Shri Raja Rajeshwari Puja 6 decembrie 1991 Madras, India

Astăzi vom avea Shri Ganesha Puja urmată de Raja Rajeshwari. Au fost descrise atât de multe nume ale Zeiţei! În special Adi Shankaracharya a numit-o Raja Rajeshwari ceea ce înseamnă că ea este Regina tuturor Reginelor. De asemenea în Occident se folosea acest titlu pentru Mama Maria. Aceste idei vin din religia păgână, după cum v-am mai spus, şi nu din descrierea Mamei Maria din Biblie. Asta arată că s-au făcut multe schimbări când s-a scris sfânta Biblie. S-au făcut multe schimbări şi când s-au realizat scripturile indiene, chiar şi în Gita. Şi aşa a început devierea în fiecare religie. Iar intelectualii au profitat de asta şi-au început să-şi avanseze propriile idei, să spună lucruri, să descrie lucruri care erau absolut împotriva Puterii Divine. Sunteţi cu toţii oameni foarte norocoşi pe acest Pământ, pentru că voi aţi descoperit Realitatea şi vedeţi că toate lucrurile considerate mitologice sunt adevărate, iar toate cele intelectuale sunt neadevărate; nu e adevărat nici ceea ce e folosit pentru a-i dezbina pe oameni. Căci noi credem în toate religiile şi de aceea orice om, vorba vine, religios este împotriva noastră; pentru că trebuie să credeţi doar într-o singură religie şi să luptaţi împotriva tuturor celorlalte.

Dacă voi credeţi în toate religiile, înseamnă că nu sunteţi absolut deloc religioşi – acesta este conceptul. Şi asta i-a şocat – faptul că noi credem în toate religiile şi respectăm toate încarnările şi credem în integrarea tuturor acestor Zeităţi. Cât despre Ganesha, trebuie să fi fost o mare revelaţie pentru voi, care veniţi din ţările occidentale. Chiar în nord, nu găsesc că Ganesha e aşa de venerat ca în sud, mai ales în această zonă, şi de asemenea în Maharashtra; pentru că avem în Maharashtra opt swayambhu ale lui Ganesha şi toţi cred în ele. Se spune că este credinţă oarbă şi aşa şi pe dincolo. Însă acum voi l-aţi văzut pe Ganesha stând în spatele meu, cu mine: şi asta pentru a dovedi că există o zeitate numită Ganesha. O să vi se dea fotografii în care Ganesha apare stând pe jumătate aici, iar restul este sariul meu şi aşa mai departe. Dar toate astea sunt pentru a vă convinge că există o zeitate care este Shri Ganesh şi el acţionează, lucrează prin Mooladhara. Indienii au avut această cunoaştere cu mii de ani în urmă. Acest dans kuchipudi a început cu şapte secole înainte de Christos, deci vă puteţi imagina, conceptul de Ganesha trebuie să fi existat cu mii de ani mai înainte!

Aşadar în această ţară oamenii erau foarte evoluaţi spiritual şi ei ştiau ce sunt zeităţile, cum arată ele, care sunt funcţiile lor – deşi era o cunoaştere secretă pentru marele public. Dar tot ce spuneau sfinţii era acceptat, pentru că nu era ego în această privinţă. Am încercat să descopăr de ce în Occident oamenii au dezvoltat aşa de mult ego. Încă n-am fost în stare să aflu motivul de bază – de ce apare acest tip de agresivitate prin ego. Se poate spune că e vorba de competiţie şi aşa mai departe, dar asta a fost istoria în Occident – chiar şi cei care l-au urmat pe Christos, care nu era nimic altceva decât umilinţă, descrisă pe larg peste tot, chiar şi acei oameni erau aşa de agresivi! Umilinţa este cel mai important lucru care trebuie înţeles. Şi veţi fi surprinşi că umilinţa este numită vinay, care este calitatea lui Shri Ganesha – Vinayaka. „Vidya vinayen shobhate”. Vidya înseamnă: „Cunoaşterea este împodobită numai de umilinţă.” Iar voi aţi văzut ieri umilinţa acestor mari artişti şi a marilor guru care erau acolo. Şi guru m-a invitat la academia lui şi mi-a adus toate ofrandele care se aduc unei Zeiţe. Am fost foarte mişcată cât de repede m-a acceptat pe mine şi Sahaja Yoga. Chiar această Kalakshetra, care era dominată de Societatea Teozofică – deşi această doamnă nu-şi prea bate capul cu Societatea Teozofică – ea a înfiinţat această sală imensă şi aşa mai departe, a dedicat totul artei, n-a permis Societăţii Teozofice să se amestece.

Şi totuşi, cum m-au acceptat cu toţii, se vede clar devoţiunea şi înţelegerea lor! Să fii umil cu un sfânt este întru totul o lege nescrisă a acestei ţări. Şi un sfânt nu trebuie contestat, nu trebuie dominat. Tot ce spune sfântul trebuie acceptat. Aşadar prima calitate pe care ar trebui să ne-o dea Ganesha este vinay – vinay înseamnă umilinţă. Umilinţa nu este superficială, ca atunci când se tot spune „pardon” sau „scuză-mă”, „mă tem că” – nu aşa. Nu este formal, nu este doar din buze, ci umilinţa trebuie să vină din interior. Umilinţa este, bineînţeles, este întotdeauna distrusă de ego, egoul doar vă menţine pe linia de plutire şi nu înţelegeţi niciodată că sunteţi egoişti. Chiar şi atunci când eu vorbesc despre ego, oamenii cred că Mama se referă la altcineva, nu se gândesc niciodată: „Eu sunt cel care are acest ego.” Aşadar Ganesha este cel care ucide egoul, pentru că umilinţa este singurul lucru care vă poate neutraliza cu adevărat egoul. Ce trebuie să vedeţi ca să deveniţi umili? De exemplu, în această ţară în care aţi venit, oamenii sunt foarte simpli, trăiesc foarte simplu, n-au la îndemână toate aceste lucruri sofisticate; mănâncă cu mâna, mănâncă de pe plante, de pe frunze… Iar după părerea unor anumite doamne din Occident, care au trăit aici, sunt cu toţii primitivi! Dar priviţi felul cum au dezvoltat ei această artă! Mişcările atât de repezi şi aceste – până şi aceste sărituri – voi nu le puteţi face. Ei bine, motivul pentru acest mod de a face este umilinţa faţă de artă. Arta trebuie respectată. Un guru trebuie respectat.

Respectul este singura cale de a învăţa ceva. Cred că acest lucru este adânc înrădăcinat în fiinţa indienilor: că trebuie să vă supuneţi necondiţionat gurului vostru, necondiţionat. Şi acest guru formează aşa de mulţi oameni, sunt acolo atât de multe fete numai pentru a exprima arta lui, pentru nimic alceva. Am văzut că nu câştigă mulţi bani. Au posibilităţi modeste şi nici nu cer prea mult. Dar această dedicare pe care o are el este asemenea devoţiunii lui Shri Ganesha pentru Mama lui. Şi felul în care e complet dedicat – toate celelalte lucruri sunt lipsite de importanţă. Aşadar ca să aveţi umilinţă nu trebuie să vă risipiţi atenţia pe alte lucruri. E extrem de important. Dacă atenţia voastră se îndreaptă spre alte probleme ale voastre, pe una, pe alta, sau dacă încercaţi să veniţi la Sahaja Yoga pe alte căi, n-o să meargă. Trebuie să deveniţi umili în inima voastră, absolut umili. El este inocent, iată de ce e umil! Dacă nu sunteţi inocenţi, nu puteţi fi umili. Semnul inocenţei este umilinţa. Un copil bun, un copil drăguţ şi inocent este extrem de ascultător. Orice i-ai spune, ascultă. Îi ştiu pe nepoţii mei; mergeam odată în Nepal şi acolo era foarte frig, iar mama lor spunea: „N-or să vrea să-şi pună ceva pe cap.” Am spus: „Rezolv eu treaba asta pe loc.” I-am chemat, le-am dat nişte bucăţi de stofă obişnuită şi le-am spus: „Trebuie să vă acoperiţi capul.” „Bine.” Şi le-au pus pe cap, le-au aşezat bine, le-au legat. Arătau cam caraghios, dar nu le păsa. Asta e ceea ce lipseşte şi iată de ce vedem că lipseşte profunzimea. Nu doar condiţionările – n-aş spune că e vorba de condiţionări. Oamenii n-au condiţionări; chiar şi indienii au devenit aşa. Le e foarte greu să fie umili, foarte greu. Probabil din cauza influenţei occidentale sau pentru că şi-au uitat trecutul. Dar umilinţa e aşa de importantă!

Să vă dau un exemplu din copilăria noastră: deşi m-am născut într-o familie creştină, trebuia să atingem Mama Pământ şi să cerem iertare mai întâi; aşadar, pleci capul spre pământ. Şi atingi picioarele părinţilor şi ale celor mai în vârstă din familie, nu-i aşa? Atingi picioarele tuturor celor care sunt mai în vârstă în familie. Chiar şi servitorilor care i-au avut în grijă pe fraţii noştri mai mari şi aşa mai departe – le atingi picioarele. Dar acea umilinţă lipseşte. Şi lipseşte şi acea demnitate pe care trebuie s-o aibă cei mai în vârstă. Orice-ar fi fost, era datoria noastră să atingem picioarele tuturor şi nu să-i comentăm pe cei în vârstă. Acest lucru va crea o atmosferă foarte frumoasă în Sahaja Yoga, dacă insistaţi spunând: „Sunt eu umil făcând acest lucru?” Doar puneţi întrebarea: „Am fost eu umil când am făcut asta sau când am spus asta?” Acum problema e că liderii sunt criticaţi. Sunt lideri pentru că merită acest lucru. În clipa când voi constata că nu sunt buni, o să-i dau afară – ştiţi foarte bine şi asta. Dar nu există umilinţă. Apoi umilinţa este înlocuită de ego şi acel ego creează ego în lideri. Liderii devin egoişti şi aşa de mulţi lideri sunt daţi afară. Vreau să spun că nu ştiu, când e vorba de echilibru, dacă să dau vina pe membri sau pe lideri. Aşadar, dacă Mama i-a numit lideri, să fim umili. La urma urmei, trebuie să fie vreun motiv pentru care Mama le-a cerut să fie lideri. De ce încercaţi să vă certaţi cu ei, să le căutaţi cusururi? Formăm o colectivitate.

Aşadar Shri Ganesha este atât de umil, iar ganas ale lui sunt, într-un fel, şi mai umile, pentru că el nu tolerează niciun gana care nu este umil faţă de Mama. La un mic semn din ochi ei sunt gata de luptă, sunt gata să facă tot ce li se sugerează. Şi înţeleg fiecare clipire din ochii Mamei, tot ce e de făcut. Deci numai acest fel de dedicare vă poate face din ce în ce mai profunzi. E posibil ca prin cunoaşterea pe care o avem în Occident, să ne extindem mai mult, trebuie să facem mai multă publicitate, să vorbim despre noi mai mult, să ne mândrim mai mult. Cu cât o faceţi mai mult, cu atât aveţi mai mult succes. Vedeţi asta în fiecare zi. Ei se laudă: „Eu cred”, vedeţi, cine sunteţi voi să credeţi sau să nu credeţi? Cine sunteţi voi să spuneţi asta? Dar aşa, vedeţi, imaginea voastră trebuie să se contureze astfel – a unui om cu o mare personalitate sau cu un profil măreţ. Voi creaţi un profil absolut artificial, lipsit de sens. Şi, foarte surprinzător, oamenii se pleacă în faţa unui profil atât de artificial! Poate că sunt şi ei artificiali, de aceea se pleacă în faţa acestor oameni artificiali! Sunt surprinsă! Vreau să spun că aceştia sunt escroci de renume, oamenii ştiu că sunt escroci, că au făcut tot felul de lucruri, dar tot se pleacă în faţa lor! Pentru că poate că ei îşi doresc un fel de avantaj material din asta sau, nu ştiu, un fel de avantaj artificial. Chiar să te fotografiezi alături de un astfel de om este considerat ceva măreţ!

Deci în faţa tuturor acestor idei sahaja yoghinii trebuie să reziste. Trebuie să reziste până la capăt glumei, spectacolului, lucrurilor care se întâmplă, şi apoi să reflecteze, să-şi facă introspecţia şi să vadă: „Sper că eu n-am asta în interiorul meu.” Uneori râdem de alţii, dar şi noi suntem la fel! Odată ce începem să ne facem introspecţia, vedem în interiorul nostru: „Da, asta e acolo.” Sunt unii sahaja yoghini în anumite ţări, mi se spune mereu, care dintr-odată spun: „Mama mi-a dat puteri speciale.” Sau spun: „Sunt Maha Mataji” – era şi unul din ăştia, Maha Mataji. Eu nici măcar n-am spus vreodată că sunt Mataji. Voi îmi spuneţi aşa, eu n-am spus niciodată asta. Dar el a zis: „Eu sunt Maha Mataji.” Puteţi spune că e nebun, puteţi spune că e oricum, dar cert este că aroganţa lui e atât de înfloritoare, încât nu mai ştie ce spune. Tot aşa răsfăţaţi şi voi egoul liderilor voştri, atacându-i. Cu cât îi atacaţi mai mult, cu atât reacţionează, iar când reacţionează, egoul li se tot umflă aşa. Aşa cum v-am mai spus, azi o vom venera pe Raja Rajeshwari. Nu v-am mai vorbit niciodată înainte despre acest lucru. Nu v-am rugat niciodată să citiţi Guru Gita din acelaşi motiv. Nu v-am spus niciodată că ea este Raja Rajeshwari, pentru că în egoul vostru ar putea apărea iar: „Cum poate fi ea Regina tuturor Reginelor?” Desigur, cu Mama lui Christos e-n regulă, dar nu cu Mataji – e prea de tot! Aşa că nu v-am spus niciodată asta. Am spus: „Baba, sunt o Mamă umilă, atâta tot, Mamă Sfântă” – şi gata! Se creează goluri aici, iată de ce e posibil, e posibil! Indiferent ce-ar fi fost, eu am înţeles care era problema, iar noi am rezolvat multe lucruri într-un fel foarte hazliu.

Dar încă simt că – văzând cum sunt aceşti artişti, cum sunt aceşti oameni, cum creează ei aceste lucruri – s-ar putea să nu fie potrivit cu ideile voastre despre arta decorativă şi aşa mai departe. Aţi putea spune că este prea ţipător, că e aşa şi pe dincolo, vedeţi, întotdeauna în creier: „Ar fi putut să fie mult mai puţin, ar fi putut să fie ceva mai aerisit” şi tot aşa… Aţi putea începe să criticaţi, pentru că asta e una din trăsăturile celor care nu sunt umili – ei cred că au capacitatea de a critica orice: „O, mie nu-mi place culoarea asta, nu e bună.” Dar artistul a făcut-o din inimă – apreciaţi-o! Aşadar al doilea lucru este să apreciaţi. Apreciaţi-vă viaţa, oricum ar fi ea, apreciaţi-o, acceptaţi-o. Dar nu cu reticenţă. Toate aceste idei mentale, din capul nostru, că arta înseamnă una sau alta, ne-au adus în situaţia de a nu mai avea un Rembrandt sau un Michelangelo – gata! Nu e mental, arta nu e niciodată mentală. Vine din interior, şi ceea ce vine din interior nu suportă comparaţie cu ideile noastre exterioare. Aşadar în privinţa aprecierii – adică voi puteţi spune că indienii din sud poartă haine în culori foarte, foarte ţipătoare, în propriul lor stil. Dar pentru mine nu e aşa. Unii ar putea spune altceva. Şi am văzut că indienii din nord trebuie să-i critice pe indienii din sud, iar indienii din sud trebuie să-i critice pe indienii din nord. Dar orice ar fi, cert este că nimeni nu ia ce e bun de la celălalt. Asta e prostie, e prostie! Dar pentru a aprecia şi a accepta, absorbiţi această calitate. Indienilor din nord nu le place mâncarea indienilor din sud, oricum ar fi. Indiferent ce-ai încerca, nu pot să accepte. Nu le place nici muzica lor. Vă puteţi imagina întreaga Indie împărţită în două părţi: indienilor din sud nu le place mâncarea indienilor din nord şi nici dansul indienilor din nord – adică până şi în ţara noastră. Suntem aşa de separatişti în această ţară, încât cuiva din Rameshwaram nu-i place mâncarea din Madras, cuiva din Madras nu-i place mâncarea din Delhi.

Aşadar aceste metode de separare au apărut pentru că umilinţa înnăscută nu e în voi. Dacă vă puteţi bucura de tot şi de toate, atunci sunteţi umili. Dacă puteţi aprecia fiecare manifestare, atunci sunteţi umili. Această umilinţă este o însuşire foarte profundă, pentru că vine din Mooladhara. Şi ea este Shri Ganesha. Imaginaţi-vă că el are un şoricel cu care se deplasează, nu are maşini Impala sau Rolls-Royce… El merge, cu tot pântecele lui mare, merge pe un şoricel. Nu face paradă de puterile lui, e aşa de umil, e aşa de dulce! Şi el creează toate ritmurile, şi lucrurile, şi vibraţiile. Nu ştiu ce-ar fi fost această lume fără el! Şi asta este ceea ce trebuie noi cu adevărat să apreciem peste tot, în loc să ne plângem de una sau alta. Adică până şi culoarea acestei camere s-ar putea să nu vă placă, asta s-ar putea să nu vă placă. Vreau să spun că există atâtea lucruri care nu vă plac! Atunci eu trebuie să întreb: „Ce vă place?” „Iahnie de fasole” – bun! Trebuie să fim deschişi. Prin umilinţă vă deschideţi, străbateţi, răspândiţi. Fără umilinţă nu puteţi, pentru că vă opuneţi la toate, creaţi un zid. Numai umilinţa vă va face să răspândiţi.

Azi, în prima zi a turului nostru, v-aş ruga să fiţi foarte, foarte umili. Înţelegeţi că umilinţa este extrem de simplă şi este frumoasă. Aţi văzut fetiţa aceea cântând la veena, un Adi Vadyam, instrument primordial aşa de dificil, iar ea cânta cu atâta dulceaţă, cu atâta îndemânare şi cu atâta umilinţă! Şi a venit la mine şi mi-a spus: „Mamă, ce privilegiu – să am ocazia să cânt în faţa dumneavoastră!” Imaginaţi-vă, aşa un geniu! Altul, pe care l-am cunoscut ultima dată, era un interpret la mandolină, cam de aceeaşi vârstă sau chiar mai mic! Vreau să spun că el este acum celebru în lume, dar când a cântat în faţa mea, n-a vrut să accepte bani, nimic, era pur şi simplu în extaz! Chiar şi dansatoarea mi-a spus că era deja în extaz când m-a văzut şi pur şi simplu a dansat cu atâta vigoare! Şi avea febră! Spunea: „Mi-a trecut temperatura, totul, mă simt perfect.” Priviţi-i pe acei artişti. Vreau să spun că nu m-au cunoscut niciodată, nu ştiu nimic despre Sahaja Yoga. Dar ce înţelegere umilă a Divinităţii – pentru că sunt umili! Divinitatea nu face niciodată caz de sine, nu face paradă de sine, nu face mare zgomot. Iată-i! Veniţi! Acela nu e Guido? Au venit italienii. Iată de ce am lăsat azi puja pentru mai târziu. E Guido? Chemaţi-l! Guido e prea umil ca să vină în faţă. Haide, vino! Vino puţin mai în faţă. Dumnezeu să binecuvânteze… Te aşteptam! Te rog, te rog, ia loc! Nu, nu, vino, vino aici! Puteţi – puteţi să staţi cu toţii în faţă, este loc. Veniţi, puteţi sta cu toţii acolo! Trebuie să mă pun bine cu ei, vedeţi, pentru că eu locuiesc în Italia! Veniţi… E în regulă, aşa, să aibă ei loc, veniţi în faţă, acolo. Sau puteţi să staţi pe mijloc, nu contează. Puteţi sta acolo unde sunteţi, da, puteţi. Veniţi în faţă, veniţi în faţă, e loc aici. Aşadar le vorbeam despre Shri Ganesha, că puterea lui esenţială vine prin umilinţă şi că noi toţi trebuie să fim extrem de umili, extrem de umili, să apreciem totul. Desigur, trebuie să le puneţi să asculte discursul meu – este deja înregistrat – să ştie ce-am spus azi. Dar acum putem să facem Puja.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!