Sahasrara Puja, “Jump into the Ocean of Love”, Sorrento (Italy) 6 May 1989.

Noaptea trecută a fost o noapte de întuneric complet numită Amavasya, și chiar acum a început prima fază a lunii. Astăzi suntem aici pentru a sărbători ziua în care Sahasrara a fost deschisă. Ați văzut de asemenea în fotografie – era de fapt o fotografie a creierului Meu care arăta cum a fost deschisă Sahasrara. Faptul că lumina emanată de creier a putut fi fotografiată, este o mare realizare a timpurilor moderne. Deci în timpurile moderne, s-au descoperit o mulțime de lucruri care pot dovedi existența lui Dumnezeu. Vă pot dovedi de asemenea cine sunt Eu cu adevărat. Este foarte important pentru că în timpurile moderne, această încarnare trebuie recunoscută, complet recunoscută. Este una din condiții pentru toți Sahaja Yoghinii.

Haideți să vedem ce se întâmplă în timpurile moderne, în mintea oamenilor. Dacă sunteți atenți, în mintea oamenilor din ziua de azi, există un atac asupra Sahasrarei. Atacul este demult prezent, dar în timpurile moderne a devenit de cel mai rău tip posibil, pentru că se încearcă transformarea zonei limbice într-o zonă extrem de inertă, lipsită de sensibilitate. Romane depresive, gânduri foarte depresive, muzică foarte tristă, totul asemeni unei tragedii grecești lipsite de sens. Toate aceste lucruri au venit din epoca medievală până în epoca modernă, putem spune, și ne-au afectat zona limbică împingându-ne în depresie, împingându-ne către alcoolism, ca antidot pentru starea de nefericire. Apoi a venit această epocă modernă în care oamenii au devenit hiperactivi, a început activitatea extremă. Creierul a devenit de asemenea hiperactiv. Din extrema inerției a mers la cealaltă extremă a hiperactivității, așa că pentru a-l face din nou inert, au început să ia droguri, au început să asculte o muzică oribilă. Astfel au făcut ca zona limbică să fie foarte, foarte insensibilă.

Deci drogul care la început era doar un stimulent, a trebuit luat într-o cantitate și mai mare, iar mai târziu au trebuit să ia droguri cu un efect mult mai puternic. Au continuat tot așa, iar acum știm că oamenii cred că nu pot supraviețui decât luând aceste droguri. De ce? Din cauza tensiunii despre care se vorbește. În aceste timpuri moderne avem ceva numit „tensiuni”. Ele nu existau înainte. Oamenii nu vorbeau despre tensiunile lor. Acum toată lumea spune: „Sunt tensionat. Mă stresezi.”

Ce este această tensiune? A apărut din cauza încarnării Mele. Zona limbică dorește să Mă cunoască. Kundalini, de asemenea, pe măsură ce Sahaja Yoga crește, încearcă să se ridice în interiorul oamenilor, pentru că voi deveniți canale. Oriunde mergeți, generați vibrații, iar aceste vibrații, dau un impuls sau un mesaj energiei Kundalini a celorlalți, și în mulți se ridică. S-ar putea să nu se ridice până la Sahasrara, sau s-ar putea să se ridice până acolo dar să cadă înapoi, pentru că nu există recunoaștere. Deci de câte ori fac ceva, energia Kundalini se ridică și le dă o presiune, deoarece Sahasrara lor nu este deschisă. Este o poartă închisă. Din cauză că este închisă, asta le dă un fel de presiune pe cap pe care ei nu o înțeleg și pe care o numesc „tensiune”. De fapt, Kundalini încearcă să o înlăture, dar nu reușește. Și chiar și cei care își primesc Realizarea, dacă nu își purifică Sahasrara, continuă să aibă tensiuni.

Deci deși Sahasrara a fost deschisă cu atâția ani în urmă, încă mai avem multe de făcut pentru purificarea Sahasrarei noastre. Deci primul lucru este străpungerea Sahasrarei, iar apoi odată deschisă, de îndată ce Brahmarandra este deschisă, începem să simțim grația, care se revarsă asupra canalelor Ida și Pingala – grația, nu Kundalini. Iar grația, care este chaitanya completă, ne alină partea stângă și partea dreaptă, iar chakrele noastre se deschid și mai mult, și din ce în ce mai multe fire din Kundalini încep să penetreze. Deci întotdeauna le spun Sahaja Yoghinilor că este important să mediteze. Dacă Sahasrara voastră este în regulă, toate chakrele voastre vor fi în regulă, deoarece așa cum știți, pithas, sau centrii de control ai tuturor chakrelor, se află în creier, în jurul zonei limbice.

Deci dacă Sahasrara voastră este curată, totul se rezolvă într-un mod foarte diferit. „Cum să ne menținem Sahasrara în bună stare?” este marea problemă despre care Mă întreabă oamenii mereu. Știți că Sahasrara este locul în care Mă aflu Eu. M-am încarnat în lotusul cu o mie de petale; de aceea l-am putut străpunge. Așa cum sunt astăzi, așa cum Mă vedeți, ei spun că la nivelul Sahasrarei este Mahamaya. Deci aceasta este iluzia cu care sunteți confruntați tot timpul, și care este foarte amăgitoare. Trebuia să fie așa pentru că altfel nu ați fi putut rezista să Mă vedeți cu toate luminile ieșind din Mine, sau în modul în care ați văzut Sahasrara ieri, în forma unor culori abstracte și lumini, aruncate în toate părțile. Vă rog nu faceți fotografii când vă vorbesc, bine? Puteți face mai târziu, nu e nicio grabă. Fiți atenți la ceea ce vă spun. Vă rog fiți atenți. Este important. Ar trebui spus dinainte că nimeni nu ar trebui să facă fotografii în timpul Pujei, deoarece este o muncă foarte intensă care se duce în acest timp. Vă rog fiți atenți. Chiar și dacă nu înțelegeți, are efect asupra voastră. Deci vă rog acordați-Mi întreaga atenție atunci când vă vorbesc. Lucrează mai bine asupra voastră.

Trebuie să vă îngrijiți de Sahasrara; este templul Mamei voastre. Când spuneți că Mă puneți în inimă, de fapt Mă puneți în Sahasrara, pentru că așa cum știți, Brahmarandra, care este osul fontanelei, deține pitha, centrul care controlează inima, și care este sediul lui Sadashiva, sau să spunem sediul lui Shiva. Deci când Mă puneți în inimă, Mă puneți de fapt în Sahasrara. A Mă ridica din inimă în Sahasrara, sau a Mă aduce din Sahasrara în inimă, este o problemă pentru două tipuri de oameni. Unii oameni, care au o inimă sensibilă – spre exemplu în Europa, italienii au o inimă foarte sensibilă. Primul lucru pe care îl fac îndată ce Mă văd este să își ducă mâinile la inimă. Și acesta este un fapt, că dacă încercați să Mă simțiți de la început în inima voastră, este mult mai ușor. Ar trebui să Mă simțiți în inimile voastre. Acum îmi veți spune: „Cum să facem asta?” Trebuie să Mă iubiți așa cum vă iubesc Eu. Trebuie să vă iubiți cu toții pentru că voi toți sunteți în interiorul Meu. Și nu poți învăța pe nimeni cum să iubească. Iubirea este în interior, și se manifestă dacă vă deschideți inimile. Ei bine, să vedem ce împiedică inima să se deschidă. În primul rând condiționările. În Vest, este considerat un păcat să-ți exprimi iubirea. Le ia timp să spună: „Te iubesc”, dar „Te urăsc” chiar și un copil poate să spună cu ușurință, „Te urăsc, te urăsc, te urăsc”. Dar a urî pe cineva, pe oricine, este un păcat. Deci a spune: „Te urăsc, te urăsc”, este un păcat.

Deci ceea ce ar trebui să faceți este să spuneți, să spuneți continuu: „Te iubesc”. Până la urmă ar trebui să iubiți o persoană care vă este foarte dragă. Iubiți pe oricine v-a făcut un bine. Dar dacă Adi Shakti Însăși v-a dat cea de a doua naștere, ar trebui să fie cel mai ușor lucru să iubiți. Și dacă Ea spune: „Sunt cu toții în interiorul corpului Meu”, ar trebui să fie și mai ușor să vă iubiți unii pe ceilalți. Deci întreaga purificare a Sahasrarei are loc prin această iubire, care nu este condiționată, care nu este inhibată, care nu dorește repaus sau nu dorește răsplată, nirvach. Dar există prea multe condiționări. Prima problemă, a condiționărilor, apare atunci când gândiți: „Acest lucru mă face să urăsc pe cineva”, sau „Nu pot iubi pe cineva decât cu această condiție”. Dar de fapt, condiționările sunt atât de absurde, dacă le vedeți rând pe rând. Pentru ca totul să fie mai ușor, aș dori să înțelegeți cum stau lucrurile în privința condiționărilor.

Am citit cândva un articol interesant: „Cine a ucis romantismul?” Reporterul spunea: „Frizerii”. M-am întrebat cum a făcut el conexiunea între romantism și frizeri. Pentru că oamenii obișnuiau să meargă la frizeri și de îndată ce cuiva îi plăcea un stil de tunsoare, spunea: „Îmi place această tunsoare”. Presupunând că logodnica sau soția purta un alt stil de tunsoare – pentru că apar stiluri noi zi de zi – atunci soțul va spune imediat: „Te urăsc din cauza coafurii tale”. Pentru că îi place o anumită coafură, de aceea își va iubi soția, dacă va purta o altă coafură o va urî, „Nu-mi place”. Să spui că îți place sau nu îți place este în sine un semn că această condiționare e împinsă la extrem. Vă aranjați părul într-un mod potrivit, vă îmbrăcați într-un mod potrivit și ieșiți afară și dintr-odată oamenii spun: „Oh, îmi displace complet”. Cine ești tu? Ce drept ai tu să spui asta cuiva? Nu ești un judecător numit de instanță, deci de ce să spui, ca să rănești pe cineva: „Urăsc acest lucru”. Dimpotrivă, trebuie să spuneți: „În regulă, îmi place, dar tu poți mult mai mult”. Acesta este un semn de iubire, prin care doriți ca o persoană să se îmbrace într-un mod plăcut. Dar acesta este un criteriu foarte grosier după care judecăm oamenii.

Apoi mergem mai departe în a-i judeca cât de inteligenți sunt, cât de eleganți, cât de carismatici, cât de mult farmec au – un alt cuvânt foarte iluzoriu; ele sunt de asemenea un gen de condiționări ale minții să gândiți că un anumit stil de persoană este o persoană care poate fi iubită, că iubiți acea persoană. Este un lucru atât de exterior. Sau unii oameni nu iubesc de fapt, dar arată că iubesc pe cineva, pentru că acea persoană are bani. Cu siguranță nu-și va împărți banii cu voi, dar iubiți acea persoană pentru că are mai mulți bani, sau are o mașină mai scumpă sau este mai bine îmbrăcat, orice.

Deci dacă cineva are o astfel de idee, întreaga iubire va fi distrusă. Dacă iubirea este distrusă, nu mai există bucurie. Nu puteți avea bucurie fără iubire. Vă spun că dragostea și bucuria sunt același lucru. Apoi totul devine din ce în ce mai subtil. Apoi începem să ne iubim propriii copii. Este foarte comun. Vreau să spun că există oameni care nu-și iubesc nici măcar copiii. Există tot felul de oameni. Dar apoi ei continuă: „Acesta e copilul meu, este copilul meu”, ceea ce face de asemenea ca iubirea să moară. Așa cum v-am mai spus, seva unui copac se ridică, merge la fiecare fruct, la fiecare frunză, fiecare parte a copacului și se întoarce. Nu este atașată. Dacă sunteți atașați de o parte a copacului sau de o floare, pentru că este mai frumoasă, atunci copacul va muri, la fel și floarea. Este de fapt moartea iubirii.

Deci trebuie să aveți o iubire lipsită de obscuritate și atașamente. De fiecare dată când spun asta, sunt întrebată: „Cum să facem asta?” Iubirea Spiritului este de acest gen. Iubirea unei minți condiționate este diferită. O minte condiționată poate iubi doar într-un mod limitat, pentru că este condiționată. Apoi cel mai mare dușman al iubirii este egoul, care este ca un balon pe capul nostru. Și acest ego ne dă o foarte mare tensiune. Condiționările sunt – spre exemplu, cineva vede un covor. Ei bine, conform propriilor condiționări, covorul nu este frumos; deci vor spune: „Oh, ce covor” sau ceva de acest fel. O astfel de condiționare este de un nivel foarte jos.

Iar nivelul cel mai înalt este cel mult să vă iubiți țara. Deci: „țara mea este cea mai bună, – chiar dacă ucide oameni, chiar dacă distruge pacea lumii – este în regulă, pentru că aparțin acelei țări, deci este cea mai bună”. Nu ne putem critica țara și concetățenii. Totul devine din ce în ce mai subtil dar când ajunge la nivelul inteligenței este și mai rău. Dacă ați înțeles prin intermediul inteligenței că ceva este bun, atunci nimeni nu vă mai poate salva. Pentru că ați înțeles asta cu mintea voastră.

De fapt în mod surprinzător, citeam cartea lui Rabindranath Tagore, iar un englez îi făcuse o prefață foarte frumoasă, o introducere, în care spunea că, „În Occident, creativitatea a fost ucisă”. Așa că a întrebat un critic din India: „Nu vă criticați poeții? Nu aveți oameni care sunt critici?” „Da, da, avem, și ei critică”. „Și ce critică?” „Oh, ei critică spre exemplu că în ultimul timp nu a plouat și am avut probleme”. „Nu, nu, nu, nu, mă refeream la poeți. Critică ei poeții, artiștii?” Celălalt i-a răspuns: „Dar este nevoie să fie criticați? Este o creație. Au creat ceea ce au simțit. Presupunând că în acea creație există ceva foarte vulgar, atunci desigur nu ne place, dar dacă este creația unei minți foarte frumoase, trebuie să fie ceva frumos și atunci nu critici”. „Nu”, i-a răspuns celălalt, „pentru că noi nu putem crea așa ceva, deci ce se apucă ei să creeze?” Asta este ce am făcut cu inteligența: avem norme pentru orice, pentru artă, pentru orice fel de creație. Nu ne place acest covor. De ce? Pentru că nu este atrăgător pentru înțelegerea noastră intelectuală, pentru normele pe care le-am atins; nu se încadrează în acestea. Așa că nu ne place. Puteți voi crea măcar un inch din acel lucru?

Deci acest ego vă face să acționați într-un mod neautorizat. Este neautorizat, Anadhikar Chechtha, neautorizat. Nu aveți nicio autoritate să criticați. Nu puteți face nimic. Deci de ce ați critica? Mai bine apreciați și înțelegeți voi înșivă că nu aveți autoritatea necesară, nu sunteți atât de merituoși, ca să puteți critica. Dacă nu aveți merite într-un anumit domeniu, de ce să criticați? Și pe lângă asta, ar trebui să știți că sunteți sclavii propriului ego. Orice vă dictează egoul și așa-numita inteligență vă aduce într-un punct, reducând totul la o normă. Iar apoi devine un ego colectiv, al unei anumite comunități, al unei anumite țări, al unei anumite ideologii. Devine colectiv. Apoi ei spun, „Oh noi, vedeți, noi credem că asta nu e artă”. Acesta este motivul pentru care nu mai avem maeștri în artă. Nu mai avem oameni asemeni lui Rembrandt. Bietul Rembrandt trebuie să fi suferit el însuși foarte mult. Știți cât a suferit Gaugain. Toți acești artiști au suferit foarte mult. Chiar și Michelangelo a suferit foarte mult, nu numai din punct de vedere financiar, ci și din cauza criticilor. Deci cred că oamenii au renunțat să mai creeze. Am întâlnit un artist care avea foarte multe creații. L-am întrebat: „De ce nu Mi le arăți?”. „Nu vreau să vi le arăt, sunt doar pentru mine”. „Mi-ar plăcea să le văd”. Le-am văzut, erau frumoase, foarte frumoase. I-am spus: „De ce nu le expui?”, „N-are rost. Oamenii le vor critica. O fac pentru propria plăcere. Vor strica întreaga bucurie a creației mele”.

Deci un lucru de bază pe care ar trebui să îl evităm este să-i criticăm pe alții. Mai bine criticați-vă pe voi înșivă. Criticați-vă pe voi înșivă, criticați-vă frații și surorile, criticați-vă țara, criticați-vă obiceiurile și râdeți de voi înșivă; este cel mai bine. Dacă știți cum să râdeți de voi înșivă, atunci nu veți obiecta sau nu veți sta în calea creativității unei alte persoane. Deci dacă aveți ego, vă comportați într-un mod atât de neautorizat, încât puteți critica orice. Credeți că aveți un drept. Ar trebui să vă întrebați cine v-a dat dreptul de a critica. Cum puteți critica? Sigur, acum fiind sfinți, vă puteți da seama cine captează, cine are vibrații proaste, cine are cu adevărat probleme. Acum știți. Știți, nu este o condiționare, nu este ceva ce faceți din ego, ci pur și simplu simțiți asta în degetele voastre, este o senzație pe care o simțiți. Este Bodha, prin care știți.

Ce trebuie să faceți apoi? Cu iubire, trebuie să spuneți persoanei dacă este posibil: „Asta e greșit la tine, mai bine te corectezi”, dar într-un mod în care să o facă. Dimpotrivă, dacă i-o spuneți într-un mod prin care va deveni chiar mai rău decât este, înseamnă că nu iubiți deloc acea persoană. Permiteți fiecărui om să crească. Există multe persoane în Sahaja Yoga, care sunt foarte, foarte bune, excelente, fără îndoială, dar există și persoane care pot fi numite „foarte dificile”. Există un fel de fisură în capul lor sau ceva în genul acesta, o parte care lipsește câteodată, niște șuruburi fixate prost. Câteodată se comportă ca niște bufoni. Am văzut oameni comportându-se așa; pur și simplu nu îi putem ajuta. Pot fi foarte inteligenți de altfel, pot fi foarte ageri, însă în Sahaja Yoga nu pot coborî la acel nivel, la care să poți spune că este posibilă creșterea spirituală.

Presupunând că Mama Pământ ar fi fost foarte încinsă, ca Soarele, nu ar fi crescut nimic pe Ea. Sau dacă ar fi fost rece ca Luna, iar nu ar fi crescut nimic pe Ea. A trebuit să vină pe centru, unde are ambele lucruri în proporția corectă pentru creștere. În același fel trebuie să fie o ființă umană, să aibă o viață moderată și echilibrată, și să înțeleagă că nu trebuie să meargă la extrem în absolut nimic. Atunci când iubiți pe cineva, învățați să aveți acest echilibru.

În Sahaja Yoga, așa cum știți, trebuie să le cerem unora să plece. Facem asta din iubire pentru ei, pentru că de îndată ce ies din Sahaja Yoga, se corectează foarte mult, am văzut. Dar atunci când sunt în interiorul comunității Sahaj, devin o bătaie de cap, și își doresc să supere chiar și mai mult poate din cauza egoului sau a condiționărilor lor, oricare ar fi motivul, ei vor să fie o bătaie de cap. Deci trebuie să îi rugăm: „Vă rugăm să plecați pentru un timp”. Ei bine, dacă acea problemă care deranjează dispare, atunci persoana devine o persoană deschisă. Nu mai poate fi o bătaie de cap. În mod logic cuiva s-ar putea să-i placă să-i spuneți acelei persoane: „Acesta este motivul pentru care dorim ca tu să pleci”. Știu că pot deranja într-un mod dezgustător, însă voi trebuie să aveți răbdare, și înțelegere completă și trebuie să vorbiți ca o persoană care iubește. Iubirea are așa o putere încât nimeni nu dorește să facă ceva care ar putea sugera că nu iubește.

Iubirea este un lucru extrem de puternic; leagă oamenii într-o manieră atât de frumoasă încât își doresc să facă ceva pentru ceilalți. De exemplu, vreți să-Mi dăruiți flori, deoarece știți că iubesc florile. Deci vă doriți să-Mi dăruiți flori, pentru a sugera că Mă iubiți. Știu că Mă iubiți dar voi vă doriți să-Mi întăriți această convingere. Deci vreți să-Mi dăruiți o floare pentru a-Mi arăta iubirea voastră și pentru a vă exprima sentimentele față de Mine. Deci toate aceste lucruri materiale pot fi utilizate pentru a vă exprima iubirea. Ele pot fi o asemenea expresie a iubirii, încât pot face o altă persoană să simtă ce este iubirea. Întreaga putere a Sahasrarei este iubirea. Deci trebuie să înțelegeți că acest creier trebuie să iubească. Creierul trebuie să iubească.

După ce ați verificat puterile pe care vi le dă Sahaja Yoga, prin intermediul creierului și inteligenței voastre, e necesar să atingeți un punct în care să înțelegeți că nu are niciun rost să analizați, să faceți toate aceste lucruri, trebuie doar să iubiți, pur și simplu să iubiți. Deci aceeași Sahasrara, același creier care a fost folosit înainte pentru a analiza, pentru a critica, pentru a face tot felul de lucruri fără sens, dorește acum să iubească și să se bucure de iubire; și există un apogeu la care creierul iubește doar. Acesta este stadiul pe care ar trebui să-l atingeți. Iubește doar, știe doar să iubească pentru că a văzut puterea iubirii. Ajungeți la o concluzie logică și apoi înțelegeți esența. Așa cum Adi Shankaracharya a scris atâtea lucruri, ca Vivekachudamani, una, alta, toate acele tratate, iar apoi a renunțat spunând, „Nu, nimic din toate astea” și a scris numai laude aduse Mamei.

Deci de îndată ce atingeți acel punct, puteți spune că sunteți în Nirvikalpa, pentru că nu mai există Vikalpa, absolut nicio îndoială în mintea voastră. Pentru că iubiți și în iubire nu aveți dubii, întrebări. Numai când gândiți vă îndoiți, însă când iubiți nu vă îndoiți, iubiți doar, pentru că vă bucurați de acea iubire. Și de aceea iubirea este bucurie și bucuria este iubire. Deci după atâta timp Sahasrara a fost deschisă. Trebuie să ne deschidem Sahasrara din nou, prin procesul nostru meditativ, înțelegându-ne pe noi și pe ceilalți. Poate că atingând această înțelegere din punct de vedere logic, am ajuns într-un punct mort, într-un punct final. Întreaga logică și-a atins finalitatea; plonjați în oceanul de iubire. De îndată ce intrați în oceanul de iubire, nu mai aveți nimic de făcut decât să vă bucurați de fiecare val, de fiecare nuanță, de fiecare atingere. Asta ar trebui să înțelegeți prin rațiune, că Sahaja Yoga nu este nimic altceva decât iubire.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!