Makar Sankranti/Shri Surya Puja

Mumbai (India)


Send Feedback
Share

Makar Sankranti – Shri Surya Puja. India Tour, Bombay (India), 10 January 1988.

 


Este o ocazie unică pentru mine, cred, să vă întâlnesc din nou la Bombay, când părăsiţi cu toţii această ţară şi când avem o puja atât de deosebită, cum este cea de astăzi. Această puja este oferită Soarelui şi se numeşte Makar Sankrant. Makar este tropicul Capricornului, Capricornul este Makar. Aşadar Soarele se deplasează acum de la tropicul Capricornului spre tropicul Racului, şi este întotdeauna o dată fixă, deoarece este legată de Soare. Este singura dată fixă în calendarul indian, pentru că e legată de Soare. Dar de această dată, nu ştiu din ce motiv, ce s-a întâmplat, că s-a fixat pe data de 15 a acestei luni. Întotdeauna este pe 14. Astăzi se schimbă, vreau să spun, anotimpurile se schimbă. Sunt şase luni când acesta se deplasează, Soarele se deplasează către emisfera sudică şi o încălzeşte, apoi vine spre emisfera nordică începând de mâine.

 

Deci astăzi este ultima zi despre care spunem că e ziua cea mai rece, potrivit concepţiei indiene. După asta începe căldura, şi putem face orice este auspicios, putem face orice lucru auspicios după această puja, în timpul verii. Deşi vara este foarte cald, oamenii tot vor ca soarele să ne stăpânească şi să ne dea căldură, pentru că numai datorită lui cresc toate grânele, toate plantele, toate fructele – totul creşte. De aceea perioada de şase luni, când aici nu avem soare, o numim Sankrant, însemnând calamitate, într-un fel. Ceea ce se întâmplă, desigur, în ţările europene sau, să zicem, în Anglia sau în America – este o calamitate în perioada când nu e soare. Dar chiar şi aici, astăzi este ziua considerată sfârşitul lui Sankrant, înseamnă că a luat sfârşit calamitatea. Şi vi se dă ceva dulce de mâncat, amestecat şi cu seminţe de susan, pentru că sămânţa de susan încălzeşte. Deci astăzi fiind cea mai rece zi, vi se dă sămânţă de susan, ca să reţineţi căldura şi să vă adaptaţi la căldura care va urma. Acest lucru este gândit, într-un fel, la nivel grosier, la un nivel foarte grosier, ca să menţină suficientă căldură în oameni. Se mai spune că, în această perioadă, trebuie să fie exprimată căldura dragostei de oameni, deoarece este cea mai rece zi. Aşa că se spune: „Vă oferim acest lucru deosebit, pentru a spune ceva dulce” – adică „goad goad bola”, însemnând: „Ne spuneţi ceva dulce”. Iar oamenii care trăiesc în ţări calde sunt mai dulci decât cei care trăiesc în locuri mai reci, deoarece natura le este de-a dreptul neprielnică; nu-i condamn pentru temperamentul lor, căci natura este atât de neprielnică.

 

În India puteţi trăi oriunde: puteţi trăi sub un copac, puteţi trăi în pădure, oriunde puteţi trăi fericiţi atâta timp cât se găseşte apă de băut şi apă de spălat. Şi nu există nicio problemă din cele cu care ne-am confrunta în alte părţi ale lumii, unde, dacă trebuie să plecaţi de-acasă, vă ia cam 15-20 de minute să vă îmbrăcaţi. Aici puteţi, pur şi simplu, să plecaţi de acasă, puteţi să lăsaţi casele deschise în timpul verii şi nu e nicio problemă de niciun fel în privinţa naturii; aici natura devine foarte plăcută în timpul verii, deoarece există mulţi copaci, iar vegetaţia este luxuriantă. Oamenii se simt foarte fericiţi în acest timp şi toată activitatea este mai intensă datorită energiei soarelui. Dar în Occident, aşa cum aţi văzut, este mult mai puţin soare; din această cauză, oamenii stau mai mult în case, la căldura artificială sau alte tipuri de încălziri; şi uşile sunt închise, inimile sunt închise şi le e greu să comunice cu alţi oameni. Şi în ţările voastre, dacă mergeţi mai la sud, veţi descoperi că oamenii sunt mai calzi, mai simpli, foarte ospitalieri. De la soare aveţi o inimă foarte deschisă, un fel de inimă care invită. Dacă priviţi din perspectiva Sahaja Yoga, lumina soarelui este partea dreaptă, iar Luna, Luna este partea stângă. Pe partea Lunii putem dori, dar nu putem acţiona. În plus, dacă mergeţi prea mult pe partea Lunii, poate fi distructiv, pentru că, dacă staţi în casă şi nu faceţi nimic – şi mai există şi şomaj în zilele noastre, să zicem, de exemplu, că nu lucraţi – începeţi să gândiţi prea mult, iar această gândire este tocmai energia dorinţei care funcţionează, nu acţiunea. Şi fără acţiune această energie devine distructivă. Iată de ce se spune că „mintea goală, mintea goală este atelierul diavolului” – dacă oamenii nu acţionează, dacă nu există acţiune, poate fi de-a dreptul periculos…

 

Deci lucrurile sunt cu totul diferite într-o ţară caldă faţă de o ţară care nu este caldă. Dar şi într-o ţară unde e foarte cald, ca în Africa, sunt complicaţii din cauza căldurii prea mari. Pentru că trece Tropicul – vreau să spun Ecuatorul şi încălzeşte atât de tare acea zonă, încât este plină de jungle, copaci foarte înalţi şi copaci înalţi; şi totul este aşa de tare acoperit de frunziş, că soarele nu mai poate pătrunde şi este de-a dreptul întunecos. E plin de întuneric. Aşadar această extremă intră în aceeaşi categorie cu extrema sezonului rece. Acolo trăiesc oameni care, în mod firesc, deoarece este mai puţin soare, nu cresc mult şi pot fi oameni primitivi şi chiar agresivi, căci învaţă lucruri de la animale şi pot fi chiar agresivi. Aşa că a venit vremea echilibrului, iar echilibru înseamnă că trebuie să dorim şi să acţionăm. Dar necazul e că, în sfera umanului există o diviziune a muncii, cred eu, adică o parte a ţării gândeşte şi cealaltă parte a ţării acţionează. În aceste condiţii nimic nu merge. Iar echilibrul trebuie stabilizat acolo unde lucrează Sushumna voastră. Ei bine, Sushumna Nadi este aceea unde – s-ar putea spune că – este Ecuatorul. Nu este, nu este Ecuatorul, ci axa Mamei Pământ. Axa Mamei Pământ este Sushumna şi ea trebuie să acţioneze; şi, să înţelegem că noi trebuie să fim pe axa noastră. Deci noi suntem pe axă, iar ea este cea care ne echilibrează. De fapt, nu e nimic altceva decât un fel de linie imaginară în interiorul Mamei Pământ, pe care o putem numi axă. Nu e ceva material în interiorul Mamei Pământ pe care s-o putem numi axă, ci este puterea energiei care acţionează în aşa fel, încât Pământul se deplasează cu o viteză atât de mare, pe când Cosmosul se extinde aşa de mult. Nu numai că se mişcă, ci creează pentru noi ziua şi noaptea, astfel că ziua putem lucra şi noaptea putem dormi – ca să ne dea echilibru.

 

De asemenea, se mişcă în jurul Soarelui astfel încât jumătate din ţări primesc soare în timpul verii şi jumătate din ele primesc soare în timpul iernii. Este axa care acţionează şi rezolvă totul. Mai mult, această axă menţine toate distanţele necesare faţă de celelalte planete şi celelalte corpuri mobile din Cosmos. Această axă este inteligenţa Mamei Pământ. Nu este numai inteligenţa, ci este parfumul şi, pe lângă asta, este, putem spune, Sushumna Nadi al Mamei Pământ. Prin această axă se manifestă toate aceste swayambhu şi toate evenimentele mari legate de cutremurele de pământ şi tot ce se întâmplă. Această axă e cea care pune în mişcare. Este o energie, o putem numi axă de energie; care deplasează lava în diferite direcţii şi străpunge zone diferite pentru a crea cutremure de pământ, precum şi… vulcani, vulcani. Şi toate se întâmplă pentru că axa simte ce e de făcut. Axa e cea care ne iubeşte. Graţie acestei axe avem anotimpuri. Anotimpurile sunt minunat create pentru a ne da diferite, diferite varietăţi de hrană şi lucruri diferite. Dacă s-ar pierde căldura Mamei Pământ, n-am avea nimic pe acest pământ, ar îngheţa totul şi-ar fi numai zăpadă, n-am avea hrană, nimic, şi ar fi ca şi cum luna ar trăi acolo.

 

Aşadar, s-a creat în mod deosebit, mai întâi Mama Pământ a fost creată prin căldura Soarelui, aşa că putem spune că Soarele este tatăl Mamei Pământ. Apoi a fost adusă foarte aproape de Lună, aşa că s-a răcit, s-a răcit de tot, era numai zăpadă. Apoi a fost adusă mai aproape de Soare şi s-a deplasat până la punctul în care viaţa a putut începe să se manifeste, şi iată ce frumos a fost organizat totul, pentru ca viaţa să se dezvolte în acel loc. Când viaţa a început să se dezvolte treptat, ştim că s-a format carbonul. Carbonul este format de aceeaşi axă, pentru că în această axă există căldură, energia căldurii care transformă plantele în carbon. Acest carbon constituie mai târziu, am putea spune, baza pentru producţia de carbohidraţi, am putea spune toată materia organică. Dar pentru a crea viaţă, trebuie să avem alt ajutor: azotul; şi acest azot a fost, de asemenea – veţi fi surprinşi să aflaţi – a fost creat de aceeaşi axă, prin mişcarea ei. Iar când a creat acest azot, azotul ne-a dat aminoacizii; şi când au fost creaţi aminoacizii în interiorul nostru, atunci ne-am început viaţa ca amibe şi aşa mai departe. Desigur, asta se întâmpla în ocean; pentru că în ocean, prin mişcare, a fost creat azotul, şi a fost creată viaţa, ea a fost emanată din ocean, şi aşa avem aminoacizii. Prin aminoacizi, formarea aminoacizilor ne-a dat combinaţiile şi permutările, vieţile diferite. Aşadar, pe parcursul întregului proces de evoluţie, Mama Pământ a jucat un rol foarte important prin axa ei. Tot aşa, în fiinţele umane, axa este cel mai important lucru. Acesta este principiul de bază al vieţii noastre, este axa noastră. Trebuie să stăm pe axa noastră. Cei care nu stau pe axa lor, care stau mai mult pe dreapta sau pe stânga sunt pasibili de distrugere totală, pentru că vor fi distruşi fie de prea multă parte dreaptă, fie de prea multă parte stângă.

 

Deci să ne ocupăm aşa cum trebuie de axa noastră. Oamenii care nu au axa în regulă pot avea probleme la diferite chakre, la diverse niveluri. O persoană care îşi întinde prea mult axa şi-şi lasă capul pe spate, aşa, e o persoană foarte pe dreapta şi datorită egoului creează probleme; iar cel care-şi pleacă de tot capul, ca un sclav, este şi el o persoană care merge spre propria distrugere. E o mare problemă cu aceste două tipuri de oameni: unul care-l domină pe celălalt; iar când încep să-i domine pe alţii, se distrug, de fapt, ei înşişi, aşa cum îi distrug şi pe cei pe care-i domină. De exemplu, am văzut că britanicii au venit aici să ne conducă. Am văzut că francezii s-au dus să-i conducă pe alţii, apoi portughezii s-au dus să-i conducă pe alţii. Dar tot ce-au făcut ei, ca să domine şi aşa mai departe, are dublu efect. Mai întâi, fiind dominaţi, să zicem, indienii au devenit foarte supuşi, indienii au devenit – şi chiar şi astăzi sunt – extrem de supuşi, şi n-au acea axă independentă pe care ar trebui s-o aibă. Sunt oameni extrem de servili. Adică, am văzut în special în Occident, am fost surprinsă, când indienii vin de aici, am descoperit că sunt aşa de servili. Încearcă să facă tot felul de acte servile, ca să le facă pe plac albilor. Pielea albă a devenit ceva de venerat în India. Asta s-a adăugat la egoul albilor, s-a adăugat la egoul albilor, şi astăzi vedeţi ce se întâmplă – tot acest ego îi distruge. Sunt în pragul distrugerii din cauza egoului lor.

 

Deci este aşa de nefiresc şi aşa de superficial. Trebuie să înţelegeţi că cel mai bun lucru în om este axa lui, şi fiecare are o axă; trebuie să respectaţi aceasta axă în fiecare persoană. În Sahaja Yoga, eu nu vă cunosc prea mult după chip, vă cunosc după chakrele voastre, după Sushumna voastră, după ce fel de Sushumna aveţi. Dacă aveţi o Sushumna profundă, vă ştiu drept o persoană profundă. Dacă aveţi o Sushumna superficială, vă ştiu drept o persoană cu o Sushumna foarte superficială. Şi chiar dacă vă prefaceţi că sunteţi foarte drăguţi sau buni, sau că vorbiţi despre Sahaja Yoga, sau că ştiţi prea mult despre Sahaja Yoga, şi spuneţi lucruri care în mod obişnuit înşală pe oricine, ca şi când aţi fi maeştri în Sahaja Yoga, eu ştiu cât de profunzi sunteţi. Deci profunzimea axei este mai importantă decât orice altceva. Axa voastră trebuie să fie foarte profundă. Veţi spune: „Mamă, axa este aşa cum este, deci cum poate ea să fie profundă?” În axă – aşa cum vedeţi că este ea făcută în fiinţele umane, e ca o fâşie de hârtie înfăşurată de trei ori şi jumătate, şi în interiorul ei se află Brahma Nadi. Brahma Nadi este foarte, foarte mic, putem spune ca un fir de păr, prin care poate trece numai o Kundalini cât un fir de păr. Dar când o persoană este profundă, acest Brahma Nadi e mai mare şi toate celelalte, înfăşurate una în alta, sunt mai mici; în timp ce la oamenii care nu sunt profunzi, exteriorul, aşa-zisele plieri sunt mai mari decât acel lucru mic din interior. Astfel de oameni pot părea foarte dinamici, pot părea foarte inteligenţi, pot părea foarte deştepţi, pot fi foarte frumoşi sau pot fi oricum la exterior, dar în interior nu sunt profunzi. Dacă sunt profunzi în interior, întreaga lor atitudine este frumoasă.

 

Sunt oameni care dau foarte multă bucurie, dau foarte multă bucurie. Mai mult, dacă întâlniţi un altfel de om, acesta poate arăta bucuros, poate încerca să vă dea bucurie, dar bucuria nu va fi chiar atât de profundă; ar fi ca şi cum ar ucide bucuria. Aşadar e important să facem ca axa să fie mai profundă, şi aici ne lipseşte perseverenţa, efortul necesar pe care să-l investim. Unii oameni au, automat, axa foarte profundă, iar alţii un tip de axă foarte, foarte – am putea zice – foarte contractată. Aceasta axă trebuie să crească. Când îmi faceţi puja şi toate celelalte, eu o fac să se dilate, e adevărat, însă e ceva temporar. Pentru a o menţine la acel nivel, trebuie să lucraţi acasă, precum şi în colectivitate. Trebuie să lucraţi foarte mult acasă prin meditaţie. Dar trebuie s-o faceţi cu seriozitate. Să nu fie doar o joacă, să nu fie ceva inconsecvent, să nu fie ceva prostesc, nu aşa merg lucrurile. Trebuie făcută cu foarte mare seriozitate, în sensul că este o sarcină plină de abnegaţie pe care v-aţi asumat-o. Este o meditaţie, este o rugăciune către Dumnezeu, să-i zicem aşa, este o puja oferită lui Dumnezeu. Trebuie făcută cu respect, deoarece respectul este cheia succesului. Dacă nu aveţi deloc respect pentru voi înşivă şi nici pentru ceilalţi, atunci n-o puteţi face. Dar mai întâi trebuie să aveţi respect pentru propria voastră viaţă. Ce fac cu viaţa mea? Pe ce o risipesc? De ce s-o risipesc? De ce să nu fiu profund? La urma urmei viaţa mea trebuie să aibă un scop. Servesc eu scopului meu, oare fac eu asta? Dacă aceste lucruri vă intră în cap, veţi înţelege că e foarte uşor să vă învingeţi egoul, căci, de obicei, oamenii se luptă pentru lucruri tare mărunte.

 

Am văzut că şi în Sahaja Yoga oamenii se luptă pentru lucruri ca… adică aşa de inutile, absolut inutile. Mie mi pare stupid chiar şi să amintesc felul în care se luptă oamenii şi se ceartă pentru lucruri mărunte. Dar o persoană profundă, chiar dacă nu vorbeşte mult, chiar dacă nu se manifestă mult, chiar dacă nu stă în linia întâi – se exprimă prin profunzimea ei, pentru că eu pot lucra mai bine prin ea. Ca să dezvoltaţi asta trebuie să meditaţi; e important să meditaţi; în fiecare zi, în fiecare zi, în fiecare zi. Puteţi să nu mâncaţi într-o zi, puteţi să nu dormiţi într-o zi, puteţi lipsi de la serviciu într-o zi, puteţi să nu faceţi ce faceţi zilnic, dar trebuie să meditaţi în fiecare zi. E o condiţie importantă, ca să lărgiţi partea centrală contractată. Când se întâmplă asta, când începeţi s-o dezvoltaţi, primul lucru pe care-l veţi observa la voi înşivă este că nu vă mai pasă de confort, nu vă mai deranjează niciun lucru material, niciunul. Orice ar fi, sunteţi deasupra, pur şi simplu nu vă bateţi capul – fie şi-aşa! Pur şi simplu nu vreţi să vă băgaţi nasul unde nu vă fierbe oala. Doar vă ţineţi deoparte şi gândiţi: „Oh, Doamne, e prea mult pentru mine, nu-mi fac griji pentru asta!” Aşadar toată atenţia voastră se deplasează acum spre interior. Când atenţia începe să meargă spre interior, atunci se extinde mai mult; partea interioară numită Brahma Nadi începe să se extindă tot mai mult. Chiar şi în cazul lucrurilor foarte mărunte: dacă, de exemplu, n-am menţionat pe cineva, ci pe altcineva, atunci vor zice: „Oh, de ce Mama nu mi-a menţionat numele?” E un lucru prea neînsemnat, n-are nicio importanţă. Atâta timp cât aveţi o axă profundă, sunteţi cu mine, eu sunt cu voi – absolut una. Dar aceste lucruri exterioare, precum: „Oh, i-a dat alteia un sari frumos, nouă nu ne-a dat niciodată un sari; n-a făcut asta, n-a făcut ailaltă”. Dacă lucrurile astea vă vin în cap înseamnă că e absolut adevărat că vă lipseşte ceva. Sau dacă încercaţi să vă plângeţi: „Oh, m-am dus acolo, a trebuit să merg cu autobuzul şi să mă ocup de asta”, acest lucru arată că nu sunteţi în largul vostru. Această extindere vă linişteşte. Este un lucru care vă linişteşte şi care vă face să vă simţiţi bine cu adevărat în orice condiţii, în orice poziţie, în orice stil de viaţă, şi să nu doriţi să aveţi niciun alt confort. Acest lucru trebuie dezvoltat prin efortul meditaţiei.

 

În al doilea rând trebuie să ştim că Sahaja Yoga, aşa cum e astăzi, e un lucru colectiv. Văd în special printre bărbaţii indieni, că nu fac niciodată nicio muncă fizică, ceea ce e greşit. Pentru că nu-şi folosesc deloc mâinile, colectivitatea lor este slabă, foarte slabă. Indienii au cea mai slabă colectivitate. Dacă aveţi un ashram – nu ştiu de ce am construi un ashram, nimeni nu stă acolo. Toţi vor să aibă propriile case, propriile familii, propriii copii; sunt cei mai răi pentru colectivitate. Motivul este că bărbaţii indieni nu fac nicio muncă fizică. Nu sunt în stare să bată un cui – mulţi sunt aşa – ca să nu mai vorbim de reparaţii. Stau cu mâinile-n sân, le spun altora să lucreze. E o zicătoare foarte interesantă în marathi: … adică „Să stai pe cămilă şi să mâni caprele.” Este tipic pentru bărbaţii indieni. Nu pot repara nimic, nu pot face nimic; dacă, să zicem, cineva se apucă să facă ceva, ei stau pur şi simplu şi se uită, nu pun mâna să facă. Pentru fiecare sahaja yogin e important ceea ce numim shramadaan. Trebuie să facă shramadaan. Sharamadaan înseamnă să faci muncă fizică, şi asta e ce ne lipseşte. Măcar să vă faceţi curat în casă, să vă faceţi curat pe lângă casă, încercaţi sa încropiţi o grădină în jurul casei, încercaţi să vă zugrăviţi casa. Faceţi muncă fizică de orice fel, chiar dacă n-aveţi nimic de făcut, vă puteţi peria părul sau aşa ceva. Puteţi începe cu ce credeţi că e mai uşor, pentru că eu nu cred că oamenii sunt chiar aşa; nici măcar nu se bărbieresc singuri, ci găsesc pe cineva să-i bărbierească; adică nişte leneşi fără leac.

 

Am văzut, în schimb, în Occident, oameni care-şi folosesc mâinile. Din această cauză, vedeţi, pentru că-şi folosesc mâinile, sunt foarte colectivi. Deci ei au o bilă albă la capitolul colectivitate, pe când indienii au o bilă albă că sunt indieni, şi au o anumită moştenire, şi ştiu ce e Kundalini, ştiu despre Ganesha, ştiu tot. Deci au o bilă albă pentru asta. Aşadar partea stângă este dorinţa, partea dreaptă este acţiunea; din nou ne întoarcem la acel loc în care avem un dezechilibru: în Occident acţiunea se face, iar aici doar gândim: „E-n regulă, vom face asta” – planificăm. Totul se rezumă la planificare. Nimic nu merge. Planificaţi, planificaţi, planificaţi, la nesfârşit. Construim un singur ashram în Delhi de 10 ani, cred. E ca Taj Mahal, vă spun! Şi e atât de greu, vedeţi, să înţelegi de ce le-a luat aşa de mult timp, când nu e un loc foarte mare, nu! Şi nu e vorba numai de sahaja yogini, ci şi de alţi factori, pentru că toată lumea e aşa, totul se amână, totul se face mâine: „Asta o facem mâine”. Apoi vine unul, nu vine altul. Ca la şcoală: avem de calculat o sumă sau de rezolvat ceva; iată datele: avem de ridicat o casă; au venit să lucreze trei persoane şi una a dat bir cu fugiţii. Apoi au venit două persoane să lucreze, una a rămas şi două au fugit; apoi au venit cinci persoane să lucreze şi două au fugit. Deci cum, când va fi gata casa? Niciodată. Cu atâţia fugari nu se poate termina. Asta e. Aşadar aici ne lipseşte colectivitatea.

 

Spuneam că toţi indienii trebuie să găsească un loc în care să planteze câte ceva. Să cumpere un loc unde să poată planta nişte smochini frumoşi, să-i ude împreună, să facă totul împreună. Indiencele sunt mai bune în această privinţă. Muncesc mult la gătit şi la toate celelalte, dar lipseşte cealaltă parte. Cealaltă parte este inteligenţa, cealaltă parte înseamnă a gândi. Dar dacă tot timpul ele se gândesc: „Oh, soţului meu îi place asta; trebuie să gătesc asta pentru el”, iar dacă soţului îi trebuie, să zicem, o lămâie la acea mâncare şi dacă nu e lămâie în casă, femeia trebuie să alerge peste tot să facă rost de lămâie pentru soţ, altfel el nu va mânca mâncarea. Nu contează, dacă din când în când nu mănâncă, nu-i nimic. Dar femeile încearcă, pentru că, vedeţi, ele trebuie să-şi facă datoria, ele ştiu una şi bună: că trebuie să-şi ţină palatul cum se cuvine. Indiencele sunt foarte înţelepte, pentru că aici ei sunt adevăraţi tigri. Toţi soţii sunt ca nişte tigri. Deci trebuie să-i hrăneşti tot timpul, altfel, vedeţi, Dumnezeu ştie când tigrul va sări la voi. În Anglia sau în America, este exact pe dos; am văzut că soţii sunt ca nişte capre, iar femeile sunt ca tigrii! Iar indiencele din Occident sunt tot aşa. Când se duc în Occident, chiar femeile simple, devin ca nişte tigroaice. E surprinzător cum îşi schimbă imediat atitudinea. Chiar dacă nu îmbracă blugi şi lucruri de acest fel, ele devin aşa.

 

Deci acest dezechilibru începe în fiinţa umană când nu înţelege că trebuie să fiţi o axă a Mamei Pământ, nu Capricornul, şi nici Racul. Echilibrul vine din profunzimea noastră şi acea profunzime trebuie ameliorată. Nu doar vorbind despre ea, vorbind despre Sahaja Yoga, ci făcând cu adevărat meditaţie la modul serios. Făcând cu adevărat meditaţie la modul serios. În al doilea rând, trebuie să lucrăm colectiv. De pildă, avem în India arhitecţi. Ei n-au pus niciodată mâna pe nimic. Stau şi desenează, vedeţi, asta-i tot, gata! După ce au desenat, fă ce vrei! Şi acum au probleme, probleme practice. Nu ştiu să bată un cui. Toţi sunt intelectuali, cum se zice. Absolut inutili pentru munca fizică. Nu ştiu să facă muncă fizică de niciun fel. Chiar dacă trebuie să ridice unul dintre aceste scaune pliante şi să-l deschidă, în mod normal, nu pot face asta. Deci, în aceste condiţii, trebuie să înţelegem că venim dintr-o societate care ne ruinează complet sub aspectul colectivităţii, aşa că haideţi să fim colectivi. Să încercăm să facem ceva colectiv. Dar colectivitatea este aşa de slabă în India, aşa de slabă, încât nici măcar cu soţiile lor nu se poartă frumos. Nu vorbesc frumos cu soţiile lor, cu copiii lor. Pentru că este absolut adharmic să fie drăguţi cu soţiile lor. Pe de altă parte, occidentalii se preocupă foarte mult de colectivitate, încât orice s-ar întâmpla, ei încearcă să rezolve şi să menţină viaţa de familie în bune condiţii.

 

Deci avem două extreme. În ciuda acestui fapt, într-un fel mulţumită înţelepciunii indiencelor, viaţa de familie se menţine puternică. Dar dacă vedeţi asemenea bărbaţi în Anglia, vă spun eu, nimeni nu înţelege neghiobiile pe care indienii le fac aici femeilor lor. Felul în care se comportă e absolut de neiertat. Aşadar echilibrul între femei şi bărbaţi: ce este axa? Este casa. Casa este axa. Despre ce discutaţi în casă? La ce vă gândiţi? Ce probleme aveţi? Unde vă este atenţia? Ce discutaţi? E foarte important de văzut. Prin asta descoperiţi ce se petrece în familie. De exemplu dacă vorbiţi urât unul despre celălalt, dacă îi vorbiţi copilului împotriva soţului; dacă soţul îi spune soţiei împotriva…, le vorbeşte copiilor împotriva soţului, ceva de genul ăsta. Dacă se continuă aşa, atunci ceea ce se întâmplă este că axa nu e în regulă. Axa este dragostea, axa este dragostea, dar nu exploatare, nu răsfăţ – dragoste. În ţara noastră, vedeţi, ce axă avem? Axa ţării noastre este adhyatma. Trebuie să depăşim goana după bani, dezvoltare, una, alta… Mai întâi să ne orientăm spre adhyatma. Dacă oamenii îşi primesc Realizarea înainte de a fi o ţară dezvoltată, n-ar fi o problemă să se creeze aici o altă Americă. Nu trebuie să devenim comunişti, nu trebuie să facem nimic de acest gen, deoarece comuniştii sunt exact la fel ca americanii. Nu e nicio diferenţă în temperament. Dacă unui american i s-ar permite să stea în Rusia, s-ar comporta la fel ca un rus, iar dacă un rus ar fi trimis în America, s-ar comporta la fel ca americanii. Nu e niciun fel de schimbare. Dacă în fiecare ţară în care o persoană îşi obţine ascensiunea spirituală axa adhyatma devine cel mai important lucru şi se realizează, atunci niciun nivel de dezvoltare, niciun lucru de acest fel nu poate distruge ţara aceea. Nu pot izbucni războaie. Va fi pace peste tot, va fi bucurie peste tot.

 

Deci, să spunem acum, în această zi de Makar Sankrant, că Sankrant s-a încheiat şi aşteptăm cu nerăbdare noua eră în care să ne binecuvânteze luna nouă, iar măreţul Soare care vine să ne dea toată energia de care avem nevoie, ca să sărbătorim venirea erei de aur a Sahaja Yoga. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! În ceea ce priveşte puja, Makar Sankrant Puja este foarte scurtă, este puja pentru Surya Devata; nu ştiu… Cine dintre cei din alte ţări are de gând să rămână după data de 11, e pe 12? Pe 12 – până după data de 12. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece… şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci. Bun, să vedem, cine va sta în Bombay după data de 11? Oamenii aceştia când pleacă? Cei care rămân la Bombay când o să plece, când plecaţi? Veniţi la Pratishthan. Bine. Dar tu, John? Vrei să stai aici în Bombay sau vrei să stai la Pratishthan? Vreau să spun că aici nu s-a organizat nimic, aşa că cei care nu pleacă pe 11 sau pe 12 sau cândva în jurul acestor date, câţi staţi mai mult? Vreo treizeci şi patru. Câţi bărbaţi şi câte doamne? Am hotărât că bărbaţii pot veni la Pratishthan, iar celelalte doamne pot merge la Alibagh. Motivul este că la Pratishthan totul e extrem de spartan. Nu e pentru doamne, am o singură cameră în care stau eu. Aşa că cel mai bun lucru ar fi să trimitem toate doamnele… Să meargă la Alibagh şi să plătească pentru şederea la Alibagh oamenilor care se vor îngriji de găzduirea lor. Cei care vin la Pratishthan, câţi sunt? Restul bărbaţilor, cam cincizeci. Cincizeci, bine. Când vă întoarceţi cu totul? Pentru că, vedeţi, munca asta e aşa o răspundere. Puteţi veni la Pratishthan, dacă vreţi să faceţi fotografii şi alte lucruri, dar e răspunderea noastră, pentru că până vă întoarceţi, responsabilitatea e pe capul nostru tot timpul.

 

Deci cel mai bun lucru e să veniţi la Pratishthan, faceţi nişte fotografii şi ce mai vreţi să faceţi. Iar apoi ar fi bine să vă rezervaţi bilete, pentru că trebuie să părăsiţi ţara, altfel autorităţile vor fi pe capul nostru, ne vor pune sub urmărire. Aşa că, îmi pare rău, dar trebuie să vă căraţi toate lucrurile. Trebuie să facem asta în trei-patru zile. Puteţi să faceţi fotografii acolo şi să vă fixaţi plecarea. Aşa că doamnele care doresc să mai stea se pot duce la Washi sau se pot duce la Alibagh. La Alibagh e mai bine… vreo treisprezece-paisprezece doamne se pot duce la Alibagh… Bun, aşa vom face. Acum să… Atharv, Ganesha… Douăzeci şi opt de persoane din America trebuie să plece, aşa că vom încerca să terminăm puja cât mai curând, să poată pleca.

[1] Adhyatma* = Spirituality

H.H. Shri Mataji Nirmala Devi