi să ieşiţi în evidenţă; şi îi ştiu pe toţi cei care sunt aşa. Să staţi mai în spate este cel mai respectabil lucru pe care îl puteţi face. Să fiţi în primul rând, să săriţi să fiţi primii, să staţi lângă uşă dacă vine Mama, vedeţi, imediat cum îi văd, le spun: „Oh, v-aţi întors?!” Sunt câţiva care fac Aarti doar pentru a ieşi în evidenţă, unii presară flori doar pentru a fi văzuţi. Trebuie să fie primii. Şi într-un fel sau altul obţin aceste poziţii datorită cererilor şi pretenţiilor lor. Liderii trebuie să fie atenţi şi să nu dea asemenea sarcini înalte celor care Mă deranjează foarte mult prin aroganţa lor, prin dorinţa lor de a epata.

 

Trebuie să vă spun ceva astăzi, că în aceste condiţii, trebuie să hotărâm că, dacă liderii nu au soţii umile, drăguţe, pline de compasiune, adevărate Gruha Lakshmi, foarte dulci cu colectivitatea, va trebui să-i schimbăm din funcţia de lideri, fie că e vorba de soţ sau de soţie. Nu putem avea lideri care să aibă soţii îngrozitoare. Nu putem. Pentru că soţia unui lider este ca o mamă. Există cinci tipuri de mame descrise iar unul dintre ele este soţia gurului sau a liderului. Şi dacă liderul are o soţie îngrozitoare, este mai bine să se retragă. Să facă tot ce poate pentru ca soţia lui să se îndrepte. Până când ea nu este în regulă, nu trebuie să fie lider. Este un lucru foarte important, pentru că am văzut astfel de femei îi trag în jos pe bărbaţi; şi nu numai atât, dar trag în jos şi Sahaja Yoga, pe Sahaja Yoghini, şi întreaga organizaţie a lui Dumnezeu. Deci trebuie să fiţi atenţi, iar femeile trebuie să înţeleagă că dacă soţii lor sunt lideri, trebuie să aibă o inimă bună, să fie extrem de drăguţe, generoase, să împartă şi să aibă grijă de ceilalţi ca nişte adevărate mame, să nu tolereze lucruri lipsite de sens, şi să corecteze oamenii când fac greşeli. Ele nu ar trebui să pârască pe nimeni soţilor lor, şi nu ar trebui să-şi asume responsabilitatea de a face lucruri pe care nu au dreptul să le facă. Dacă nu sunt la acel nivel, nu-i ajută cu nimic pe cei din jur, şi deci n-au de ce să fie mândre că sunt soţii de lideri.

 

 

Avem multe de învăţat din viaţa lui Shri Rama şi a lui Sitaji. Au făcut atât de mult pentru noi, ducând o viaţă atât de măreaţă! Toată viaţa lor a fost numai suferinţă. Au trăit în sate, au trăit în păduri; Deşi erau rege şi regină, n-au simţit niciodată lipsa de confort. Au călătorit desculţi peste tot, au trecut prin tot felul de chinuri în viaţă. Sita a fost luată de Ravana, care era un om oribil. A trebuit să locuiască cu un rakshasa, vă puteţi imagina? A locuit cu un rakshasa, dar şi acolo şi-a arătat măreţia. Caracterele lui Shri Sita şi Shri Rama, având o natură diferită, ne-au arătat însuşirile complementare pe care le aveau, foarte complementare. Şi dacă soţul şi soţia sunt cu adevărat aşa, atunci relaţia lor este frumoasă în Sahaja Yoga. Aşa trebuie să fie. Văd că unii oameni sunt foarte drăguţi. Unii lideri sunt foarte drăguţi, dar soţiile pot fi foarte aspre, pot fi foarte rigide, sau pot fi foarte viclene, dificile, egoiste. Nu puteţi creşte în Sahaja Yoga având aceste defecte. Este aşa un noroc şi o şansă că soţul vostru este lider, este cel mai important om în ţara voastră, în Sahaja Yoga, iar voi trebuie să vă ridicaţi la înălţimea aptitudinilor, capabilităţii şi reputaţiei lui. Altfel nu aveţi niciun prestigiu.

 

 

Iată de ce trebuie să vă spun ca în această zi de Dassera, haideţi să decidem că vom avea Ram Raja în Sahaja Yoga, în care există bunăvoinţă, există iubire, compasiune, siguranţă, pace, bucurie, disciplină între noi toţi. Întreaga disciplină se află în interiorul nostru. Vreau să spun că Shri Rama însuşi şi-a impus disciplina respectării maryadasurilor. În acelaşi fel ar trebui să ne disciplinăm în respectarea maryadasurilor. Este un lucru măreţ care ar trebui să se întâmple în această ţară, pentru că Elveţia are cel mai mult nevoie de binecuvântările lui Shri Rama. Şi asta pentru modul în care decurg lucrurile în această ţară, a activităţilor egoiste şi lipsite de umanitate, care ruinează naţiunile sărace prin această atitudine foarte îngustă, de un nivel foarte scăzut, faţă de situaţia financiară a ţărilor sărace. Este foarte important ca astăzi să ne rugăm pentru emanciparea inimilor celor care nu fac decât să distrugă. Nu avem războaie în aceste timpuri moderne, însă ei distrug oamenii din punct de vedere financiar, îi ucid deposedându-i de banii lor şi de propria bunăstare. Aşadar, dacă trebuie să avem Ram Raja, atunci Shri Rama trebuie să se nască în inimile oamenilor care sunt la cârma afacerilor. Şi trebuie să ne rugăm lui Shri Rama ca din bunătate şi compasiune să se poată naşte în inimile acestor oameni.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Puteţi să-Mi daţi puţină apă, vă rog?