Shri Krishna Puja, Dharma

Nirmal Temple, Cabella Ligure (Italy)

1993-08-15 Krishna Puja Talk: Dharma, Cabella Ligure, Italy, DP, 56' Download subtitles: BG,CS,DE,EL,EN,ES,FI,FR,IT,NL,PL,PT,RO,SK,ZH-HANS,ZH-HANTView subtitles:
Download video (standard quality): Download video (full quality): View and download on Vimeo: View on Youku: Listen on Soundcloud: Transcribe/Translate oTranscribe


Shri Krishna Puja, Cabella Ligure (Italy), 15 August 1993

Shri Krishna Puja, “Dharma”
15 august 1993 Cabella, Italy

Astăzi ne-am adunat aici pentru a face Shri Krishna Puja. Trebuie să înţelegem limpede că Shri Krishna este o zeitate foarte, foarte importantă din interiorul nostru, deoarece el este Vishnu ce rezidă în Vid, în Nabhi. El creează dharma în interiorul nostru. Când v-aţi primit Realizarea, nu v-am spus: „Nu faceţi asta, nu faceţi aia”. Nu v-am spus niciodată: „Asta nu e bine, aia nu e bine”. Pur şi simplu aţi procedat cum trebuia, deoarece Shri Vishnu era trezit în voi. El se află în Vid şi, dacă este trezit, vă duce la lumină, îndepărtează de la voi ignoranţa, îndepărtează de la voi întunericul, iar voi începeţi să vedeţi că tot ce făceaţi ducea la distrugerea voastră. Aşa se instaurează dharma. Desigur, dharma a fost stabilizată şi de cei zece Guru care au venit pe acest pământ, profeţii care ne-au învăţat despre dharma. Această combinaţie dintre Shri Vishnu şi cei zece Guru are rolul de a stabiliza dharma în interiorul nostru. Profeţii ne-au învăţat dharma, aşa cum aţi văzut pretutindeni. Ei au spus: „Nu faceţi cutare sau cutare lucru”. Ne-au vorbit de cele zece porunci. Fiecare profet a vorbit despre dharma, desprece se cuvine, până la un punct la care şi Christos a trebuit să vorbească despre dharma şi a spus: „Să nu aveţi ochi adulteri”. Dar Shri Krishna este cel ce spune: „Vin pe acest pământ atunci când există un glani”, adică un declin al dharmei. Când dharma slăbeşte, el vine pe acest pământ şi-i distruge pe oamenii vinovaţi de pierirea dharmei.

Al doilea lucru pe care-l spune este: „Îi protejez pe sfinţi. Îi protejez pe sfinţi şi-i ucid pe toţi cei ce sunt diavoli sau care sunt satanici, care provoacă distrugerea”. Acestea sunt promisiunile lui, făcute cu mult timp în urmă, când a venit ca Shri Krishna. Sub forma lui Vishnu îl cunoaştem doar drept cel care conferă dharma în mod deosebit; însă toate calităţile sale potenţiale s-au manifestat atunci când a venit ca Shri Krishna. Nici pe vremea lui Shri Rama aceste calităţi nu puteau fi exprimate astfel. Shri Krishna şi-a petrecut prima jumătate a vieţii în Gokul şi în Vrindavan, unde a făcut dovada manifestării caracterului său frumos, făurind ceea ce el numeşte leela, leeladhara. A spus că trebuie să deveniţi martor, să priviţi întreaga lume ca martor al unui spectacol, sakshi swarupa. Şi atunci, când priviţi întreaga lume întocmai ca un copil, cu voioşia şi bucuria unui copil, vă bucuraţi de viaţă. Asta vi s-a întâmplat şi vouă: aţi devenit asemenea unor locuitori din Vrindavan şi Gokul, prin felul în care vă bucuraţi de Sinele vostru, vă bucuraţi de compania celorlalţi, vă bucuraţi de beatitudinea lui Dumnezeu.

Apoi, ucigând pe Kaliya, ucigând pe Putana şi pe alţii, a mai arătat că, dacă cineva încearcă să-i supere pe copiii plini de bucurie ai lui Dumnezeu, el este cel care-i protejează negreşit şi ucide toate forţele care le creează necazuri. Însă mai târziu a devenit rege, iar când a devenit rege şi-a folosit puterile într-alt mod. Mai întâi, vedeţi, propriul său unchi, propria lui rudă, propriul său unchi, fratele mamei, era Kamsa, un om extrem de rău. Shri Krishna nu l-a cruţat, l-a ucis. A ucis atât de mulţi oameni. Înainte de a deveni rege a ucis atât de mulţi oameni. Ce înseamnă faptul că şi-a ucis propriul unchi? O însuşire pe care a avut-o, a avut-o putem spune Christos sau atât de mulţi sfinţi au avut-o, este iertarea. El n-a crezut în iertare. El este singurul care a spus: „Trebuie să pedepsesc”. Trebuie să existe cineva care să şi pedepsească! Cineva asemenea lui Shiva Shiva îi iubea şi pe rakshasas şi, în inocenţa lui, le dădea şi binecuvântări. Dar Shri Krishna n-a crezut deloc în iertare, pentru că era important să existe cineva cu o minte foarte fermă, cu convingeri neînduplecate, care să ştie că un demon e un demon, iar demonul trebuie ucis. A făcut asta în timpul vieţii sale a ucis foarte mulţi oameni. Asta nu înseamnă că noi avem dreptul să ucidem pe cineva. El eraShri Krishna noi nu. Noi trebuie să iertăm, căci suntem fiinţe umane. Când iertăm, îi transferăm lui Shri Krishna toată mânia, toată dorinţa de răzbunare. El o preia. Odată ce spuneţi: „Iert”, preia problema, pentru că el nu iartă. Imediat o preia de la voi şi, dacă are justificare, dacă e necesar, îi va pedepsi pe cei care-i chinuie pe sfinţi, care distrug dharma.

Este foarte surprinzător că, dacă cineva predică un lucru, practic se aplică exactcontrariul. E foarte surprinzător. De exemplu, am spus că Iisus Christos a afirmat: „Să nu aveţi ochi adulteri”, iar creştinii stau cel mai rău în privinţa ochilor. La fel, în religia hindusă se spune că în fiecare om se află Spiritul. Şi totuşi hinduşii suntadepţii castelor şi ai comunităţilor separate şi sunt mereu în conflict. Indiferent ces-a spus, se face exact pe dos. Chiar şi în Coran, dacă citiţi Coranul, vedeţi că Mohamed Sahib a vorbit mereu despre rahmat, însemnând compasiune. Însă ea nu există nicăieri. El n-a vorbit despre shariat şi nici despre multe lucruri pe care le practică musulmanii de capul lor. N-a spus că femeile trebuie să-şi acopere faţa sau capul, însă asta se practică, şi se face cu înverşunare. Asta ne arată că indiferent ce li se spune, oamenii încearcă să facă exact contrariul. Iar când se întâmplă astfel de lucruri, dharma intră în declin. Aşa cum ştiţi, ţara lui Krishna este America. El stăpâneşte America. Este o ţară bogată, căci Shri Krishna este Kubera, este Domnul bunăstării şi a dat bunăstare Americii. Mai mult, el este Vachana, însemnând comunicarea; o altă însuşire a lui este aceea că el comunică. El este cel care a dansat cu gopis şi gopas şi le-a transmis puterile sale. Puterea de a comunica e una dintre cele mai mari calităţi ale sale care se manifestă în America. Iar acum americanii fac exact invers: dacă există un război, de exemplu cu Saddham Hussein, America e prezentă. Dacă e război în Coreea, America e prezentă. Oriunde există o problemă, America trebuie să meargă. Se poate pune întrebarea: „Cine sunteţi voi? De ce, de ce vă bateţi capul? Staţi în ţara voastră şi simţiţi-vă bine acolo! De ce vă trimiteţi trupele pretutindeni? De ce aveţi grijă de toţi?” Chiar şi înfiinţarea Naţiunilor Unite a fost coordonată de americani. Au jucat un rol foarte important în constituirea Naţiunilor Unite şi a globalizării şi a păcii şi aşa mai departe.

Dar, în realitate, vedeţi, le lipseşte principalul lucru despre care a vorbit Shri Krishna. Procedează corect în ceea ce priveşte comunicarea. Procedează corectîn stabilirea relaţiilor între ţări. Însă cel mai rău lucru pe care l-au făcut e acela că nu există dharma, nici urmă de dharma, nici urmă de moralitate. Democraţie fără moralitate. Este ceva neobişnuit să vorbeşti despre moralitate în America. Nimeni nu-l înţelege pe cel ce vorbeşte despre moralitate. Bineînţeles acum oamenii suferă din cauza efectelor propriilor fapte. Au înţeles, unii dintre ei, că, datorită comportamentului imoral, au ajuns până acolo încât 65% din populaţie, din americani, se pot îmbolnăvi sau pot muri la o vârstă foarte tânără. O informaţie atât de categorică este un şoc; însă în ciuda acestui fapt, în ciuda acestor lucruri, oamenii continuă în acelaşi mod şi consideră că: „Nu, nu, nu, e în regulă! Asta nu ne priveşte! De ce să ne facem griji?” Pedepsele lui au început acum să se manifeste şi lumea nu înţelege cum s-au declanşat. Să presupunem că cineva duce o viaţă imorală şi, ca rezultat, se îmbolnăveşte; această boală nu se vindecă. Se face tot posibilul pentru găsirea unor căi şi metode de vindecare a bolilor cauzate de viaţa imorală, dar fără succes. Este o sarcină imposibilă pentru ştiinţele medicale americane să descopere cum se vindecă tocmai bolile cauzate de imoralitate.

Dar cel mai rău este că nici măcar nu se poate afirma că imoralitatea este dăunătoare; nici măcar nu se poate recunoaşte în mod deschis că un comportament imoral duce la aceste lucruri. Şi această imoralitate este pe deplinignorată în ţara lui Shri Krishna, unde s-a născut el o spune mereu tocmai pentru a instaura moralitatea! Moralitate artificială, asta este acolo, cum e cea de care vorbesc musulmanii sau de care vorbesc creştinii sau de care vorbesc hinduşii este artificială, căci sunt ipocriţi. Ei urmează un cod comportamental, dar în secret au adoptat un altul, doar pentru ei înşişi. Însă în America totul este pe faţă; indiferent ce fac, oamenii nu ascund asta.

Se spune: „Noi nu credem în ipocrizie”. Şi nu se ascund. Aşa că această ţară atât de mare, de frumoasă, de bogată şi de prosperă a ajuns în aşa un impas, încât nu ştiu cum îşi va reveni dacă nu se dedică Sahaja Yogăi. Un alt efect pe care-l are dharma asupra unui om obişnuit este că un om dharmic este întotdeauna introspectiv din fire. Încearcă să vadă: „Oare procedez aşa cum trebuie? E corect?” Nu-i permite minţii să justifice greşelile. Este una dintre caracteristicile unui om cu adevărat dharmic. Se poate să nu fie sahaja yoghin. Dar se întreabă: „E bine sau e rău?” Însă această capacitate a dispărut cu desăvârşire în America. Ei nu încearcă niciodată să-şi facă introspecţia. Dimpotrivă, tot timpul spun: „Ce-i rău în asta?” Aceia care procedează mereu aşa cu siguranţă vor avea parte de necazuri serioase, deoarece n-au un conducător moral, o îndrumare morală. Introspecţia e cea care vă dă o conştiinţă trează. Conştiinţa e cea care vă spune: „Asta nu e bine”. Or fi fiind americanii instruiţi în anumite privinţe. De exemplu, pot afirma: „Ne pricepem la administraţie”, poate, sau „Ne pricepem la să zicem transport feroviar, maritim, la alte lucruri, sau poate la economie, bănci sau ce-o mai fi”. Însă aceste lucruri sunt extrem de superficiale pentru fiinţele umane şi sunt exterioare. Interiorul e condus în întregime de conştiinţă, precum şi de introspecţia morală proprie.

Oamenii întreabă: „Mamă, ce este această conştiinţă?” Conştiinţa există. Există tot timpul, însă individul trebuie să fie conştient de ea: „Am o conştiinţă”. Şi această conştiinţă trebuie să dea răspunsuri. Acea conştiinţă din interiorul nostru este lumina lui Shri Krishna din noi, prezentă chiar şi înainte de Realizare. Aşa cum ştiţi, înălţarea lui Kundalini are loc prin Sushumna şi este controlată de Shri Mahalakshmi. Ea este puterea lui Shri Krishna. Ascultându-vă conştiinţa dobândiţi un bun canal al lui Mahalakshmi în interiorul vostru. Însă la oamenii care n-au conştiinţă, într-o anumită privinţă, nu e aşa. Trebuie să fie în toate privinţele, în toate felurile. Altminteri o chakra va fi în bună stare şi altă chakra va fi periclitată. Deci conştiinţa se referă la ceva de dincolo de raţiune. Ea nu este raţiune. Uneori poate părea raţional să ucizi pe cineva sau să jefuieşti banii cuiva sau să acaparezi pământul cuiva. Poate părea. Dar conştiinţa vă spune că asta nu este bine.

Pe vremea când oamenii cotropeau atât de multe ţări şi încercau să le stăpânească, America a fost singura ţară, trebuie să înţelegeţi, care nu şi-a extins graniţele pentru a deveni imperiu. Foarte surprinzător ce anume i-a reţinut! În acea vreme, când în întreaga lume se petreceau aceste lucruri absurde, într-o epocă în care oamenii nu se dădeau înapoi de la a-i subjuga pe alţii, de a le lua pământurile şi aşa mai departe, America n-a făcut asta. Înainte o făcuseră şi ei, odată pentru totdeauna. Au ocupat pământurile, au devenit proprietari, au devenit asta. Desigur, erau străini. Dar odată ce-au făcut asta, în epoca expansiunii imperiilor n-au procedat aşa. Care este motivul? De ce n-au făcut-o? Ar trebui să ne punem o întrebare: pe vremea când alţii îşi extindeau imperiile, de ce n-a făcut şi America la fel? Motivul e foarte simplu. În acele timpuri, s-au născut în această ţară câţiva oameni extraordinari, cu o conştiinţă măreaţă şi ei au călăuzit ţara. De pildă, îl putem aminti pe Washington. Desigur, au fost mulţi alţii şi simpla lor enumerare ar alcătui o listă lungă. Dar să le vedeţi caracterul, viaţa, felul în care au trăit… Abraham Lincoln, să-i urmăriţi viaţa numai conştiinţă, numai conştiinţă. Şi n-au permis ca naţiunea să se risipească în ambiţia de a acapara alte ţări şi a le supune. N-au făcut asta. Deci, în primul rând, aş spune, după ce Columb a ajuns acolo, i-a cucerit şi a încercat să… De fapt el n-a făcut prea multe. Dar spaniolii şi apoi alţii, şi apoi anglo-saxonii, cu toţii, după ce au cucerit acea ţară, odată ce s-au stabilit acolo, a fost ca şi cum era cuceririlor s-a încheiat odată pentru totdeauna. Apoi au început să vorbească despre libertate, despre democraţie şi valori înalte. Însă karmele trecutului lor, faptul că au ucis atât de mulţi aborigeni, atât de mulţi amerindieni, nu vor fi iertate de Shri Krishna până când nu se dedică Sahaja Yogăi.

În ciuda acelor vremuri când n-au încercat să domine alte ţări, să-şi extindă imperiul şi să comită tot felul de atrocităţi, ca Hitler, n-au făcut asta. Şi întotdeauna au fost de partea dreptăţii… adică cel puţin au încercat. După aceea au devenit şi ei ipocriţi, dar, în mare, în aparenţă, au încercat să arate că militează pentru unitatea întregii lumi, că se opun rasismului, fundamentalismului şi toate astea; adică au promovat doar un soi de idealism. Însă în ciuda acestor lucruri, în ei a început să se manifeste autodistrugerea. Aş spune că nu e nimic altceva decât karma care acţionează împotriva lor. Şi de aceea violenţa a crescut vertiginos acolo, au apărut numeroase boli, atât de multe probleme… Este semnificativ că toate aceste probleme au apărut foarte, foarte recent în America, deoarece începe demascarea. Mai mult, acolo sunt o mulţime de falşi guru care au venit şi i-au ademenit pe oamenii simpli şi inocenţi, care căutau adevărul. Am pierdut foarte mulţi dintre ei în America. De asemenea, aş spune că acolo pluteau în aer blestemele oamenilor pe care i-au ucis; ele s-au manifestat şi i-au făcut s-o ia pe căi greşite. Altminteri de ce-ar fi luat-o pe căi greşite în viaţa personală? Li s-a dat libertate, dar ei au considerat că libertatea le permite să se autodistrugă sau să-şi distrugă viaţa. E o concepţie greşită care a acţionat în ei.

Mai târziu ideea a devenit colectivă. Când a devenit colectivă, şi-au dat seama că le plac toate lucrurile care-i distrug. Aşa că acolo există Hollywood, există tot felul de organizaţii, muzicieni, şi putem spune forţe distrugătoare mari de tot care au format grupuri şi organizaţii militante care spun în mod deschis: „Noi suntem asta”. De exemplu, numai în America există organizaţii sataniste, organizaţii demonice, există vrăjitorie totul pe faţă. Sunt organizaţii înregistrate oficial, pe faţă. Nicăieri în lume nu există aşa ceva: organizaţia magiei negre, organizaţia vrăjitorilor sunt înregistrate pe faţă. La un astfel de nivel au ajuns şi au acceptat în mod colectiv! Motivul este pedeapsa. De aceea America este locul cel mai dificil pentru noi, pentru Sahaja Yoga. Trebuie să-i compătimim cu adevărat. Acum trec prin faza în care sunt pedepsiţi, pentru că străbunii lor au făcut tot felul de lucruri rele, iar ei, la rândul lor, n-au acceptat niciodată dharma ca principiu de viaţă. Au considerat că dharma înseamnă nimicirea libertăţii, dharma înseamnă răpirea vieţii personale, controlul vieţii private.

Deci ce putem face pentru instaurarea dharmei în America? Am fost în America de cel puţin zece ori mai mult decât în Rusia, şi vreau din tot sufletul să le aduc la cunoştinţă, într-un fel sau altul, că: „V-aţi pierdut dharma”. Însă pe ei nu-i interesează, deoarece sunt foarte egoişti. Dacă le spui asta, se supără foarte tare. Dimpotrivă, cei care le spun, precum Rajneesh şi cei de teapa lui: „Oh, asta, nicio dharma!”, le flatează slăbiciunile şi egoul. Asta-i face fericiţi. Aşa că e o sarcină grea să-i faci pe oamenii din acea ţară să înţeleagă că: „Vă aflaţi în plin proces de pedepsire. Scăpaţi de această pedeapsă numai dacă deveniţi sahaja yoghini.” Prin Sahaja Yoga dharma lor se va trezi şi toate pedepsele şi blestemele vor înceta. America are nevoie de Sahaja Yoga mai mult ca orice altă ţară. Grija mea pentru America are acelaşi motiv. Nu mă refer atât de mult la America de Sud, cât la America de Nord. Dar chiar şi în America de Sud am constatat că la nivel de naţiune oamenii n-au niciun fel de îndrumare în privinţa dharmei, nicio îndrumare. Se organizează în mod deschis carnavalul şi aşa mai departe. Cum puteţi face aşa ceva la nivel de ţară? Lumea calcă pe urmele Americii de Nord. De pildă, în America de Nord există prostia numită Halloween. Vreau să spun, imaginaţi-vă: în văzul tuturor, pe stradă, se face prostia numită Halloween. Deci imită carnavalul. Pentru ei: „Ah, ce mare lucru să mergi la Rio!”, ca şi când ar fi o mare realizare să meargă la carnaval din toate colţurile lumii. Vin oameni din Australia! Toate acestea acţionează cu putere împotriva lor. În multe privinţe situaţia lor e atât de proastă, încât nu e uşor să explici de ce se ajunge aşa departe.

De exemplu, în Brazilia, fete de 13 ani devin prostituate. În mod deschis. Se taie toţi arborii din delta Amazonului; în văzul tuturor. Toată contrabanda se face pe faţă. Politicienii lor sunt corupţi. Se practică extrem de multă magie neagră, extrem de multă; în mod deschis. Lumea calcă pe urmele nord-americanilor. Dharma lor este asemenea bisericii catolice… Ce-i va învăţa biserica asta catolică despre dharma? Oamenii se duc la biserică, fac tot ritualul şi se reîntorc acasă cu aceleaşi idei pe care le avuseseră înainte. Ţări peste ţări sunt atât de sărace, ceea ce arată că atenţia lui Kubera nu este îndreptată asupra lor. În mod obişnuit, oamenii săraci sunt dharmici, în mod obişnuit; pentru că, vedeţi voi, banii sunt aceia care le dau ego, precum şi ideile astea de a face tot felul de lucruri absurde. În mod obişnuit oamenii săraci sunt dharmici, dar acolo e altfel. Se practică excesiv magia neagră. Mi s-a spus că e vorba de magia neagră care a venit din Africa şi ei au adoptat-o. Dar este atât de răspândită în America de Sud, încât e imposibil de înţeles cum au putut accepta atât de uşor această absurditate care atrage blestemul asupra lor.

Trebuie să înţelegem că aceste probleme există şi în noi, în Vishuddhi chakra a noastră. Deci trebuie să ne menţinem Vishuddhi chakra în stare bună; ştiţi că avem două aspecte, unul stâng şi unul drept. Aspectul drept este Vishuddhi chakra care vorbeşte, care spune despre dharma şi care este situat pe partea agresivă, am putea spune. Acei oameni care sunt agresivi, care vorbesc într-un mod agresiv, care încearcă, să zicem, să-i domine pe ceilalţi prin cuvinte sunt oameni pe dreapta. Am văzut astfel de oameni, chiar fac lucruri rele. De exemplu, un servitor fură ceva. Îl chemi şi e atât de grosolan că te uimeşte. Individul ăsta e atât de grosolan! Cum a putut, cum a fost în stare să fure? Nu-i e teamă şi îţi întoarce vorba obraznic. Astfel, cei care sunt pe dreapta pot ascunde prin vorbe orice păcat pe care l-au comis, orice rău pe care l-au făcut, orice crimă pe care au comis-o. Pot vorbi foarte agresiv şi tăios. Oamenii se miră: „Cum e cu putinţă? Omul ăsta spune în gura mare orice!” Eşti pur şi simplu uimit şi-ţi spui: „Nu se poate! Cum e posibil ca cineva, care spune asta, să…?” La fel şi noi, ca fiinţe umane obişnuite, facem tot felul de lucruri absurde şi apoi încercăm să ne justificăm prin vorbe, ca să ne eschivăm. Ştiţi că mulţi criminali, criminali de război, au scăpat de pedeapsă doar vorbind, inventând poveşti, înfăţişând aşa ceva. Acest lucru este valabil pentru toate fiinţele umane: au această capacitate de se a ascunde în dosul vorbelor, indiferent ce rău au făcut. Dar ei nu înţeleg niciodată că răul pe care l-au făcut un va fi iertat, şi va fi şi mai puţin iertat dacă vorbesc aşa, pentru că Shri Krishna este distrus. Dacă încercaţi să vă justificaţi, să explicaţi logic toate faptele greşite, veţi fi pedepsiţi, şi veţi fi pedepsiţi foarte rău, în atâtea feluri, încât n-o să ştiţi cum să scăpaţi. Fizic, mental, emoţional în toate felurile. Deci pentru aspectul drept al lui Vishuddhi, trebuie să avem o fire, o educaţie, un fel de a fi, un comportament care să aibă calitatea lui Shri Krishna, şi anume madhurya, adică melodios. Melodios. Trebuie să vorbim în aşa fel încât să fie melodios. Cel care vă ascultă să asculte ca şi când ar asculta flautul lui Shri Krishna. Aşa de dulce ar trebui să fie vocea unui sahaja yoghin. Când vorbiţi cuiva, vocea să fie melodioasă. Nu agresivă, nici vorbă, ci dimpotrivă să fie melodioasă. Să nu fie sarcastică, să nu-l jignească pe celălalt. Un cuvânt care-i jigneşte pe ceilalţi nu poate veni dintr-un Vishuddhi drept în bună stare. Aşa că nimeni să nu jignească în niciun fel. Sper ca toţi sahaja yoghinii să capete vocea melodioasă a lui Shri Krishna, odată ce Vishuddhi lor este trezit.

Madhurya în comportament, madhurya este vedeţi voi, există atâtea gesturi prin care puteţi să vă exprimaţi madhurya când vorbiţi cuiva. De pildă, în special în Italia, şi nu numai acolo, am văzut că oamenii îşi folosesc mâinile prea mult. Asta e caracteristic tot lui Shri Krishna. Îşi folosesc mâinile într-atâta încât uneori nu înţelegi ce vor să spună. Iar uneori pot fi de-a dreptul agresivi în modul cum îşi folosesc mâinile. Mâinile ar trebui să fie folosite astfel încât să creeze madhurya. Am văzut asta în Rusia sau mai degrabă în blocul estic, unde oamenii îşi exprimă iubirea prin gesturi pune-o aşa, e frig când spun namaste. Întreaga expresie a feţei este extrem de gingaşă şi inima lor este plină când mă văd. Aşa încât nu ştiu cum să exprime asta. Îşi pun mâinile aşa, pur şi simplu… Sau sunt timizi şi fac aşa… Prin mâini, prin ochi, exprimă lucruri foarte, foarte suave. Lacrimile, vedeţi, creează realmente nori, aş spune, nori foarte denşi de compasiune în inima mea când le văd ochii plini de dragoste pentru mine. Totul, lacrimile, totul, faţa, ochii, mâinile toate acestea aparţin lui Shri Krishna. Aşa că prin comportament, prin vorbire se exprimă pe ei înşişi! Prin aceiaşi ochi vă puteţi arăta mânia şi vă puteţi înfuria. Mulţi oameni îşi folosesc ochii pentru a-i domina pe alţii. Fac ochii mari, se holbează, încercând să domine pe cineva. Sau îşi folosesc ochii pentru a dezaproba pe cineva. Uneori oamenii scuipă sau scot limba pentru a insulta.

În concluzie, comportamentul trebuie să fie plin de un fel de gingăşie. De exemplu, atunci când am fost în Anglia pentru prima dată învăţasem engleza în felul meu dar când am ajuns acolo, mi s-a spus: „Dacă rostiţi cuvântul thought, trebuie să-l pronunţaţi thought.” Am spus: „Poftim?” „Trebuie să scoateţi limba şi să pronunţaţi thought”. Am spus: „E absurd! De ce să scoţi limba?” Mi s-a răspuns: „Dacă nu scoateţi limba în acest fel, pronunţia nu este corectă”. Mi-am zis: „Iată limba engleză! Aţi ajuns să faceţi nişte lucruri absurde să scoateţi limba la toată lumea!” Chiar şi un copil, ştiţi, când e supărat, automat scoate limba! Toate manifestările acestea sunt a face mutre, cum se spune, a strânge din buze, vedeţi… Trebuie să fi auzit despre asta: să fii cu nasul aşa, vedeţi, cu nasul pe sus sau să-ţi compui o figură sau să rânjeşti doar ca să tachinezi pe cineva sau să strâmbi din nas. Oamenii mai fac aşa, vedeţi, ca şi cum ar da cu tifla cuiva. Toate aceste lucruri, manifestări vin din harul lui Shri Krishna, însă puterea lor este madhurya, este dulceaţa, delicateţea. Relaţia ar trebui să fie atât de frumoasă, încât să creeze o extraordinară bucurie şi o extraordinară fericire. Aţi auzit cântecul lui Baba Mama despre ochii mei. Doar l-am privit şi privirea, aş spune, a generat în el acea muzică frumoasă. Pe cât se poate pe cât se poate, îndreptaţi-vă ochii spre vegetaţie; este cel mai bine. Vă linişteşte şi în plus dezvoltaţi acea capacitate a vegetaţiei de a linişti. Le spun mereu oamenilor: „Mai bine priviţi vegetaţia din jur, să vedeţi cum vă linişteşte ochii”.

În acelaşi fel ar trebui să aduceţi şi voi alinare celui cu care vorbiţi. Acela ar trebui să fie topit. Pe când dacă începeţi să discutaţi în contradictoriu şi să vă certaţi, acela nu va fi niciodată topit. Dimpotrivă, veţi turna gaz pe foc. Asta a fost calitatea lui Shri Krishna, madhurya, şi a exprimat-o în timpul vieţii prin felul cum reuşea să spună lucrurile cu un farmec aparte, mai ales în copilărie. O altă însuşire a lui Shri Krishna, pe care o putem exprima prin Vishuddhi drept, este diplomaţia. Însă există două tipuri de diplomaţie: una autentică şi una artificială. În diplomaţia veritabilă nu trebuie să adopţi anumite standarde, nici nu trebuie să citeşti anumite cărţi pentru a afla ce este diplomaţia. O ai pur şi simplu. Totul lucrează foarte delicat, în mod natural. Eu însămi am folosit-o deseori şi puteţi şi voi s-o folosiţi de multe ori. Este posibil numai dacă nu vă înfuriaţi pe ceilalţi; nu se poate, dacă vă înfuriaţi. E o poveste, v-am mai spus-o, despre Gagangiri Maharaj. M-am dus să-l văd, iar el era foarte supărat, pentru că nu putea opri ploaia. Trebuia să oprească ploaia. Iar eu m-am udat din cap până-n picioare. Era extrem de supărat şi m-a întrebat: „Încercaţi să-mi controlaţi egoul?” şi a început o mică dispută cu mine. Am spus: „Nu, nu acesta este motivul”. „Atunci de ce nu mi-aţi permis să opresc ploaia?” m-a întrebat. „V-aţi udat de sus până jos!” Am spus: „Pentru că eşti un sanyasi şi mi-ai cumpărat un sari. Nu puteam primi un sari de la un sanyasi, aşa că trebuia să mă fi udat, de dragul tău.” Totul s-a încheiat. Toată mânia, furia s-au risipit.

Aşa trebuie să-i facem pe oameni să se topească. Diplomaţia nu constă în a convinge pe cineva prin raţiune sau prin temperament sau orice altceva, ci înseamnă a face pe cineva să se topească prin bunătatea ta, prin cuvintele tale bune, prin cuvintele tale drăguţe, prin firea ta iertătoare. Această calitate a avut-o şi a încercat-o cu mulţi oameni. Cu unii a mers, cu alţii nu. El n-a considerat că e un eşec. E important de văzut reacţia celuilalt. Aşadar această calitate a lui Vishuddhi drept ar trebui s-o aveţi: să le vorbiţi celorlalţi şi să-i faceţi să se topească. Sper ca în America oamenii să-şi dezvolte această calitate şi să încerce să-şi îmbunăţească relaţiile unii cu ceilalţi. În realitate, la vorbă sunt foarte drăguţi, trebuie s-o spun. Sunt foarte prietenoşi. Le dai o mulţime de cadouri, sunt foarte fericiţi, dar ei nu-ţi dau niciodată niciun cadou. Îi inviţi la masă, vin de zece ori la tine la cină, însă ei nu te invită la masă niciodată. Vedeţi, sunt foarte prietenoşi atâta timp cât tu faci ceva pentru ei. Dar când vine vorba să facă şi ei, li se pare foarte greu; n-o fac. Aşadar totul se reduce la o exploatare foarte delicată a celuilalt. Asta trebuie înţeles: prin delicateţe să nu exploataţi pe nimeni, ci prin delicateţe să faceţi omul să se topească şi să-l aduceţi la nivelul la care înţelege ce este bunătatea.

În ceea ce priveşte America de Sud, v-am spus deja că acolo oamenii sunt extrem de simpli şi inocenţi. Sunt foarte săraci, simpli şi inocenţi; însă în lumea lor a pătruns magia neagră, iar acum, din fericire, ei înţeleg că această magie neagră le provoacă necazuri. Dar într-un fel au ajuns atât de dependenţi de ea, pe stânga; se simt foarte vinovaţi din cauza ei, se simt foarte prost. Se vede că se simt mereu vinovaţi. Tot timpul se comportă ca şi cum ar fi făcut ceva rău, dar nu ştiu cum să se corecteze. Prin urmare e important să nu ne simţim vinovaţi pentru nimic. Suntem cu toţii sahaja yoghini. La urma urmei, cum să avem vreo vină, dacă suntem Spiritul? Spiritul nu poate avea vreo vină. Deci vinovăţia asta trebuie să dispară. Ceea ce pierdem din cauza vinovăţiei este puterea de a fi martor, pentru că, dacă există vreo vină, o punem aici, vina e aici. Dar nu vedem. Nu vedem ce e rău şi nu vrem să facem faţă unei greutăţi, greşelilor noastre sau problemelor pe care le avem. Doar le punem aici ca vinovăţie şi gata! Se adună aici frumuşel, vinovăţie! Dar nu vrem să le facem faţă. De exemplu, un bărbat sau, să zicem, o femeie este foarte crudă din fire; apoi dintr-odată îşi dă seama că a fost crudă sau cum o fi fost. Pune totul aici: „Oh, am fost foarte rea, am fost foarte crudă şi aşa şi pe dincolo!” Însă nu priveşte lucrurile în faţă. Să privească lucrurile în faţă înseamnă că trebuie să ştie: „De ce am fost crudă? Ce rost avea? Nu trebuia să fiu nemiloasă şi de-acum înainte nu voi mai fi crudă”. Atât. Însă: „Mă simt foarte vinovat, mă simt foarte vinovat” nu ajută. Dimpotrivă, ştiţi voi ce probleme atrage vinovăţia, şi cu aceleaşi probleme se confruntă azi America de Sud. Când am fost acolo, am fost uimită că în Brazilia persoana cea mai de vază mi-a spus: „Oh, ştim că avem o mulţime de defecte. Ştim că nu suntem buni” şi aşa mai departe. L-am întrebat pur şi simplu de ce nu se corectează. Dacă ştie că asta e greşeala, de ce nu se corectează? Apoi mi-a spus: „Să-mi faceţi o listă cu toate greşelile pe care le constataţi la noi”. A fost foarte drăguţ din partea lui. Aşa că a venit un ziarist şi i-am spus lui. Iar acum cred că fac ceva în acest sens. Încearcă să se îndrepte, şi situaţia se va îmbunătăţi cu siguranţă.

Însă în Rusia am constatat că, dimpotrivă, lucrurile stau cu totul altfel. În Rusia nu spun niciodată: „Suntem vinovaţi” sau aşa ceva, nimic de genul ăsta. Nu spun niciodată asta. Spun: „S-au dus vremurile acelea. Acum suntem în Împărăţia lui Dumnezeu. Gata. Ce-a fost a fost. Acum ne aflăm în Împărăţia lui Dumnezeu şi trebuie să ne bucurăm de viaţă.” Totul este pozitiv. Nu vorbesc niciodată despre trecutul lor, despre guvernele lor, despre evenimente sau Stalin sau Lenin sau altcineva. Nu-i interesează. Au depăşit asta: „De ce să ne facem griji?”, spun ei, „Să se certe. Să facă ce vor.” Nu vor să audă de politică, probleme sau altceva. Consideră că: „Problemele ni s-au rezolvat. Acum suntem suflete realizate. Ne bucurăm. Să ne bucurăm.” Este un mod foarte sincer şi deschis de a înţelege Sahaja Yoga. Dar am văzut cum unii îmi scriu câte zece pagini de spovedanii vedeţi, ca şi cum aş fi preot, preot catolic totul despre ceea ce au făcut, au făcut cutare lucru, nici nu vreau să citesc. Le arunc sau le ard. Oamenii caută să se spovedească. Nu e nevoie să vă spovediţi. Nu e nimic de spus. Şi nici nu insistaţi asupra greşelilor din trecut, ci bucuraţi-vă de ceea ce aveţi acum. E ca şi cum un cerşetor devine rege, da? Ar trebui să se bucure de regatul său, ar trebui să se poarte ca un rege. Dar el încă îşi aminteşte mai mult de trecut, aşa că, atunci când cineva trece pe lângă el, îi spune: „Dă-mi cinci rupii sau cinci lire.” Chiar aşa. Odată ce vă aflaţi în Împărăţia lui Dumnezeu, fiţi conştienţi că sunteţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Însă magia asta neagră este foarte, foarte periculoasă şi poate acţiona prin oricine. Poate acţiona prin rudele voastre, poate acţiona prin prieteni, poate acţiona prin oricine. Deci trebuie să fiţi foarte atenţi să nu deveniţi datorită vinovăţiei sau orice-ar fi vulnerabili la magie neagră. Vă poate distruge pe voi. Vă poate distruge familiile. Chiar dacă sunteţi sahaja yoghin vă poate distruge.

Deci trebuie să renunţaţi complet la acest sentiment de vinovăţie. Nu trebuie să vă simţiţi vinovaţi. Vinovăţia vă este băgată în cap. Cineva vă spune: „Eşti aşa de rău! N-ai făcut asta pentru mine! N-ai făcut aia!” sau aşa ceva. Vă bagă în cap idei. Atunci începeţi să simţiţi: „Oh, trebuia să fac asta pentru ei. Trebuia. A fost urât din partea mea…” sau ceva de genul ăsta, şi aşa începe vinovăţia. În loc să facă ceva pentru persoana aceea sau în loc să înţeleagă toată prostia asta, oamenii continuă să rumege ideile astea, le tot rumegă şi dintr-odată constată că sunt posedaţi sau sunt afectaţi de magie neagră. Aşa că trebuie să uitaţi toate acestea şi să pătrundeţi în acea ambianţă în care ştiţi că acum vă aflaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Am simţit întotdeauna că orice s-ar spune despre Shri Krishna e mai puţin decât a spus el mereu, şi anume că munca lui de bază se desfăşoară prin intermediul creierului nostru, care este Virata. Aşa cum Shiva acţionează prin intermediul inimii noastre, el lucrează prin intermediul creierului nostru. Iar după Sahaja Yoga, după iluminare, încep să se manifeste şi să se exprime toate subtilităţile creierului, precum şi cunoaşterea. Dar lucrul cel mai grandios care se întâmplă e integrarea care are loc în creierul vostru. Nu că inima doreşte un lucru, iar creierul altul. Are loc integrarea. Şi când are loc această integrare, e foarte uşor să duci o viaţă foarte dharmică. Chiar fără să vă gândiţi la asta, fără să citiţi despre asta, deveniţi pur şi simplu dharmici. Nu trebuie să vi se spună să fiţi dharmici. Deveniţi dharmici în mod natural, datorită creierului vostru care folosit în mod obişnuit pentru explicaţii logice, pentru a justifica toate lucrurile rele devine dharmic, devine divin. Acesta e cel mai măreţ lucru pe care-l face Shri Krishna pentru voi: vă face creierul, creierul însuşi, dharmic. Devine un vehicul prin care înţelegeţi dharma, prin care duceţi o viaţă dharmică şi vă bazaţi ferm pe dharma.

Creierul, creierul este cel care vă îndepărtează de fapt şi în cea mai mare măsură de dharma, în afară de magia neagră. Însă odată ce Sahasrara vi se deschide, se exprimă Virata. Atunci vă miraţi de voi înşivă. Cel care îşi permitea orice, gândind: „Asta e plăcerea mea. E dreptul meu. Trebuia s-o fac. Cine-mi spune mie ce să fac?” şi aşa mai departe, devine dintr-odată profet. Asta e cea mai mare binecuvântare a lui Shri Krishna, deoarece el este Virata, iar Virata este creierul vostru, iar creierul lui Dumnezeu cel Atotputernic este Virata. Iată ce trebuie să înţelegem: că după Realizare omului îi vin idei care sunt întotdeauna constructive, iar dacă nu sunt aşa, nu sunteţi încă sahaja yoghin. Constructiv şi dharmic. Este foarte, foarte important să înţelegem unde ni se îndreaptă mintea. Ne contrazice sau ne spune altceva decât ceea ce este real? Trebuie doar s-o urmărim şi veţi fi uimiţi văzând cum creierul şi-a schimbat felul de-a fi. Dintr-un creier cu susul în jos a devenit normal. Puteţi obţine foarte uşor acest lucru, dacă doar meditaţi zilnic, şi-o să vedeţi voi înşivă cum însuşirile Sahasrarei pătrund în fiinţa voastră şi acţionează în viaţa voastră. Atunci toate puterile sahaja yoghinului se vor manifesta şi nu trebuie să vă mai îndoiţi de voi înşivă; iar ceilalţi nu se vor mai îndoi niciodată de voi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!