Talk Arzier, Talk on Children at Girvins Ashram (Switzerland), 21 September 1990.

Așa că sunt mulți vânători care caută moscul; ei caută cerbii moscați. Deci păstraţi-vă, vă rog, moscul, adică inocenţa. Inocenţa copiilor este sub asediu acum, este atacată și atât de mare este atacul împotriva inocenţei, încât este nevoie să aveţi mare grijă de copiii voștri. Harane înseamnă de fapt căprioare, care sunt niște animale mici, și deci sunteți avertizați să fiți grijulii cu privire la ele. Termenul complet este: „păstrați-le cu grijă, în deplină siguranţă”. S-ar putea să vină un timp, când vă veţi simţi propria respirație ca pe ceva străin, ca și cum nu ar fi a voastră. De aceea, păstrați-vă uniți pentru că este foarte întuneric. Un mesaj foarte frumos pentru toţi Sahaja Yoghinii. Și asta ar trebui să acceptați, că ar trebui să încercați să vă înţelegeţi liderul.

Astăzi Mi-am dorit să vorbesc colectivităţii de aici despre ce s-a întâmplat în Elveţia. Știți că l-am avut pe Arneau lider aici, care a devenit foarte pe dreapta. Prin urmare, cred că elveţienii au devenit exact invers. Şi există sentimentul că noul lider ar putea fi ca Arneau; și de aceea cred că este o presiune asupra lui. Este un om foarte bun, foarte bun. Deci dacă faceţi presiuni asupra lui, nimic nu va merge. Vă rog, ţineţi minte că trebuie să vă ascultaţi liderii, până când iau Eu atitudine. Chiar şi în cazul lui Arneau, l-am susținut foarte mult, iar când a greşit, l-am înlocuit. Deci nu ar trebui să contestați liderul, altfel, autoritatea Mea nu se poate manifesta și nimic nu curge. Este ca și cum curgerea lui Kundalini s-ar opri complet.

Deci nu-i contestați pe lideri. Văd foarte clar că aici oamenii dezvoltă blocaje la chakra Agnya, și asta se întâmplă numai  pentru că gândiți: „Oh, aşa era Arneau. El făcea asta… iar acum Mathias. Și el trebuie să fie la fel fiind lider.” Nu este așa. Trebuie să-i acceptaţi autoritatea. Dacă nu-i acceptaţi autoritatea, veți capta la Agnya, şi veţi deveni foarte pe dreapta. Fiţi extrem de atenţi. Observ că în Elveţia, Agnya este destul de blocată şi trebuie să vă avertizez, să fiţi conştienţi. Întreaga Mea energie curge prin lider, până când el o oprește. Este răspunderea Mea să am grijă de acest aspect. Voi trebuie să învăţaţi să vă abandonaţi. Altfel egoul vostru va creşte foarte mult şi sunt sigură că, dacă veţi continua aşa, veţi deveni foarte egoişti, unul câte unul.

De ce egoul crește atât de mult în Occident? Am studiat problema şi am descoperit motivul pentru care occidentalii sunt atât de orientaţi spre ego. Care este motivul? Motivul este acesta: copiii sub 5 ani sunt orientați către ego. Se joacă singuri, le daţi jucării și fiecare are jucăriile lui cu care se joacă, şi nu se vor deranja unii pe ceilalți. Dar dacă se deranjează reciproc devin violenți, sau chiar brutali. Trăiesc tot timpul în lumi paralele. Fiecare cu treaba lui. Dacă îi lăsaţi, se vor juca singuri considerând că: „Asta este a mea”. În acea perioadă sunt complet orientați către ego. Dacă întrebați un copil: „Ce vezi din locul unde stai?” va spune că vede acest scaun, pe Mine, una, alta. Dacă îl veți întreba ce vede din partea cealaltă, va spune aceleași lucruri, nimic diferit. Va sta în partea asta dar nu va înțelege perspectiva altei persoane. Așa sunt copiii. Să zicem că aici este un zid, copilul stă pe partea asta şi există ceva între el și zid. Dacă îl întrebați: „Ce vei vedea din partea cealaltă?” va spune că vede aceleași lucruri ca din locul în care stă. Nu va fi capabil să spună ce vede cealaltă persoană.

Deci această orientare spre ego este foarte puternică. Şi trebuie să vă spun, trebuie să afirm asta foarte clar, şi anume că toată cultura voastră, cultura actuală din Occident, este doar pentru a vă dezvolta egoul. Părinţii sunt foarte fericiţi dacă nu îi deranjați prea mult. Nu vor să-şi asume nicio responsabilitate, să vă corecteze, nu vor să vă spună: „Nu face asta” şi nu le pasă pe ce cale o iau copiii. Nu vor să-i corecteze. Chiar și în ashram am observat, dacă cineva corectează un copil, părinții se opun vehement. Sunt foarte sensibili cu privire la copiii lor, și este foarte rău, deoarece asta îi face extrem de orientaţi spre ego. Și am văzut că occidentalii nu suportă să le fie corectați copiii. Nimeni nu îndrăzneşte să le spună nimic. Dar dimpotrivă, cultura indiană păstrează încă reguli de bun simț, de aceea această țară are cea mai bună societate din lume.

Economia Indiei este oribilă, politica e şi mai şi, poate că în multe privințe indienii pot fi „inutili”, dar la nivel de societate, sunt cei mai buni. Motivul este faptul că femeile au preluat responsabilitatea de a avea grijă de societate. Eram destul de mari, eram la colegiu, surorile Mele la fel. Într-o zi ne întorceam pe jos, glumeam şi am început să râdem cu toate, cu prietenele noastre. O prietenă a mamei trecând cu mașina, ne-a văzut. Așa că s-a dus şi i-a spus: „Ți-am văzut fiicele cu câteva prietene, râzând pe stradă”. De îndată ce a plecat, mama a strigat la noi: „Cum îndrăzniţi?” Ne-am speriat, n-o văzusem pe doamna aceea venind din sens opus. Ne-a spus: „Cum ați îndrăznit? Cum ați putut face aşa ceva?” – la vârsta aceea! Şi oricare dintre prietenele ei ne putea certa, oricare. Putea să ne spună orice: „Nu faceţi asta. De ce faceţi așa?” Și astfel egoul se sparge. Dar dacă nu le permiteţi celorlalți să vă corecteze copiii, egoul lor nu se va sparge niciodată, și de aceea occidentalii sunt atât de orientaţi spre ego. N-au reușit să se ridice deasupra lui. N-au reușit să-l depășească. Întâi de toate, niciodată nu vor să fie corectaţi. Dacă mama ar trăi, M-ar corecta chiar şi la această vârstă, și nu M-aş simţi prost; orice prieten, oricine – pentru că ştiu că este pentru binele Meu.

Dar aici s-a întâmplat ca Arneau să meargă prea mult într-o direcţie, a devenit posedat, a exagerat, şi la fel s-a întâmplat şi cu alte persoane. Și Patrick are aceeaşi problemă şi în toate ashramurile au această problemă. Asta nu înseamnă că ar trebui să vă dominați copiii, dar dacă greşesc, persoana care îi vede făcând ceva rău, îi poate corecta imediat. Nu trebuie să vă supărați: „Cum îndrăzneşti? Este copilul meu” sau să vă deranjeze asta. De îndată ce în voi crește ideea de „copilul meu, al meu”, copiii devin apoi complet orientaţi spre ego şi nu-i veți ajuta să-l depășească. Nu vor putea vedea niciodată un alt punct de vedere. De exemplu, noi am învăţat, nu numai de la mama și tata, ci și de la ceilalți care ne-au spus: „N-ar trebui să faceţi asta.” Știm atât de multe lucruri, oricât de mărunte. Așa cum fetele din alt ashram, nu cel din Elveția, Mi-au spus: „Uită-te la ei, vin din arșiță şi beau apă imediat.” În India nimeni n-ar face asta. Cum de știm noi că nu e bine? Pentru că oricine ne-ar vedea că procedăm așa, ne va spune: „Nu, întâi mănâncă ceva, carbohidraţi şi apoi bea apă. De ce bei apă înainte?” Și nimeni nu va obiecta.

Deci întreaga societate educă copiii. Și nimeni nu are nimic de obiectat. Și Guido a avut probleme de genul ăsta. Când încerca să corecteze copiii, părinții comentau. În India nimeni n-ar îndrăzni să-i spună ceva profesorului. De aceea profesorii sunt respectaţi. Dacă profesorul a spus asta, e-n regulă. Dar aici nu-și respectă profesorii. Nu au respect, și în cele din urmă nu-și respectă nici măcar părinţii, pentru că descoperă că au ego. Felul în care copiii vorbesc şi se comportă aici cu părinții arată că nu au niciun respect pentru nimeni, iar apoi nu se vor respecta nici pe ei înşişi. Devin complet nerușinați.

Deci pentru a avea o creștere corectă, permiteți-le să fie colectivi. De exemplu, în familia soţului Meu sunt cel puțin o sută de membri. Când ne adunăm pentru căsătorii sau pentru a sărbători ceva, suntem cel puţin o sută de persoane în casă, cu o singură bucătărie. Şi fiecare ştie cum să se comporte. Nimeni nu se simte jenat. Sigur că și ei își iubesc copiii, fac totul pentru ei, dar dacă trebuie să fie corectaţi, sunt corectaţi, şi nimeni nu se supără. De aceea copiii se ataşează prea mult și este imposibil să pătrunzi în carapacea egoului lor. Egoul continuă să crească din ce în ce mai mult. Și chiar dacă mai târziu îşi primesc Realizarea şi chiar dacă o simt, egoul lor este încă acolo pentru că a fost deja umflat de părinţi.

Părinţii le-au inoculat deja acel ego zicându-le: „Eşti ceva special.” Și aşa este. De exemplu, deunăzi, fiica Mea cea mică – sigur, acum e mare – era undeva în casă şi a început să-și certe fata. Iar Worlikar a venit şi i-a spus: „Te rog, n-o mai certa. Nu vreau să mai aud.” Ea a tăcut imediat şi nu s-a simţit prost. Nu s-a simţit prost pentru că noi, indienii, înţelegem asta. Oricine ne poate corecta şi noi luăm asta ca ceva bun. Slavă Domnului că e cineva care să ne corecteze! Altfel am trăi în copaci. Aşa cum Avdhut M-a întrebat odată, când era mic: „Presupunând că ne părăsim părinţii, atunci bhoots-ii lor vor rămâne cu ei?” Am spus: „Nu, vor merge cu tine.” „Atunci de ce îşi părăsesc oamenii părinţii? Pentru că dacă mi-aș părăsi părinții şi m-aş apuca de fumat, cine mă va corecta? N-ar fi nimeni să mă corecteze dacă părinţii nu sunt cu mine.” Acest lucru este considerat ca o mare binecuvântare, să ai părinţi, oameni mai în vârstă, care să te corecteze, să-ţi spună ceva. Şi când fiicele Mele s-au căsătorit, eram adulți – adică nu mai eram tineri – iar C.P. era preşedintele Asociaţiei Maritime. Sora lui, care este cu 8-9 ani mai mare, i-a spus: „La această nuntă să-ți vopsești unghiile!” Imaginaţi-vă, C.P. vopsindu-şi unghiile! Și le-a vopsit, şi a trebuit să poarte dhoti de 10 ori, a trebuit să facă atâtea; deşi se săturase… Ne-am dus apoi la o nuntă, într-un alt loc… Și Mi-a spus: „Uite, și ei poartă costume.” I-am zis: „Slavă Domnului că ai o soră! Cineva care să-ţi spună ce trebuie făcut.”

Trebuie să învățați să vă supuneți. Până când nu învățați asta… Și oricine vă corectează copilul, nu ripostați. Lăsaţi-vă copiii să fie îndrumați de toţi. Altfel va fi foarte rău pentru ei. Deşi s-au născut suflete realizate, nu le oferiți educaţia potrivită. Nu. Renunțați la expresia „copiii mei” în Sahaja Yoga. Ei sunt copiii tuturor. Anand a venit şi a stat cu el. Întrebaţi-l ce fel de băiat este. SY: O comoară. Shri Mataji: O comoară de copil. Dacă-i spui: „Anand, nu face asta!” nu se va simţi prost, niciodată. Noi luăm ca pe o binecuvântare, faptul că există cineva să ne spună. Iar mai târziu descopăr că egoul este ca un balon. Un balon care nu a fost umflat niciodată este greu de umflat. De aceea este foarte ușor cu cei care nu și-au dezvoltat egoul. De aceea indienii nu cad uşor în capcana egoului. Balonului lor nu îi este niciodată permis să crească.

Dar cei din Occident nu sunt nimic altceva decât ego. De îndată ce faceţi ceva, balonul începe să se umfle. Apoi am avut pe cineva, un șofer care de fiecare dată când urca în maşină devenea ridicol, foarte plin de sine. Am întrebat pe cineva: „De ce-și dă aerele astea?” „Pentru că stă la volanul unui Mercedes, Mamă.” „Cum?”, am întrebat. „Mercedes? Dar nu este maşina lui și nici a Mea. De ce să fie atât de mândru?” Adică e ceva atât de stupid! Deci egoul te face stupid. Asta este principala problemă, vă face complet stupizi. Există o poveste în Ramayana; despre cât de stupid poate deveni cineva. Și de aceea sunteţi foarte uşor de prostit.

Recent, cineva Mi-a spus: „Mamă, a început o modă nouă ca toate doamnele să poarte breton”. M-am mirat: „Serios?”„Da, Mamă, privește.” Am văzut că toate Sahaja Yoghinele purtau părul aşa. Şi la programul de ieri toate aveau breton. Vreau să spun că n-au personalitate. Se iau după oricine. Nu au individualitate. Nu au tradiții la bază, astfel încât să se opună, „Nu, nu voi purta ce vrei tu. Nu mă voi îmbrăca astfel. Așa mă îmbrac, acesta este stilul meu de viaţă. De ce aș face asta?” Mâine vă vor spune să vă tapați părul în sus, și toată lumea va avea o astfel de coafură. Vor spune să nu vă puneți ulei pe cap. Aşa că toți veți cheli. Dar cu vreo 20 de ani în urmă, orice bărbat, vedeţi în filme, avea părul uns cu ulei, pieptănat frumos, şi arăta foarte elegant. În ziua de azi toți se îmbracă atât de neglijent, lipsit de eleganță.

Dacă vă îmbrăcați așa, veți deveni superficiali și în viaţa voastră. A purta ceva lejer, niște pantaloni largi sau foarte strâmţi, sau alte astfel de lucruri, înseamnă să nu aveți personalitate. Este doar ego și nu personalitate; denotă lipsă de înţelepciune. Permiţând celorlalţi să vă corecteze copiii este primul lucru bun pe care-l faceţi pentru ei. Insuflați-le respectul pentru ceilalți. Faceți-i să simtă: „Și ei sunt unchii și mătuşile mele, și mă pot corecta.” Apoi trebuie să asculte, fără să pună prea multe întrebări. Ori aici, fiecare copil… Am călătorit cândva cu o Sahaja Yoghină. Fiul ei întreba tot timpul: „De ce aceasta? De ce aceea?” şi ea îi răspundea. I-am spus copilului: „Acum taci!” şi pe urmă n-a mai întrebat „de ce”. Continuă să pună întrebări, de parcă ar avea dreptul să întrebe. Cum îndrăznesc să vă pună întrebări? Sunteţi părinţii lor. Noi nu punem întrebări părinţilor – niciodată, niciodată. Și nu suntem mai prejos decât alții în această lume. Dimpotrivă, trebuie să spun că în cultura noastră, cei care s-au evidențiat sunt Sahaja Yoghini foarte buni. Sunt foarte înțelepți. Înţeleg cât de departe să meargă, ce să facă.

Deci ceea ce trebuie să înţelegem este că în cultura noastră Sahaja Yoga, există anumite lucruri care trebuie învăţate. Înainte de toate, vă rog cel puțin să nu-i faceţi pe copiii voştri atât de orientaţi spre ego. Nu-i faceţi orientaţi spre ego, vă rog. Aveți grijă să-i respecte pe toți la fel, să salute pe toată lumea, să asculte de toţi. Și chiar dacă îi corectează cineva, ce e rău în asta? Sunt chiar surprinsă, pentru că aveam impresia că în Occident copiii nu sunt ataşaţi de părinţii lor. Dar nu este aşa, par a fi lipiţi de părinţii lor. Și nu doar atât, pentru că îndată ce au ocazia, fug de acasă. Deoarece îi agasați prea mult. De aceea. Nu există libertate. Tot timpul sunt invidioşi. Am auzit şi despre doamne care sunt invidioase pe Mine pentru că sunt Mama. Da. Așa o prostie! Vreau să spun că dacă cineva are grijă de copilul Meu, voi fi atentă cu ea, îi voi trimite un sari, un cadou. Voi fi foarte fericită că a avut grijă de copilul Meu. Reacţiile sunt atât de bizare, nu-i aşa? De ce să avem asemenea replici şi reacţii? Să spunem că aveţi un program muzical aici. Vor veni vecinii, vor alerta poliţia şi pe toată lumea. Dar altfel, chiar dacă muriți, nu le pasă!

Dimpotrivă, în India, dacă aud muzică, vor fi bucuroși, vor aduce covoare pentru voi şi tot ce aveţi nevoie. Aduc mâncare: „Ce v-ar plăcea?” şi tot cartierul va fi acolo să ajute. Şi dacă vor să doarmă, vor dormi fără a fi deranjați de muzică. Simțul lor colectiv este foarte bun şi priviți copiii lor, oricine îi poate certa, oricine. Doar pentru că voi sunteţi orientaţi spre ego, aveţi grijă, nu-i faceți și pe copii să fie orientaţi spre ego. Știți bine cât de greu vă este să scăpaţi de ego. Orice ați face, este ca un șarpe; apare din nou. Obișnuiam să Mă întreb „cum de apar așa egourile lor?” Soția lui [Tamera] mi-a spus: „Mamă, știți, soţul meu… ce este acest ego, ego, ego?”. Am spus: „Cum?” „Îmi spune mereu: «Am ego, ego, ego». Ce este de fapt? Ce este această boală, ego? Ego, ego, ego?” Am spus: „Ştii, ego este Ahamkar.” „Atunci de ce se laudă cu el?” mi-a răspuns. „Ahamkar este un păcat.” Chiar și să spui „te urăsc” este un păcat. Adică, în hindi dacă spui: „te urăsc”, ți se va spune: „Eşti nebun, sau ce?”. Vor crede că ți-ai pierdut mințile, pentru că în mod normal nu poţi spune: „Comit un păcat!” Așa stau lucrurile. Și oricine este tratat așa, chiar și în India, poate deveni rău, chiar şi în India.

Oricine este prea răsfăţat de părinţi, dându-i-se prea multă importanță și lucruri de acest gen. Dar în India, noi ştim că părinţii ne iubesc, că le pasă de noi. Mama Mea era atât de strictă, dacă trebuie să vorbesc despre asta, dar astăzi de ce gătesc atât de bine? Graţie mamei Mele. M-a învățat până şi cum să ţin lingura. Și eram doar o fetiţă de 5 ani… Apoi, aveam acea plită neagră și rotundă, tawa, pe care coceam lipiile. Îmi spunea: „Curăţ-o.” Și aveam mulţi servitori în casă dar totuşi… Îmi aduc aminte cum mânuţele Mele deveneau negre curăţând-o. Dar excelez în curăţenie, excelez în toate. De ce? Mulțumită mamei Mele. Deci nu contează rigorile la care M-a supus. Măcar faceți-vă copiii să se trezească dimineaţa. Trebuie să le oferim ceva mai bun copiilor noştri, o educaţie mai bună. Am văzut şi în cazul doamnelor… Cele care locuiesc aici sau în orice ashram, trebuie să înțeleagă că sunt gospodine, şi trebuie să ştie aceste lucruri. Am fost surprinsă când i-am întrebat pe cei care au venit: „Ce aţi mâncat?”. Au răspuns: „Nimic. Doar niște samosas şi încă ceva. Atât.” Vreau să spun că ei sunt oaspeţi în casă. Nimeni nu mâncase nimic. Eu aveam multe feluri de mâncare, dar niciodată n-am ştiut că ele se comportă aşa. N-o spun ca să vă simţiţi prost.

În general dacă spun ceva captați la Anahath centru. Asta este o altă atitudine greșită cauzată de ego. Aceasta pentru că nimic nu penetrează în mintea și în inima lor. Merge doar într-un anumit centru. „Mama a spus aşa?”  În regulă, inima centru captează, sau Vishuddhi stâng captează. Dar de ce nu vă corectaţi mintea? Pentru că nu vreţi să vă înfruntaţi. Nu vreţi să vă corectaţi. Deci puneți totul la Vishuddhi stâng sau la inimă centru. Acum, dacă vă vin oaspeţi în casă… Gregoire vă poate spune, într-o zi erau cu toţii acolo, vreo 25, stăteau în galeria casei. M-am dus şi i-am spus fiicei Mele: „S-ar putea să stea mai mult. Mai bine gătește pentru toți”. Şi a gătit. Când am terminat programul – îți amintești Gregoire – am spus: „Haideţi la cină.” Au fost surprinşi, au spus: „Cum?” „I-am spus, și ea trebuie să fi gătit.” „Într-un timp aşa de scurt?” „Da, sigur a pregătit ceva.” Ne-a spus: „Cina e gata”. Eram toţi acolo.

În mod normal dacă anunți că vor veni 25 de musafiri, femeile vor fi terminate. Vor gândi: „Trebuie să merg la cumpărături…” Vor începe să se plângă. Şi nu au încredere, nu au… pentru că nu au personalitate, nu au personalitate. I-am spus soţului Meu ieri că am gătit pulao pentru o sută de oameni. Atât, n-am făcut prea mult. „O sută de oameni nu este mult?” Am spus: „Nu, deloc. Cinci sute ar fi fost mult, dar o sută…” Dar nu numai Eu, ci și fiica Mea. Ați văzut-o la Pratishthan. Și fiicele Mele pot găti pentru mulți oameni. Noi avem încredere în noi, în orice privință. Ați văzut la toate programele, în tururi, cum aranjează indienii totul, în junglă, oriunde. Dar aici întâi începem să gândim, pentru că nu vrem să înfruntăm problema. ”Trebuie să facem asta acum! Haideți să o facem!” Însă lucrurile nu stau așa. Totul se termină cu: „Să luăm loc și să facem un plan”. V-am studiat foarte bine. Am locuit aici și sunt uimită. Nu există educaţie, pentru că mamele evită să vă educe. Nu există nicio educație – nimic. Nu ştiu nimic, aş spune. Sunt încă asemeni unor copii mici.

Trebuie să știți. O fată trebuie să ştie să coasă, să gătească, să se îngrijească de gospodărie, de cumpărături, să recunoască o carne bună. Trebuie să ştie cum arată un diamant, să recunoască mătasea. Toate acestea se învaţă în familie. Fie că ești sau nu orientată către carieră, acestea sunt lucruri esențiale, de bază, pe care o femeie trebuie să le știe. Suntem femei fără să fim de fapt femei. Şi apoi trebuie să vă placă cu adevărat să faceți ceva pentru alții, să dăruiți. V-o dau exemplu pe nepoata Mea. Erau toate trei foarte mici când le-am întrebat: „Ce vreţi să vă faceți?” Mi-au spus: „Infirmiere sau stewardese.” „De ce ați ales aceste două profesii?” „Ştii, Bunico, doar în acestea două putem să dăm altora să mănânce.” Vedeţi ce simţeau! Şi nu cu mai mult de un an în urmă, cea mare, care are doar 18 ani, a invitat 25 de persoane la cină. M-am gândit că va apela la servitori, dar a spus: „Nu, voi găti chiar eu.” Și a făcut-o. Și i-a hrănit pe toţi şi ei au lăudat-o. Spunea: „Nu, nu. Ştiu, o spun doar pentru că am gătit eu dar totul este insipid. Nu este bun. Dar o spun doar pentru că am gătit eu.” A gătit singură pentru 25 de persoane. Pentru că se simt fericite să facă asta, sunt fericite să ofere ceva celorlalţi. Nu știți cât de fericite sunt.

Voi sunteţi atât de înstăriți, aveți atâtea bunuri, aveţi de toate, și totuși nu aveți generozitate. Și soţul Meu este extrem de generos. Deunăzi, un domn, Sahaja Yoghin, un domn mai în vârstă, profesor de artă, a venit să facă pentru Mine un desen. Mi-am spus: „Ce să-i dăruiesc?” L-am întrebat pe C.P.: „Ai vreun costum în plus?” „Poate. Să vedem.” I-am zis: „Am văzut unul. Poți să te uiți la el?” Era un costum excelent. A zis: „Te rog dă-i-l pe acesta, este foarte bun. L-am purtat o singură dată, dar nu afară; ci doar l-am probat. Deci dacă-i place, te rog dă-i-l.” Când i l-am dat, a fost foarte fericit şi Mi-a spus: „Mamă, chiar căutam şi-mi doream un costum.” Ochii lui C.P. s-au umplut de lacrimi de bucurie şi a spus: „Vezi, își dorea un costum? Ce drăguț că i-am dat ce-şi dorea!” Observaţi delicateţea caracterului, era atât de încântat că acel domn îşi dorise un costum. Pentru că, vedeți, Mă pricep foarte bine la ce-şi doreşte cineva. Era atât de încântat şi fericit. Era mult timp de când nu mai văzusem atâta bucurie în ochii lui. „O, Doamne! I-am dăruit exact ce își dorea.” Este aşa de… Până la urmă ce sunt toate astea? Care este rostul acestor bogăţii, a acestor legături etc.? Ce câștigăm? Nimic, nicio bucurie, nimic.

Prima dată gândim că suntem soţ şi soţie, apoi ne certăm tot timpul. Nu cred că există prea multă iubire. Nu știu dacă și în cazul Sahaja Yoghinilor, dar în rest… Apoi, după ce s-a terminat cu cearta, „copilul meu, copiii mei.” Apoi copiii se ceartă și ei, se luptă şi pleacă de acasă. De la vârsta de 16 ani se gândesc să fugă. De ce fug de acasă? În timp ce copiii noştri se lipesc de noi ca fructele litchi. N-am făcut nimic pentru asta, și totuși sunt atașați de noi. De ce? Pentru că nu sunt orientaţi spre ego. Pentru că voi sunteţi separați, individualiști. „Eu. Îmi place asta, îmi place cealaltă.” Este un păcat să vorbim așa. Cine eşti tu să spui: „Îmi place”? Ce este acest „îmi”? Deci toate aceste lucruri trebuie schimbate și înțelese, ceea ce doar în ashram este posibil. Modul în care respectaţi, modul în care trăiţi, cum îi salutaţi pe fiecare, cum vă comportaţi. Este o cultură pe care trebuie să v-o însușiți, dacă vreți să oferiți copiilor o viață foarte bună; trebuie să o absorbiți. Nu spun că în India nu avem oameni bizari. Avem oameni slabi de caracter, avem tot felul. Dar numărul lor este atât de mic încât nu ne afectează. Aici, dimpotrivă, ei sunt cei numeroși și influența lor este mare. Toată lumea poartă acum breton. Chiar dacă nu aveți păr, veți simți nevoia să vă aranjați bretonul.

Deci este… nu ştiu de ce, este de asemenea o idee falsă că ar trebui să ne lăsăm părul liber. Vedeţi, Eu fiind Zeiţa, trebuie să-Mi țin părul desfăcut. Dar îl așez cum se cuvine, nu îl las dezordonat. Trebuie să-l ţin aşa, pentru că ştiţi, Muktakeshi Îşi ţine părul despletit pentru ca vibraţiile să curgă. Dar niciodată nu Mă veţi vedea cu părul răvășit. Pentru că altfel sunteți acaparați de bhoots. Ei văd: „Ce cap… Oh… ce cap bun, în completă dezordine, să punem stăpânire pe el!” Bhoots vă acaparează în ziua de azi mult mai mult decât înainte pentru că trăim ca niște bhoots. Mergi pe stradă şi vezi mulți oameni îmbrăcaţi ca niște bhoots. Vă iau și pe voi drept bhoots și vă posedă. De ce indienii nu captează atât de mulţi bhoots? Odată ce-şi primesc Realizarea, nu am întâlnit mulţi care să capteze bhoots. Din cauza modului în care ne îmbrăcăm și a egoului nostru suntem posedați de bhoots. Nu spun că ar trebui să vă aranjați părul la coafor, dar faţa și părul vostru nu ar trebui să arate ca cea a unui bhoot.

Dacă vreţi să vedeţi cum arată un bhoot, vă voi arăta. Deci ar trebui să înţelegeţi că în educaţia voastră lipseşte ceva, și trebuie să schimbați asta. Și pentru ca schimbarea să aibă loc, pentru a avea familii frumoase și copii buni trebuie să avem idei clare despre cine trebuie respectat, cum să respectăm, cum să înţelegem. De exemplu, Gupta s-a enervat pe dr. Talwar. I-am spus: „Du-te şi atinge-i picioarele”. S-a dus imediat. „E mai în vârstă, nu ai voie să te superi. Atinge-i picioarele.” A făcut-o imediat, și a spus: „De fapt el m-a provocat, Mamă, şi eu am căzut vinovat.” „Du-te şi atinge-i picioarele”. A făcut-o imediat, fără comentarii. Oricine ripostează, dacă un copil, un tânăr răspunde unei persoane, tatăl sau mama trebuie să-i spună imediat: „Du-te şi atinge-i picioarele. Trebuie să o faci. N-ai de ales.” Doar așa vor învăța respectul. Sunteţi căutători sinceri, căutați adevărul și pe Dumnezeu, dar cu toate astea, pentru a face față adevărului, trebuie să aveți în interior o cultură adecvată, pe care să v-o asumați. Altfel, acest ego își va face apariția tot timpul, partea dreaptă. Problema Occidentului este partea dreaptă. Sunteţi de acord? Sahaja Yoghini: Da, Shri Mataji. Dar problema este că nu vedeți asta la voi, ci doar la lideri. Veţi vedea asta doar la persoana care își exercită autoritatea, dar nu veți vedea că și voi aveţi această problemă, nu-i aşa? De asemenea soţiile liderilor ar trebui să ştie că sunt mame, și trebuie să aibă o fire extrem de dulce şi umilă şi ar trebui să tolereze multe lucruri lipsite de sens; nu doar atât, dar ar trebui să încerce mereu să-și calmeze soții.

La locul de muncă al soţului Meu, la Asociaţia Maritimă, toţi angajații aveau încredere în Mine. Dacă se întâmpla ceva și C.P. se supăra pe ei, veneau să-Mi spună. Apoi îl luam încet: „De ce trebuie să fii aşa supărat pe ei? Sunt fiinţe umane până la urmă şi pot greși.” „Oh, deci au venit la Tine?” „Da, au venit.” Îi spuneam apoi: „Își închipuie că sunt mai generoasă decât tine”. „Bine, pot fi și mai generos”. Și apoi îi ierta. Deci soţia n-ar trebui să se creadă lider – nu, niciodată. Ar trebui să gândească: „Sunt mama tuturor”; ar trebui să vadă dacă oamenii care au venit au mâncat, dacă s-a ocupat cineva de ei. Sunt oaspeţi, iar oaspeţii trebuie trataţi ca zeii. Dar aici oamenii dau buzna în casa ta, ca musafiri, stau la tine ca musafiri, ca şi cum… Veţi fi surprinşi, am avut o casă in Hounslow. Deși au stat mulți Sahaja Yoghini acolo n-au plătit niciodată nimic. Trebuia să plătesc lumina, gazele, totul. De la bun început, de când am venit la Londra, am plătit Eu totul. Chiar și la Shudy Camp a trebuit să plătesc în mare parte, deși acolo locuiau 25 de oameni fără să plătească nimic. Dar indienii n-ar fi făcut asta, pentru că au respect de sine. I-am spus lui Mathias: „Ți-am folosit telefonul foarte mult de data asta” și trebuie să primească banii, altfel nu voi putea dormi. Este un lucru atât de comun în Vest, să stai în casa cuiva și să-i utilizezi cât de mult telefonul, lucrurile, fără să-ţi pese. N-am ştiut niciodată. Mă gândeam: „Sunt oameni integri. Niciodată nu vor veni în casa cuiva aşa.” Gregoire vă poate povesti totul, dacă vreţi să aflaţi.

Deci în acest ashram în care locuiţi, chiar dacă nu stați aici permanent, sunteţi Sahaja Yoghini, și dacă vedeți dezordine, încercați să faceţi ordine. Este casa voastră. A devenit ca o casă a nimănui. De fapt este casa tuturor, dar a devenit casa nimănui. Deci nu vă simţiţi prost, nu fiţi mâhniţi, nu vă simţiţi de parcă aş vrea să vă fac să vă simțiți prost, dar trebuie să vă spun că asta vă va dezvolta egoul atât vouă cât și copiilor voștri. Pentru a trăi împreună și a vă bucura unii de alții, trebuie să aveți o anumită cultură, care nu există în Occident. Occidentalii sunt foarte individualişti, extrem de individualişti; au această problemă şi au suferit din cauza ei. Vrem să creăm o nouă lume în care oamenii se iubesc unii pe alții, se bucură unii de alții, se înţeleg între ei; şi nu doar atât, dar care își manifestă conştiinţa colectivă în propria lor viaţă. De asemenea nu se cuvine să spuneți cuiva: „Eşti un bhoot, captezi”. Arată că nu aveți nicio înţelegere cum să relaționați cu oamenii. Nu spuneţi niciodată: „Ai un bhoot” sau ceva asemănător. Cel mult, puteți spune: „Chakra asta captează” dar nici asta nu e necesar. Aşa cum spunem spre exemplu: „Dacă devii rege, trebuie să porți coroana.” Dacă devii Sahaja Yoghin, trebuie să îți asumi această cultură. Nu puteţi fi precum bhoots, nu puteţi. Nu înseamnă că trebuie să fiţi diferiți, ca Hare Rama Hare Krishna. N-am spus asta. Dar trebuie să fiţi speciali. Şi nu dobândiți această calitate devenind punkiști sau altceva. Punkiştii se cred speciali purtându-și părul în acel stil. Calitatea de a fi speciali vine din interiorul vostru. Este un tip de cultură.

Deci, în primul rând, aveţi grijă de egoul vostru. Trebuie să vă introspectați. Deoarece când i-am citit pe ruşi, cărţile lor, am descoperit că fiecare carte, fie că descrie o idilă sau altceva, dincolo de toate acestea, există introspecție. Încearcă să descopere: „De ce fac asta? De ce fac cealaltă? De ce sunt aşa?” Își fac introspecția. Deci ar trebui să căutăm în interiorul nostru. Întrebaţi-vă tot timpul: „De ce fac asta? De ce sunt așa? Care este motivul?” Asta trebuie să faceți. Abia atunci egoul va dispărea. Vedeţi, a crescut deja atât de mult, încât este ciudat. Îl împingi în jos, se ridică înapoi precum cauciucul. Îl împingi din nou în jos, se va ridica iar la cel mai neînsemnat lucru. Aroganţa, tendința de a vorbi tare, comportamentul necuviincios, arată că Vishuddhi drept captează atât de mult. E clar? Vă spun asta nu ca să vă corectez ci ca să vă îndrum. Deci nu vă simţiţi prost, nu captați pe inimă centru sau altceva, nimic de genul ăsta. Nu ar trebui să captați nicăieri, ci ar trebui să corecteze ce aveți greșit în interior. Acum, problemele indienilor sunt diferite şi le spun aceste probleme când interacționez cu ei. Dar cel puţin ei nu au probleme de cultură; este doar un aspect. Desigur dacă provin din familii stupide, dacă au făcut lucruri lipsite de sens, se întâmplă. Dar în mod normal proporţia este de 99%. 1% din ei ar putea fi răi. Nu spun că nu ar fi. Și toți ar trebui să munciţi, nu doar trei sau patru persoane. Trebuie să învăţaţi. În fiecare zi puteţi învăţa atât de multe. Și din moment ce sunteţi căutători, mai mult chiar, sunteţi Sahaja Yoghini, aveţi atât de mult dinamism acum şi puteţi face atât de mult!

Deci ar trebui să renunţaţi la ideea că sunteți grozavi sau așa ceva, pentru că sunteţi Sahaja Yoghini. Sunteţi deja măreţi. Cei măreţi sunt deja măreţi. De exemplu dacă cineva Îmi spune: ”Eşti Adi Shakti”, nu simt că este ceva extraordinar, pentru că sunt cu adevărat, dar ce-i cu asta? Dacă n-aş fi fost, aş fi simţit că e ceva… dar sunt Adi Shakti. Şi ce dacă? Dacă sunt Adi Shakti, de ce să fiu mândră de asta? Pentru că asta sunt. Ce să fac? Şi de fiecare dată când spuneţi „Jai” şi astfel de lucruri, Mă simt de parcă o spuneţi altcuiva. Mi-e teamă uneori că aş putea să o spun şi Eu odată cu voi. Nu conștientizez niciodată asta şi nu ştiu cum de voi o faceți. Poate că în cazul Meu deschiderea e prea mare şi nu rămâne nimic. Dar vedeţi, asta spun. Dacă Eu sunt modelul pentru voi, dacă Mă înţelegeţi, atunci trebuie să-Mi înţelegeţi cultura. Aşa cum Mathias a fost foarte surprins că am spus atunci când Îmi era aplicată o alifie pe Picioare: „Pune un prosop, pentru că nu vreau să pătez cearceaful.” Vreau să spun că pentru Mine nu e ceva special, dar el a simţit că am fost extrem de umilă, sau ceva de acest gen. Dar de fapt un cearşaf se va strica oricum, fie că o voi face Eu sau oricine altcineva. Aşa ar trebui să fie. Deci, deși cultural noi indienii suntem foarte bogaţi, n-am fost conștientă până acum de acest lucru. Acum înțeleg. Spre exemplu dacă cineva pleacă și uită un creion – atât de mic – în casa cuiva, va fi păstrat ca un lucru de mare preț. Până când întâlneşti persoana respectivă și i-l înapoiezi, toată lumea te va întreba: „I l-ai dat? I l-ai dat, sau nu?” „Acea persoană n-a venit încă. A plecat undeva.” De îndată ce își va face apariția, i se aduce creionul, iar el va spune: „Ce este cu acest creion?” Va fi foarte stânjenit, dar creionul este al lui, și este păstrat ca o piatră prețioasă. Sunt săraci în comparaţie cu voi. Nici servitorii nu fură nimic. Politicienii trebuie să fi învățat asta din altă parte. Nu ştiu de unde, poate de la Warren Hastings. Dar în mod normal nu dispare nimic din casă. Totul este lăsat deschis. Nimic nu se fură. Guvernul este corupt, există tot felul de acte de corupție acolo, dar societatea este foarte onestă. Mi-aș dori ca „Sarat Chandra” să fi fost tradusă, ca să înţelegeţi frumuseţea acestei culturi. Îi evidențiază atâtea aspecte pozitive. Am avut… aveţi filmul lui Shrikanth, filmul lui Shrikanth?

Sahaja Yoghin: Nu sunt sigur, Shri Mataji…

Shri Mataji: Spune-le englezilor să-l aducă când vin. E unul dintre cele mai bune filme pe care le puteți vedea.

Sahaja Yoghin: Sunt deja la aeroport, Shri Mataji.

Sahaja Yoghin: Sunt deja la aeroport, Shri Mataji. Trebuie să sosească.

Shri Mataji: Bine, data viitoare.

Sahaja Yoghin: Vin aici, Mamă.

Sahaja Yoghin: La Diwali, Diwali.

Sahaja Yoghin: Mulţumim, Shri Mataji.

Shri Mataji: Dumnezeu să vă binecuvânteze!