Shri Adi Shakti Puja- Cabella, Italia, 06 Iunie 1993

                                            

Astăzi Mă veţi venera cu toţii în adevărata Mea formă, pentru prima dată. Până acum aţi făcut întotdeauna Puja unui aspect sau unei părţi din Mine. Ei bine, ar trebui să ştiți foarte limpede cine este Shri Adi Shakti. Spunem că este dorinţa pură a lui Dumnezeu cel Atotputernic, a lui Shri Sadashiva. Dar ce este dorinţa pură a lui Dumnezeu Atotputernic? 

Dacă vă analizați propriile dorinţe, de unde provin? Nu din iubire divină, ci din iubire carnală, din iubirea pentru materie, sau din iubirea pentru putere. În spatele tuturor acestor dorinţe există iubire. Dacă n-aţi iubi un anumit lucru, nu l-aţi dori. Deci aceste tipuri de iubiri lumeşti pe care le manifestați, pentru care cheltuiți atât de mult din timpul vostru în mod inutil, în realitate nu vă dau satisfacţie, pentru că nu reprezintă o iubire adevărată, ci doar o pasiune de moment, după care vă plictisiţi şi săriţi tot timpul de la un lucru la altul. 

 Deci Shri Adi Shakti este întruparea iubirii divine a lui Dumnezeu, este iubirea pură a lui Dumnezeu. Și ce a dorit El, în iubirea Lui? A dorit să creeze fiinţe umane care să fie foarte supuse, care să fie sublime, asemeni unor îngeri. Aceasta a fost ideea Lui când i-a creat pe Adam şi Eva. Așadar îngerii nu au libertate, ei sunt astfel creați, sunt totdeauna la fel. Nu ştiu de ce fac un anumit lucru. Nici animalele nu ştiu de ce fac anumite lucruri – le fac pur și simplu – deoarece sunt supuse naturii, sunt controlate de Dumnezeu Atotputernic. Se spune despre Shri Shiva că este Pashupati, adică Cel care controlează toate animalele – este Pashupati. El controlează toate animalele. Deci toate dorinţele animalelor vin pur și simplu, dar ele nu se căiesc, nu au ego, nu se gândesc că un lucru este bun sau rău. Ele nu au probleme de karmă, pentru că nu au ego, nu au libertate. 

În acest stadiu, Adi Shakti, care este iubire pură – deci, gândiţi-vă la un Tată care a pus toată iubirea Lui într-o singură Personalitate. Ce a mai rămas din El? Nimic. El privește doar. Apoi, ce gândește El? El urmăreşte doar jocul dorinţei și iubirii Lui, privind cum lucrează. Şi când urmărește acest joc, este foarte grijuliu, deoarece ştie că această personalitate pe care a creat-o nu este altceva decât iubire şi compasiune. Iar compasiunea însăşi este de o natură atât de nobilă, încât El nu poate suporta ca cineva să o pună la îndoială, să o deranjeze să o defăimeze, să o subaprecieze sau să o insulte. Este atât de vigilent la acest aspect şi foarte atent! 

Deci se poate spune că a avut loc o ruptură între El şi propria Sa dorinţă de a iubi. Ei bine, acestei dorinţe de a iubi i s-a dat o personalitate, adică un ego, iar acest ego trebuia să acţioneze pe cont propriu. Și astfel a devenit o personalitate foarte independentă, liberă să facă ce dorește. Dar nu putem gândi în termenii vieții noastre lumești că soţul şi soţia sunt absolut liberi să facă ce le place, deoarece între ei nu există acea coeziune, nu există acea înțelegere, nu există acea unitate, acea relaţie. Dumnezeu și Adi Shakti sunt de fapt asemeni lunii şi luminii lunii, asemeni soarelui şi luminii soarelui. Există aşa o coeziune, încât orice face unul este spre bucuria celuilalt. Și în acea frumoasă separare, Adi Shakti s-a hotărât să-I schimbe planurile. Se ştie: „Sankalpa vikalpa karoti” – dacă exagerezi cu deciziile, Ea va încerca să le dea peste cap. Așa cum a fost în cazul Pujei de azi, fixată la ora 11. 

Așadar când a început povestea cu Adam şi Eva, Ea s-a gândit că vor fi la fel ca celelalte animale sau îngeri. „Dar ce rost are?” – s-a gândit Ea. „Ei trebuie să ştie ce fac, de ce fac un anumit lucru, să aibă libertatea de a înţelege ce este cunoaşterea. De ce ar trebui să aibă viaţa limitată, robotică, pe care o au animalele?” Astfel, prin puterea Sa arbitrară, care i-a fost îngăduită, desigur, Ea este cea care a venit în forma unui şarpe, îndemnându-i să guste din fructul cunoaşterii. Nu le puteți spune asta celor care nu sunt Sahaja Yoghini, pentru că vor fi şocaţi. Dar acest şarpe, care a venit ca să-i pună la încercare şi apoi să le spună: „Mai bine gustaţi din acest fruct”, s-a adresat femeii, nu bărbatului, pentru că în general femeia acceptă lucrurile cu mai mare uşurinţă. Ea poate accepta chiar şi bhoots, chiar şi lucruri absurde, însă ea este cea care acceptă, în timp ce bărbatul nu acceptă lucrurile uşor. Se ceartă, discută. De aceea Ea a venit şi i-a vorbit femeii. A venit şi i-a vorbit femeii. 

 În realitate, Duhul Sfânt este de natură feminină şi deci este mai apropiat de latura feminină. Această forță feminină a venit în chip de șarpe și i-a spus „Mai bine gustă din fructul cunoaşterii”. A fost apoi misiunea femeii, a Evei, să-şi convingă soţul, pentru că femeile ştiu cum să facă asta. Câteodată îi conving să facă ceva rău, spunându-le ceva foarte greșit, sinistru – așa cum s-a întâmplat în piesa Macbeth. Am văzut cum soţiile şi-au indus în eroare soţii în multe cazuri. Dar bărbaţii pot fi călăuziţi greşit sau dimpotrivă pot fi aduși pe calea cea bună, pot fi emancipaţi, dacă au o soţie înțeleaptă. 

Deci Adam avea toată încrederea în soţia lui, a crezut-o şi împreună au gustat din fructul cunoaşterii sub călăuzirea Duhului Sfânt, care era personalitatea feminină a lui Dumnezeu. Acest lucru este de neconceput pentru oamenii care au doar o mică credință în Christos, sau în Mahomed Sahib, ori în Nanak Sahib. Ei nu pot înţelege, căci au doar o licărire din aceste aspecte divine. Dacă li s-ar spune, ar răspunde: „Oh, ce mai e şi asta?” Nici n-ar asculta aşa ceva. Deci în acele timpuri, în concordanță cu atenția oamenilor, cu tendința lor de a recepta, aceste încarnări au vorbit despre dharma, despre ascensiune. Însă în India au vorbit despre Kundalini din timpuri străvechi şi despre faptul că aceasta este Shri Adi Shakti reflectată în noi. Acum, așa cum ea v-a citit deja, „Mă voi afla în fiecare dintre ei”. Trebuie să înţelegeţi că această Adi Shakti este puterea iubirii, a iubirii pure, a compasiunii. Nu posedă nimic altceva decât iubirea pură din inima Ei. Dar această iubire pură este atât de puternică, atât de puternică… este aceeași iubire pe care a dat-o Mamei Pământ. Datorită Ei, Mama Pământ, oricât de multe păcate am avea, orice am face, îşi revarsă iubirea asupra noastră prin lucrurile frumoase pe care ni le oferă. 

Ei bine, vedem expresia iubirii Ei în frumusețea pe care o creează în toate modurile posibile, prin intermediul galaxiilor, a stelelor. Acum, dacă doriţi să priviţi lucrurile într-un mod ştiinţific, ştiinţa este lipsită de iubire, complet lipsită de iubire. Oamenii vorbesc chiar și despre yoga, fără să vorbească despre iubire şi compasiune. Atunci când nu există iubire şi compasiune într-o persoană nu poate exista nicio scânteie divină.  Tot ce este creat pe pământ, absolut tot, este în întregime îmbibat de iubire divină; tot ce este creat în acest univers, ca şi în toate celelalte universuri este datorat numai iubirii Mamei Divine. 

Deci iubirea lui Shri Adi Shakti este ceva atât de subtil, este atât de subtilă, încât uneori nu o puteţi înţelege. Ştiu că Mă iubiţi cu toţii foarte mult. Aveţi o iubire extraordinară pentru Mine şi simt că vibraţiile care vin de la voi sunt asemeni unduirilor apei, care se lovesc de mal şi se întorc din nou. Și multe picături scânteietoare cad pe maluri. În acelaşi fel simt iubirea voastră în inima Mea, ca pe un ecou al frumuseţii, al strălucirii iubirii divine și nu vă pot explica trăirea pe care o creează. 

  Primul lucru care se întâmplă este că ochii Mi se umplu de lacrimi datorită compasiunii, care este Sandra Karuna; este Adra – nu este ceva auster. Compasiunea unui tată ar putea fi foarte austeră, dură: „Fă asta, altminteri te voi bate, te voi pedepsi”, va spune el. Și mama va spune ceva, dar nu ceva care să rănească atât de mult. Va trebui să spună ceva uneori, pentru a vă corecta, dar vorbele ei vor fi foarte diferite de cele ale tatălui, pentru că ea are Sandra Karuna, Adra. Adra nu este ceva auster, dur, uscat. Iar Shri Adi Shakti are o asemenea inimă datorită iubirii divine. Deci fiecare parte a corpului Ei, totul, este creat din iubire divină. Fiecare părticică a Ei nu emite altceva decât iubire divină. Vibraţiile nu sunt nimic altceva decât iubire divină. 

Aşa cum v-am mai spus şi înainte, această încarnare trebuia să vină – venise timpul – iar acest lucru fusese dinainte prevăzut. Dar există o diferenţă între timpul fixat şi timpul care este sahaj. Timpul fixat este, spre exemplu, atunci când spuneți că un tren pleacă la o anumită oră și ajunge la o altă oră. Sau putem spune că un mecanism produce un număr de obiecte într-un anumit interval de timp. Dar despre lucrurile vii, care sunt spontane, care sunt sahaj, nu se poate spune când se vor întâmpla. În același fel, acest proces al libertăţii – aveţi libertate maximă – nu se poate spune când va avea loc, când vor fi dispuși oamenii să primească această cunoaştere subtilă a iubirii divine. 

  Cunoaşterea de asemenea poate fi foarte austeră. Am avut oameni îngrozitori în India care citeau şi recitau mantre și așa mai departe şi care au devenit atât de austeri încât arătau scheletici și aveau un temperament atât de agresiv, încât transformau orice persoană în cenuşă cu o singură privire. Vreau să spun, este aceasta calea, de a veni pe pământ, a face tapasya (penitenţă) numai pentru a transforma pe cineva în cenușă? Dar ei se considerau extraordinari, că printr-o singură privire făceau persoana să dispară sau o prefăceau în scrum. Numeau acest lucru bhasmisat. Dar în inima lor nu exista nici urmă de bunăvoință. 

Deci primul lucru pe care îl primiți prin această iubire divină este bunăvoința, bunătatea. Cuvântul „bunătate” este de multe ori folosit greșit. Bunătate înseamnă ceea ce este bun pentru Spiritul vostru. Așa cum știți, Spiritul este reflectarea lui Dumnezeu Atotputernic.  Deci când Spiritul din voi începe să se reflecte în toată frumuseţea Lui, atunci deveniţi o persoană care dăruiește, nu mai sunteţi o persoană care ia, ci una care dăruiește, fiind atât de împlinit în interior. 

Această încarnare divină a venit într-un moment care a fost analizat și considerat oportun. Aşa cum am mai spus, având libertate, oamenii o luau razna, făceau tot felul de lucruri. Deci dacă analizați, înainte de acest avatar exista o mare problemă, a celor care îşi impuneau puterea. Spre exemplu, au fost oameni care s-au dus să ocupe India, să ocupe China sau au mers să ocupe Africa, toate aceste locuri. Chiar și America a fost ocupată de așa-zișii americani. Deci a fost un timp în care și-au folosit libertatea numai pentru a obţine putere. Pe atunci nu era vremea ca Shri Adi Shakti să se nască. Oamenii erau orientaţi spre putere. Nu că acum nu ar mai exista astfel de oameni! Există! Însă acei oameni nu căutau decât putere şi teritorii, lucruri lipsite de importanţă. 

 Deci Shri Adi Shakti nu putea veni în acele timpuri. Pe atunci trebuia să lupţi pentru libertate, pentru a scăpa din ghearele imperialiştilor şi a oamenilor care încercau să domine. Treptat, lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat iar asta s-a întâmplat într-un mod foarte lin. Este foarte surprinzător. Eu însămi am văzut schimbarea. A funcţionat. Aşa cum ştiţi, Eu însămi am participat la mişcarea de eliberare a Indiei – este important. Indienii au început această luptă. India a început prima mișcarea de eliberare de sub imperialism iar apoi, treptat, această eliberare de sub imperialism a început să se răspândească în fiecare ţară. 

Oamenii au început să se gândească la asta, să înţeleagă că nu avea niciun rost să deţii colonii, și e mai bine să te întorci la poziția anterioară. Și când s-au întâmplat toate acestea – vreau să spun că asta s-a întâmplat chiar în cursul vieţii Mele. La început, cei care au luptat pentru libertatea Indiei au murit, foarte mulţi au fost ucişi – oameni ca Bhagat Singh – în fiecare ţară.  Toţi revoluţionarii au fost alungaţi, maltrataţi şi ucişi. Nu s-a întâmplat doar în India. Dar trebuiau să treacă prin asta pentru a li se testa libertatea. Acum ei se gândesc că ce au făcut a fost lipsit de sens, pentru că ceea ce au obținut nu e libertate. Comițând toate aceste acte, oamenii au început să se căiască şi să le fie teamă de alţii, un fel de, un fel de Vishuddhi stâng foarte afectat, am putea spune. Se simţeau foarte vinovaţi că au greşit foarte mult şi nu trebuiau să facă asta. În acest context mai existau şi alte probleme, cum ar fi sistemul de caste și așa mai departe, sclavia şi tot felul de disparităţi: unii oameni erau consideraţi superiori, alţii inferiori, existau rase superioare, rase inferioare. Existau toate aceste idei stupide.

În libertatea lor, oamenii au creat aceste lucruri. Dar de fapt nu e așa, aceste lucruri nu reprezintă adevărul, realitatea. Însă ei au creat astfel de lucruri. Presupunând că vreau să creez ceva şi spun: „Acesta nu este un covor”, dacă îmi spuneți în mod repetat: „acesta nu e un covor”, creierul este spălat și spune: „Nu este un covor, este altceva”. Este un fel de hipnoză faptul că oamenii au acceptat aceste absurdităţi ale rasismului, disparităților, sclaviei, ale sistemului de caste, şi, în special, faptul că nu au acordat respectul cuvenit femeilor.

  Toate astea s-au întâmplat doar pentru că le-a fost dată libertatea de a alege între bine şi rău. Aşa că, pentru ei totul era perfect și s-au bucurat să o facă. În aceste împrejurări, compasiunea ar fi fost irosită pe astfel de oameni. Iubirea divină revărsată asupra lor ar fi fost o pierdere inutilă, deoarece oamenii nu erau pregătiţi la nivel mental să înţeleagă. Nu le puteai spune: „Aceste fapte sunt rezultatul orbirii și ignoranţei voastre; nu e bine ce faceți şi asta nu vă va transforma în persoane nobile. Dimpotrivă, este lipsit de noblețe, ceea ce faceți este josnic.” Fireşte că mulţi sfinţi au vorbit despre nobleţe, iertare, despre unitate, despre a fi una cu toții – au spus totul. S-au născut mari profeţi, care au atins acel nivel şi au vorbit despre asta, însă oamenii nu erau încă suficient de pregătiţi. Treptat învăţăturile lor au început să lucreze în interiorul oamenilor. Dar cea mai mare problemă a apărut cu aşa-zisele religii pe care le-au înființat. Toate aceste religii au deraiat şi au format ceva asemănător unor zone separate: musulmani într-o zonă, creştini în alta, hinduşi în alta și tot așa. Deci aveaţi cu adevărat nevoie de Shri Adi Shakti, care dă viaţă pentru a contopi toate aceste zone separate transformându-le în una singură. A gândi că o fiinţă umană este superioară față de alta este completă stupiditate, ignoranță totală. Puteţi spune doar că sunteți la niveluri diferite: unii sunt la un anumit stadiu, alţii la un nivel superior. Dar în general nu poţi condamna pe cineva că nu este bun, că o societate sau alta nu este bună, vorbind la modul general. La nivel individual se poate spune, dar nu în general. 

  Însă ignoranţa este atât de întunecată deoarece a devenit colectivă, e o ignoranţă colectivă! S-au unit cu toții la nivel de mase, pentru a spune: „Asta este religia cea mai bună, numai noi suntem cei salvaţi”. Alţii afirmă: „Nu, nu, nu. Aceştia sunt oameni osândiţi. Noi suntem cei mai buni”. Iar în numele religiei, în numele lui Dumnezeu Atotputernic au început aceste lucruri lipsite de sens, așa că acum, Adi Shakti a trebuit să se afirme, cu o forţă totală. Deci primul lucru pe care l-a realizat a fost că fiecare trebuie să ştie ce este o familie. Copilul creşte în sânul familiei. Dacă copilului nu i se acordă atenţia cuvenită din partea tatălui sau a mamei, sau dacă este răsfăţat, dacă părinții sunt mult prea indulgenți în privința lui, sau dimpotrivă, dacă este neglijat, atunci copilul nu ştie ce este dragostea. Dacă copilul nu cunoaște iubirea – iubirea nu înseamnă să-l răsfeţi sau să-i dai multe jucării, scăpând de el în acest fel, ci înseamnă ca atenţia să se îndrepte tot timpul asupra lui. Iar această atenţie nu este slăbiciune, ci o atenţie pentru binele copilului – tot timpul vă îngrijiți ca totul să fie spre binele lui. Şi astfel, M-am gândit că viaţa de familie este cea care ar trebui în primul rând sprijinită. Este foarte important, deoarece în aceste timpuri, în numele religiei, oamenii au început să se călugărească, sau să devină sanyasi (călugăr hindus) şi alte lucruri de acest gen, devenind atât de austeri şi de înșelători, încât oamenii au început să adopte și ei această sanyasa, părăsindu-şi casele, soţiile şi copiii. 

 Deci primul lucru pe care l-am înţeles este că oamenii care nu au cunoscut ce este iubirea nu pot iubi la rândul lor. Iar această iubire este mult mai eficientă dacă este colectivă. Trebuie să fi observat că în India oamenii se iubesc cu adevărat în cadrul familiei. Avem atât de multe rude, încât nu mai ştim cum suntem înrudiți. Ne numim între noi frate sau soră, dar nu ştim gradul de rudenie, al cui tată sau a cui soră – nimic de genul ăsta. Simţim doar că „Acesta este fratele nostru”. Dacă ești întrebat: „Cum este frate cu tine?”, nu ştii să răspunzi. Motivul este că avem un sistem foarte unit de familii extinse. Sistemul unit al familiilor extinse e asemeni sistemului colectiv. Deci nimeni nu ştie cine este frate adevărat, frate vitreg, văr și așa mai departe. Ei locuiesc împreună ca rude. Dar şi aceste familii unite s-au destrămat din cauza motivelor economice sau ceva de acest gen. Deci au existat momente cruciale, când oamenii trebuiau să cunoască iubirea, dar familiile au început să se destrame în fiecare ţară, mai ales în ţările occidentale, unde bărbaţii şi femeile nu au înţeles niciodată importanța vieții de familie, nu au avut niciodată încredere în viaţa de familie.

  Deci situația a devenit atât de instabilă pentru bieții copii, care crescând pe un teren nesigur, nu s-au putut dezvolta corespunzător, dând naștere unei generaţii de copii violenţi şi în mod oribil posedaţi. Această generaţie a început apoi să instige la război. Ei simt nevoia să se lupte, fără să realizeze de ce. Am văzut copii luptând cu arborii. I-am întrebat: „De ce vă luptaţi?” „E bine să te lupţi.” Dar nu ştiu de ce se luptă. Motivul este că nu au iubire. Aşa că orice văd detestă: „Nu-mi place asta, nu-mi place”. Ei detestă totul. Din frustrare încearcă să distrugă tot ce văd. Deci a început o nouă modă. În plus, după război, sistemul de valori s-a prăbuşit. Oamenii au simţit că: „Ce rost are? Am avut toate aceste valori şi ce am obținut? Război. Și pentru ce am avut război? Războiul ne-a ucis societatea, ne-a omorât copiii, pe toţi. Ce este măreț în aceste războaie?” Deci în mintea oamenilor exista ideea că într-un fel sau altul trebuie să lupţi iar cel ce se dovedește mai tare este cel mai bun. Deci cel care poate domina, care poate ieși învingător, este cel mai bun. Dominarea în stil imperialist, dominarea guvernamentală încetase, însă a început un proces de dominare la nivel individual.

  În acest proces de dominare, a început să se dezvolte egoul. Chiar și educația copiilor a fost făcută într-o asemenea manieră încât copiii au devenit foarte aroganţi, foarte artificiali, extrem de aroganți și artificiali. E de neînţeles de ce aceşti copii n-au fost deloc controlaţi, de ce nu li s-a spus ce este rău. Asta deoarece şi părinţii au luat o atitudine foarte defensivă – nu discutau cu copiii lor pentru a le spune ce este rău. Erau atât de marcați de ideea că „aceşti copii ne vor părăsi”, încât au decis: „Faceţi ce vă place, dar staţi cu noi”. În aceste împrejurări, fiinţele umane sunt de așa natură, încât pendulează între o viaţă de familie bună, divorţuri şi o societate ciudată, în care femeile au mai mulți bărbați iar bărbații au mai multe femei, lucruri de genul ăsta. Deci în ce situaţie îngrozitoare a trebuit Shri Adi Shakti să-și declare identitatea! Apoi a existat de asemenea o mare problemă legată de religiile care încercau să-şi impună propriile idei, condiţionări, asupra oamenilor orbindu-i complet. 

  Deci era aşa o situație de criză, era o situație de criză și în această conjunctură a trebuit să vină Adi Shakti pentru a stabiliza dharma. Ea trebuia să creeze condițiile de a stabiliza dharma. Era un teren foarte nesigur, un teren foarte nisipos. Când M-am născut, am fost şocată de felul de a fi al oamenilor. În acele vremuri nu cred că am întâlnit mulţi căutători. Sigur, am cunoscut unul sau două suflete realizate, dar majoritatea oamenilor erau îngrijoraţi de asigurările și banii lor, de una sau de alta. Iar dacă le vorbeai, nu ştiai dacă nu cumva te afli în sălbăticie, nu ştiai despre ce să le vorbeşti. Cum le puteai vorbi despre iubirea divină, când în ei nu exista căutare? Apoi, treptat, am căpătat încredere. La început am crezut că am venit prea devreme și ar fi fost mai bine dacă aș mai fi așteptat, pentru că oamenii urăsc pe toată lumea sunt unul împotriva celuilalt, se înşală reciproc, sunt foarte invidioşi unii pe alţii, vor să aibă poziţii superioare, să fie deasupra altora, să fie cinici cu toată lumea.

  Deci M-am gândit că poate nu venise încă timpul să înceapă Sahaja Yoga. Însă apoi i-am văzut pe toţi acei falşi guru oribili manifestându-şi puterea de atracţie faţă de oameni și încercând să-i controleze. Asta M-a determinat cu adevărat să Mă gândesc că ar trebui să încetez să Mă îngrijorez de atmosferă, de felul de a fi al oamenilor; Mi-am spus: „Să începem!” Astfel a avut loc prima Brahmarandra Chaitanya în India, pe data de 5 mai, 5 mai 1970, dimineața. Fireşte că au mai fost câteva evenimente care M-au determinat să grăbesc deschiderea Sahasrarei. Eram pregătită, știam care era problema fiinţelor umane, dar M-am gândit că poate nu vor accepta niciodată, că își pot primi Realizarea Sinelui. Ei bine, această încarnare este cu totul și cu totul aparte. Atât de multe încarnări au venit pe pământ, care v-au spus tot ce este bine. Unii oameni pentru care au avut un impact, Le-au urmat. Dar în inimile lor nu era nimic. Tot ceea ce au auzit de la acea încarnare au considerat ca fiind o prelegere, o Gita. Atât. Iar viaţa lor nu a avut scânteia iubirii divine. Au existat o mulţime de oameni buni în acest timp scurt: Mahatma Gandhi, Martin Luther, și alții, în alte locuri, Abraham Lincoln, George Washington, Wiliam Blake, Shakespeare. Cu toții, chiar și în literatură – Lao-Tse, apoi l-am avut pe Socrate… Începând de la Socrate şi până în ziua de azi au existat o mulţime de filozofi, o mulțime de oameni care au vorbit despre viaţa superioară. În ciuda acestui fapt, oamenii i-au considerat absurzi şi că nu este mare lucru de înţeles din spusele lor.

  Nimeni nu ar fi citit să spunem Guru-Gita, nu ar fi făcut-o. Considerau toate acestea a fi nişte absurdităţi, niște lucruri prostești, inutile. Această atitudine am descoperit-o privind în jur şi Mi-am zis: „Cum să le spun ce sunt ei de fapt şi ce trebuie să descopere?” Aveam dorinţa sinceră să existe puţină aspirație pentru asta în oameni, într-o măsură cât de mică. Dacă Mi-ar fi dat o mică şansă, această iubire divină, care este atât de subtilă, ar fi pătruns în inimile lor. Dar ei nu erau aşa – erau ca nişte pietre. Nu le puteai vorbi, nu le puteai spune nimic. Și cel mai rău este că în ciuda acestui fapt se credeau grozavi. În aceste împrejurări a început Sahaja Yoga. Și astfel am descoperit că puterile lui Shri Adi Shakti sunt mult mai mari decât problemele existente. Am văzut asta foarte limpede, Eu însămi. Deoarece aceste puteri trezesc energia Kundalini. Ştiam că pot trezi energia Kundalini, fără îndoială, știam asta. Şi mai ştiam că pot da Realizarea Sinelui în masă, dar nu M-aș fi putut gândi niciodată că oamenii pe care i-am trezit vor reveni la Sahaja Yoga. Pentru că, vedeți, ei erau ignoranţi şi nu M-am gândit niciodată că vor reveni, că vor practica Sahaja Yoga sau că vor ajunge la acest nivel. Nu M-am gândit la asta niciodată, niciodată! Dacă cineva Mi-ar fi spus asta, aş fi râs. 

Este exact ce s-a întâmplat oriunde am ţinut un prim discurs. Se aranjase sala, totul fusese terminat. Eu stăteam în altă parte. Sala era închiriată, iar discipolii erau bineînțeles foarte puţini. Deci am simțit că tot ce le spuneam nu le intra în cap, că parcă totul trecea pe lângă ei şi nu doreau să înţeleagă nimic, nu înţelegeau nimic. Sub mare presiune – aveam probleme de familie și alte lucruri, nu atât de însemnate – cel mai important lucru era: „Cum să pătrunzi în fiinţa umană?” Deci singura soluţie era să le ridici energia Kundalini, pentru a aprinde acea luminiţă în interiorul lor. Pentru că dacă aş fi continuat să stau şi să aştept ca ei să se corecteze și să-Mi ceară să le ridic Kundalini şi abia apoi să le-o trezesc, ar fi fost greşit. Am realizat asta. Aşa a început Realizarea Sinelui în masă. Iar asta i-a surprins cu adevărat pe oameni. Nu era magie, nici o închipuire – era adevărul. Au putut simţi briza răcoroasă în vârful degetelor, și ieșind din zona fontanelei. Sahaja Yoga este cea care a înfăptuit miracole. Altfel ar fi fost imposibil. Toate aceste minuni pe care le vedeţi astăzi se datorează reacţiei voastre, modului în care aţi reacționat, în care aţi primit ceea ce v-am dat. Altfel, Shri Adi Shakti nu are semnificație. 

  Dacă voi nu acceptaţi Realizarea, Eu nu am însemnătate. De fapt, din nou spun că doar înţelepciunea voastră, raţiunea, căutarea voastră, v-au adus la Sahaja Yoga. Nu scriu niciodată scrisori, nu dau telefoane, aşa cum ştiţi că fac toți guru; de îndată ce ajung într-un oraş, îşi notează numele tuturor personalităţilor, le trimit scrisori și se asigură că vin măcar două-trei personalități la programul lor. Însă, fără a face astfel de lucruri, iată că am reuşit trezirea în masă a energiei Kundalini, prin care oamenii au început să înţeleagă Sahaja Yoga, care a început să penetreze în interiorul lor. Iar pentru asta a trebuit să-Mi ridic propria energie Kundalini. De fiecare dată, la programele publice, îmi ridic și Eu Kundalini. Și prin propria Mea Kundalini vă absorb toate problemele. Este dureros. De aceea după Puja devin ca o piatră, să spunem, pentru un timp. Absorb cu ușurință tot ce este în interiorul vostru, ca şi cum v-aş fi pus pe toţi în corpul Meu. Sunteţi parte integrantă a corpului Meu. Fiecare celulă din corpul Meu este pentru voi, este sălașul vostru. Şi voi trebuie să fiţi într-atât de subtili pentru a înţelege că dacă dețineți sau aveți ceva de făcut pentru Sahaja Yoga, dacă vreți să puneți bazele unui ashram sau altceva, Eu ştiu imediat. Cum ştiu? Pentru că sunteţi cu toții în interiorul Meu. Cunosc limpede majoritatea lucrurilor, însă există unele lucruri pe care nu le ştiu la fel de clar – motivul fiind unul singur. Relaţia dintre Mine şi voi este desigur foarte intimă, astfel că ar trebui să fiţi în corpul Meu. Însă, dacă voi nu meditați, trebuie să vă spun ceva foarte lumesc: „Dhyana Gambhya” – dacă nu meditaţi, nu am nicio relaţie cu voi. Nu vă cunosc. Nu aveţi niciun drept asupra Mea. Nu-Mi puteţi pune nicio întrebare, de ce se întâmplă una, alta? 

  Deci dacă nu meditaţi… Vă spun mereu să meditaţi, să meditați. Dacă nu o faceți, n-am nimic în comun cu voi, nu mai existaţi pentru Mine. Nu mai aveți nicio conexiune cu Mine. Sunteţi ca toţi ceilalţi oameni. Puteți fi Sahaja Yoghini, puteți avea diplome de la liderii voștri, poate că sunteţi privit ca o personalitate măreață, dar dacă nu vă faceţi meditaţia în fiecare zi, dimineaţa şi seara, nu vă mai aflaţi nicăieri în Împărăția lui Shri Mataji, pentru că numai dhyana – meditația – vă dă conexiunea. Am cunoscut oameni care nu meditau. Au început să sufere, copiii lor au început să sufere, şi au venit să-Mi spună. Însă Eu vedeam limpede că persoana nu meditează, că nu am nicio legătură cu ea. Nu avea niciun drept să Mă întrebe ceva. La început, desigur, meditaţia ia ceva timp. Dar de îndată ce aflaţi ce este meditaţia şi cum să vă bucuraţi de conexiunea cu Mine, cum deveniți una cu Mine, cum puteți avea o legătură cu Mine, cum nu mai este nevoie să existe nimic altceva, să-Mi scrieți sau să fiți tratați special – nimic de acest gen… 

Singurul lucru necesar este meditaţia. În meditaţie creşteţi, vă înălțați din punct de vedere spiritual şi când se întâmplă asta, începeți într-un fel aș spune… când atingeți acel stadiu, acea stare de maturitate în Sahaja Yoga, nu mai doriți să renunţaţi la meditaţie pentru că în meditație sunteţi absolut una cu Mine. Asta nu înseamnă să meditaţi trei sau patru ore. Însă important este cât de intens sunteţi cu Mine, nu cât timp sunteţi una cu Mine. Atunci sunt răspunzătoare de voi, de copiii voştri, de toţi, sunt răspunzătoare pentru ascensiunea voastră, pentru protecţia voastră, pentru a vă salva de toată negativitatea. 

Deci nu este ceva asemeni unui tată care vă pedepsește direct, nu este așa ceva, ci ceva de genul: „Bine, atunci nu vă cunosc. Nu am de-a face cu voi”. Acesta este singurul lucru care se poate întâmpla. Dacă nu meditaţi, în regulă, nu vă pot forţa, dar nu am nicio legătură cu voi. Poate că aveţi alte relaţii în exterior, dar relaţia interioară prin care vă primiţi bunăstarea spirituală nu o puteţi avea fără meditaţie. V-am spus mereu tuturor: „Vă rog meditaţi, meditaţi zilnic”. Dar cred că oamenii nu înţeleg importanţa spuselor Mele, deoarece îmi spun: „Mamă, nu medităm”. „De ce?” „Acum suntem suflete realizate, deci de ce să mai medităm?” Acest instrument (microfonul) este bine făcut, dar dacă nu este conectat tot timpul la sursa de energie, ce rost are să-l avem aici? În meditaţie simţiți iubirea, iubirea divină, frumuseţea iubirii divine – întreaga panoramă se schimbă. O persoană care meditează are o atitudine foarte diferită, un temperament şi o viaţă foarte diferite de a celorlalți şi trăiește într-o completă stare de satisfacție. 

  Deci azi fiind prima zi de Advent, putem spune că este prima zi în care a avut loc Adventul și pe care o sărbătorim astăzi. Desigur, nu a avut loc în această zi, dar putem spune că dacă ar fi fost așa, dacă lucrurile ar fi stat așa, fiind un eveniment care v-a ajutat foarte mult, fiind o mare binecuvântare pentru voi, atunci ar trebui să ştiţi cum să păstraţi acel lucru, ar trebui să știți cum să îl faceți să crească, şi cum să vă bucuraţi de el. N-ar trebui să fiţi satisfăcuți doar cu un dans pentru Shri Rama cu un lucru sau altul, ci ar trebui să aveţi o unitate deplină cu Divinul, o unitate completă. Iar asta este cu putinţă numai dacă meditaţi, un lucru destul de uşor de făcut. Unii oameni spun: „Mamă, nu găsim timp pentru asta, ne gândim mereu la ceva, ne uităm în timpul meditației la ceas…” La început puteți avea mici probleme, nu spun că nu veți avea, dar asta e numai la început. Treptat însă veţi creşte, treptat veți deveni maeștri, treptat veţi experimenta meditația într-atât, încât nu vă veţi mai dori nimic de nivel mai scăzut, nu veți vrea nici măcar să auziți de astfel de lucruri. 

  Deci pentru a ajunge la frumuseţea voastră interioară, la gloria şi la personalitatea voastră măreaţă, care vă sunt acum revelate, singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi cu religiozitate este să meditaţi. Asta nu înseamnă să spuneți: „Aseară am venit târziu și din cauza asta nu am mai meditat. Mâine trebuie să merg la lucru, aşa că nu pot să meditez”. Nimeni nu vrea să vă audă scuzele – este ceva ce ține doar de voi înșivă. Este în beneficiul vostru, al nimănui altcuiva. Tot ceea ce se întâmplă este pentru propriul vostru beneficiu. Acum, trebuie să știți că ați atins un anumit stadiu în evoluţia voastră, iar de la acest nivel puteți ajunge aici (Sahasrara) și mai sus și mai sus. Să nu spuneți că nu e posibil pentru voi. Însă lucrul esenţial este că oricare ar fi nivelul la care vă aflaţi – v-ați putea considera un Sahaja Yoghin de mare clasă – trebuie să fiţi umili în ceea ce priveşte meditaţia. Această calitate de a medita… chiar și când vă vorbesc intru în meditaţie, pentru că este atât de dătătoare de bucurie. Intrați pur și simplu în oceanul de bucurie. La început este posibil să fie dificil, însă după un timp veţi şti că acestă conexiune pe care o aveţi cu Shri Mataji este singura conexiune pe care o căutaţi. 

 De asemenea mai există un aspect în care oamenii se afundă, foarte des întâlnit în cazul unor oameni care se pierd. Aceştia meditează individual – cu adevărat foarte mult – dar în mod individual. Stau jos, meditează, fac Puja, totul, dar nu meditează în mod colectiv. Deci acesta este un alt aspect care trebuie reţinut şi anume că trebuie să meditați în mod colectiv. Pentru că Eu sunt o fiinţă colectivă a tuturor fiinţelor și când meditaţi colectiv sunteţi cu adevărat foarte aproape de Mine. Deci chiar dacă aveţi un program sau orice altceva, trebuie să meditaţi. Meditaţia trebuie să fie prioritară la orice program. După ce terminați de cântat, după ce ați făcut totul, trebuie să meditaţi. Dacă insist asupra unui lucru, trebuie să înţelegeţi că ceea ce vă spun este adevărul, este esența absolută. 

 Deşi arată a fi ceva obişnuit, este un lucru foarte important. Pentru a o venera pe Shri Adi Shakti – nu știu, pentru că nu au existat rugăciuni sau ceva de genul ăsta pentru Shri Adi Shakti. Oamenii au preluat totul până la Bhagavati, dar nu au mers şi dincolo de Bhagavati. Deci nu ştiu ce fel de Puja veţi avea, dar haideți să încercăm ceva – poate… Cred că meditaţia este cea mai bună modalitate de a obţine cu adevărat ceva, aşa că putem intra în meditaţie pentru aproximativ cinci minute. (Shri Mataji intră în meditație)

Puteți mări volumul?

 Vă rog închideţi ochii. (Shri Mataji suflă în microfon)

Cele unsprezece Rudras sunt trezite și vor distruge tot ce este negativ. Putem începe Puja acum? 

 Dumnezeu să vă binecuvânteze.