Shri Buddha Puja

(United States)

Feedback
Share

Shri Buddha Puja. San Diego (USA), 23 July 1988.

Astăzi ne-am hotărât să sărbătorim Buddha Jayanti, ziua de naştere a lui Buddha. Privind în trecut, Buddha a venit pe acest pământ într-o vreme când era extrem de important ca El să apară. În acele timpuri, în special în India, aveam două tipuri de oameni. Pe de o parte erau cei foarte ritualiști, care încercau să fie extrem de riguroși și disciplinaţi. De cealaltă parte erau oamenii cu prea multe condiţionări, plini de o așa-zisă devoţiune pentru Dumnezeu. Deci aceste două tipuri de oameni formau sfera căutătorilor. De aceea a fost necesar să fie anihilate aceste două moduri de a căuta. Buddha şi Mahavira sunt, în esenţă, susținuți de Shri Hanumana și Shri Bhairava. Aceștia sunt, așa cum știţi, sfinții Gabriel și Mihail. Principiul care a luat naștere este principiul de discipol, iar acest principiu s-a născut cu mult înainte, sub forma celor doi fii ai lui Shri Rama. Acest principiu a fost adus pe acest pământ și s-a încarnat, în primul rând pentru a învinge egoul fiinţelor umane, și în al doilea rând pentru a le înlătura superegoul.

Buddha, atunci când s-a născut, a descoperit că peste tot era suferință. Din punctul Lui de vedere, nefericirea era cauzată de dorințele pe care le avem. Deci a fi lipsit de dorințe este cea mai bună cale de a atinge Nirvana. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns. Dar cum să devii lipsit de dorințe? Stând pe nisip, observați că nisipul nu se atașează de nimic. Orice ați pune pe el, nu va deteriora acel lucru. Dacă puneți apă pe nisip, el o va absorbi, iar de îndată ce încercați să o îndepărtați, va dispărea fără urmă. Aşadar, țelul Lui a fost să dezvolte acest gen de detaşare, sau să dezvolte o viață complet lipsită de dorințe. Şi de aceea spun că El a fost încarnarea principiului de discipol.

Așadar principiul de discipol trebuie să descopere calea și metoda, în timp ce principiul de guru este reprezentat de oamenii care le-au aflat deja. Pentru că El trebuia să creeze o cale și un făgaş. Aşadar a studiat tot felul de cărţi, a mers în multe locuri, a citit Upanishadele. Apoi i-a întâlnit pe cei care studiau Vedele și făceau tot felul de ritualuri. Ei nu și-au primit niciodată Realizarea, urmând acele ritualuri, lucru care este exprimat, de fapt, chiar de primul vers al Vedei: „Prin citirea Vedelor şi prin săvârşirea tuturor ritualurilor, dacă nu deveniţi „vida”, adică un suflet realizat, – cuvântul „vida” înseamnă „a ști” – dacă nu cunoaşteţi Divinul prin sistemul vostru nervos central, atunci pierdeți însăși esența Vedelor. Este cu totul inutil să citiţi Vedele”. Așadar Buddha a cercetat diverse zone de cunoaștere, așa cum și în ziua de azi întâlnim destui căutători care merg pe la mulți pentru a afla adevărul. Și a obosit, a obosit foarte tare. A realizat că toate căutările Lui, munca Lui asiduă, toate eforturile, totul îl obosise foarte mult lăsându-i impresia că nu l-au condus nicăieri. Așa că s-a așezat sub un banyan (copac din Asia) și acolo Adi Shakti i-a dat Realizarea.

Când toate celelalte căutări iau sfârșit, când oamenii nu mai caută bani, putere, dragoste și alte lucruri, în cele din urmă ei încep să caute în diverse grupuri, culte, guru și așa mai departe, în droguri, alcool, încearcă să caute în orice fel posibil. Dar când fiinţele umane încearcă să caute, în căutarea lor, merg fie spre stânga, fie spre dreapta. Dar Buddha, fiind un căutător atât de plin de ardoare, un căutător atât de sincer, a putut vedea foarte limpede că nu aceasta este calea, de a merge spre dreapta sau spre stânga. Trebuia să existe o ascensiune, însă cum putea să o dobândească? Cine îi va da Realizarea Sinelui? Obosit fiind, s-a întins sub un copac și dintr-odată și-a primit Realizarea. Când și-a primit Realizarea, a început să înţeleagă de ce există problemele condiţionărilor şi ale egoului. El a realizat că citind prea mult și încercând să-L înţeleagă pe Dumnezeu prin ritualism, oamenii îşi dezvoltă egoul. Un alt lucru pe care l-a descoperit este că atunci când oamenii au dorinţe, se roagă la Dumnezeu încontinuu: „Dă-mi una, dă-mi alta”, devenind astfel ca niște nebuni. Iar când a înţeles asta, doar în acel moment când s-a simțit obosit, și-a primit Realizarea.

Este exact ce se întâmplă astăzi, în timpurile moderne: cei care sunt căutători, care L-au căutat pe Dumnezeu pe partea stângă și pe partea dreaptă, în ziua de azi fac jogging. Nu știu ce vor obține prin jogging, dar fac jogging ca nebunii. Apoi ei sunt creştini sau musulmani fervenți, înfruntând întreaga lume pentru religia lor, pentru Dumnezeul lor, în numele Profetului Mahomed, în numele lui Shri Krishna, în numele a orice. Apoi se gândesc că religia lor este în pericol. Nu e deloc așa. Nici profeţii, nici încarnările, nimeni nu este în pericol, deloc. Cum ar putea fi? Nicio religie, dacă este religie adevărată, nu poate fi în pericol. Dar El a înţeles aceste lucruri abia după Realizare. Însă discipolii Săi nu au văzut esenţialul, că de fapt El a vorbit despre Realizarea Sinelui.

În realitate El a avut grijă ca oamenii să își primească mai întâi Realizarea Sinelui și apoi orice altceva. Înainte de toate a spus: „Nu Mă veți venera”. Așa cum știți, nici noi nu permitem oamenilor să vină la Puja până când nu sunt pe deplin stabilizați în Sahaja Yoga. Deci primul lucru pe care l-a spus este că trebuie să fiți pe deplin stabilizați în Realizarea Sinelui, atât și nimic mai mult. Buddha n-a vorbit despre Dumnezeu, pentru că a văzut că îndată ce începeau discuțiile despre Dumnezeu, tot felul de religii oribile apăreau în numele Lui. Când am venit pentru prima oară în America, veţi fi surprinşi, nu am vorbit despre Dumnezeu, nu am vorbit despre bhoots, nu am vorbit despre nicio religie. Am vorbit doar despre Realizarea Sinelui. Asta pentru că am simțit că dacă vă veți primi Realizarea, veţi înţelege şi restul. Dar n-avea niciun rost să vă vorbesc despre Dumnezeu sau despre Divin, pentru că în primul rând trebuie să aveţi cu adevărat ochi, trebuie să aveţi lumina. Altfel, ce sens are să vorbești despre aceste lucruri?

Dar așa a fost, Buddha nu a dat Realizarea nimănui. Așa că a fost în regulă pentru El să vorbească despre Spirit şi nu despre Dumnezeu sau vreo religie, într-o asemenea măsură, încât oamenii au spus că Buddha era ateu, că n-a crezut în Dumnezeu. Nu, a fost doar strategia Lui faptul că nu a vrut să vorbească despre Dumnezeu. Dar ceea ce am aflat când am fost în America este că această lume este plină de tot felul de lucruri. În primul rând, oamenii au un ego uriaș. Iar în al doilea rând, sunt atât de condiţionaţi. Erau atât de multe vrăjitorii şi forţe oculte – spuneau deschis: „Asta este o şcoală de magie”, în mod deschis. Sau spuneau că: „Asta e o şcoală a puterilor satanice” – tot felul de lucruri de acest gen, am fost surprinsă, spuse deschis. Şi când am venit prima dată în San Diego – am venit pe cont propriu – iar cei care Mă invitaseră aveau o organizaţie numită „Parapsihologia” – complet bhootish. M-au dus într-o sală uriaşă unde ne așteptau așezați o mulţime de oameni şi am văzut toți acei bhoots.

Mi-am zis: „Ce să fac acum? Să le spun adevărul sau nu? Ar putea să se mânie pe Mine”. Dar M-am gândit: „Mai bine le spun, pentru că odată pierduţi în bhoots, ce Mă voi face cu ei?” Aşa că le-am spus: „Ceea ce faceți este complet greşit, este „’bhootish”, este lipsit de sens. Vă rog nu cădeți în capcana acestor lucruri, sunt lucruri greșite. Mai bine primiţi-vă Realizarea!” Şi o parte dintre ei și-au primit Realizarea iar unii au părăsit acea organizaţie. În anul 1983, când am venit ultima dată, am descoperit că o doamnă care avea o poziție înaltă în acea organizație, a înnebunit, iar domnul care organiza toate acele lucruri a dat faliment și a plecat în Australia. Iar clădirea s-a prăbuşit. Bhoots trebuie să fi făcut asta cred. A fost aşa o problemă pentru Mine în acele zile să vorbesc împotriva acestor lucruri lipsite de sens.

Apoi am fost la câteva biserici, la care am fost invitată. Ei bine, în biserică am descoperit că dintr-odată 8-10 persoane posedate s-au ridicat și au început să danseze. M-am întrebat: „Unde Mă aflu oare? Sunt aici pentru a le vorbi despre Spirit și iată care e situația. Ce le voi spune?” Și ei au crezut cu ardoare că eram un trimis al lui Dumnezeu – desigur, numai că Dumnezeu pentru ei era un bhoot. Era imposibil de înțeles cât de departe ajunseseră acei oameni. În acelaşi timp era un atac foarte violent al tuturor falşilor guru de la acea vreme, iar când le-am spus că nu se poate plăti pentru asta, Mi-au cerut să plec. „Nu Te vrem”, Mi-au zis. Aşa că am plecat şi M-am întors după nouă ani. Deci Buddha a încercat să vorbească doar despre Realizarea Sinelui şi deloc despre Dumnezeu.

Dar discipolii Lui, fiind ca de obicei, unul mai bun decât altul, au încercat să creeze un budism în stilul lor propriu. Iar în acel budism, nu au urmat nimic din ceea ce Buddha le spusese. Buddha s-a gândit în primul rând, că săvârșind ritualuri și Puja înainte de Realizare, nu îi va duce pe oameni nicăieri. Deci le-a spus: „În regulă. Nu Mă veți venera cu Puja! Nu construiţi niciun monument în numele Meu! Nu ar trebui să veneraţi nimic!” Aşadar ce au făcut ei? Îi venerează dinţii, unghiile, îi venerează părul. Să zicem, spre exemplu, dacă aveţi o șuviță din părul Meu și nu sunteţi un suflet realizat, cum faceți diferența între părul Meu și cel al unei alte persoane? Sunt la fel.

Fără Realizarea Sinelui, toată această venerare i-a dus într-o zonă foarte „bhootish”. De aceea descoperim că budiştii nu au nimic în comun cu Buddha. Spre exemplu, dacă mergeţi în Japonia, nu veți putea crede că japonezii sunt budişti. Se presupune că sunt budişti – – Buddha, cel care este plin de compasiune. Apoi îi avem pe chinezi, care au urmat budismul. Nici ei nu l-au putut înţelege. Şi îi avem pe tibetani, unde sunt acei lama oribili și pe alţii în Ladakh şi aşa mai departe. Cu toții nu fac nimic altceva decât bhoot-vidya, prita-vidya, smashaan vidya (spiritism). Deci chiar și încarnarea Lui a valorat la fel de puțin pentru oameni, ca și celelalte încarnări. Buddha a spus trei lucruri, care sunt foarte importante, care sunt foarte utile pentru Sahaja Yoghini și ar trebui urmate.

El a spus: „Buddham Sharanam Gachami” adică: „Mă abandonez celui iluminat”. Ce înseamnă asta de fapt? „Mă abandonez celui care este iluminat”. În acest caz, se poate spune că cel iluminat era Buddha. În cazul vostru este Spiritul vostru. Vă abandonaţi Spiritului vostru. „Buddham sharanam gachhami”. „Buddha” înseamnă „cel care ştie”. Apoi a spus un alt lucru: „Dhammam Sharanam Gachami”, ceea ce înseamnă să te abandonezi religiei, religiei adevărate, care este echilibrul. Ei bine, așa cum vedeţi, toate aceste religii făcute de oameni sunt atât de ciudate şi nu puteţi pricepe prea mult din ele, nu vă puteţi explica dacă sunt într-adevăr religii sau mafii.

Motivul este, așa cum a spus Buddha: „Abandonaţi-vă dharmei”. Budiştii cred că „a te abandona dharmei” înseamnă că trebuie să ajungi asemeni unui budist, adică să porţi genul de îmbrăcăminte pe care o poartă budiștii și pe care Buddha obișnuia s-o poarte. Nu deveniţi Buddha purtând acea îmbrăcăminte, nu-i aşa? Apoi s-au gândit că ar trebui să facă ceva mai mult. Astfel, o parte dintre budişti dețin o roată, pentru că Buddha a vorbit despre o roată a vieţii. Cu certitudine, trebuie să spun că este un mod foarte prostesc de a-L înţelege pe Buddha. Iar ei continuă să mişte acea roată ca niște nebuni. Nici nu le poți vorbi. Dacă-i întrebi: „Unde este cutare stradă?” „Buddha”, „Buddha”. „Cum ajungem acolo?” „Totul are un singur răspuns.” Le-am spus: „Vă rog, răspundeţi-Mi”.

„Acesta este răspunsul”. „Şi ce înseamnă acest răspuns?”, i-am întrebat. Apoi aceşti oameni s-au gândit că ar trebui să găsească metode noi. Aşa că o parte dintre ei s-au consacrat din nou Upanishadelor şi au început să folosească acele scrieri, plăsmuind „jataka kathas” (povești despre încarnările lui Buddha), care sunt foarte absurde, sunt povestiri stranii, misterioase. În acelaşi timp hinduismul a luat o altă formă bizară, generând un mare asalt al tantrismului. Iar tantrismul a adus cu el tot felul de lucruri urâte, oribile, în secolul al VI-lea aproximativ, când a apărut. Și o centură completă, începând dincolo de Calcutta și îndreptându-se spre Dwarika, în toată această arie a început să se practice tantrismul. Deci aceiaşi budişti, mai târziu, au urmat metode tantrice. Au încercat să introducă din fiecare loc câte ceva, un amalgam, așa că dacă îi întrebați: „Care este religia ta acum?”, ei spun: „Sunt budist”. „Ce fel de budist?” – Dinayan, hinayan, apoi, zen, una, alta, există atâtea feluri de budism.

Este imposibil să înţelegi unde este cu adevărat budismul. Deci ce fac aceşti așa-ziși budiști? Unii îşi vor rade părul, alţii îşi vor rade mustaţa, alții vor purta un anume tip de îmbrăcăminte. Aceasta este singura diferenţă dintre unii şi alţii. Dar punctul lor comun este acela că toți sunt niște şarlatani, vă pot induce în eroare, vă pot minți fără să se simtă prost, sunt foarte vicleni, haini şi vă pot distruge. Pot fi foarte violenţi şi singura lor dorinţă este să ucidă pe oricine le iese în cale. Așa a ajuns budismul lui Buddha. Acum însă suntem faţă în faţă cu Buddha. Însă El a vorbit despre un eveniment spontan, despre Realizarea Sinelui. Şi a spus: „Pregătiţi-vă pe voi înşivă”.

Tot timpul a spus: „Pregătiţi-vă pentru Realizarea Sinelui şi încercaţi să priviți fără dorinţă totul”. De fapt, prin ceea ce a spus a pregătit terenul pentru Sahaja Yoga. Dar dacă priviți la toți budiştii de astăzi, veţi fi surprinşi că nu sunt nici aici, nici acolo. Pur şi simplu nu ştiţi unde să-i plasaţi, cum să-i înţelegeţi, cum să-i faceţi să simtă ce a propovăduit Buddha sau Zen. Nu sunt în stare să înţeleagă nimic. Vedeţi, creierul lor este înțesat de gânduri, la fel ca niște pietricele într-un mic recipient, care fac zgomot. Dumnezeu ştie care din ele ce zgomot face. Şi iată de ce în ziua de azi descoperiți că aici există un Lama, care a fost gurul lui Hitler. Imaginați-vă! Gurul lui Hitler a fost un Lama!

Acum, acest domn Lama merge în jurul lumii, cu toate ridurile sale imposibil de numărat, să ceară bani. Pentru ce vrea bani? El este cel ce a fugit din Tibet, din Lhasa. Şi fugind, a luat cu el atât de mult aur, încât nu îl putea duce. Aşa că, jumătate din aur l-a aruncat într-un râu, iar cu cealaltă jumătate a ajuns în India și a făcut un Buddha uriaş un Buddha din aur. Atât de mult aur are. Și restul aurului care a fost recuperat, a fost dus în China, unde Eu însămi l-am văzut, cu uimire. El a avut aur, în forma unor căni mari. Cum se numesc? Niște căni mari, uriașe, atât de mari.

Aur masiv. Și farfurii atât de mari, din aur masiv, pentru a servi masa. Imaginaţi-vă! Buddha a vorbit despre detaşare, iar ei aveau totul din aur sau din argint de cea mai bună calitate. Dacă vedeţi veșmintele lor şi astfel de lucruri, veţi fi uimiţi. Deși purtau toate acele „robe ale renunţării”, ori de câte ori erau în propriile reşedinţe, la curțile sau în locașurile lor, pe sub robe, în interior, purtau toate acele haine, care aveau cusături bogate cu fir de aur, perle și alte lucruri. Am văzut asta cu ochii Mei și am fost uimită. Este ca şi când cineva ar spune: „Trebuie să mă detaşez. Acum plec pe malul mării. Mă duc acolo să meditez.” Se duce acolo şi face o tabără în jurul său.

Dacă îl întrebi de ce a făcut tabăra, va spune: „Știi, ar putea veni hoţii”. Dacă sunteţi detaşaţi, ce mai contează? Dacă vine un hoţ, vă va răpi. Și ce dacă? Sunteți acolo. Nu are importanță, puteți merge cu hoţul, puteți merge cu oricine. De ce vă faceţi griji din cauza hoţilor? Sunteţi detaşaţi. „Ei bine, sunt neliniştit pentru că ar putea fi hoți de buzunare”. „Și de ce te îngrijorează hoții de buzunare?” „Pentru că am bani la mine, am contul bancar şi alte lucruri personale la mine, aşa că sunt destul de îngrijorat că ar putea veni un hoţ”.

Atunci, de ce vorbeşti de detaşare? De ce vorbeşti de „sanyasi”? Deci acest tip de „sanyasi” lipsit de sens a apărut după moartea lui Buddha, ceea ce a fost extrem de șocant. Asta i-a condus pe oameni la concluzia că purtând o robă portocalie devii un „sanyasi”, că purtând o îmbrăcăminte portocalie devii un buddha, devii o personalitate detaşată și poți spune întregii lumi: „Sunt o persoană detaşată”. „Și ce ai făcut ca să ajungi așa?” „Nimic. Doar că m-am născut din această Mamă Pământ şi stau aici frumos asemeni lui Buddha”. Iar oamenii, în mod prostesc, încep să le dea bani. Așa că persoana ia banii, însă, de fapt, acel om poate a ieșit dintr-o închisoare din India, pentru hoţie sau ceva de genul ăsta, iar acum stă aici drept Buddha. Cum vă veți da seama? „Buddham sharanam gachhami.” Deci ce avem de făcut este să ne stabilizăm în Buddha.

Asta înseamnă să ne stabilizăm Spiritul în interiorul nostru. Până nu ne stabilizăm în Spiritul nostru, nu putem înţelege complicaţiile create de ignoranţa din jurul nostru. Deci cea mai bună cale de a înţelege Sahaja Yoga este să vă stabilizaţi voi înșivă în Spiritul vostru. Dar cei care nu sunt inteligenţi, care sunt stupizi, cei care sunt egoişti şi avari, nu văd acest aspect. Şi nu le place dacă un lider le spune că trebuie să se stabilizeze în Sahaja Yoga, că ar trebui să manifeste Spiritul din interior. Nu vor să audă asta. Ei vor să fie printre Sahaja Yoghini pentru că nu vor să fie singuri. Le place să cânte, să asculte muzică, le place totul în Sahaja Yoga, pentru că vor un loc de care să aparțină; și pentru că vor o identitate îşi spun Sahaja Yoghini. Dar această identitate este una falsă. Trebuie să vă identificaţi cu Spiritul vostru.

Este primul lucru spus de Buddha: „Buddham sharanam gachhami” Al doilea este: „Dhammam Sharanam Gachami”. Dhammam nu este altceva decât dharma. Care este dharma noastră? Este Vishwa Nirmala Dharma. Asta înseamnă că acum am devenit fiinţe universale. Nu mai suntem indieni, nici africani, nici englezi, nici francezi. Am devenit acum cu toții Sahaja Yoghini, care sunt cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu. Nu avem altă identificare. Asta este dharma noastră. Acum ducem o viaţă universală.

Dar Sahaja Yoghinii nu sunt aşa. Atât de mulţi dintre ei, se identifică încă cu anumite lucruri limitate. Când vă gândiţi la universalitate, trebuie să înţelegeţi că nu numai o religie sau o ţară ne separă, ci şi anumite calități. Spre exemplu, dacă există persoane care sunt rajo-gunas, care sunt foarte active, pe partea dreaptă, ei se vor asocia. Mai târziu se vor certa poate, dar la început se asociază. Apoi cei de pe stânga se vor uni, dar şi unii şi ceilalţi ar trebui să adere la cei care încearcă să evolueze, care sunt pe centru. Și aici este punctul în care greșim foarte mult. Modul în care ne asociem şi ne înțelegem unii pe ceilalți este eronat – și asta din cauza ignoranței noastre. Nu putem înţelege cine ne poate ajuta în creşterea spirituală şi cine este benefic pentru noi. Asta ni se întâmplă în atât de multe moduri.

Suntem fiinţe universale iar cultura noastră este „cultura Sahaja”. Am renunţat la toate culturile lipsite de sens. În fiecare religie, în fiecare ţară, observăm stupiditatea culturii noastre, deci credem în cultura spontană a Sahaja Yogăi. Aşadar suntem fiinţe universale. Şi în această stare de fiinţă universală trebuie să vă dezvoltați conştiinţa colectivă. Deci, „Buddham Sharanam Gachami” este pentru aspectul individual: „Mă abandonez lui Buddha”. A doua este: „Mă abandonez colectivităţii”, în sensul că ne abandonăm dharmei, esenţei colectivităţii. Ei bine, care este esenţa colectivităţii noastre? Ceea ce ne leagă este Vishwa Nirmala Dharma, Religia Pură a Universului. Deci odată ce înţelegeţi că acesta este lucrul care vă leagă unii de alții, trebuie să înţelegeţi cât de important este să vă menţineţi în Vishwa Nirmala Dharma.

Am încercat în multe feluri să vă spun ce este Vishwa Nirmala Dharma. Deci trebuie să înţelegem întregul conţinut al dharmei pe care o urmăm și de asemenea, să reflectăm pentru a ne da seama: „Urmăm noi cu adevărat această religie?” Dar când e vorba de falsitate, am văzut; spre exemplu un creştin, în fiecare duminică se va îmbrăca frumos, va merge la biserică, se va ridica de trei, patru ori, va cânta, își va face cruce, va da bani preotului, va da bani bisericii, va plăti una, alta şi va crede că şi-a făcut datoria. Cu foarte multă religiozitate va merge să se spovedească. Musulmanii, vor face alte lucruri cu multă religiozitate, pe care nu le putem înţelege cu adevărat. În Spania, Mi s-a spus că unii încearcă să se crucifice – e un fel de spectacol bineînțeles – dar o fac doar pentru a susține creștinismul, cred, şi să crucifice Dumnezeu ştie ce! Apoi sunt oameni în India, adepți ai hinduismului iar primul principiu, principiul de bază al hinduismului este acela că Spiritul există în fiecare ființă umană. Și atunci cum pot avea caste şi subcaste? Dacă Spiritul există în fiecare, nu puteți avea caste şi subcaste. Nu puteţi avea astfel de diviziuni. Deci în orice religie găsim probleme, dar odată ce luați contact cu această religie pură, îi înțelegeți esenţa, iar esenţa ei este că suntem cu toţii Spiritul şi suntem legaţi unul cu altul, suntem parte integrantă din întreg.

Deci mergeţi în colectivitate. De aceea la final Buddha a spus: „Sangham Sharanam Gachami”. Aceasta este o afirmație foarte importantă, de asemenea. Cel mai important lucru este: „Sangham Sharanam Gachami”. De exemplu, spuneţi că vă abandonaţi colectivităţii. Ce înseamnă asta? Ce implică asta? Așa cum le-am spus liderilor voştri aici, voi toţi trebuie să formaţi o colectivitate unită, „sangham”. Liderii trebuie să știe că ei toți o iubesc pe Mama din toată inima și nu ar trebui să se rupă unii de alţii, numai pentru că cineva încearcă să-i dezbine. Ei trebuie să aibă dragoste unul pentru altul.

Să presupunem că un domn X este lider. O forţă negativă se încarnează și vine să-i spună liderului: „Să știi că celălalt lider mă susține”. Deci acest domn se simte prost, celălalt lider se simte și el prost. Acest lucru este împotriva colectivității (sangha). În primul rând sangha colectivităţii liderilor trebuie să fie absolut lăudabilă. Sunt fericită să văd liderii întâlnindu-se, bătându-se pe spate prietenește, bucurându-se, glumind unii pe seama celorlalți, arătându-și iubirea, protejându-i pe cei mai tineri și purtându-le de grijă. Acesta este începutul unei adevărate sangha. Dacă liderii nu sunt în sangha, ce altă sangha putem construi? Deci prima sangha este cea a liderilor. Toţi cei care încearcă să rupă această sangha trebuie să știe că sunt oameni negativi și vor căuta să ne facă rău.

Ar trebui să fiți foarte atenți la oricine încearcă acest lucru. A doua sangha, colectivitatea, este între Sahaja Yoghini. Așa cum v-am spus, acum nu mai suntem indieni, englezi, americani sau altceva de acest gen; așa că nu ar trebui să formăm grupuri. Dar văd tot timpul că dacă sunt 5 americani, se vor agăţa unii de alţii, ca şi cum ar fi lipiţi și nu se vor îndepărta unii de alţii. Vor sta împreună. Dacă sunt indieni, ei vor sta tot timpul unii cu alții. Dacă sunt din alte locuri, vor forma un grup. Acum nu ne mai identificăm cu nația noastră. S-a terminat! De ce să te lipeşti de cineva?

Dar se întâmplă. Întotdeauna ne atașăm de cineva. Nu ştiu de ce. De ce să faceți asta? Şi în mod frecvent vedem în India că unii oameni se comportă într-o manieră foarte ciudată. Anul trecut, n-am ştiut, dar Mi s-a spus că a venit un grup care spunea tot timpul: „Suntem o naţiune măreaţă, suntem o naţiune măreaţă.” Nu erau cu adevărat Sahaja Yoghini. Naţiunea noastră e Împărăția Cerurilor iar regele nostru este Dumnezeu și nu avem niciun alt împărat şi nicio altă națiune. Dacă nu puteţi trece de aceste bariere ale limitărilor prostești, nu puteţi deveni Sahaja Yoghini. Dar asta este la nivel foarte grosier. Însă, într-un mod foarte subtil, văd cum o doamnă care are un blocaj sau are un „badha”, va încerca să se strecoare cumva și să pună stăpânire pe o alta.

Poate să aparţină oricărei ţări, nu contează. Spre exemplu, o femeie bhootish care vine, să zicem, din India va încerca să pună stăpânire pe o alta din Australia, țintind direct. O priviți: „Unde se duce? Oh, Doamne, asta e!” Deci bhooţii sunt foarte colectivi, au o mare fraternitate, o fraternitate imensă. Dacă o persoană bhootish vede pe cineva posedat, va merge imediat la el. Este foarte surprinzător că acești bhoot sunt atât de solidari. Pe de altă parte, ei Mă cunosc foarte bine. Mă înţeleg foarte bine. Chiar și un copilaș, dacă are blocaje, va începe să plângă în faţa Mea, să tremure, să se ferească de Mine. Dar, chiar și când oamenii sunt realizaţi, nu Mă înţeleg.

Mai mult decât atât, nu înţeleg un principiu simplu, că acum sunt stăpâniţi de propriul lor Spirit și sunt cu toții una, deci ar trebui să se atașeze mai mult de persoane care sunt evoluate spiritual. Dar în loc de asta, pentru ei cineva de nivel inferior este mai important decât o persoană care este înalt evoluată. Iată unde greșim în colectivitatea noastră. Este o metodă foarte subtilă a acestor oameni negativi. Descoperă imediat cum să formeze un grup mare, formidabil, pentru a ne ataca. Și astfel vă pierdeţi vibraţiile. Odată ce vă pierdeţi vibraţiile veți spune: „Oh, e prea mult. Trebuie să avem compasiune. Trebuie să avem iubire. La urma urmei, suntem toţi Sahaja Yoghini”.

Deci, asta este compasiunea și dragostea dintre bhoots. Ei vorbesc de compasiunea unora faţă de ceilalţi. Chiar și Mie Mi-au spus: „Mamă, trebuie să fiți blândă”. Am spus: „Sunteţi voi mai plini de compasiune decât Mine, încât să Mă învăţaţi?” Dacă spun ceva acestei femei, îndreptându-Mi întreaga suflare și energie asupra ei, atunci o fac pentru binele ei și compasiunea Mea face această muncă. Dar ceea ce faceţi voi nu este pentru binele acelei persoane, ci pentru distrugerea ei. Deci nu are rost să susținem pe cineva care este negativ. Multe persoane negative cărora li s-a cerut să iasă din Sahaja Yoga creează uneori această problemă, venind să spună: „Oh, Mamă, ştiți, eu sunt atât de bun, dar ei mă torturează, mă supără atât de mult”. Eu pot vedea foarte clar că acea persoană are un bhoot. Eu pot vedea negativitatea, dar dacă voi nu o vedeţi, veți începe imediat să-i ţineţi partea: „Oh, Doamne, uită-te la el, sărmanul, este torturat”. Vă veți pierde vibraţiile fără să înțelegeți cum.

Deci nu vă lăsați înșelați de aceste „suflete murmurânde”, cum le-a numit Christos. El a spus că sufletele murmurânde sunt cel mai mare pericol. Am văzut asta în Sahaja Yoga. Cei care critică, vorbesc pe la spate, se plâng tot timpul, sunt cel mai mare pericol pentru Sahaja Yoga și în cele din urmă chiar pentru ei înșiși – pentru că vor fi expuși. Deci aceasta este cealaltă situaţie în care nu suntem colectivi. Iar atunci când suntem colectivi, suntem colectivi pentru lucruri care nu sunt propice pentru ascensiunea spirituală. Este surprinzător să vedem oameni din întreaga lume care se îndreaptă către distrugere, iar noi facem într-un fel același lucru când nu înţelegem ce este colectivitatea și încercăm să distrugem unitatea Sahaja Yogăi. Astăzi vă spun asta, pentru că toate aceste lucruri trebuie să înceteze acum, de ziua de naștere a lui Shri Buddha. Buddha este cel care vă ține sub control egoul. Dacă îl ignorați pe Buddha, încercând să ieșiți prea mult în evidență, atunci El vă împinge egoul în Vishuddhi stâng.

Așa că dezvoltați Vishuddhi stâng. Iar când dezvoltați Vishuddhi stâng, ce se întâmplă? Începeţi să vă simţiţi vinovaţi, însemnând că nu vreţi să înfruntaţi deloc situaţia, ci spuneți: „Oh, sunt foarte vinovat. Te-am ucis, așa este, te-am ucis. Mă simt vinovat”. Nu înfruntăm niciodată situaţia. Acesta este egoul care merge în stânga și creează problema de Vishuddhi stâng. Nu înseamnă, în niciun caz, că este în natura voastră să suportați lucruri la nesfârșit sau să vă lăsați dominați, ci dimpotrivă, voi i-aţi oprimat pe alţii, voi aţi fost egoiști și asta atât de mult încât totul s-a dus în Vishuddhi stâng. Așa că încercaţi să vă justificaţi. Ei bine, v-aș sugera, dacă vreţi cu adevărat să înţelegeţi Sahaja Yoga, mai întâi să încercați să vă înţelegeţi pe voi înșivă.

Și atunci vă veți întreba: „Unde se îndreaptă mintea mea acum?” Unele doamne care obişnuiesc să bârfească vin la Sahaja Yoga. Sunt în regulă, dar uneori apare obiceiul acesta: „Hai să mergem și să o bârfim pe doamna cutare”. Și imediat se ridică și se duce la o altă persoană, care probabil a bârfit în ultima ei viaţă, se duce şi îi vorbeşte acelei persoane și-i spune ceva împotriva acelei doamne. Apoi vor găsi o altă persoană care vorbește de rău, care li se va alătura. Şi ceea ce descopăr este că trei mari Sahaja Yoghine stau şi bârfesc acolo. Le întreb: „Despre ce vorbiţi?” „Mamă, discutam despre Sahaja Yoga”. „Chiar așa?”, zic. A vorbi despre Sahaja Yoghini nu înseamnă că vorbiți de Sahaja Yoga. Dacă vorbiți despre oameni înseamnă că nu vorbiți de Sahaja Yoga. A discuta despre Sahaja Yoga nu are nimic în comun cu fiinţele umane sau cu sufletele realizate.

Slavă Domnului că nu Mă discutaţi pe Mine, pentru că trebuie să fi făcut o mulţime de greşeli. Potrivit culturii voastre, în concordanță cu stilul vostru, potrivit felului de a fi al oamenilor, trebuie să spui „mulţumesc” de 10 ori, de exemplu. Probabil că Eu o spun doar de 3 sau 4 ori. Sau trebuie să spui: „Îmi pare rău, îmi pare rău”. La telefon, chiar și acum, nu spun niciodată „îmi pare rău” ci „scuze”. Dar vedeţi, oamenii vor spune: „îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău”. Încep să Mă întreb: „Greșesc Eu sau greșesc ei?” Aşa că atunci când începem să-i discutăm pe alţii, ce facem noi de fapt este să-i comparăm, sau să evaluăm acele persoane potrivit propriilor noastre limitări. Începem să gândim: „Ar fi trebuit să facă asta, ar fi trebuit…”. Dar ce spuneți despre voi înșivă? Deci cel mai bine este să discutaţi despre voi cu voi înşivă, iar cu alții să discutaţi Sahaja Yoga.

Asta este cea mai bună metodă de a vă debarasa de unul dintre cei mai mari duşmani ai colectivităţii, bârfa. Este în natura umană, cred, să bârfeşti. Un alt lucru oribil pe care Buddha a încercat să-l ţină sub control este un tip foarte subtil de agresivitate. Unul din lucrurile cu care Mă joc, este să pun pe cineva lider. E un joc, vă rog să vă amintiţi. Chiar dacă vă spun că sunt Mahamaya, voi uitaţi. Chiar dacă vă spun că este un simplu joc, voi tot uitaţi. Luați atât de în serios rolul de lider. Nu ar trebui să simțiți că sunteţi lideri. Nu există cu adevărat lideri, nu există nimic de genul ăsta în Sahaja Yoga.

Apoi, se întâmplă să laud anumiți oameni. Am avut intenţia astăzi să-i laud pe cei responsabili de programul de ieri. Felul în care au aranjat frumos totul, faptul că au venit atâția oameni, este remarcabil. Dar apoi M-am gândit: „Ar trebui să-i laud, sau nu?” Dacă îi laud acum, data viitoare, Dumnezeu ştie ce-Mi va fi dat să văd. Încurajându-i astfel, îi voi ajuta, sau nu? Deci încă sunt reţinută în privinţa asta. Desigur, trebuie s-o spun, programul de ieri a fost remarcabil şi trebuie într-adevăr să-i aplaudăm pe Dave şi pe Karan, liderul nostru. În ciuda întregii opoziții stupide și lipsite de sens, au demonstrat că au adus atât de multe persoane la Sahaja Yoga și prin deplină concentrare au reușit să stabilizeze atâtea persoane. Deci trebuie să învățați din asta, ca, în ciuda tuturor problemelor voastre și a altor lucruri, fără să vă simțiți prost, să vă asigurați că vă deplasați asemeni unui elefant imens către țintă, dând Realizarea celorlalți, creând mai mulți și mai mulți Sahaja Yoghini în America. Cei care au acest țel în viață, că trebuie să dea Realizarea oamenilor, că trebuie să stabilizeze complet Sahaja Yoga, nu vor avea niciun fel de probleme în viață.

Deci nu vă coborâți niciodată la nivelul la care să gândiți: „Mâncarea nu a fost bună”, „un lucru sau altul nu a mers bine”, „omul acela ne-a chinuit”, „pesoana aceea a făcut asta”. Asta nu vă va ajuta, nu va ajuta pe nimeni, nu vă va aduce niciun calificativ, cum se spune. Până la urmă, dacă trebuie să intrați în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să știți că aveți de obținut anumite calificative. Altfel, Dumnezeu vă va spune: „Nu te-ai calificat”. Și veți fi surprinși că nu vi se va permite să intrați. Voi credeți că sunteți așa de inteligenți și de măreți, la cât de mult ați bârfit, prin cât de multe probleme ați creat, prin câți lideri ați dat jos, cât de mult ați păcălit-o pe Mama și așa mai departe. Și deodată descoperiți că nu v-ați calificat. Ce s-a întâmplat? Deci, nu vă înșelați pe voi înșivă. Acel „înșivă” este Spiritul.

Nu vă înșelați pe voi înșivă. Dacă vă amăgiți, în final tot voi veți fi cei înșelați și în ciuda faptului că ați fost Sahaja Yoghini, că Mi-ați făcut Puja, că ați fost aici, că ați fost certificați ca Sahaja Yoghini, că aveți lumina deasupra creștetelor voastre, Dumnezeu va spune: „Ia o nouă viață și vino din nou”. Ca și cum ați căzut la examen și trebuie să repetați încă un an. „Mai încearcă o dată”. Deci cel mai simplu mod de a fi buni Sahaja Yoghini este să nu vă înșelați pe voi înșivă. Observați-vă: „Unde merge mintea mea? La ce mă gândesc? La ce lucrează mintea mea acum? Pot eu să îi dau Realizarea acestui om care vine? Oare să încep să-i vorbesc despre Sahaja Yoga?” Călătorind cu trenul, observați o persoană.

„Ah, în regulă! Hai să mă ocup de ea”. Tot timpul trebuie să „prindeți” oamenii așa cum sunt prinși peștii. V-am învățat cum să faceți ca să-i prindeți unul câte unul, și să creați o colectivitate mai mare. Dacă atenţia voastră este pe acest lucru, atunci voi spune că aţi acţionat ca Buddha; pentru că Buddha chiar asta a făcut. A adunat oameni de peste tot, le-a spus să urmeze calea detaşării şi le-a cerut să poarte haine şi lucruri care să-i ajute să aibă această stare. V-a cerut să fiți detaşaţi de familiile voastre, de absolut tot. A făcut toate acestea cu un singur scop, acela ca voi să fiți pregătiţi pentru viaţa de astăzi. Atunci au fost făcute toate aceste lucruri, dar acum noi nu vrem ca voi să purtați haine portocalii, nu vrem să faceţi aceste lucruri greşite. Nu sunt necesare în ziua de astăzi.

În vremurile acelea, puteau fi făcute, însă în ziua de azi sunt greşite, pentru că nu mai e nevoie de ele. Dacă un anumit lucru nu este necesar, de ce să vă împovărați cu el? Spre exemplu, zilele trecute am văzut pe cineva cărând o barcă mare pe cap. L-am întrebat: „Ce faci?” „Car o barcă”. „Pentru ce?” – am spus. „De ce cari barca aceea?” A spus: „Vedeți, ştiu că nu e nevoie de barcă aici, pentru că nu e nicio mare, nicio apă, nimic. Dar o car totuși.” „Dar de ce să porți așa o greutate pe cap?” „Ah, doar așa, ca să o port.” Așa suntem noi de fapt. Ne ocupăm de lucruri de care nu este nevoie. Spre exemplu: „Mamă, fac Hatha Yoga de ceva timp. Ar trebui să mai fac Hatha Yoga?” „Dar de ce vrei s-o faci?

Nu ai nevoie de așa ceva.” „Nu, nu, Mamă, dar fac asta de atâta timp”. „Atunci fă-o, ce pot să mai spun?” Este o prostie la fel de mare ca și purtatul unei bărci pe cap. Vă pierdeţi timpul în mod inutil, făcând ceva ce nu e necesar. „Sunt deprins cu asta, Mamă. Obișnuiam să fac asta, deci trebuie s-o fac”. Totul este foarte uşor în Sahaja Yoga, făcut așa pentru voi. Totul e foarte simplu. Nu trebuie să vă înfometați, nu trebuie să postiţi, nu trebuie să deveniţi vegetarieni, nu trebuie să mergeţi să staţi în soare sau să meditaţi în Himalaya. Nimic de genul ăsta. Puteţi să vă aşezaţi confortabil oriunde pentru a medita.

Totul este făcut ca să vă fie uşor. Şi de îndată ce v-aţi descoperit Spiritul puteţi să vă bucuraţi de tot ce e frumos. Pe de altă parte, poate pentru unii asta e într-adevăr prea mult. Dacă ați fi în deşertul Sahara, cu tot nisipul lovindu-vă peste față, unii ar spune: „Ce-i asta? Cum puteți trăi aici? Aşa o viaţă aspră!” Dar voi nu simţiţi așa, pentru că aveţi confortul Spiritului în interior. Confortul Spiritului vă dă acea stare. Și pentru confortul Spiritului vostru, nu aveţi nevoie de nimic. Asta este ceea ce aveţi de fapt. Deci nu mai continuați cu lucruri fără noimă.

Pentru că Buddha a luat-o pe căi ocolite. Așa cum am venit și noi la program astăzi, pe ocolite, ca și Buddha. Plecând de la un capăt, revenind în același loc, apoi nemaigăsindu-l, am luat-o de la alt capăt și am venit încoace. În cele din urmă când am ajuns, drumul era blocat! Am spus: „Faceţi bandhan”. Și gata, s-a deschis! Deci drumurile erau blocate, am luat-o pe diferite căi. În regulă, calea a fost blocată pentru Buddha, așa că a tot ocolit. Dar dacă pentru voi nu este blocată, de ce vreţi să ocoliți totuși? Dar toată lumea vrea să procedeze astăzi în acelaşi fel ca Buddha.

„Trebuie să ne sacrificăm, să renunţăm la anumite lucruri, să facem una, alta”. Ce veţi sacrifica? Ce este de sacrificat de fapt în Sahaja Yoga? Aş vrea să ştiu și Eu. Desigur, cel mai des, oamenii îşi sacrifică creierul, cred. Când nu este nimic de sacrificat, de ce vreţi să deveniţi animale de sacrificiu? Deci, din viaţa lui Buddha nu trebuie să învăţaţi că a mers în junglă, că a tot făcut un lucru sau altul, şi a practicat de asemeni renunţarea, că a renunţat la soţia lui. Nu! Acum nu mai e nevoie de așa ceva. S-a terminat!

Aici eșuăm neputându-le explica oamenilor – de exemplu, celor care spun: „Dar trebuie să practicăm renunțarea”. Renunţarea trebuie să vină din interior. Este asemeni nisipului, vă spuneam. Avem detașare, dar din interior. Însă asta este compasiune. Compasiunea pură este lucrul cel mai detaşat. Cel mai detaşat lucru este compasiunea pură. Şi orice este pur, este pur pentru că este detaşat. Este adevărată matematică. Orice este pur trebuie să fie detaşat!

Dacă se atașează va fi contaminat! Vedeți logica. Este matematică absolută. Deci dacă aveţi iubire pură, atunci sunteţi detaşat! Să luăm spre exemplu faptul că o iubiţi pe Mama – în regulă. Deci aveți iubire pură pentru Mine, să spunem. Atunci nu vă veți supăra dacă nu vin la voi acasă, nu vă veţi simţi dezamăgiţi dacă nu voi veni cu maşina voastră, nu vă veţi simţi nefericiţi pentru că n-am putut să vă ating sariul, pentru că „Pur și simplu o iubesc pe Mama”, asta e tot. Totul se sfârșește aici. E doar iubire pură. Desigur, cunosc aceste slăbiciuni, așa că încerc să vă fac pe plac, „În regulă, în regulă”.

Dar de fapt, dacă Mă iubiţi cu adevărat, veți spune: „În regulă, o iubesc, iar Ea mă iubeşte la rândul Ei. Fie că vine în casa mea sau nu, fie că-mi dă un cadou sau nu, fie că mă felicită sau nu, fie că o pot vedea sau nu, fie că o pot întâlni sau nu, nu contează – eu o iubesc!” Asta este puritatea iubirii. Nu există nicio așteptare de niciun fel, în afara faptului că iubiți, iar acea iubire este un ocean de bucurie și de binecuvântare. Cel mai uşor lucru pe care-l puteţi face este să iubiți, doar să iubiți. Astfel inima voastră devine asemeni unui ocean! Eu doar iubesc. Marea nu este ataşată de niciun ţărm. Când trebuie să vină, vine, iar când trebuie să se retragă, se retrage. Când trebuie să dea apă pentru ploaie, o dă. Apa se transformă în nori, apoi cade sub forma ploii și din nou se întoarce în mare.

Nu se oprește niciunde. În același fel, dacă ne gândim că: „Sentimentul că o iubesc pe Mama este atât de minunat!”, acesta ar trebui să fie finalul complet, categoric. Și Eu simt la fel. Altfel, M-aș simți în fiecare zi vinovată. „Oh, nu am zâmbit acelei persoane, nu i-am dat un cadou alteia”. „Ar fi trebuit să aduc ceva special pentru acea persoană”. „Am întârziat la program!” Dar nu Mă simt vinovată, pentru că totul este „pre-aranjat”. Dacă aş fi venit mai devreme, toţi acești agitatori ar fi fost încă aici pentru a ne deranja. Toţi acei oameni oribili au dispărut și au rămas doar cei buni. Abia apoi am pornit la drum.

Nu am spus: „Renunț și Mă întorc”. Nu este deloc nevoie să fiți tensionați. Dacă Mama întârzie, precis are un plan. Dacă vine devreme, există un motiv. Dacă merge cu acest avion și nu cu altul, are un plan. Nu vă îndoiți de asta. Dacă Mama face ceva, există un motiv. Ştiți că Ea are propriile Sale planuri. Este o bună idee să gândiți în acest fel: „Are propriile Ei planuri”. Odată ce începeţi să simţiţi asta, un sentiment de siguranţă și o pace atât de frumoasă se va răspândi în fiinţa voastră și veţi fi complet satisfăcuţi.

Acum, toată lumea îmi aduce mâncare. Priviți! Când văd toate aceste feluri, Mă cuprinde frica. Vreau să spun, priviți la toate astea! Se presupune că ar trebui să gust măcar, dar chiar și așa e prea mult. Dar trebuie să mănânc, pentru că dacă nu Mă ating de vreunul dintre feluri, vor gândi: „De ce nu a gustat Mama? Ceva nu e în regulă”. Asta e o mare problemă pentru Mine, să vă păstrez fericiţi și încrezători. Dar vă asigur că vă iubesc pe toţi foarte mult! Indiferent că îmi aduceţi mâncare, flori, sau orice altceva, nu contează.

Când părăsesc Bogota, am o strângere de inimă. Mi s-a strâns inima, am văzut, pentru că îi părăsesc pe noii Mei copii de acolo. Asta e tot. Iar atunci pur și simplu nici nu vreau să-i privesc. Simt că: „Oh, Doamne, iată că plec și îi las”. Dar asta pentru că îi iubesc. Deci înțeleg că simt păreri de rău pentru că îi iubesc. În regulă. E în regulă să simt chiar și această durere, pentru că îi iubesc. Mă bucur de această durere pentru că îi iubesc.

Iar apoi vin aici și vă văd pe voi toţi așteptându-Mă la aeroport. Mă simt împlinită din nou. Nu pentru că voi aţi venit acolo, ci pentru că Eu am venit să vă ofer iubirea Mea. Toate acestea sunt sentimente și relații atât de frumoase. Vreau ca voi toţi să vă bucuraţi de ele şi nu de lucruri neînsemnate care vă strică buna dispoziție și vă fac nefericiți. De aceea, cel mai mare inamic al bucuriei este egoul stupid care vă spune: „Oh, de ce Mama nu a făcut una sau alta?” Este jocul egoului. De aceea trebuie să ne gândim la Buddha şi să sărbătorim nașterea Lui în interiorul nostru, pentru a-L stabiliza și a putea spune: „Acest ego nu ne va putea fura bucuria”. Oricând vă vine o asemenea idee în minte, spuneţi-vă: „Nu, domnule ego, te cunosc prea bine!” În lumina lui Buddha puteţi să vă vedeţi foarte limpede egoul. Iar Buddha este cel care vă ucide egoul. El este cel care vă termină egoul.

Deci astăzi trebuie să ne rugăm pentru întreaga America, care suferă cu adevărat din cauza acestui ego fără sens, iluzoriu, care este exploatat de oricine, prin care oamenii se lasă păcăliți de alții, de media însăși, de doctori, de psihologi, de guverne. Vreau să spun, nu ştiu cum, dar toţi sunt prostiţi doar pentru că au ego. Dacă nu ar avea ego, nu ar putea fi prostiţi. Toate aceste reclame şi tot acest hocus-pocus care continuă, este din cauză că fiinţele umane au ego şi nu pot vedea dincolo de el. Deci trebuie să spunem: „Mamă, Te rugăm ridică blestemul egoului care există asupra americanilor și Americii”. Iată de ce este frumos că astăzi avem această Shri Buddha Puja. Dumnezeu să vă binecuvânteze!