Navaratri Puja Day 1, 10th Position

(Italy)


Send Feedback
Share

Navaratri Puja, 27 septembrie 1992 Cabella, Italy

Astăzi este prima zi de Navaratri. Când am constatat că ploua şi erau tot felul de probleme, iar Vishnumaya sugera unele lucruri, am consultat calendarul şi, în mod surprinzător, în calendar scrie că până la ora cinci şi patruzeci şi cinci nu este auspicios. Este neauspicios. Numai după cinci şi patruzeci şi cinci începe să fie bine. Imaginaţi-vă, conform calculelor, era corect ca după cinci şi patruzeci şi cinci să aibă loc această puja, după ora cinci şi patruzeci şi cinci. Cu alte cuvinte, prima zi de Navaratri începe în Italia sau în Europa după ora cinci şi patruzeci şi cinci. Trebuie înţeles că chaitanya înfăptuieşte totul şi că ea sugerează totul; deoarece eu nu văzusem ceea ce se cheamă tithi (timp auspicios), dar am simţit şi am spus că o să facem puja seara. După aceea am zis: „Să vedem asta”, şi aşa era.

Există foarte multe lucruri pe care trebuie să le vedem, în sensul că puteţi verifica tot ce v-a fost revelat. De exemplu, cu mult timp în urmă am afirmat că chakra Mooladhara este constituită din carbon, atom de carbon, pe care dacă-l priviţi de la stânga spre dreapta de la dreapta spre stânga, în stânga nu vedeţi altceva decât swastika. Dacă-l priviţi de la stânga spre dreapta, vedeţi Omkara. Iar dacă îl priviţi de jos în sus, vedeţi alfa şi omega. Christos a spus: „Eu sunt alfa şi omega”. Swastika devine Omkara şi, de asemenea, Christos. Se poate vedea asta foarte clar. Avem o imagine foarte frumoasă a acestui lucru, avem o înregistrare şi am vrut să vedeţi toate acestea, dar nu ştiu cum am putea reuşi aici. Dar am vrut să vedeţi cu toţii; este atât de evident. Prin urmare, alfa şi omega, precum şi aceste simboluri matematice, ne-au parvenit din interior, de la Divin. Nu le-am creat noi, au fost descoperite de nişte matematicieni care au fost suflete realizate şi care au utilizat alfa şi omega. Este uimitor să vezi cum atât de clar swastika a devenit Omkar, iar Omkar a devenit mai apoi alfa şi omega. Iată că în Sahaja Yoga totul este palpabil şi poate fi verificat.

Astăzi o veneraţi pe Durga sau toate cele nouă forme ale Zeiţei. Ea a venit de nouă ori pe acest Pământ să lupte cu toţi cei care-i distrugeau pe căutători, care încercau să le facă viaţa un iad. Şi aceşti sfinţi torturaţi, când au adresat rugăciuni Zeiţei deoarece niciunul dintre zei nu putea face nimic, iar Sadashiva nu intervine niciodată în acţiunea Zeiţei au venerat-o pe Bhagawati, iar ea s-a încarnat de nouă ori, potrivit cu nevoile vremurilor. De fiecare dată o vedeţi confruntându-se cu oameni extrem de aroganţi, îndărătnici, care se cred buricul pământului. Iar bhaktas sunt torturaţi de aceşti rakshasas îngrozitori şi îndărătnici. În India, când se face horoscopul cuiva, există trei categorii de oameni: una e cea a devas, numiţi dev, a doua e cea a manavas, adică fiinţe umane, iar a treia este cea a rakshasas. Cred că v-am luat pe toţi din catogoria dev, pentru că nu v-aţi fi putut dedica Sahajei Yoga cu atâta seriozitate, dacă nu eraţi acolo. În fond, de ce m-aţi crede când afirm că a existat Durga şi a existat acel lucru, iar ea a înfăptuit asta şi asta? Nu înseamnă că părăsiţi o credinţă ca să vă aruncaţi într-o altă credinţă; nu-i aşa! E un fapt dovedit simţiţi. De exemplu, când o ridicaţi pe Kundalini la inimă centru, dacă simţiţi un blocaj la inimă centru, trebuie să rostiţi numele Jagadamba. Până nu-i rostiţi numele, inima nu se deschide. Şi eu, când vă curăţ inima centru, trebuie să spun: „Acum sunt cu adevărat Jagadamba” şi atunci se trezeşte Jagadamba din interiorul vostru. Acum voi aţi verificat asta mult mai mult decât au făcut-o oamenii de ştiinţă. Oamenii de ştiinţă abordează lucrurile dinspre exterior şi nu ajung la concluzii definitive.

Dacă aveţi o problemă, o rezolvă; o altă problemă ei rezolvă probleme, dar nu cunosc elementele de bază, care sunt problemele şi unde se află soluţia. În vreme ce voi vedeţi că, odată ce Amba, această Kundalini, care este reflectarea Duhului Sfânt, a lui Adi Shakti în interiorul vostru, se înalţă prin diferite chakre, le dă putere, pentru că ea este puterea, ea este Shakti. Ea este puterea dorinţei lui Sadashiva. Este puterea desăvârşită a lui Sadashiva. Şi astfel ea dă putere pe deplin fiecărei chakre, putere prin care toate aceste chakre sunt iluminate şi toate zeităţile sunt trezite. Dacă n-am avea puterea vieţii, am fi ca morţi. Prin urmare, aceşti centri se trezesc atunci când primesc această putere, această Shakti. Aţi văzut asta, puteţi face şi voi. Totul este palpabil şi puteţi verifica. V-am spus că ea rezidă în inima centru. Priviţi cum este situată inima centru este foarte interesant de văzut. Ea este Jagadamba. Dar Amba, însemnând forma pură a puterii, se găseşte în osul triunghiular, sub forma lui Kundalini. Însă în formă de Jagadamba, ca Mamă a Universului, ea se găseşte în inima centru. Această inimă centru este foarte importantă.

V-am spus deja la un copil de până la doisprezece ani, acest centru produce ganas. Ganas sunt lucrătorii de pe partea stângă. Sunt ca… putem spune că Sfântul Mihail este conducătorul lor, însă regele lor este Ganapati, Ganesha. Primul lucru făcut de ea a fost ghatasthapana. Ghatasthapana înseamnă l-aţi făcut aici acum, acesta e ghatasthapana (vas cu nucă de cocos). Acesta este kumbha. Ea a creat mai întâi acest kumbha: este osul triunghiular. Asta este prima ei acţiune, aceea de a institui Mooladhara voastră. Aşa a instalat inocenţa în interiorul vostru. La început a instalat inocenţa în interiorul vostru. A aşezat această ghata, în care stă acum sub forma lui Kundalini. Deci primul lucru a fost s-o aducă pe Kundalini în osul triunghiular şi apoi să-l instaleze pe Shri Ganesha. Aceasta este prima acţiune, prin care tot ce va crea toate universurile, Pământul, totul orice va crea să fie plin de inocenţă. Priviţi pietrele, sunt inocente. Dacă loviţi o piatră, simţiţi lovitura, deşi ea nu se ridică să vă lovească. Este inocentă. Priviţi râurile, sunt inocente. Tot ce a fost creat ca materie are inocenţă. N-are viclenie, nu manipulează, n-are agresivitate nimic de acest fel. Are inocenţă, însemnând că se află sub stăpânirea deplină a lui Dumnezeu Atotputernic. Nu are liber arbitru să facă ce doreşte.

Tot ce se creează se află sub controlul deplin al lui Dumnezeu Atotputernic şi de aceea lucrurile sunt am putea spune că sunt inocente, pentru că n-au liber arbitru să facă ce doresc. Apoi priviţi de asemenea animalele, şi ele sunt inocente, cu foarte puţine excepţii. Majoritatea sunt inocente, inocente în sensul că sunt denumite pashu, adică se află în totalitate sub controlul, pasha, lui Dumnezeu Atotputernic. Un tigru se comportă ca un tigru, iar un şarpe se comportă ca un şarpe. Dar în ce-i priveşte pe oameni, unul se comportă ca un tigru, mâine ca un şarpe, iar poimâine ca un vierme. Nu există statornicie. De aceea nu se poate spune că omul ăsta este azi tigru, aşa că mâine n-o să fie şarpe. Ei au liberul arbitru să-şi schimbe personalitatea. Sunt liberi. Nu este de datoria lui Shakti să-şi facă griji. Este ceva deja creat, ei există, sunt existenţi, au un scop şi de aceea se află aici. Iar scopul este unul singur: să susţină fiinţele umane, pentru că vă situaţi în punctul cel mai înalt al evoluţiei.

Prin urmare, ea a făurit toate aceste lucruri numai ca să fiţi creaţi voi şi, în final, să vă primiţi Realizarea Sinelui, să aveţi un sens în viaţă, să vă conectaţi cu Puterea Atotpătrunzătoare, să intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Totul este munca ei. Putem spune că ea a venit de nouă ori, iar a zecea oară se presupune că dă tuturor Realizarea. Dar la a zecea venire toate aceste trei puteri sunt reunite, şi de aceea este numită Trigunatmika. De aceea Buddha a spus Matreya adică trei Mame laolaltă. Aşadar când această Putere începe să acţioneze, deţine controlul asupra celor trei canale şi a celor şapte centri un control deplin, astfel că fără permisiunea sau fără a rosti numele acestei Puteri, nu puteţi dobândi nimic. Aşa stau lucrurile, şi aici dau greş oamenii, căci ei au liberul arbitru şi nu ştiu de ce să se supună cuiva sau de ce să asculte de cineva şi de ce să accepte pe cineva.

De aceea, deşi trebuie să vi se dea Realizarea Sinelui, misiunea este foarte dificilă, pentru că nu sunteţi obişnuiţi cu o situaţie în care nu trebuie să vă folosiţi liberul arbitru. În special în ţările occidentale, oamenii pot alege până şi felul cerealelor. Mi s-a spus că în America există 126 de feluri de cereale. Dacă faceţi astfel de lucruri absurde, cu siguranţă egoul vă explodează şi vă închipuiţi: „Avem dreptul să decidem singuri”. Şi nu puteţi accepta că cineva vă spune că asta nu e bine şi asta nu e bine. Aceeaşi Putere a fost trezită acum în Paramachaitanya. Această trezire din Paramachaitanya înfăptuieşte o muncă minunată, care se poate vedea limpede. Mai întâi, aţi văzut fotografiile mele. Când vedeţi fotografiile mele sunteţi uluiţi, sunteţi surprinşi. Vreau să spun că nici eu însămi nu ştiu ce face Paramachaitanya. Este atât de activă, încât tot timpul face ceva ca să vă convingă de adevăr. Dacă ar fi fost la fel de activă pe vremea lui Christos, ar fi fost mult mai bine. Dar a trebuit să fie aşa, deoarece fiinţele omeneşti sunt lucrul cel mai greu de mânuit. Li s-a dat libertate. Veţi fi surprinşi, dar libertatea le-a fost dată şi lui Adam şi Evei, însă trebuie să înţelegem cum a fost ea dobândită.

Din Biblia gnosticilor reiese ce vă spuneam, anume că şi Adam şi Eva erau ca nişte pashus, sub controlul deplin al lui Dumnezeu fără niciun liber arbitru. Ar fi trăit goi în grădina Edenului, nici nu le-ar fi trecut vreodată prin cap să cunoască ceva mai mult de-atât, doar să mănânce şi să trăiască precum animalele. Erau exact ca animalele. Atunci Shakti însăşi a luat înfăţişarea unui şarpe, şi s-a dus şi le-a spus: „Trebuie să mâncaţi din fructul cunoaşterii”. Ea dorea ca ei să evolueze. N-a fost ideea lui Dumnezeu Atotputernic, căci ai mult de furcă să faci aşa ceva, după cum ştiţi. El s-a gândit: „La ce bun să am aşa bătaie de cap prin preajmă?” Dar Shakti îşi cunoaştea propriul fel de-a fi. Ştia că e în stare să facă o mulţime de miracole şi că-i poate face pe oamenii aceştia să înţeleagă cunoaşterea şi poate să-i facă să fie cu adevărat cunoscători. Aşa că a spus: „Trebuie să mâncaţi acest fruct şi trebuie să încercaţi să dobândiţi cunoaşterea”. Astfel a început o nouă rasă de oameni, care dorea să ştie ce este cunoaşterea. Aţi văzut că înainte au existat tot felul de oameni primitivi. Apoi au început să evolueze fără încetare.

Trebuie să spun că primul act de creaţie care a avut loc înainte de asta a fost făurirea unor creaturi superioare, concepute de Adi Shakti, în vederea planului de ansamblu. Astfel i-a creat pe Brahma, Vishnu, Mahesha, a creat lokas-urile lor, ambianţa lor sau, se poate spune, domeniile lor. Astfel s-a făurit tot acest plan, cum se pot face din aceste animale suflete realizate, din animale fiinţe omeneşti şi din fiinţe omeneşti suflete realizate. Asta era o mare problemă. Aşa au creat după cum ştiţi, Vishnu îşi avea propriul loka, Mahesha îşi avea propriul loka şi Brahmadeva îşi avea propriul loka. Ei au decis împreună cum să procedeze mai bine, deoarece aceste trei canale au fost create în fiinţele umane mai târziu. Din cele trei canale au apărut cele trei Shaktis: Mahakali, Mahalakshmi, Mahasaraswati. Fiecare a dat naştere la doi copii, o shakti şi un frate, şi au avut loc căsătorii între ei şi aşa mai departe, într-un fel căsătorie nu în sens omenesc, nu în sens omenesc am putea spune, ci energia a fost dată bărbatului potenţial. Astfel femeia, reprezentând energia, a fost dăruită unui bărbat. Toate aceste lucruri au avut loc şi aceştia au decis să acţioneze în fiinţele umane. Aşa s-au petrecut lucrurile, că prima acţiune, într-un fel sau altul, a fost foarte eficientă în India. Sau poate că au ales India, deoarece în India clima este atât de bună. Vreau să spun că ştiţi desigur că sunt şase anotimpuri. Acolo nu plouă oricând, pe neaşteptate, ca la Londra unde trebuie să jucaţi şi fotbal cu umbrela deasupra capului!

În India există exact şase anotimpuri şi sunt foarte bine echilibrate. De aceea, în India, acestei Paramachaitanya i se mai spune ritambhara pragya nu aici, aici nu-i putem spune astfel. Ritambhara pragya înseamnă cea care este cunoaştere; pragya înseamnă cunoaşterea iluminată, cea care face anotimpurile. Aici ritambhara pragya este dată peste cap. Nu înţelege nimic din cauza felului de-a fi al oamenilor. Sunt atât de zăpăciţi, aş zice, încât aici chiar şi natura s-a zăpăcit şi nu poate înţelege cum să se comporte cu astfel de fiinţe umane este o realitate. Dar în India există şase anotimpuri, iar aceste şase anotimpuri sunt foarte clare. Cei de aici n-au studiat astrologia indiană, ci au propria lor astrologie eu, desigur, n-am încredere în ea. Dar la nivel uman se poate observa cum descriu indienii şi cum spun cu exactitate când va ploua, când nu va ploua; ce anume se va întâmpla, cutare lucru se va întâmpla. Chiar şi despre stele, că urmează să vină cutare stea. Asta se face de mii de ani. Se spune cu exactitate în ce moment care stea se va apropia, ce stele guvernează astăzi, şi care stea va fi mâine. Toate aceste lucruri au fost studiate în acele timpuri din vechime. Când mă uit la ce este aici nu cunosc situaţia de atunci din ţările occidentale, dacă existau fiinţe umane sau nu, nu ştiu. Însă din punct de vedere istoric, cred că nu era un loc foarte dezvoltat.

Apoi s-au făcut toate aceste pregătiri, iar fiinţele umane au fost făcute să înţeleagă că există Dumnezeu. Sfinţii au fost respectaţi mă refer la India sfinţii adevăraţi au fost respectaţi, iar ei au făcut diferite constatări. Când citesc scrierile lui să zicem Adi Shankaracharya, sunt uimită cum de ştie el atât de multe lucruri despre mine. Ştie cum arată genunchiul meu, ştie câte încreţituri am pe spate, câte vreau să spun că este uluitor cum ştie acest om totul despre mine. Aceasta înseamnă că m-a putut contempla prin puterea meditaţiei nu m-a văzut nicicând. Descrierea şi totul sunt perfecte. Dacă rostiţi cele o mie de nume ale Zeiţei, cele o mie de nume ale Zeiţei sunt extrem de exacte. Vreau să spun că le puteţi verifica la mine, eu sunt exact aşa. Indiferent cum este, bun sau rău, orice se spune despre mine se găseşte acolo, e un fapt. Iar nivelul de cunoaştere al acestor oameni este absolut remarcabil: cum au ştiut ei că Zeiţa e aşa? Anumite aspecte ale mele, pe care nici eu nu le ştiu, există, şi ei le-au descris. Este foarte surprinzător. Puterea meditativă a celor din India a fost extraordinară. Motivul a fost acela că anotimpurile noastre erau disciplinate, oamenii sunt disciplinaţi. În India, majoritatea oamenilor se scoală dis-de-dimineaţă, fac puja, tot, fac baie şi se duc la muncă, vin acasă, stau alături de familie, iau masa, apoi cântă cântece şi bhajanuri, după care se culcă în mod obişnuit. Foarte disciplinaţi. Nu se duc în concediu, nu se îmbată sau altceva. În mod obişnuit, într-o familie, fără îndoială, dacă cineva bea e dat afară din casă. E osândit ca un lepros. I se spune daruda, adică beţivan.

Şi în zilele noastre mai sunt unii care beau, dar şi ei ascund acest lucru. Nimeni nu bea în prezenţa altora. Nu ştiu, s-ar putea ca influenţa lor să crească şi lumea să înceapă să bea în văzul tuturor, dar în mod normal nu se face asta. Aşadar, pentru că aceste şase anotimpuri au fost într-o ordine strictă, am ştiut ce să facem, când anume şi cum să facem. Oamenii puteau trăi în junglă. În Anglia, ca să ieşi din casă, îţi trebuie cincisprezece- douăzeci de minute: trebuie să-ţi pui pantofi, şosete, haină, lenjerie una, alta. Altminteri nu poţi ieşi din casă. În plus, pleci dintr-un loc şi când ajungi în altul, constaţi că plouă cu găleata, n-ai nimic la tine şi te udă până la piele. Dar în India nu-i aşa. Totul este atât de echilibrat, încât, atunci când veniţi toţi veniţi în timpul iernii aţi văzut cum este. Nu plouă pe neaşteptate, nu se întâmplă asta într-un moment nepotrivit. Poţi sta afară cât doreşti. Aşa că aceşti oameni au putut trăi în junglă, în sensul că noi nu prea ţineam la ideea de comfort. Puteau locui într-o căsuţă modestă: un pic de adăpost de soare şi adăpost de ploaie, în anotimpul ploios atât. Şi aveau foarte puţine nevoi de trai. Iar noi nu foloseam obiecte din plastic, adică pe vremea aceea nu existau materiale plastice, dar nici acum nu folosim plastic. Aveam puţine thalis şi lucruri. O familie puţin numeroasă avea doar thalis, care erau tot timpul în familie.

Constat că acum totul e atât de diferit. Vedeţi, când trăieşti modest, nu extragi toată bogăţia Mamei Pământ. Nu există probleme ecologice. Dar când aveţi, după cum spuneţi, atât de multe pahare pentru una, atât de multe pahare pentru alta toate aceste lucruri pe care le produceţi n-au nicio valoare estetică şi nicio durabilitate. Când aveţi munţi de materiale plastice care nu pot fi arse, care nu pot fi aruncate dacă le arunci în mare, plutesc există astfel de probleme. Astfel că această Shakti, care acţiona în acele timpuri, se afla în ei pentru a-i face căutători; pentru că ei n-aveau nimic altceva de făcut, după cum ştiţi. E în regulă: ai ce mânca, ai un loc unde să dormi, gata nu era mult de făcut, trăiai foarte fericit. Având acest comfort, în sensul că pe atunci nevoile erau foarte puţine, oamenii aveau timp, foarte mult timp. Şi ce făceau cu acest timp? Nu se duceau, să zicem, să înoate sau la bal, nimic de genul ăsta. În acel timp meditau. Când a început obiceiul de a medita, oamenii au început să-şi dea seama ce este Puterea Divină, ce este Divinitatea, ce este Dumnezeu. De exemplu, vă spun, aici oamenii discută până şi viaţa personală a lui Christos şi afirmă tot felul de lucruri. Aşa ceva este cu neputinţă în India, nimeni nu face asta. Nici nu le trece vreodată prin minte cum de a avut Krishna şaisprezece mii de soţii. Trebuie să fi existat un motiv, la urma urmei El este Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu, tu eşti om. Cum L-ai putea cunoaşte pe Dumnezeu, de vreme ce prin El ai apărut? Nu se discută astfel de lucruri absurde aşa trebuie să fie.

Şi acum, când le-am spus că acestea sunt puterile lui, şaisprezece mii, au spus: „Da”. Apoi, cele cinci soţii au fost cele cinci elemente „Da”. El este Dumnezeu. Nimeni nu pune în discuţie aceste lucruri. Dumnezeu există cum poţi să-L înţelegi pe Dumnezeu? Mă puteţi înţelege pe mine? Nu puteţi. Încercaţi nu mă puteţi înţelege. E foarte greu. Aşa că nu-L puteţi înţelege, nu-L puteţi înţelege pe Dumnezeu. Vă rog să înţelegeţi un lucru, anume că e cu neputinţă să-L înţelegi pe Dumnezeu. Dar puteţi fi în conexiune cu Dumnezeu, vă puteţi afla în compania lui Dumnezeu, puteţi fi binecuvântaţi de Dumnezeu, puteţi fi îngrijiţi de Dumnezeu, puteţi şti o mulţime de lucruri despre Dumnezeu, dar nu-L puteţi înţelege. Acesta este un alt lucru care trebuie ştiut: că nu puteţi înţelege de ce face Dumnezeu aceste lucruri, de ce face una, de ce face alta. Nu puteţi înţelege şi nici nu puteţi explica. Aici cineva poate chiar să întrebe: „De ce-a făcut El swastika?” Apoi: „De ce-a făcut El Omkara?” Vreau să spun că aici oamenii sunt atât de aroganţi, încât pot chiar să-L întrebe pe Dumnezeu: „De ce exişti?” Până acolo pot merge, vedeţi, nu e nimic surprinzător. Această aroganţă, acest ego ne-a orbit faţă de Dumnezeu. Ne considerăm grozavi, suntem foarte îndărătnici şi nu ştim mare lucru despre asta. Această Putere, această Shakti este cea care v-a dat Realizarea Sinelui şi care vă va da şi Realizarea lui Dumnezeu. Dar nici aşa nu-L veţi înţelege pe Dumnezeu.

Trebuie să mergeţi mai presus de Dumnezeu pentru a-L înţelege. Cum Îl veţi înţelege? Să zicem că ceva se află sub voi, îl puteţi înţelege. Dar ceva de deasupra voastră, cum veţi înţelege? Presupunând că cineva se află jos, în Cabella, şi vrea să înţeleagă cum este casa mea, înţelege? Trebuie să meargă mai sus de Cabella, ca să-mi vadă casa. Prin urmare, nu putem înţelege sursa din care am purces. Nu putem judeca, nu putem spune de ce; este voia lui Dumnezeu, dorinţa lui Dumnezeu indiferent ce face El. Ceea ce trebuie să afirmăm este că, oricare ar fi dorinţa Lui, suntem fericiţi cu asta. Iar puterea care se află în voi este Amba, este puterea dorinţei lui Dumnezeu Însuşi. Indiferent care este dorinţa voastră înseamnă că dorinţa Lui este să intraţi în Împărăţia Lui. Acum intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi Shakti vă aşază în diferite locuri frumoase, unii stau în Inima lui Dumnezeu, unii stau în Sahastrara lui Dumnezeu, în Împărăţia lui Dumnezeu. Acum trebuie să vă asumaţi propria putere. De Navaratri, ar trebui să înţelegeţi că am trecut pragul şi ne aflăm în a zecea poziţie, la care e necesară asumarea. V-am spus de multe ori, să credeţi acum că sunteţi sahaja yoghini. Să credeţi că sunteţi, aţi intrat în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu-L puteţi judeca pe Dumnezeu, nu puteţi spune de ce face Ea una, de ce face Ea alta, de ce face El asta. Nu puteţi spune este cu totul altceva. Dar când sunteţi aşezaţi acolo, nu e o întrunire, nu e un fel de dispută politică, nu. E că aţi intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, sunteţi binecuvântaţi de Dumnezeu, îngrijiţi, ocrotiţi, hrăniţi şi vi se dă cunoaşterea.

Dar încă mai trebuie să se diminueze această aroganţă că putem înţelege de ce se întâmplă. Pentru noi este foarte importantă umilinţa; altfel această putere nu vă poate purta mai departe. Acum, că a traversat Sahastrara, această putere trebuie să meargă mai sus şi mai sus. Pentru asta, trebuie mai întâi să fiţi umili. „Umili” nu înseamnă ceva precum umilinţa prefăcută a unui om de afaceri sau a unui politician. E o stare de umilinţă aflată în inima voastră, adică: „Doamne, nu vrem să Te înţelegem, căci eşti mult prea mare. Dar îngăduie-ne să ne cunoaştem pe noi”. Atunci veţi fi uimiţi constatând că v-a făurit după chipul şi asemănarea Lui. Asta înseamnă că v-a dat toate puterile. El v-a făurit. Dacă El v-a făurit, voi nu-L puteţi făuri. El este sursa, voi nu-L puteţi făuri. El v-a făurit după chipul şi asemănarea Lui. Voi puteţi să-i făuriţi pe alţii după chipul şi asemănarea Lui. Aceste puteri se află în voi. Însă primul lucru pe care trebuie să-l aveţi este disciplina interioară care lipseşte. Oamenii nu se pot disciplina singuri adică, dacă nu se pot stăpâni pe ei înşişi, cum îi pot stăpâni pe alţii? Lipsa disciplinei înseamnă că nu vă puteţi controla pe voi înşivă. Prin urmare, disciplina înseamnă să vedeţi mai întâi dacă vă stăpâniţi pe voi înşivă, deoarece acum vă aflaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Aţi văzut filmul „Mr. Bean”, în care era înfăţişat un prostănac? Ceea ce se întâmplă când veniţi acum la curtea Zeiţei, când aţi intrat în Împărăţia lui Dumnezeu, este că sunteţi aşezaţi pe tron, într-un mod foarte demn. Însă, vedeţi, voi începeţi să vă comportaţi ca Mr. Bean. Nu ştiţi cum să staţi la locul vostru, vreţi să staţi pe de lături, vreţi să staţi pe perete sau să faceţi tot felul de lucruri. Nu există disciplină.

Trebuie să fiţi disciplinaţi. Unde sunteţi aşezaţi? Staţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa că ar trebui să aveţi acea demnitate, ar trebui să aveţi acea afecţiune, ar trebui să aveţi acea compasiune, trebuie să aveţi acea iubire şi acea dăruire. Dacă acestea nu există, puterea este inutilă, căci voi sunteţi vehicolul acelei puteri. Dacă trebuie să iau apă, am nevoie de un pahar gol la interior. Dacă e deja plin de ego, ce poţi pune în el? Sau dacă e o piatră, nu se poate bea apă din aşa ceva, trebuie scobită o adâncitură în care să puneţi apă. Prin urmare, dacă sunteţi deja plini de idei proprii, de păreri care vă convin, de propriul progres sau ce-o fi, numai cu asta, nu vă puteţi înălţa foarte sus. Acolo trebuie să vă abandonaţi cu totul, spunând: „Mamă, indiferent care este dorinţa ta, noi nu vrem să avem nicio dorinţă proprie”. Atunci va acţiona dorinţa lui Dumnezeu. Vreţi să acţioneze pentru voi Kundalini, care este dorinţa lui Dumnezeu, nu dorinţa voastră, care este independentă de dorinţa voastră, însă e cea care-o să vă îndeplinească absolut toate aşa-zisele dorinţe, fără ca măcar să ştiţi. Se întâmplă miracole după miracole, atât de multe miracole, încât acum nu ştim cum să elaborăm cartea tocmai despre miracole. Dar aceste miracole vi se întâmplă, pentru că sunteţi suflete realizate.

Atenţia voastră ar trebui să fie bună, trebuie să vedeţi şi să vă faceţi introspecţia: „Mă aflu în Împărăţia lui Dumnezeu. Care este starea mea acum? Merită ea asta? Eu merit? Mă comport la fel sau încă nu cred?” Dacă nu credeţi, cum vă puteţi înălţa? „A crede” înseamnă că aţi văzut ceva, aţi cunoscut ceva palpabil, aţi avut experienţa lui. Încă nu sunteţi abandonaţi. Dacă vă lăsaţi în voia lui Dumnezeu, va avea grijă de toate. N-o să vă dezamăgească niciodată, fără îndoială. Şi totul, toate lucrurile care par ca nişte munţi de greutăţi şi piedici le veţi depăşi, aşa cum trece un avion pe deasupra. Nu veţi mai avea nicio problemă vreodată. Încă un lucru pentru azi; sunt foarte fericită că această puja este făcută de oameni dintr-o ţară în care disciplina este foarte importantă, şi anume Elveţia. Însă disciplina lor este pentru lucruri rele, nu bune. De exemplu, au armată. Cine se duce în acel loc îndepărtat, vedeţi, ca să-i atace? Nimeni. De ce au armată? Şi stagiu militar obligatoriu, ştiţi? Pentru că au jefuit banii altora şi-i ţin acolo, ca nişte pungaşi. Toţi banii ăştia se află în băncile lor, iar ei se tem că oricând ar putea să apară cineva care să pretindă banii şi ar putea începe să folosească puterea de distrugere împotriva noastră. Pentru că fac ceva rău, au o armată de frică, numai de frică. Nu e nevoie de nicio armată acolo. Însă toţi trebuie să se ducă să facă stagiul militar şi să se alăture armatei, pentru că sunt hoţi de cea mai joasă speţă.

Apoi, în al doilea rând, sunt în mare măsură sclavii ceasului, pe care l-au creat fiinţele umane, nu Dumnezeu. Aşadar ceasul este important, deoarece ei fac ceasuri. Dacă ei produc ceasuri, dar nu sunt sclavi ai ceasurilor, cine le va cumpăra ceasurile? Se spune: „Ce folos că aveţi ceasuri cu toţii, şi cum sunteţi?” Aşa că sunt foarte disciplinaţi. Nu numai atât, dar, de-a dreptul exagerat, după cum au arătat ieri, se dau în vânt după curăţenie. Unele dintre fetele care s-au căsătorit trebuie să spun că-mi pare rău să amintesc asta, dar aşa e erau din Elveţia, iar relatările despre ele sunau cam aşa: „Mamă, cu siguranţă erau menajere sau chelneriţe”. Am spus: „De ce?” „Când cade ceva pe jos, ridică imediat şi curăţă acolo.” Chiar dacă ceva… E ca şi cum de exemplu, când sunt musafiri, musafirii stau pe scaune, dar ele n-au timp de conversaţie. Nici nu se pune problema să discute cu ei, deloc, sunt îngrijorate în permanenţă de cutare lucru, de faptul că asta se murdăreşte, aia se murdăreşte ca servitoarele. Vă puteţi imagina? Asta vine tot de la aceeaşi disciplină oribilă pe care-o au. Această disciplină nu este una divină. Natura nu este aşa. Priviţi natura, vedeţi cât e de frumoasă nu se simte niciun miros acolo. Aa! Dacă oamenii se duc şi locuiesc acolo, apar mirosurile. Însă acolo nu există miros. Natura are grijă de ea însăşi, se curăţă singură, face totul.

Deci există un moment potrivit pentru orice, totul trebuie făcut în tihnă. Vreau să spun, când e să faceţi curat în casă, faceţi curat în casă. Dar dacă atenţia vă e tot timpul numai la „curăţă asta, fă curat aici, fă ordine aici” nu sunteţi bune de nimic. Sunteţi ca un aspirator! Şi cine poate iubi o astfel de femeie care tot timpul e doar un aspirator? Dar, ştiţi şi asta, că Devi conţine toate extremele, iar aceasta este una dintre extreme. Iar la cealaltă extremă se află oamenii foarte murdari, ca în Anglia extrem de murdari, foarte murdari. Pot trăi cu tot felul de murdării, şi asta merge prea departe. Trebuie să fim undeva la mijloc. Curăţenia este pentru noi, nu noi suntem pentru curăţenie. Nu sunteţi plătite pentru asta, nu sunteţi servitoare. Trebuie să fie curat. Ne place aşa, de aceea facem curăţenie. Dar să nu fie aşa încât toţi să intre în panică din cauza ei, să fii în situaţia să nu ai timp să porţi o conversaţie cu cineva, să fii amabil cu cineva sau să nu ai nici timp să meditezi. Chiar şi când meditează, se uită în jur să vadă dacă nu cade ceva pe jos: „O, Doamne!” Şi se duc să adune. Nu m-ar mira să facă asta şi la biserică! Nu există nicio disciplină a meditaţiei nicio disciplină a meditaţiei, a muncii divine, nici disciplina de a urma voia lui Dumnezeu asta nu există. Până când nu se manifestă disciplina, ceea ce faceţi este foarte lumesc şi prostesc, risipire inutilă a vieţii voastre. N-aveţi niciun simţ al demnităţii proprii.

Ca sahaja yoghini trebuie să avem disciplina meditaţiei. Această Putere, Amba, vă cunoaşte foarte bine. Vă cunoaşte trecutul şi ştie ce fel de om sunteţi. Odată ce începeţi să vă faceţi introspecţia şi să vedeţi în interior „ce este rău la mine?” şi să atingeţi starea de echilibru perfect, „ce am de făcut?” pentru asta, întâi de toate, trebuie să meditaţi. Nu există nicio alternativă, vă asigur, nu există nicio alternativă. Cineva a spus: „Mamă, nu mai mănânc asta, nu mai mănânc aia” nimic. „Mamă, fac aşa şi stau în cap” nimic. Trebuie să meditaţi, să meditaţi puţin dimineaţa şi puţin seara. Şi nu vă uitaţi la ceas când meditaţi. Timpul trebuie să fie pentru meditaţie, oricât ar fi el. Nu durează mult. Vreau să spun că am văzut femei cărora le ia atât de mult timp să se aranjeze, încât dacă aţi medita numai a zecea parte din acel timp, aţi fi… n-aţi mai avea nevoie de mult machiaj. Pielea vi se va îmbunătăţi, părul vi se va îmbunătăţi, faţa vi se va îmbunătăţi, totul va merge bine. Nu trebuie să folosiţi nimic, nu trebuie să folosiţi niciun parfum sau orice altceva, însuşi corpul vostru va fi plin de parfum. Totul vă va sta la dispoziţie.

Ceea ce avem de făcut mai întâi este să ne abandonăm dorinţei lui Dumnezeu. Pentru Sahaja yoghini este foarte important. Odată ce vă abandonaţi, toate problemele voastre se vor rezolva. Abandonaţi-vă şi problemele: „Las asta în seama Ta, Doamne, rezolvă-mi problema! Fă Tu asta!” Este o putere atât de exactă, atât de eficientă, extrem de eficientă. Şi mai presus de toate, vă iubeşte, are grijă de voi, vă iartă. Chiar dacă faceţi greşeli, vă iartă: „Bine, bine, va fi bine”. Doreşte să staţi cu toţii cum se cuvine pe tronurile voastre, bucurându-vă de puterea voastră. Aşa că tot ce e necesar se face cu mare grijă. Aşadar Navaratri este acum cea de-a zecea zi de Navaratri, cea mai importantă pentru voi toţi, este cea în care Paramchaitanya devine activă. Ar trebui să ştiţi că prin activitatea ei a devenit foarte puternică, astfel că, dacă cineva încearcă să se poarte urât cu voi sau să vă supere „N-am absolut nicio grijă”. Ea se va ocupa de problemă. Toate lucrurile rele pe care le-aţi făcut, toate karmele rele pe care le-aţi acumulat, veţi plăti pentru asta, fără îndoială. Dar dacă sunteţi suflete realizate, gata; nu mai sunteţi la nivelul acela.

Putem spune, de exemplu, că oamenii obişnuiţi pot fi incriminaţi, dar, presupunând că vă ridicaţi la statutul superior de rege, nimeni nu vă poate incrimina. Sunteţi mai presus de lege. În acelaşi fel se întâmplă şi cu voi, nimeni nu vă poate atinge, nimeni nu vă poate distruge şi nimeni nu vă poate împiedica progresul. Numai voi puteţi face asta. Nimeni nu-mi poate face mie vreun rău, niciun rakshasa nu-mi poate face vreun rău şi niciodată n-a putut. Dar voi puteţi să-mi faceţi rău, pentru că în această viaţă v-am luat în corpul meu şi acţionez în corpul meu sub toate formele, vă curăţ, totul, ceea ce este o sarcină dificilă. Dar numai la început s-a dus această Putere la Adam şi la Eva, spunându-le: „Trebuie să aveţi cunoaşterea”. Prin urmare, promisiunea trebuie îndeplinită şi asta trebuie făcut, deşi e o misiune foarte periculoasă. Constat, mai ales în occident, că este foarte riscant să-i faci pe oameni să înţeleagă că sunt parte integrantă a întregului. Este o misiune foarte grea. Se spun lucruri mari de tot.

Am văzut că în zilele noastre oamenii scriu articole arătând că nimic nu este important, că ştiinţa este foarte limitată, că nu ne-a rezolvat problemele. Se scriu toate aceste cărţi voluminoase. Dar dacă le scrii că acum am descoperit ceva, nu vor să te vadă. Nu vor să te cunoască. N-au nicio legătură cu asta. Nu ştiu ce fel de căutători sunt; cu un ego atât de umflat în frunte, deşi sunt căutători. Ce caută? Egoul, balonul. Dacă aveţi un balon mare şi-l aruncaţi în apă, ce se va întâmpla? Balonul o ia pe ici pe colo, încolo şi-ncoace, n-are nicio destinaţie. În acelaşi fel, nici ei n-au nicio destinaţie, afirmând: „Noi căutăm, facem una, facem alta” fără nicio destinaţie, fără nicio înţelegere, fără niciun sens în viaţă oameni cu desăvârşire inutili. N-au nicio valoare. Trebuie să încercăm din răsputeri să salvăm cât de mulţi putem. Dar cei care nu vor să vină, nu trebuie, noi n-avem nevoie. Ei trebuie s-o ceară, trebuie să se plece cu umilinţă şi să spună: „Vrem să venim la voi” numai atunci îi vom primi. Eu nu scriu nicio scrisoare nimănui: „Te rog, vino la programul meu”. Toţi aceşti guru obişnuiau să le scrie tuturor actorilor, muzicienilor şi celorlalţi. Eu nu scriu niciodată. Doar îmi fac publicitate, dacă vreţi să veniţi, puteţi veni. Nici această publicitate n-am dorit-o.

Aşadar puteţi vedea că am dus la îndeplinire promisiunea făcută cu mult timp în urmă, că veţi avea cunoaşterea. Iar voi aveţi cunoaşterea. Dar trebuie să vă identificaţi cu această cunoaştere şi trebuie să ştiţi că aveţi această cunoaştere şi că această cunoaştere poate fi dată altora. Şi putem să transformăm această lume într-o lume frumoasă şi să împlinim viziunea lui Adi Shakti. Cu acest scop v-a creat, cu acest scop v-a adus de la nivelul de om la nivel de supraom, şi asta este ce aveţi de făcut. Iar dacă astăzi mă veneraţi ca Jagadamba, să ştiţi că Jagadamba însăşi nu e nimic altceva decât Adi Shakti. Până când voi, oamenii, nu vă ridicaţi la acel nivel de autodisciplină în sens divin de exemplu, unii încă mai fumează: „O, nu-i nimic, ştii, suntem oameni obişnuiţi, se poate”. Bun, ieşiţi! Nu vă faceţi griji pentru astfel de oameni. O să rămână în urmă, oameni nefolositori, unde o să ajungă? Cred că vor atârna la porţile iadului, căci nici măcar acolo înăuntru n-a mai prea rămas loc. Ce se va întâmpla cu ei? Însă toate acestea stau la dispoziţia voastră.

Singurul lucru pe care trebuie să-l ştiţi este cum să vă controlaţi, cum să vă controlaţi simţurile. Nici în privinţa lucrurilor foarte mărunte nu ne putem controla. Dacă nu ne putem stăpâni propriii cai, cum putem ajunge la nivelul pe care trebuie să-l atingem? Aşa că nu vă risipiţi energiile cu toate aceste lucruri mărunte. Gândiţi-vă, trebuie să meditaţi, trebuie să vă înălţaţi şi trebuie să daţi şi altora. Asta este foarte posibil, dacă vă iubiţi cu adevărat pe voi înşivă. Dacă vă iubiţi pe voi înşivă, atunci trebuie să înţelegeţi: „Iată corpul meu, iată mintea mea, totul îmi este dat de Dumnezeu. Ce frumos este! Şi acum este atât de frumos, iar Dumnezeu îl va folosi pentru un scop atât de mare.” Aţi fost plămădiţi, aţi fost astfel făuriţi până la acest punct. Dar acum este liberul vostru arbitru şi cu acest liber arbitru trebuie să vă înălţaţi. Cu acest liber arbitru trebuie să înţelegeţi ce e de făcut şi cum să obţineţi acea stare. Naturii îi este specific să reacţioneze la lucruri. Natura reacţionează mereu la oameni. Natura nu are liber arbitru, dar Dumnezeu reacţionează. Şi când se manifestă reacţia lui Dumnezeu, constatăm că se petrec toate aceste lucruri. Aş vrea să ascultaţi înregistrarea discursului meu despre Vishnumaya, care explică foarte, foarte bine cum survin aceste calamităţi, de ce mor oamenii din cauza calamităţilor. A fost o prelegere foarte bună. Sper c-o veţi asculta cu toţii şi o veţi reasculta iar şi iar. Prelegerile mele nu trebuie să fie doar pentru o singură seară plăcută, ci trebuie să fie ceva ce încercaţi să înţelegeţi. Tot ce spun este adevăr, adevăr absolut, şi este un lucru subtil pe care nimeni nu l-a mai spus până acum.

Pentru că aţi primit Realizarea, pentru că sunteţi sahaja yoghini, vă pot spune asta.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!