Puja de Paşte, Magliano Sabina, Roma, Italia, 19 aprilie 1992
Este o zi măreață pentru noi toți să sărbătorim și să ne bucurăm de Învierea lui Christos.
Gâtul (pe Shri Mataji o deranjează gâtul).
Învierea lui Christos a avut loc pentru a deschide în noi centrul Agnya. Așa cum știți, este un centru foarte subtil, foarte complicat, cu toate ideile oamenilor, provenite din condiționările și egoul lor care obturau această chakră în așa măsură, încât energiei Kundalini i-ar fi fost imposibil să o penetreze. Așa că întreaga dramă a Învierii a avut loc și cum Christos nu a fost altceva decât Chaitanya, El a înviat din așa-zisa moarte. Prin această „moarte” a lui Christos, trebuie să înțelegem, de asemenea, că am obținut și Învierea noastră. Ne-am obținut Învierea, și în același timp tot presupusul nostru trecut a murit, este complet înlăturat. Așadar, căința noastră, condiționările pe care le avem, sunt moarte. În mod surprinzător însă, la națiunile creștine, egoul nu s-a micșorat, așa cum ar fi trebuit, probabil pentru că Iisus nu a fost niciodată venerat în mod corect. În Occident, egoul a fost atât de predominant încât oamenii nu au putut să vadă ce fac de fapt și cât de departe merg. Ei se căiesc în mod inutil pentru ceva ce s-a petrecut demult. Însă remușcarea era un remediu pentru egoul nostru și este foarte șocant uneori să vezi cum națiunile creștine au invadat alte țări, le-au anihilat, le-au terminat și le-au distrus complet – rase întregi de oameni. Erau creștini, discipoli ai lui Christos, purtând Biblia în mână! Vă puteți imagina? Acești așa-numiți „creștini” au făcut lucruri atât de oribile în numele lui Christos.
Trebuie să înțelegem de ce egoul este atât de exagerat în țările occidentale sau în țările care au urmat creștinismul. Creștinii de pretutindeni sunt extrem de agresivi, extrem de violenți și cred că întreaga lume le aparține. Chiar și Hitler a crezut în religia catolică. Nu au învățat nimic din marele sacrificiu al lui Christos, ca și cum s-ar fi șters cu totul din memoria lor, ca și cum sacrificiul Lui ar fi fost fără sens, lipsit de mesaj. Și au devenit atât de violenți. Nu numai atât, dar au considerat că au dreptul să conducă întreaga lume, să-i jefuiască pe toți, să-i distrugă pe toți. De ce? Pentru că erau creștini! Ce contrast în comparație cu viața lui Christos, care a înviat din așa-numita moarte! Însă egoul oamenilor nu a dispărut. Nu numai că nu a dispărut, dar a și crescut – a crescut în așa măsură, încât în ziua de azi vedem cum creștinii și-au pierdut complet limitele comportamentului corect (maryadas). Modul în care se comportă biserica creștină este șocant. Nu mai există niciun fel de moralitate în biserică. Nu au niciun respect pentru lege, niciun respect pentru Dumnezeu. De asemenea, nu au niciun respect pentru castitate, care a fost principala calitate a lui Christos, principala guna (însușire) a lui Christos. Asta M-a șocat de când eram copil. Am înțeles – născută fiind într-o familie creștină – am înțeles că de fapt creștinii în India erau cei mai dogmatici și cei mai dominatori. Și asta M-a surprins! Cum de nu îi acordă importanța cuvenită lui Christos? Și de ce îi folosesc numele pentru a-i domina pe alții?
Din nefericire, în acele timpuri, eram sub dominație britanică. Britanicii, de asemenea, au manipulat totul de așa natură încât indienii au crezut că Iisus Christos s-a născut în Anglia. Obișnuiau să se îmbrace ca englezii și să se numească sahib. Obișnuiau să se poarte foarte arogant și aveau locuri în guvern pentru că își dăduseră mâinile cu cei care guvernau. Nu aveau nicio loialitate față de indieni. Când tatăl Meu a fost arestat, ne-au dat afară din comunitatea creștină. M-au dat afară de la școală, pe Mine, o fetiță de 6-7 ani, pentru că tatăl Meu era membru în Congres. Așadar această latură a creștinismului nu a fost văzută de nimeni până acum, faptul că toate națiunile creștine au fost extrem de crude, extrem de dominatoare iar ele se află în ziua de azi la cârma afacerilor! Acest ego subtil, care înainte era caracteristic câtorva monarhi, a devenit acum, în țările democratice, un lucru foarte comun pentru toți oamenii obișnuiți. Și descoperim că toate aceste țări sunt pline de lucruri distructive. Nu numai europenii se comportă astfel, ci și americanii sunt extrem de dominatori, extrem de egoiști, în așa măsură încât demonstrează prostie. Imaginați-vă, că ei îl urmează pe Christos, care a fost înțelepciunea însăși, sursa înțelepciunii! Și este inexplicabil ca discipolii Lui să fie atât de proști și idioți. De ce se întâmplă asta?
Așa că trebuie să înțelegem istoria religiei creștine. Vă amintiți de Petru. Petru a fost o persoană foarte egoistă, iar Iisus i-a spus odată: „Tu ești un Satan”. A spus asta limpede. Și i-a mai spus: „Mă vei renega de trei ori.” La un moment dat a apărut Pavel care s-a gândit că este o ocazie foarte bună să acapareze o persoană slabă, satanică, o persoană care este într-un fel împotriva lui Christos. Și l-a găsit pe Petru. Pavel fiind un mare birocrat, l-a convins, l-a influențat, i-a devenit foarte apropiat și i-a cerut să îl asculte cu promisiunea că îl va face persoana cea mai importantă. Iar apoi le-a spus celorlalți discipoli că nu sunt nici pe departe atât de educați ca el, că el știe ce să scrie și ce să nu scrie. A venit apoi cu ideea să reediteze ceea ce scriseseră discipolii. Acest individ sinistru, Pavel, a reeditat Biblia. A editat Biblia. Întreaga muncă a lui Christos a intrat pe mâinile acestui diavol. A început să editeze Biblia și dacă citiți ce a scris, veți fi surprinși că este plin de ego. Organizează totul și tot ce scrie este absolut plin de ego. A înlăturat multe lucruri care erau în Biblie. Christos trebuie să fi menționat despre Kundalini, sunt sigură. Dar nu există nimic din toate aceste lucruri. Le-a omis, deși Matei a insistat asupra celor spuse de Christos, că trebuie să vă nașteți din nou. Pavel însă s-a certat cu Matei și nu a putut accepta Concepția Imaculată, pentru că nu avea nicio idee despre adevăr, despre realitate, despre miracolele pe care le înfăptuiește Dumnezeu. Așa că el le-a respins, însă Matei a rămas fidel propriei lui Evanghelii. Ioan însă a fugit. Și-a început propriul stil numindu-i pe cei ce îl urmau, gnostici, iar ceilalți discipoli, printre care și Toma, au plecat și ei.
Așadar, Pavel a editat Evanghelia lui Luca și Evanghelia lui Matei și cu mare efort au fost păstrate câteva lucruri originale în ele. Deci acest demon Pavel a intrat în scena unei religii atât de importante, cum a fost creștinismul și totul a fost complet denaturat. Astfel Biblia, care este folosită în ziua de azi ca o autoritate, conține astfel de cuvinte încât oamenii încep să se creadă grozavi. În primul rând se sugerează că, devenind membrii unei biserici, sunteți „cei aleși”. Dar pentru început Pavel a hotărât să se scrie că Petru va începe această biserică și că el va avea cheia, că asta ar fi spus Iisus, și anume că l-ar fi pus pe Petru pe un piedestal și că el va pune bazele bisericii. Imposibil! Spre exemplu, dacă aș fi în locul lui Christos, aș cere Eu celui mai păcătos om să facă un astfel de lucru? Voi desemna o persoană să aibă grijă de tot? Această parte a Bibliei este o curată blasfemie. Și astfel, odată ce Pavel l-a pus pe un așa loc de cinste, Petru a căzut în mrejele propriului său ego, gândind că este o persoană fără egal. A fost o simplă manipulare, pentru a controla totul. Mintea lui birocratică a ticluit toate astea, însă Petru i-a căzut în mreje pentru că era un discipol foarte slab al lui Christos.
Așa cum știți, și în Sahaja Yoga avem douăsprezece tipuri de Sahaja Yoghini. Și unii dintre ei sunt foarte slabi. Sunt slabi pentru că au prea mult ego. Nu pot menține relațiile cu nimeni, țipă și îi necăjesc pe alții, sunt plini de ei, sunt tot timpul agresivi, nu pot fi colectivi. Nu arată niciodată iubire altora. Există, deci, acest tip de Sahaja Yoghini care își arată, unul câte unul, nuanțele. Însă unii dintre ei învață și înțeleg că acest lucru este rău și n-ar trebui să existe. Christos a avut doar trei ani și jumătate pentru munca Sa, dar nu am știut că printre cei doisprezece discipoli exista un individ atât de sinistru. Unul dintre ei L-a și vândut. Însă este de necrezut că Petru a putut fi un individ atât de oribil încât, pentru propria sa glorie, pentru propriul său interes, să introducă în Biblie asemenea cuvinte și să aibă o autoritate atât de mare. Același lucru s-a întâmplat și cu Mahomed Sahib. Mai întâi, Mahomed Sahib a spus că va exista un timp al Învierii. Înseamnă că El a vorbit despre viitor. Așadar, cum este posibil ca El să fi fost ultimul? Dacă El a fost ultimul, atunci cum veți primi Învierea? Dar „pecetea profetului” nu înseamnă că totul este pecetluit acum și niciun profet nu mai poate veni pe pământ. Pecetea putem spune că este un fel de marcă. Iar El a fost Adi Guru, așa că spunea: „Eu sunt Pecetea”. Nu a spus: „Am pecetluit”. Dar oamenii vicleni profită de aceste mici cuvinte și încep să le folosească în propriile scopuri pentru că sunt foarte egoiști.
Deci există și alt tip de Sahaja Yoghini extrem de egoiști. Unii dintre ei sunt destul de egoiști în sensul că își cunosc doar soțiile, copiii, casele și tot ce le aparține. Pentru ei este foarte important, să se ocupe de propriii copii. Veți fi uimiți, unii au venit la Bombay cu copiii, dar nu au venit la Puja în Delhi. Ce fel de Sahaja Yoghini sunt ei? Deci există acest tip de Sahaja Yoghini care sunt mai îngrijorați de copiii lor decât de Sahaja Yoga, mai îngrijorați chiar decât de propria lor evoluție. Sunt preocupați de familiile și de casele lor. Unele femei se pricep destul de bine la asta, încearcă să își facă soții să părăsească ashramul, încearcă să găsească scuze pentru a se îndepărta de colectivitate. Sunteți judecați tot timpul și vă judecați singuri, în mod clar. Când vă spun asta, nu vă gândiți la alții, ci la voi înșivă. Trebuie să știți că Iisus Christos a fost crucificat. Și cine L-a crucificat? Nu a fost crucificat de evrei. Este o idee greșită. Cum puteau evreii, care erau sclavi, să-L răstignească pe Christos? Imperiul roman a dorit ca Iisus să fie răstignit, deoarece au simțit că devenise foarte influent. Vă rog luați loc! (Shri Mataji se adresează cuiva din sală). Iar când au încercat să-L crucifice – nici măcar nu s-au gândit – au spus că Iisus Christos este crucificat pentru că evreii au vrut asta. Vina a fost pusă pe seama lor pentru a evita ca vina să cadă asupra cârmuitorilor. Iar cârmuitorii pot face întotdeauna așa ceva, să crucifice pe oricine și să dea vina pe altcineva.
Așadar creștinii, primii creștini au fost în majoritate evrei. Christos însuși a fost evreu. Deci cum e posibil să spui că evreii L-au crucificat pe Iisus? Însă vina a fost pusă în seama evreilor. Apoi creștinii s-au gândit că au tot dreptul să-i urască pe evrei, deoarece Christos fusese crucificat de evrei. Aceasta a fost o altă idee concepută de „domnul” Pavel, pentru că nu dorea să învinuiască administrația romană. Așa că Pilat s-a spălat pe mâini și… S-a spălat pe mâini – e foarte semnificativ. S-a spălat pe mâini! Deci a făcut asta nu cu autoritatea sa, ci cu autoritatea evreilor. Așa o înscenare! Iar apoi toți creștinii au început să-i urască pe evrei crezând că sunt vinovați de răstignirea lui Christos. Adică, imaginați-vă, s-a întâmplat acum mii de ani, Iar evreii sunt detestați pentru că acum mii de ani cineva L-a crucificat pe Iisus. Urmând același principiu, întreaga rasă albă ar trebui să fie urâtă generații la rând, dacă acesta este criteriul, pentru că ei au crucificat nu doar un singur om, au crucificat milioane și milioane de oameni! Îi vom învinui pe copiii lor și pe copiii copiilor lor? Deci acesta este cel de-al treilea tip de Sahaja Yoghini, care încearcă să dea vina pe alții tot timpul, nu pe ei înșiși. Astfel de oameni nu se pot corecta niciodată dând vina pe alții. Ar trebui să-și facă introspecția. Însă introspecția lipsește foarte mult în țările occidentale, cu excepția Rusiei. Dar nu există altă cale. Nicăieri nu este scris să vă faceți introspecția, însă voi credeți că, dacă mergeți la biserică și vă spovediți unui popă surd și prost, sunteți salvați. Așa că nimeni nu își face introspecția. Haideți să vedem cum suntem cu adevărat – ne facem introspecția sau nu? Sau suntem astfel de oameni, Sahaja Yoghini, care nu sunt într-atât de orientați către ei înșiși, dar sunt încăpățânați, se auto-glorifică și nu doresc să afle ce este rău cu ei?
Avem apoi un alt tip, al patrulea tip, care este foarte interesant de analizat – care o venerează pe Mama acasă, dar nu pot veni în colectivitate, nu pot, pentru că este puțin cam departe. Dar dacă trebuie să meargă să-și vadă fiul, vor merge kilometri întregi. Dacă trebuie să facă ceva pentru familia lor, o vor face. Nu doar atât, dar presupunând că trebuie să facă vreo afacere, vor porni la drum. În Sahaja Yoga nimănui nu i se cere să renunțe la serviciu, să renunțe la viața pe care o duce, la stilul de viață, nimic de acest gen, Însă ar trebui să vedeți ce e prioritar. Acești Sahaja Yoghini sunt foarte ocupați cu munca și câștigurile lor, cu tot ceea ce fac și sunt interesați doar să-și câștige un renume, muncind din greu, lucrând ceva artistic, ceva creativ – sunt foarte ocupați. Nu au timp pentru ei înșiși, nu au timp pentru Dumnezeu. Acest tip de oameni spun la rândul lor: „Oh, noi o venerăm pe Mama. Ne plecăm Domniei Sale înainte de a începe munca noastră creativă, îi cerem ajutorul și dorim să avem toată protecția Sa în munca noastră, în creativitatea noastră.”
Există apoi unii Sahaja Yoghini care încă mai cred că banii sunt foarte importanți. Încă mai cred asta. Nu sunt! În Sahaja Yoga, primim bani oricând dorim. Unii dintre ei spun: „Pornesc o afacere pentru că vreau să dau 0,001% pentru Sahaja Yoga.” Și dacă îi întrebi: „De ce să dai?” „Totul este al Dvs., Mamă, acești 0,001% sunt ai Dvs. Totul este al Dvs. În definitiv, ce facem noi? Totul este al Dvs.” Acest tip de atitudine apare când vă gândiți că banii sunt foarte importanți. Banii sunt foarte importanți pentru astfel de oameni care nu pot să-L vadă pe Dumnezeu dincolo de asta, care nu pot să vadă avantajul mai subtil al acestor bani. Ei socotesc în mod meticulos fiecare bănuț. Nu vor ca banii câștigați de ei cu greu să fie irosiți pe propria lor spiritualitate. Sau avem oameni care n-ar cumpăra nicio carte de Sahaja Yoga. N-ar cumpăra nicio casetă. O vor copia, economisind, înțelegeți, economisind lire sau dolari. N-ar cumpăra ceva care este necesar. N-ar cumpăra o fotografie, ci ar ruga pe cineva să facă o copie după ea ca să o poată avea. Nu că ar fi necesar să cheltuiți, însă atitudinea minții este bizară! Dacă puteți economisi niște bani, foarte bine, dacă puteți economisi timp, foarte bine, dar este rareori înțeles că acest timp economisit ar trebui folosit pentru Sahaja Yoga. Dacă citiți despre orice religie – de exemplu, citeam despre budism, și am fost uimită că pune atât de multe interdicții, încât, dacă aș impune măcar una Sahaja Yoghinilor, ar fugi cu toții. În primul rând, nu ați avea voie să faceți niciun profit, niciunul; nu ați putea cumpăra niciun teren, ați avea doar o singură masă pe zi, ar trebui să fiți absolut vegetarieni, nu ați avea voie să ucideți. Poate ați avea voie să ucideți ființe umane – asta nu e interzis! Dar nu puteți ucide niciun animal, niciun pește, nu puteți ucide nici măcar un țânțar.
Deci există acest tip de religie despre care se spune că a vorbit Buddha. Nu cred că Buddha ar fi putut spune așa ceva. Toți acești oameni, discipoli ai acestor mari încarnări, le-au făcut atât de mult rău celor care ne-au adus religii atât de frumoase. Și de aceea am deviat complet de la calea adevărului. Așadar, cei care sunt într-adevăr onești și vor să adere la calea adevărului, trebuie să-și facă introspecția tot timpul și să afle cât de mult au avansat în descoperierea adevărului. Apoi, mai avem un alt tip de Sahaja Yoghini cărora le place mai mult să se distreze în compania celorlalți. Asta pentru că avem un sentiment de apartenență, că trebuie să aparținem de ceva, că ar trebui să aparținem unui grup sau altui grup. Fie simțiți că aparțineți creștinismului, iudaismului, fie că aparțineți islamului, sau unor grupări politice. De exemplu, în Anglia te vor întreba: „Ce orientare politică aveți?” „Care este orientarea Mea politică?”, am spus. N-am putut înțelege întrebarea. Oricine trebuie să aibă o etichetă politică. Am spus: „Ce vreți să spuneți?” „Sunteți comunistă?”, M-au întrebat. „Nu, nu sunt.” „Sunteți conservatoare?”, „Nu, nu.” „Sunteți socialistă?” „Nu.” „Atunci ce sunteți?” „Sunt o ființă umană.” Nu puteau să înțeleagă că sunt doar o ființă umană, fără bătaia de cap a unei orientări politice. Așadar, aveți această idee de apartenență, că trebuie să aparțineți unui cult, unei secte, sau unei așa-numite religii.
Apoi începeți să vă implicați în tot felul de condiționări, tot felul de reguli, norme și alte lucruri și începeți să vă atașați de ele – foarte fericiți să o faceți. Întrebi pe cineva dintr-o sectă: „De ce te razi pe cap?” „Oh, în religia noastră trebuie să fii ras pe cap.” Ce înseamnă asta? Sau ceva la fel de stupid, de exemplu, să-ți lași barbă, sau să trebuiască să ai mustață, ceva specific unui clan, fără să se înțeleagă că realitatea este plină de varietate. Trebuie să existe varietate. În acest fel iau naștere estetica și saundarya (frumusețea). Dacă nu ați avea varietate, cum ați putea fi o personalitate? Cum poate o persoană care este limitată de aceste idei exterioare fără sens, să fie o persoană care are personalitate? Dacă religia nu vă poate da o personalitate, este mai bine să renunțați la ea. Ea vă dă o personalitate interioară, precum și o personalitate exterioară. Și când începeți să vă bucurați de această personalitate, numai atunci vă puteți numi Sahaja Yoghini. Atunci nu trebuie să vi se spună să nu furați, nu trebuie să vi se spună să nu loviți pe nimeni, să nu fiți agresivi, să nu fiți egoiști – nu trebuie să vi se spună asta. Veți fi o personalitate care se urmărește pe sine. Însă în mod normal, oamenii îi urmăresc pe ceilalți nu pe ei înșiși. Asta este de asemenea o altă problemă în Occident, de a privi tot timpul la alții, niciodată la noi înșine. Și continuă să meargă așa până când devenim cu adevărat sclavii propriilor noastre idei despre personalitate și începem să proiectăm acea personalitate prin egoul nostru, încercând să arătăm că suntem ceva foarte special.
Încercați să înțelegeți foarte clar că în Sahaja Yoga este exact invers. Voi toți aveți o personalitate, cu toții sunteți oameni, cu toții sunteți sfinți și trebuie să fiți respectați ca sfinți. Nu trebuie să avem același tip de personalitate. Fiecare trebuie să aibă… adică trebuie să existe stiluri diferite de a vorbi, diverse moduri de a transmite ceva, stiluri variate de exprimare a iubirii divine. Nu vom forma un fel de regiment, pentru că suntem liberi. Suntem absolut liberi pentru că noi avem lumina. Știm cât de departe trebuie să mergem, care este calea cea dreaptă, ce direcție trebuie să alegem. Știți imediat ce este corect, dacă aveți lumina arzând frumos în interiorul vostru. Nu trebuie să Mă întrebați pe Mine sau pe nimeni altcineva. Când apar astfel de oameni, ei înțeleg că Sahaja Yoga este libertate absolută. Dar această libertate completă există pentru că aveți lumina. Fără lumină, libertatea este un nonsens, nu are semnificație – răniți pe toată lumea, îi deranjați și îi chinuiți pe toți. Dar având lumina, în primul rând, vi se întâmplă ceva extraordinar: religiile predicate de acești mari profeți și încarnări devin pur și simplu parte integrantă a ființei voastre.
Altfel, spre exemplu, japonezii vor spune „noi suntem budiști” dar vor ucide câți oameni doresc. Sau creștinii, așa cum am spus, sunt exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Când aveți lumina însă, deveniți adevărați creștini, adevărați musulmani și adevărați hinduși. Și atunci realizați că toate religiile sunt parte din același ocean și nu vă mai identificați cu niciuna în mod particular, ci săriți în oceanul religiei și sunteți, într-un fel, o adevărată personalitate religioasă. În acel moment nu trebuie să vă mai vorbesc despre moralitate, ci singuri observați cum ați renunțat la atât de multe lucruri greșite pe care le făceați. Atât de mulți Mi-au scris astfel de lucruri, însă niciodată nu le-am citit. Obișnuiam să ard aceste scrisori. Nu vreau să știu toate astea. Sunteți persoane libere. În acea libertate, asigurați-vă că ați absorbit în interior toate aceste religii. Înainte de Realizare, nimeni nu poate fi religios. Ei pot profesa, pot avea o marcă, pot spune ceva, dar totul este exterior; nu doar atât, dar sunt chiar opusul religiei pe care o profesează. Sunt exact opusul. Și deviază – nu numai atât, dar și poluează bazele religiei. Iar baza religiei este ascensiunea spirituală. Dacă religia nu vă poate da echilibru, pentru a vă înălța, este mai bine să nu aveți nicio religie. Ateii sunt mai buni – spre exemplu, rușii, care n-au nicio religie; îi preocupă doar înălțarea lor spirituală. Iată de ce, probabil, Christos și Mahavira nu au vrut să vorbească despre Dumnezeu.
Apoi avem oameni care au lumina și se preocupă de propria lor lumină și vor ca această lumină să fie aprinsă tot timpul, iar această lumină să nu-i ilumineze doar pe ei, ci să-i ilumineze și pe alții. Și lucrează pentru asta. Își asumă responsabilitatea, într-un fel. Nu s-au retras în junglă să mediteze. Nu, trebuie să munciți, trebuie să munciți în această lume. Voi trebuie să le arătați celorlalți ce este Sahaja Yoga. Trebuie să le dăruiți acel frumos sentiment al unității cu Divinul. Trebuie să vă bucurați să le dăruiți asta. Sahaja Yoga nu este doar pentru bucuria voastră, așa cum stau bețivii și beau împreună. Ea este pentru a vă umple cupele și a le oferi altora, foarte mulți de altfel, care se află acolo. Deci ei își asumă această responsabilitate, și o fac în baza adevărului pe care îl cunosc. Ei nu gândesc că Sahaja Yoga le datorează ceva. Nu vin la Mine pentru lucruri mărunte: „Cum ar putea tatăl meu să scape de chelie?”, tot felul de întrebări fără rost. Unii chiar îmi scriu astfel de lucruri absurde. Sunt uimită. Ce cred ei că este Sahaja Yoga? Un salon de cosmetică sau ceva asemănător? Viziunea Sahaja Yoghinilor de care v-am vorbit e foarte diferită, este a acestui mare univers, a acestui mare univers care trebuie să fie iluminat. Suntem parte integrantă din el. Și această religie universală trebuie adusă în viețile oamenilor prin Realizare, prin trezirea energiei Kundalini. Acești Sahaja Yoghini muncesc din greu, nu precupețesc niciun efort pentru a vedea că oamenii își primesc Realizarea. Dar și aici există încă o fărâmă de ego subtil, că „eu fac asta, eu fac una, alta”.
Atât de mulți oameni Mă întreabă: „Mamă, călătoriți atât de mult, munciți atât de mult. Cum de reușiți să faceți atât de multe la această vârstă?” În primul rând, nu știu care e vârsta Mea. Nu-Mi pasă. Și în al doilea rând, Eu nu fac nimic. Dacă nu fac nimic, cum pot să fiu obosită? Nu fac absolut nimic. Totul se înfăptuiește. Eu doar privesc și Mă bucur. Dar ei gândesc: „Noi facem asta, noi facem munca asta”, și devin foarte conștienți de acest lucru. Deci din nou acest domn ego, care pâlpâie încă subtil acolo, se dezlănțuie și capătă proporții. Este o activitate absolut împotriva lui Christos. Așa că mintea începe să construiască, vedeți: „el nu muncește, celălalt este așa”, încep să îi critice pe alții. Încă îi analizează pe ceilalți, nu pe ei înșiși. Apoi, există și Sahaja Yoghini care nu fac asta. Ei își dau seama că Paramchaitanya înfăptuiește totul și lucrează prin ei – ei sunt instrumentul. Și uneori, desigur, dacă au un eșec, încep să se îndoiască: „Cum se poate, Mamă, să se întâmple asta?” „Dacă este așa, atunci de ce a trebuit să plece Gorbaciov?” Trebuie să explic de ce Gorbaciov a trebuit să iasă din politică! Imaginați-vă! Asta e responsabilitatea Mea! Desigur, putem să-L întrebăm orice pe Dumnezeu. Ființele umane cred că au dreptul să-L întrebe orice pe Dumnezeu, să-L insulte, să spună tot ce le trece prin minte, de parcă Dumnezeu ar fi o persoană care v-a preluat îndatoririle.
Așadar, asta încă mai trenează oarecum, chiar și când ei sunt destul de abandonați, încă mai există anumite îndoieli în minte. Există însă oameni care nu au niciun fel de îndoială. Ei înțeleg că există Paramchaitanya care îi ajută. Ei știu că în spatele tuturor acestor miracole este Paramchaitanya. Dar mai presus de toți aceștia, se află cei care încep să înțeleagă că au dobândit puteri, cu certitudine, și sunt conectați cu Divinul. „Avem puteri”. Desigur, uneori se îndoiesc și ei că într-adevăr au puteri. Am cunoscut oameni, care, întrebați: „De ce nu dai o mână de ajutor?”, Mi-au răspuns: „Mă tem că îmi va crește egoul”. „De ce nu faci asta?”, „Pentru că egoul meu se va mări.” Le este teamă de egoul lor, așa că egoul îi urmează, foarte subtil. Și se gândesc că mai bine nu riscă; gândesc că ar putea fi prea mult, că e prea mult. „Să mergem mai încet”, fără a fi pe deplin încrezători că au puteri. Dar există și oameni care știu că au fost binecuvântați cu puteri și aceste puteri pot fi descoperite din ce în ce mai mult în interiorul lor. Au încredere în ei înșiși, au încredere în Sahaja Yoga și au încredere totală în Mine și în Paramchaitanya. Și ei reușesc. Sunt oameni foarte simpli, sunt oameni extrem de simpli, oameni inocenți și cu o inimă plină de simplitate. I-am văzut la sate, am văzut mulți. Și aici sunt mulți de acest calibru. Acestea sunt cele 12 tipuri de Sahaja Yoghini descrise.
Dar mai există un tip, și acela este cel care este înzestrat cu toate puterile. Ei își descoperă propriile puteri. În lumina introspecției, le văd și sunt siguri de ele; nu au îndoieli. Aceasta este starea de Nirvikalpa. Ei nu se îndoiesc de ei înșiși. Trebuie să aveți încredere în Mine, să Mă venerați, să primiți ceva de la Mine, dar în același timp trebuie să știți că v-am transfomat și pe voi în ființe extraordinare și că și voi la rândul vostru trebuie să vă dezvoltați puterile. Să nu depindeți numai de puterile Mele! Nu încercați doar să extrageți puteri de la Mama voastră, ci încercați să vă ridicați la același nivel. Puteți. N-aș putea spune câți veți reuși, dar încercați. Și pentru asta, primul și cel mai important lucru, primul și cel mai important lucru este umilința totală. Desigur, îmi sunteți abandonați, deci sunteți umili. Mahomed Sahib a vorbit despre abandon. Eu vă spun să vă abandonați Sinelui vostru. Dacă Sinele vostru este Spiritul, de ce să nu vă abandonați propriului vostru Sine? Dar faceți ca acel Sine să strălucească. Deveniți una cu acea lumină. Întreaga viață ar trebui să fie o lumină, lumina iubirii, lumina Divinității, lumina frumuseții. Deci trebuie să ajungeți la asta prin introspecție. Ați primit toate aceste puteri în interiorul vostru. Aveți atât de multe puteri! Desigur, este un lucru frumos să depindeți de Mama dar acum trebuie să creșteți. Trebuie să creșteți și să vă asumați responsabilitatea, fără să vă simțiți responsabili. Personalitatea ar trebui să fie astfel. Sper și trebuie să mergem mai departe, mai sus decât toți ceilalți discipoli. Până când nu facem asta, suntem capabili – e posibil, nu știu – să înecăm Sahaja Yoga într-un alt ocean de absurdități. Deci trebuie să ne dezvoltăm și personalitatea prin introspecția și înțelegerea noastră, prin dovezile noastre despre realitate.
Îmi pare rău că astăzi trebuie să vorbesc despre aceste lucruri, dar nu am avut altă ocazie să vă vorbesc despre ele până acum, despre modul cum discipolii lui Christos au fost înșelați de Petru și Pavel. Și uneori Mă gândesc la ființele umane, cum sunt, cât de iscusite și de viclene sunt și cum pot încerca să distrugă Sahaja Yoga, care este atât de importantă în ziua de azi. Astăzi este ziua Învierii noastre. Trebuie să trecem prin aceste douăsprezece stadii pentru a atinge o stare mai înaltă. Iar cel de al 14-lea stadiu este considerat nivelul cel mai înalt, în care voi sunteți doar un instrument, fără să vă simțiți deosebiți în vreun fel, abandonați complet în mâinile Paramchaitanyei. Astăzi este o zi foarte auspicioasă. Asta este ceea ce a făcut Christos: și-a acceptat răstignirea pentru că a trebuit să joace acel rol. Și a fost un lucru îngrozitor. Iar cei ce L-au văzut purtând crucea, s-au îngrijorat pentru El. Atunci, El le-a spus: „Nu vă faceți griji pentru Mine, mai bine faceți-vă griji pentru voi”. În ciuda tuturor acestor mutilări aduse Bibliei, se află încă multe adevăruri în ea.
Așadar, se spune că nu trebuie să urâm pe nimeni pentru răstignirea lui Christos, ci să urâm acel tip de autoritate; și dacă suntem în acea poziție, n-ar trebui să încercăm să-i crucificăm pe alții. Însă egoul care lucrează în mod subtil, apare într-un mod foarte ciudat și începe să se manifeste în colectivitate. Încercați să-l reduceți, încercați să-l reduceți. Și veți fi uimiți, de îndată ce acest „eu” și „al meu” se termină, toate puterile își vor face apariția. Este asemeni unui flaut care este gol pe dinăuntru, iar dacă gaura interioară este obturată, nu va scoate niciun sunet. Așadar, toate ideile pe care le avem, toate condiționările, și cel mai rău dintre toate, așa-numitul „ego”, care spune: „eu fac asta”, ar trebui să dispară, pentru că altfel nu vă veți putea bucura niciodată dacă veți gândi așa. Nu vă veți putea bucura de munca voastră și efectiv nu veți putea sări în oceanul de bucurie atât timp cât veți avea conștiința faptului că: „eu fac asta.”
Am aflat că s-au ridicat câteva întrebări despre școală, dar v-am spus deja că este o sarcină foarte importantă să conduci o școală și am aflat că toți copiii occidentali au un sistem imunitar foarte slab. Foarte slab. Poate li s-au dat antibiotice, sau poate au fost hrăniți cu conserve sau cu alte alimente pasteurizate. Nu știu de ce. Sau poate au citit multe povești cu fantome sau poate au văzut filme sau altceva, încât sistemul lor imunitar este foarte slab și se îmbolnăvesc repede. Dacă cineva are o afecțiune, se molipsesc și ei. Este o nouă descoperire de care am devenit conștienți. De asemenea, cred că din cauza căldurii, creierul lor se încinge pentru că ei sunt deja prinși în mrejele egoului.
Așadar, am decis să îi luăm de la Vashi și să-i ducem la Dharamsala. Veți fi uimiți, Yogi (Mahajan) a donat 10 acri de pământ la Dharamsala. Am donat și Eu un teren. De asemenea, indienii au donat mulți bani și astfel vom înființa o școală. Nu trebuie să vă faceți griji, ce fel de școală vom avea, ce vom face acolo. Trebuie să lăsați lucrurile în grija noastră. Acesta este un aspect. În consecință, pentru că în decembrie nu erau deciși în legătură cu școala, s-a descoperit la începutul lui aprilie că toți copiii au început să se îmbolnăvească. Puțin praf le provoca tuse și continuau să tușească. Făceau alergii și alte complicații. Atunci am decis să găsim un loc mai răcoros pentru ei, așa că ei vor învăța în Dharamsala. Lăsați-i să stea acolo. Acum, toți părinții trebuie să știe un lucru: dacă își doresc ca propriii copii să fie crescuți cum trebuie, trebuie să lase școala să se ocupe de asta. Nu vă veți amesteca în asta. Desigur, potrivit primului proiect, ar fi fost trei luni de vacanță în timpul verii și ar fi fost la Dharamsala. Dar acum, pentru că fac aceleași cursuri, nu au vacanță și școala a început. Așadar, vă rog nu mergeți la Dharamsala. Părinții se grăbesc imediat să meargă acolo. Vă rog anulați-vă biletele. Vă puteți întâlni copiii la (Sheri), unde vor sta trei luni și jumătate. Veniți și stați acolo pe timpul iernii. Numai atunci ar trebui să vă întâlniți copiii. Pe lângă sănătate, chiar și educația lor e foarte slabă. Multi dintre ei nu știu să scrie corect la vârsta de opt ani. Sunt copii complet neglijați și răsfățați.
Așa că lăsați școala să se ocupe de ei. Nu vor să studieze, nu au simțul viitorului. Nu au rațiunea pentru care se află pe acest pământ. Așa că lăsați-i să se descurce. Vă rog – unii părinți s-ar putea să nu-i fi văzut de ceva timp, dar asta nu înseamnă că imediat ce aveți bani, dați fuga acolo. Încercați să înțelegeți că n-ar trebui să deranjați disciplina școlii și disciplina copiilor. Pentru că, dacă vine un părinte sau doi, toți copiii încep să se întristeze iar atenția lor este distrasă. Așadar, primul lucru pe care trebuie să-l absorbim astăzi este înțelepciunea lui Christos. Înțelepciunea. Înțelepciunea ar trebui să vă spună „Lăsați copiii!”. Încercăm din răsputeri să facem tot ce e mai bine pentru ei. Nu vă cerem niciun ajutor deocamdată. Ne ocupăm noi de tot. Este foarte surprinzător cât de inteligenți sunt acești copii și cât de repede prind totul. Dar pur și simplu nu vor să stea locului, tot timpul vor să fie afară. Nu vor să studieze. Deci trebuie să găsim căi și metode prin care să le insuflăm respectul de sine, ca să înțeleagă că trebuie să facă ceva în viață. În primul rând, în Vest, se știe că părinții sunt foarte neglijenți cu copiii, ucigându-i chiar uneori… Dar în Sahaja Yoga, ei se atașează de ei de parcă ar fi lipiți. La început sunt lăsați la voia întâmplării iar apoi devin ca lipiți, întreaga familie este lipită. Nu pot ieși din acest cerc vicios. Și acest mod de a iubi reprezintă de fapt moartea iubirii.
Așadar, vă rog încercați să înțelegeți că aceștia sunt copiii Sahaja Yogăi și sunt îngrijiți. Totul va fi aranjat în cel mai bun mod pentru ei. Și aveți înțelepciunea de a vă bucura de dezvoltarea copiilor voștri. Dacă aveți obiecții în această privință, n-ar trebui să-i deranjați pe cei ce se ocupă de educația lor. Este un lucru foarte greșit ca întreaga voastră atenție să fie asupra copilului. În acest caz nu sunteți deloc un Sahaja Yoghin, cred, pentru că de fapt nu credeți că Dumnezeu este responsabil de ei. Credeți că voi sunteți responsabili? Atunci nu sunteți sub nicio formă Sahaja Yoghini. Vă iubiți propriii copii, dar nu-i iubiți și pe ai altora. Nu vă preocupă problemele lor, situația lor. Presupunând că un tată sau o mamă merg acolo, toți ceilalți copii se vor simți prost. Atunci de ce să mergeți? Apoi, de asemenea, când trimiteți cadouri – unii încep să trimită cadouri, conserve de fructe. De acum dacă cineva trimite hrană conservată, o vom arunca în mare. Sau ciocolată. Nu este nevoie să trimiteți nimic de acest fel. Dacă trebuie să trimiteți ceva, atunci trimiteți ceva bun pentru ei, pentru întreaga școală. Altfel, nu trimiteți. Vă rog nu trimiteți numai pentru copilul vostru. Sunteți Sahaja Yoghini, nu sunteți ca ceilalți oameni. Sunteți oameni speciali. Așa că dacă trebuie să trimiteți ceva, trimiteți pentru toți copiii. Dar nu ciocolată sau lucruri care să le atace sistemul imunitar, care este și așa în stare foarte proastă. N-ar trebui să trimiteți fructe conservate. Vom arunca orice fel de conserve. Situația a fost atât de rea încât a trebuit să importăm conserve pentru a hrăni acești copii. „Nu-mi place asta, nu voi mânca asta”.
Așadar, dacă vreți cu adevărat să aveți copii care să fie Sahaja Yoghini robuști, sănătoși, înțelepți, cuminți, atunci trebuie să aveți voi înșivă înțelepciune ca părinți. Toți acești copii sunt suflete realizate cărora le-ați dat naștere, sunt binecuvântări speciale pentru voi. Așa că fiți buni cu ei, purtați-vă frumos cu ei. A fi agresivi cu copiii nu înseamnă numai să vă purtați aspru față de ei, ci și a le arăta prea multă iubire. Asta este tot un fel de agresivitate pentru că îi rănește pe ceilalți copii și îl rănește și pe propriul vostru copil. Pentru că acel copil începe să gândească: „O, sunt foarte special. Nu e nevoie să învăț. Nu e nevoie să fac nimic”. Deci ar trebui să existe o atitudine echilibrată față de copii. Mi s-a spus că deja v-ați rezervat biletele pentru a călători spre Dharamsala. Îmi pare rău! Vă rog să nu vă duceți! O duc bine acolo, sunt îngrijiți. Există mari șanse ca atunci când se vor întoarce la voi să aibă personalități atât de frumoase, încât să vă simțiți mândri. Încercați să înțelegeți.
Încercați să vă dați seama că orice efort pe care Sahaja Yoga îl investește în ei ar trebui să se materializeze în întregime. Sper că niciunul dintre voi nu îi va tulbura. Și când le scrieți scrisori, întotdeauna trebuie să le scrieți: „Vreau să înveți foarte bine, vreau ca rezultatele tale să fie foarte bune. Ești un Sahaja Yoghin bun”. Asta în loc de: „Te iubesc foarte mult, mi-e dor de tine, plâng de dorul tău de dimineața până seara”. Nu așa trebuie să le scrieți. Asta e tragedie greacă. Deci trebuie să-i încurajați, să le spuneți cum ați vrea să devină. Insuflați-le respectul de sine, o viziune despre ei înșiși și veți vedea că asta va fi foarte încurajator iar profesorii se vor simți foarte fericiți. Pentru că și profesorii încep să plângă când citesc unele scrisori. Nu este nevoie să spuneți toate aceste lucruri copiilor voștri. Vreau să spun că voi sunteți adulți. Un copil a adus o scrisoare, spunând: „Oh, tata și mama plâng amândoi. Ce mă fac?” Adică el devenise „bunicul”! Din toate aceste întâmplări trebuie să învățăm că noi schimbăm întreaga lume, ne schimbăm pe noi înșine, iar copiii noștri vor crește pentru a ne ajuta. Desigur, nu toți copiii pot să vină la Dharamsala, pentru că se consideră a fi o școală scumpă sau din orice alt motiv. Putem reduce taxele mai târziu, dar nu acum, pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut pentru ei. Există atâtea constrângeri, din partea profesorilor, etc. Dar dacă înțelegeți că odată ce acești copii sunt crescuți într-un mod adecvat – e un experiment – atunci vom putea deschide niște școli aici, undeva, în cel mai bun mod, unde copiii să poată fi corect educați. Însă aici cheltuielile vor fi mult mai mari. Asta este.
În ashramul din Roma trebuie să cheltuiți mai mult. Asta este, trebuie s-o faceți. Nu puteți evita acest lucru. Deci din punct de vedere al cheltuielilor va fi același lucru. Așa că trebuie să fiți înțelegători în această privință. Și dacă se poate, ar trebui să încercăm să avem o școală undeva – nu știu ce țară își va asuma responsabilitatea. Poate în Rusia ar fi o idee bună, ar fi mai ieftin. Întâi să se rezolve acolo problema hranei, apoi ne putem gândi la asta. Deci este un experiment și ar trebui să încercați să ajutați cu toții personalul școlii. Acum, dacă mai există vreo altă problemă pe care trebuie să o discut cu voi, mai bine spuneți-Mi.
Deci, astăzi vorbim despre Învierea noastră trecând prin aceste 14 niveluri care se află în interiorul nostru, unul după altul. Apoi țâșnim din toate aceste niveluri și ieșim la lumină asemeni unor lotuși frumoși. Asta sărbătorim de Paște, asta este semnificația oferirii ouălor; și aceste ouă se oferă pentru că de fapt ele pot deveni păsări.
Vă mulțumesc.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!