Vishnumaya Puja 

Shuddi Camps 

                                                                                                  20 august 1988

 Nu ne așteptam să avem aici o Puja sau un program de acest fel. Însă cred că am uitat ceva din întregul program, care s-a derulat atât de rapid, așa cum știți, mergând de la Londra, la Frankfurt, apoi America, Bogota, venind înapoi, apoi Andorra și toate acele locuri. Mă gândeam că acum, gata, s-a terminat, dar când am venit aici, la Londra, am aflat că încă nu a fost făcută o Puja, o Puja pentru Vishuddhi stâng. Și asta coincide cu Raksha Bandhan-ul fiind vorba de relația frate soră. 

Dacă cercetați din punct de vedere istoric, Shri Krishna s-a născut în aceeași zi cu sora Sa, Vishnumaya, care s-a metamorfozat apoi, sau s-a transformat aș spune, într-un fulger. Ea a fost cea care a anunțat apariția lui Shri Krishna în acele timpuri, faptul că s-a născut și trăiește. Aceasta este sarcina lui Vishuddhi stâng, a fulgerului. Și ați văzut că de câte ori merg într-un loc, sau țin un program – chiar înainte de acel eveniment – apar pe cer fulgere, tunete, pentru a-l anunța. Așadar fulgerul este unul din lucrurile folosite pentru a anunța. O similitudine mai practică și mai ușor de înțeles este modul în care folosim electricitatea în transmisiile TV, pentru a face anunțuri, pentru a aduce oamenilor mesaje de mare importanță. Nu știu dacă chiar asta fac oamenii; poate că nu. La fel, ar trebui să ne folosim Vishuddhi stâng pentru a anunța venirea lui Adi Shakti. 

Dimpotrivă însă, oamenii încep să-l folosească ca pe un buzunar pe care îl umplu cu excesul lor de ego. Atunci când ne simțim vinovați… În primul rând, ne simțim vinovați atunci când natura relațiilor noastre nu este în regulă. Spre exemplu, nu înțelegem relația foarte pură dintre o soră și un frate și faptul că este mai presus de orice tip de contaminare. Dar așa cum știți, în Vest, poate din cauza băuturii și lucrurilor comise împotriva conștiinței, oamenii și-au pierdut sistemul de valori și odată cu asta, și-au pierdut de asemenea, sistemul care le permitea să înțeleagă ce e o soră sau un frate. 

Deci Vishnumaya este atât de importantă, extrem de importantă – pentru că prin intermediul Ei, este anunțată venirea încarnărilor pe pământ. Se poate spune că în cosmos, Ea este televiziunea care anunță. Ea face asta. Dar în ființa noastră, Vishnumaya sălășluiește în Vishuddhi stâng. Și observ că, mai ales occidentalii, au acest centru foarte afectat pentru că este o modă să te simți vinovat din orice. În mod normal, când Vishnumaya Însăși a anunțat că Shri Krishna s-a născut și se află pe pământ – din punct de vedere practic, ar putea părea că a făcut ceva greșit – fiindcă a-l anunța pe Kansa că Shri Krishna există și unde se află – doar anunțând asta, L-ar putea pune pe Shri Krishna în pericol. Altcineva s-ar fi simțit vinovat mai târziu: „De ce am făcut asta? Dacă nu l-aș fi anunțat, n-ar fi știut”. Dar acesta era lucrul corect ce trebuia făcut: acesta este rolul Ei. 

 Deci trebuie să vedem noi înșine, că ceea ce ne face să ne simțim vinovați pentru lucruri mărunte, este de fapt propriul ego care reacționează împotriva noastră și care vrea să ne împace cu greșelile pe care le-am comis. Spre exemplu, unii se simt vinovați pentru că au spus ceva ce n-ar fi trebuit spus, sau poate fiindcă au făcut ceva ce n-ar fi trebuit să facă în mod normal. Poate să nu fie o greșeală din punct de vedere al Sahaja Yoga, poate fi altceva, foarte banal. Spre exemplu, dacă cineva varsă cafea, să zicem, se simte vinovat. Sau dacă cineva pune cuțitul în partea opusă, în partea stângă, se simte imediat vinovat. Altfel spus, așa niște lucruri stupide sunt considerate norme în societate, iar oamenii încep să le creadă foarte importante, ca și cum ar fi o dharma închipuindu-și că ele trebuie păstrate. Dar acele norme sunt create de ființele umane, cele mai multe dintre ele sunt create de ființele umane. Vedeți, anumite norme sunt atât de stupide și îngrozitoare încât cred că în Anglia, unele dintre ele ar trebui complet eradicate și înlăturate. 

 Spre exemplu, să dai mâna cu cineva este un lucru foarte nociv. Deoarece Dumnezeu știe ce fel de oameni sunt, ce fel de vibrații au. Ei bine, când soțul Meu are recepții, trebuie să dau mâna uneori cu șapte sute de oameni care vin, iar apoi cu șapte sute de bețivi care pleacă. Așa că strângerea asta de mână este un obicei foarte rău, cred Eu. Este în regulă să dai mâna cu Sahaja Yoghini, dar în ceea ce îi privește pe alții, este mai bine să faci namaste, deși ar putea părea o formă simplă de salut indiană. Dar cred că cel mai bine este să spui „Namaste”, pentru că strângerile de mână pot crea multe probleme oamenilor. Iar acum, cu toate aceste boli care apar, cred că trebuie să aveți mare grijă în a da mâna cu cineva. Mai rău chiar, este ce am văzut în Franța – atunci când întâlnești pe cineva, trebuie să îl săruți – este de fapt cel mai urât obicei, e oribil. Dar ei te sărută tot timpul. Mergând în Franța, am avut multe șocuri încă de la început. De oricine te apropii, te sărută pe un obraz, pe altul – iar tu privești pur și simplu acea persoană. Acum, cu teama de SIDA, poate vor înceta aceste lucruri fără sens. Dar nu este nevoie de toate astea, nu sunt cel mai bun mod de a saluta pe cineva. Ambele moduri nu denotă niciun fel de respect. Când vă strângeți mâinile, nu demonstrați respect și nici atunci când sărutați pe obraji pe cineva. Dar dacă spuneți „Namaste”, asta înseamnă „Mă înclin în fața ta”. „Mă înclin în fața ta” este plin de respect. Și trebuie să facem acest lucru, să ne respectăm unii pe alții. 

 Dar atunci când nu îl facem, ne simțim vinovați. Și astfel toate aceste lucruri, cum ar fi „Mulțumesc”… Dacă ați uitat să mulțumiți cuiva, credeți că este o mare greșeală. Spuneți de atâtea ori „mulțumesc” și v-ați obișnuit într-atât cu asta, încât chiar și atunci când vedeți o statuie, ajungeți să spuneți: „Îți mulțumesc pentru darshan”. Și continuați tot așa. E prea mult. Prea multe mulțumiri sau scuze devin doar vorbe din vârful buzelor. Pe vremea noastră, spuneam: „Scuze, puteți repeta?”, la telefon, dar acum oamenii spun: „îmi pare rău”, „îmi pare rău”. Pentru ce? Acest „îmi pare rău” merge în Vishuddhi stâng. Dacă nu auziți, nu este vina voastră. Poate fi vina telefonului, poate fi vina celeilalte persoane. Deci fără să înțelegi pentru ce îți pare rău, continuând doar să spui „Îmi pare rău, îmi pare rău”, regretând tot timpul ceva, devine absolut plictisitor. Și o astfel de persoană poate fi extrem de agasantă, dacă spune de dimineața până seara „Îmi pare rău” pentru una, alta. Și din moment ce îi pare rău pentru orice, sfârșești prin a o compătimi. Deci trebuie să fiți persoane vesele. Și nu contează dacă cineva nu își cere scuze, nu contează. Unii însă pot riposta foarte tare dacă nu le spui „mulțumesc” – un lucru foarte ciudat. 

 Am avut o astfel de experiență odată, în Anglia. Mă pregăteam să ies și John, șoferul, era acolo; fiica Mea tocmai ieșea din casă, așa că domnul care o aștepta a lăsat portiera deschisă. De îndată ce ea s-a așezat – totul a durat cel mult 5-6 secunde – el a închis ușa și s-a dus să se urce în mașină. Însă fiica Mea nu i-a spus „mulțumesc” acestui domn. Se presupune că englezii au o cultură bogată și sunt foarte educați. Deci, acest domn a ieșit din mașină, și-a desfăcut centura, și încerca să oprească mașina, în timp ce aceasta mergea. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Așa că i-am spus lui John: „Oprește mașina”. „Ce se întâmplă?”, l-am întrebat. „Fiica Dvs. nu mi-a mulțumit”. Acest domn putea să moară, să i se întâmple orice, dar trebuia să i se mulțumească. Avem astfel de norme ciudate, atât de multe, iar uneori ne scapă esențialul. Uneori pierdem esența, pentru că totul devine atât de mecanic. Acest „mulțumesc” nu ar trebui să fie ceva mecanic. Expresia voastră, un zâmbet, un simplu gest, pot sugera că sunteți recunoscători cuiva. Însă este o normă care a fost creată demult. Oamenii au renunțat la o mulțime de norme, spre exemplu la fracuri; cred că ar trebui să renunțe și la mulțumiri și scuze prea dese. Prin ele mergeți fie pe stânga, fie pe dreapta. Deci dacă cineva face ceva pentru voi, cel mai bine ar fi să-i zâmbiți. Uneori îi puteți mulțumi. Dar nu să vă învățați tot timpul copilul: „Ai spus mulțumesc?” Așa cum un copil Mi-a spus: „Nu vreau să merg la ei acasă”. „De ce?” „Pentru că trebuie să spun <<mulțumesc>> tot timpul.” 

 Deci și copiii consideră că este un lucru artificial. Devine doar ceva spus din vârful buzelor. Totul merge așa de departe încât oamenii încep să regrete spre exemplu că nu au trimis felicitări de Crăciun. Le pare rău. Felicitarea nu e importantă. De ce trimitem o felicitare de Crăciun? Pentru a face urări cuiva. Simțiți asta din inimă? Simțiți aceste urări în inima voastră? De îndată ce simțiți aceste lucruri în inima voastră, nu veți mai capta pe Vishuddhi stâng – un mod foarte superficial de a evita asumarea greșelilor comise. Presupunând că nu am făcut ceva ce trebuia făcut – se întâmplă uneori – și simt asta în inima mea, pur și simplu simt: „Ar fi trebuit s-o fac”, chiar dacă nu am făcut-o, lucrurile se corectează de la sine. Și nu numai atât, dar pentru Sahaja Yoghini funcționează. Deci ar trebui să simțiți în inima voastră. Altfel, n-ar trebui să vă îngrijorați de lucrurile superficiale. Să nu vă îngrijorați – sunteți cu toții Sahaja Yoghini. Trebuie să știți că sunteți cu toții sfinți acum, așa că nu trebuie să vă preocupe lucrurile mărunte. Chiar și dacă pălmuiți pe cineva este în regulă. Dacă este necesar, o puteți face. Au existat yoghini care au aruncat cu pietre pentru a se salva, pentru a scăpa de agasarea, de agresivitatea oamenilor. Deci e în regulă, sunteți cu toții sfinți, iar sfinții o pot face. 

Am citit o poveste frumoasă despre un rege care fusese călugăr, însă a trebuit să devină rege. Nu dorise să ajungă rege, pentru că era o persoană sfântă. Era un sfânt dar a fost forțat să devină rege pentru că nu exista nimeni altcineva. Toți erau foarte fericiți, iar el le-a dat permisiunea să facă ce vor. Însă cei cu poziții înalte în regat, cei de la curte, au preluat puterea, pentru că regele era un om foarte bun și blând, și au ajuns să îi exploateze pe săteni, pe cei săraci, pe fermieri. Le luau tot ce aveau, îi jefuiau, îi torturau, le batjocoreau femeile și comiteau tot felul de lucruri monstruoase. Dar când regele a aflat toate astea, conștientizând rolul său de rege, a înțeles că deși este sfânt, are o datorie de împlinit. Deci a urzit un plan în secret, a adunat câțiva oameni foarte buni, care îi erau foarte apropiați și pe care se bizuia. Și-a chemat toți demnitarii la o adunare, spunându-le să vină neînarmați, și i-a decapitat pe toți acolo. Era un sfânt, deși i-a decapitat pe toți. Era responsabilitatea lui să-i pedepsească pe acești oameni oribili. Și a făcut-o fără a se simți vinovat, fără a capta pe Vishuddhi stâng.

  Deci tot ce trebuie făcut, trebuie făcut și nu aveți de ce să vă pară rău. Nu trebuie să vă pară rău deloc. Dar orice sentiment aveți, pe care nu reușiți să-l exprimați adecvat, trebuie simțit în inimă, pentru ca el să acționeze, să lucreze. Asta este bineînțeles pentru Vishuddhi stâng. Însă ar trebui să ne punem o întrebare: „Cum scăpăm de blocajul pe Vishuddhi stâng?” Iar când începem să ne întrebăm: „De ce avem Vishuddhi stâng?”… Este din cauza excesului de ego, așa cum v-am spus. Deci încercați să priviți ca un martor ce ați făcut, încercați să vedeți ce ați spus, de ce ați făcut-o? Apoi asumați-vă, iar data viitoare nu mai greșiți. Astfel nu vă veți mai simți vinovați, deoarece culpabilitatea nu este decât o acumulare de greșeli. Este ca atunci când mergeți la preot și spuneți: „Îmi pare rău pentru ce am făcut”, dar continuați să faceți la fel. Este același lucru, pentru că de fapt nu vă corectați. 

Dacă deschideți ferestrele, va fi mai bine. Cred că este destul de cald pentru el. Mulțumesc. 

Sunt și Eu englezoaică, deci trebuie să spun „mulțumesc”. 

Deci ar trebui să înțelegeți ce greșeli ați comis, pentru care egoul vostru vrea să vă simțiți prost și apoi să nu le acumulați, să vi le asumați și să nu le mai repetați. Fiți foarte fermi: „Nu voi mai face asta” și atât. Trebuie doar să spuneți: „Nu voi mai face asta”, indiferent ce este. Înfruntați-vă greșelile și promiteți că nu le veți mai repeta. Este cel mai bun mod de a vă controla Vishuddhi stâng. Un alt mod este acela de a anunța. Dacă vă folosiți Vishuddhi stâng pentru a anunța, nu vă veți simți vinovați. Fără a avea sentimente de culpabilitate, fără să vă simțiți tensionați, fără să vă simțiți prost, trebuie să mergeți să anunțați. Funcționează! Funcționează foarte bine. Nu trebuie să vă mai fie teamă – sunt în Anglia de paisprezece ani. Fac această muncă în Occident de 14 ani, așa că puteți vorbi liber despre asta.

  Chiar astăzi Mi s-a dat un exemplu. Muzicienii erau pe drum, și în timp ce veneau – unul dintre ei plecase mai devreme, și a fost întrebat: „De ce mergi la Londra?” „Mergem să cântăm cântece devoționale pentru Shri Mataji”, a spus. „Cine este Shri Mataji?” Le-a arătat fotografia Mea. Atât. Nu i-au mai întrebat nimic, nu le-au cerut pașapoarte, nu i-au mai verificat, nimic. O altă întâmplare a fost când au ajuns și au trecut prin vamă. Vameșii i-au întrebat: „Unde cântați? Unde aveți program?” „Nu avem program nicăieri. Mergem doar să cântăm cântecele noastre, muzica noastră devoțională pentru Mama, și deci vom cânta pentru Domnia Sa Shri Mataji Nirmala Devi. Vameșul, care era englez, le-a răspuns în hindi: „Theek hai” (Bine). 

Deci faptul că anunțați ajută enorm. Spre exemplu, purtând o insignă sau purtând un medalion sau un inel, este în sine un mod de a anunța faptul că ați descoperit Adevărul. Iar apoi, dacă vreți, uneori puteți purta de asemenea sari, sau kurta pajama, pe stradă – nu contează. Dacă vă vor vedea îmbrăcați așa, oamenii vor ști. Unii spun că M-aș împotrivi să purtați asemenea lucruri pe stradă. Niciodată nu am spus asta. Dacă vă place, puteți purta. Sunteți liberi să o faceți sau nu. Necazul este că uneori, de exemplu, cei de la Hari Rama Hari Krishna obișnuiesc să poarte astfel de haine într-o stare jalnică, murdare, complet nespălate. Dacă purtați sariuri în mod adecvat, tradițional, oamenii vor aprecia cu siguranță. De ce nu? Le va plăcea să vă vadă în sariuri, dacă doriți să le purtați. Ar fi o idee bună să o faceți. Nu e nicio problemă. Consider că sariul este un obiect vestimentar foarte decent și face ca femeile să arate mult mai feminine decât în pantaloni, jeanși și astfel de lucruri. Deci, nu contează. Dar dacă le purtați, nu vă simțiți vinovați. Dacă vreți să le purtați, purtați-le cu îndrăzneală și curaj. Fiți o persoană curajoasă. 

 Așadar, numai cei curajoși pot scăpa de blocajul pe Vishuddhi stâng. Faceți asta doar pentru că sunteți curajoși. Cultura asta trebuie să apară: „Ne plac sariurile. Le vom purta”. Dacă vă plac kurta pajama – în căldura asta, este bine să porți cămașă și costum? Dar voi veți purta cămașă, costum și cravată și veți transpira. În India mai ales, nu știu cum se descurcă englezii, purtând cămașă, costum și cravată. În regulă, unii pot, dar nu toți. Cei care suferă de frig pot, însă nu toată lumea poate. Deci de ce să purtați aceste haine nepotrivite? Pe de altă parte, asta nu înseamnă să purtați pantaloni scurți, așa cum am văzut pe unii în India, iar în partea de sus un tricou scurt, mergând peste tot așa. E stupid pentru că e indecent. Deci nu putem purta o vestimentație indecentă. Trebuie să purtăm haine decente, dar care sunt confortabile. Nu ar trebui să avem conștiința faptului că suntem englezi, indieni. Suntem cu toții ființe universale. Și odată ce acceptați asta, săriți imediat în starea de conștiință colectivă, în starea de Virata. Odată ce Virata se deschide, blocajul pe Vishuddhi stâng e terminat. Dacă sunteți parte integrantă din Virata, cum puteți face greșeli? Cum v-ați putea simți vinovați? Pentru că Virata preia totul. El este cel ce preia totul. Presupunând că aveți o problemă la mână, nu veți da vina pe mână pentru asta. Considerați că responsabil este corpul, corpul fizic are o problemă. Iar corpul este cel care are grijă, el preia problema. El preia problema, o ameliorează, se îngrijește, circulă totul, orice ar fi, chiar și durerea este generată de întregul corp. Nu e ca și cum un singur deget din corp începe să se simtă vinovat. 

  În același fel, odată ce săriți în starea de Virata, în starea în care vă simțiți parte integrantă din întreg, Vishuddhi stâng trebuie să se purifice complet. Sentimentele de vinovăție nu-și mai au locul. Cum v-ați putea simți singurul vinovat, fiind parte din întreg? Care ar fi logica? Nu vă mai puteți simți vinovat. Dacă sunteți parte din întreg, atunci întregul preia controlul. Acesta este punctul în care vă puteți vindeca Vishuddhi stâng. Deci acum ajungem în punctul în care trebuie să înțelegem care e destinul nostru. Sahaja Yoghinii au un destin. V-ați împlinit destinul? Nu ați venit la Sahaja Yoga dintr-o furie a modei. Nu ați venit la Sahaja Yoga pentru că erați un fan al lui Shri Mataji Nirmala Devi. Nu! Ați venit aici pentru a deveni sfinți. În regulă. Atunci care e destinul vostru? Destinul vostru este să deveniți parte integrantă din întreg. Ați devenit parte integrantă din întreg? Ați devenit o parte a colectivității? Sunteți încă implicați în propriile probleme: „Ar fi trebuit să spun asta soției, copiilor, casei mele”? Atunci nu sunteți parte integrantă din întreg. Dacă însă vă gândiți la ceilalți Sahaja Yoghini, cât de drăguți sunt, că sunt frații și surorile voastre, că aparțineți unei singure familii și trebuie să fiți împreună, că sunteți cu toții una, atunci ceea ce se întâmplă este că toate aceste idei meschine, potrivit cărora vă simțiți vinovați, dispar pur și simplu. Este ca și cum o picătură ar intra în ocean. Dumnezeu știe unde s-a dus, a devenit atât de mică, încât nici măcar n-o mai vedeți sau simțiți. 

 Deci este necesar să înțelegeți că trebuie să vă împliniți destinul, iar destinul nostru este acela de a deveni o parte din întreg. Și de aceea Vishnumaya se afirmă, strălucește și anunță. Dacă ați devenit parte din întreg, de ce v-ați sfii să spuneți asta? Noi suntem sfinți, sigur că suntem. „Sunteți sfinți?”, „Da, suntem.” Trebuie să vorbiți despre Sahaja Yoga și despre Mine, în mod deschis, fără nicio timiditate. Am avut procesiuni în India, dar aici nu îndrăznim să avem nicio procesiune. În Anglia, este exclus să avem – nu știu, oamenii se sfiesc să aibă o procesiune. Însă presupunând că ați avea o procesiune, ați fi televizați imediat. Pentru a face parte din procesiune, trebuie să anunțați, să faceți un efort colectiv de a anunța. Dar cred că trebuie să mai așteptăm cel mult un an sau doi, încă un an, iar apoi trebuie să începem să demonstrăm, să le spunem oamenilor, să anunțăm, să vorbim despre asta. Asta este Shri Vishnumaya și dacă începeți să vă gândiți din seara asta ce veți face în acest sens, Vishuddhi stâng al vostru va fi purificat. Este atât de rău încât am ajuns să nu mai aud cu urechea stângă din cauza modului în care vă simțiți vinovați. Acum nu vă simțiți vinovați că nu v-ați împlinit destinul. Asta e problema. Trebuie să vă gândiți la asta în mod pozitiv. Vedeți, când vă simțiți vinovați, de fapt nu gândiți pozitiv: „Ce ar fi trebuit să fac? De ce ar fi trebuit să am grijă? Cum ar fi trebuit să procedez? Ce ar trebui să fac în continuare?” Aceste lucruri sunt foarte importante. Dacă trebuie să vă împliniți destinul, primul și cel mai important lucru este să vă gândiți și să aflați care este destinul vostru. Ce trebuie să deveniți? Pentru că acum sunteți Sahaja Yoghini, aveți puteri, chiar dacă aveți blocaje și încă nu sunteți perfecți, puteți da Realizarea altora, puteți înfăptui multe minuni, puteți arăta lucruri credibile care nu au fost arătate niciodată. 

Oamenii pot vedea ei înșiși că sunteți o cutie magică care poate crea atât de multe lucruri. Este adevărat. Însă nu acesta este destinul vostru. Destinul vostru este să deveniți parte integrantă din întreg. Acesta e destinul vostru. Și pentru a fi mai eficienți ca parte din întreg, în primul rând trebuie să începeți să anunțați. Mi-a părut rău să aud că atunci când s-a dorit să avem un program, doar câțiva Sahaja Yoghini au ieșit să pună afișe. Ar trebui să existe o metodă în Anglia, în special. Anglia este un loc în care oamenii sunt – Anglia fiind o insulă, oamenii sunt și ei insulari. Descopăr că aici fiecare are o insulă și trăiește cumva pe propria insulă – „familia mea, casa mea, cărțile mele, lucrurile mele”. Deci trăiesc pe o insulă. Acum, dacă le spun că avem un program – „Oh, nu am timp, îmi pare rău, sunt foarte ocupat” – sau ceva de genul ăsta. Apoi se simt vinovați: „Ar fi trebuit să mă duc, este un program”.

 Acum v-ați alăturat acestei mișcări, un gen de evoluție divină, care trebuie să realizeze emanciparea întregii umanități. Ei bine, pentru asta nu vă puteți rezuma la un efort atât de mediocru. Din această cauză suferiți pretutindeni. Toate țările în care oamenii au făcut un pas mare în acest sens au avut împliniri pe toate planurile. Au câștigat bani, de toate. Și totuși dacă încă mai sunteți îngrijorați de una sau de alta, atunci progresul vostru este, într-un fel, oprit, obstrucționat. Deci v-aș ruga să nu vă faceți griji pentru nimic. Gândiți-vă doar: „Trebuie să devin parte integrantă din întreg”. De aceea data trecută le-am cerut tuturor femeilor să renunțe la ideea de a-și acapara soțul, copiii, de a poseda un lucru sau altul. Ele nu trebuie să acapareze pe nimeni, trebuie doar să aibă grijă să nu devină posedate de astfel de idei ciudate și să nu încerce să distrugă colectivitatea.

Deci colectivitatea trebuie integrată în așa fel, încât oamenii să simtă unitatea în interiorul lor, să simtă că sunt cu toții împreună, trăind împreună ca parte din întreg. Spre exemplu, dacă acest deget face o greșeală – vreau să spun că dacă acest deget se rănește, el nu va spune: „Îmi pare rău”, nu-i așa? Sau să spunem că din greșeală, o mână o lovește pe cealaltă, nu va spune: „îmi pare rău că te-am lovit”. Pentru că cine este celălalt să-i spui că îți pare rău? Cine este celălalt pentru care să te simți vinovat? Noi suntem cu toții una. Deci pentru ce să spui că îți pare rău? Nu există un străin în interiorul nostru. Suntem cu toții împreună. Și astfel ar trebui să realizați că nu aveți de ce să vă pară rău. Eu nu trimit nicio felicitare nimănui, vă spun sincer, nici felicitări, nici flori, pentru că nu am niciun guru sau o Mataji căreia să îi trimit flori. Dacă aș fi avut, aș fi trimis. Dar nu am. Deci cui să trimit? Ei bine, Sahaja Yoghinii sunt toți ai Mei, deci de ce să le trimit? Ei sunt parte integrantă din Mine. Așa că de ce să le trimit astfel de lucruri? Însă îi pot hrăni, le pot face cadouri, pentru că sunt parte integrantă din ființa Mea. 

Le fac cadouri pentru că este ca și cum inima hrănește anumite părți ale corpului, creierul hrănește altele, toate organele vor hrăni ceva. Putem face la fel, dăruindu-ne cadouri unii altora. Gândiți-vă la asta. V-am cerut să vă gândiți cum să faceți astfel de daruri mici. Uneori se întâmplă. De exemplu, odată cântam un cântec în marathi, iar acel cântec s-a rătăcit pe undeva, pentru un timp… Nu știu cum și de unde l-au luat, și într-o zi stăteam așa, iar ei au început să îl cânte. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Mi-am spus: „Privește-i, ce drăguț din partea lor să-și aducă aminte că-Mi place acest cântec”. 

Dar când nu sunteți parte integrantă din întreg, puteți face greșeli imense încercând chiar să faceți pe plac altora. Un exemplu în acest sens este cel de la Sahasrara Puja. La acest eveniment era o doamnă care trebuia să aibă grijă de Mine; era un pic, nici nu știu cum să spun, însă două zile și jumătate Mi-a dat să mănânc numai mozzarella. Dimineața – mozzarella, la prânz – mozzarella, seara – mozzarella. Mi-am zis: „Cred că au rămas fără bani și n-au altceva de mâncare”. Deci n-am spus nimic. Am mâncat ce Mi-au dat, pentru că nu îmi pasă. Apoi cineva a venit și Mi-a spus: „Oh, câte feluri de mâncare avem!” „Cum, ați avut mai multe feluri?”, „Da, foarte multe”. Am spus: „Oh, Doamne, și Eu am mâncat numai mozzarella”. „Ni s-a spus că vă place mozzarella”, s-a justificat ea. Îmi place mozzarella, dar asta nu înseamnă că nu mănânc nimic altceva. Deci ce arată acest tip de înțelegere? Asta arată că nu M-ați înțeles deloc. Nu M-ați văzut și parțial știți că odată am spus că îmi place mozzarella, deci îmi dați numai mozzarella, mozzarella, mozzarella. 

 Dar ce aș vrea să spun, este că pentru a Mă înțelege, trebuie să știți că – pentru a Mă studia, pentru a înțelege ce este Mama cu adevărat, ce îi place, ce nu îi place – dacă asta vreți cu adevărat… vreau să spun că practic îmi place totul, nu am preferințe în ce privește mâncarea sau orice altceva. Îmi place muzica englezească, muzica occidentală, chiar și muzica pop uneori. Îmi place orice, orice este bun și are vibrații îmi place. Nu sunt pretențioasă, însă a spune că: „Mamei îi place asta”, și a te rezuma la atât, arată că nu sunteți colectivi. A fi colectiv înseamnă să Mă înțelegeți în totalitate. Presupunând că există o problemă aici, toate celulele sanguine știu asta. Toate știu acest lucru. Ele știu despre întregul corp. Ele nu știu despre o celulă anume. În același fel, dacă voi cunoașteți doar un aspect particular al Meu, atunci cred că voi muri de foame. Deci încercați să Mă înțelegeți în toate aspectele, iar pentru asta cel mai bun mod este să știți cele o mie de nume ale Zeiței. Acolo se spune că Ea este foarte îngăduitoare, este Shant Mudra, este liniștea absolută, pacea. Pe de altă parte, Ea este Rudra, cea care poate ucide oameni. Ea poate distruge oamenii. Este pur și simplu aprigă. E adevărat, de acord, așa este. Dar dacă e așa, atunci asta este. Însă trebuie să Mă înțelegeți din toate punctele de vedere. Dacă înțelegeți doar un singur aspect al Meu, de exemplu, considerând că sunt doar Mama foarte blândă, plină de compasiune, iertătoare, vă înșelați amarnic, pentru că s-ar putea să fie nevoie să plătiți pentru ceva ce faceți împotriva Sahaja Yoga, împotriva fraților și surorilor voastre, a voastră înșivă, sau chiar împotriva Mea. 

 Deci celălalt aspect vă va pedepsi cu siguranță. Deci trebuie să știți că există foarte multe fațete în Sahaja Yoga, și toate aceste fațete trebuie bine înțelese. Sunt mulți oameni în Sahaja Yoga care încă se mai simt vinovați. De exemplu, presupunând că stau aici în faţa Mea, își vor face bandhan. În regulă. Le spun: „Nu vă faceți bandhan când sunt în fața voastră” imediat se simt vinovați. Încercați să înțelegeți esența fiecărui lucru. Trebuie să mergeți în profunzimea unei înțelegeri mai subtile, și atunci nu veți avea probleme cu aspectul lui Shri Vishnumaya. Această înțelegere mai subtilă trebuie să ne facă să vedem cu ajutorul discernământului divin, ce este bine și ce este rău. Dar asta nu trebuie să fie o judecată mentală. Am văzut oameni stând jos pentru meditație timp de trei ore. Ce rost are? Zece minute sunt suficiente. Dar atunci când oamenii nu înțeleg subtilitățile în Sahaja Yoga, se comportă într-un fel atât de straniu, de grosier, de nebunesc, încât au existat chiar persoane care au relatat că Sahaja Yoga îi face pe oameni nebuni, îi face să se comporte într-un mod bizar, să facă tot felul de lucruri ciudate. 

 Deci în Sahaja Yoga trebuie înțelese toate subtilitățile. Doar așa veți deveni parte integrantă din întreg – subtilitățile din Sahaja Yoga. Sunt mulți care nu cunosc nici măcar poziția chakrelor pe picioare, nu cunosc modul în care ar trebui să se comporte în Sahaja Yoga, astfel încât să-și poată exprima iubirea la maxim. Există atât de multe moduri de a face ceva. Dacă acceptați cu adevărat că trebuie să fiți o ființă mai subtilă, veți fi surprinși că veți fi înzestrați cu asemenea capacități încât veți putea mânui oricând, oricât de mulți oameni, de orice naționalitate. Veți ști să faceți asta. Fiindcă a deveni mai subtil înseamnă a atinge esența oricărui lucru. Dacă mergeți la esența fiecărui lucru, veți începe să vedeți fundamentul esenței. E foarte ușor să tratați cu o persoană dacă înțelegeți esența fiecărui lucru. Deci pentru Sahaja Yoga este important să știm, că problemele de Vishuddhi stâng înseamnă evitarea subiectului. Nu înfruntați subiectul și în al doilea rând, nu puteți ajunge la aspectul lui mai subtil. Alte lucruri care blochează Vishuddhi stâng sunt desigur fumatul, drogurile și de asemenea tutunul este foarte nociv pentru Vishuddhi stâng. Dar cel mai rău lucru dintre toate, care afectează Vishuddhi stâng, sunt mantrele date de un fals guru. Pentru că mantrele sunt esența, mantrele sunt esența vorbirii. 

 Deci ceea ce se întâmplă este că, dacă Vishuddhi stâng al vostru nu este în regulă, chiar dacă spuneți mantre, acestea nu acționează. Orice mantre ați spune cu un Vishuddhi stâng blocat, vor fi incomplete, nu vor fi în întregime vibrate, din cauza problemelor de Vishuddhi stâng. Dar dacă spuneți mantre cu un Vishuddhi stâng în stare bună, atunci mantrele devin absolut complete, sau extrem de eficiente, sau spunem că au aspectul de „purna”, adică sunt absolute, complete. Au efect deplin. 

(Shri Mataji se adresează unor copii) Te rog nu face asta! Te rog ține-o cu tine. De ce te joci? Nanaka, ar trebui să fii cu adevărat Nanaka, nu să faci astfel de lucruri. Sunteți Sahaja Yoghini. Bine? Trebuie să fii cuminte. E a treia oară când îți atrag atenția. În regulă? Ești Sahaja Yoghin. Cu toții sunteți Sahaja Yoghini. Cu toții sunteți Sahaja Yoghini – și tu. Trebuie să vă comportați ca niște Sahaja Yoghini. Nu vă puteți comporta ca alți copii stupizi, nu-i așa? 

Deci trebuie să aveți grijă de un lucru, să îi faceți pe toți să înțeleagă că suntem cu toții legați unii de alții în mod colectiv. Și atunci nu veți mai răni pe nimeni, nu veți mai crea necazuri sau vorbi urât nimănui. Dar dacă nu sunteți conștienți colectiv, o veți face. O veți face. Îi veți răni pe alții, îi veți tortura, veți profita de ei, îi veți exploata, veți putea face orice. Dar dacă știți că sunteți parte integrantă din întreg, dacă „știți” în sensul că știți prin sistemul vostru nervos central, atunci devine parte din ființa voastră, un fel de conștientizare în interiorul vostru, care vă face să simțiți că sunteți parte din întreg. Pur și simplu nu mai puteți comite greșeli și astfel nu vă mai simțiți vinovați.

  Deci astăzi este ziua unei relații foarte importante între frați și surori, în care sora și fratele nu se simt deloc vinovați. Între frați și surori nu ar trebui să existe sentimente de vinovăție iar ei ar trebui să-și spună mereu deschis ceea ce consideră greșit, sau ceea ce consideră că este corect. Nu e nimic rău în asta. O soră își poate corecta întotdeauna fratele, iar fratele își poate corecta la rândul lui sora. E o relație în care nimeni n-ar trebui să se simtă rănit, sau să se simtă prost. Pentru că aceasta este cea mai pură relație la care vă puteți gândi. Dacă vă spune mama ceva, diferența de vârstă e atât de mare, încât s-ar putea să nu înțelegeți. Poate dacă spune tatăl ceva, copiii s-ar putea să nu înțeleagă din cauza diferenței de vârstă. Asta s-ar putea întâmpla și din cauza normelor create, al așa-zisului conflict între generații și toate aceste prostii care există în capul nostru. Însă dacă un frate și o soră înțeleg Sahaja Yoga între ei, au tot dreptul să-și spună orice este greșit și să rezolve totul astfel încât să nu dezvolte sentimente de vinovăție. 

Dar acum, cu sora rakhi, este și mai bine. Acum, cu ajutorul surorii rakhi am stabilit o atmosferă frumoasă, prin care nu puteți avea nicio relație nepotrivită cu o persoană care este fratele vostru. Asta anulează toată tendința de a flirta, toate relațiile nepotrivite pe care le generați, toate tendințele de a rupe căsătoriile și de a o lua razna. Înțelegerea principiului, a faptului că trebuie să stabilim relații foarte sfinte între noi toți este modul de a pune bazele acestor relații în Sahaja Yoga. Mai mult decât atât, trebuie să vedeți că această relație sfântă vă dă bucurie, fericire, mulțumire. Nu este doar o relație sfântă ce vă dă o anumită forță sau orice altceva. Chiar dacă nu puteți oferi nimic surorii voastre sau fratele nu poate face nimic pentru soră, nu contează. Relația frate soră există în inimă și se face foarte mult simțită, iar când simțiți această relație, dulceața purității, a sfințeniei, curge. Cunosc oameni care au sacrificat atât de mult pentru frații și pentru surorile lor, de asemenea. 

 Deci trebuie să înțelegeți că această relație trebuie păstrată foarte pură, frumoasă și absolut deschisă. N-ar trebui să existe formalitate, cum că fratele sau sora ar trebui să-și ceară scuze. Trebuie să fiți deschiși și să vorbiți, să nu vă simțiți niciodată prost față de fratele sau sora voastră. Dar poate fi și invers. Am văzut oameni – de exemplu, era o femeie care s-a dovedit a fi foarte bhootish, iar cineva a venit să spună: „Dar este sora mea rakhi”. Și ce-i cu asta? De îndată ce persoana devine bhootish, nu mai există rakhi. Este o impuritate. Orice impuritate apare, distruge relația rakhi. Relația rakhi e compromisă cu mult înainte. Trebuie să aveți relații pure, să aveți personalități pure. Nu puteți avea personalități impure și să veniți cu lucruri de genul: „Am o slăbiciune pentru…” Relațiile rakhi Mi-au creat o mulțime de probleme în America. Spre exemplu, sora rakhi a cuiva a început să creeze o problemă, de genul unei intrigi, am putea spune. A început să-și sune frații rakhi și ei toți s-au alăturat acelei intrigi. Legătura rakhi nu ar trebui să vă afecteze discernământul. De aceea discernământul este între chakra Vishuddhi și Virata, pentru a înțelege dacă ceea ce vă spune sora rakhi este pro sau contra Sahaja Yoga. Discernământul este între cele două puncte. Înainte de a ajunge la Virata, aveți discernământul plasat aici, pentru a vedea voi înșivă ca această legătură rakhi să hrănească, să susțină și să ajute Sahaja Yoga. Nu există alt motiv în afară de acesta. Suntem frați și surori în Sahaja Yoga. Nu poate fi vorba de o relație dacă ea afectează Sahaja Yoga, oricare ar fi acea relație. Dacă înțelegeți aceste lucruri simple, cred că ne-am atins scopul astăzi. 

Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

 Acum despre Puja – ar trebui să avem o Puja foarte simplă. De fapt, vă spuneam că nu este nevoie să îmi dăruiți un sari, pentru că Eu nu sunt sora sau fratele cuiva. Dar în ziua de rakhi, fratele Meu este aici. Deci este un lucru drăguț să îl pot avea pe fratele Meu fizic aici. Este foarte bine că avem un program rakhi astăzi, în prezența lui. De asemenea, ar trebui să înțelegeți cu toții, că relația dintre un frate și o soră este o relație foarte subtilă, pură și frumoasă.