Shri Krishna puja. Yamuna Nagar (India), 11 December 1993.

 

Astăzi vom face Puja pentru Shri Krishna.

În viaţa lui Shri Krishna râul Yamuna a jucat un rol foarte important. Yamuna este un râu foarte adânc, iar apa lui are o culoare albastră. Se spune că Shri Krishna avea aceeași culoare albastră. Râul Gange curge mai repede şi este mult mai puţin adânc decât Yamuna. Anul viitor poate vom merge la Allahabad, ca să vedem punctul de confluență al acestor două râuri. Întregul ţinut al Haryanei este un loc încărcat de istorie şi mitologie. Cred că știți că Pandavas şi Kauravas au luptat la Kurukshetra şi de asemenea, toată această regiune a fost, din timpuri străvechi, un loc în care s-a meditat. Markandeya, al cărui nume l-aţi auzit menționat deseori, a meditat în această zonă. La început a fost în Maharashtra, unde aţi văzut Sapta Shringi. După aceea, a coborât aici şi a meditat şi şi-a scris tratatele. Pretutindeni veţi găsi un loc al unui pir (sfânt). Sunt suflete realizate care au fost respectate până în ziua de azi. De la început trebuie spus că aceasta este zona marii spiritualităţi, pentru că Shri Krishna a trăit aici. Şi în acele timpuri nu existau maşini, nici toate aceste mijloace de transport. Aşa că El a vibrat atât de frumos acest pământ. Îi plăcea foarte mult să se joace lângă râul Yamuna. Desigur, copilăria nu și-a petrecut-o aici. Dar mai târziu, când a devenit rege, obişnuia să vină aici foarte des.

 

Trebuie să-i înţelegem caracterul într-un mod foarte special. Mai întâi am avut încarnarea lui Shri Rama. Shri Vishnu, aşa cum ştiţi, s-a încarnat ca Shri Rama. Dar Shri Rama şi-a uitat originea divină. A fost făcut să-şi uite divinitatea şi a trăit ca o persoană obişnuită. A devenit rege, aşa cum Socrate L-a descris – regele binevoitor. A trebuit de asemenea, să-şi sacrifice soţia. Este ceva foarte simbolic, fără îndoială. În cealaltă parte din Nordul Indiei, vom putea vedea regiunile încărcate de vibrații prin care a trecut. Dar în Maharashtra, El a mers desculţ, a mers şi a mers şi a mers. De aceea această ţară este cu adevărat vibrată de mari sfinţi şi de mari încarnări. Shri Krishna era, pe de o parte, ca un copil şi nu dorea decât să creeze o atmosferă de veselie, de bucurie, pentru că pe vremea lui Shri Rama şi chiar și după El, religia a fost luată foarte în serios, iar oamenii au început să practice religia într-un mod foarte auster. Aceeaşi încarnare a venit din nou pe pământ ca Shri Krishna. Iar El a vrut să arate că spiritualitatea nu înseamnă austeritate, ci este „leela”. Este un joc pe care trebuie să-l joci. Şi în viaţa Sa a arătat acest lucru. Oamenii nu Îl înţeleg deloc, pentru că de la conceptele lui Shri Rama nu pot consimți să se coboare uneori la nivelul lui Shri Krishna, care era mult mai sus de fapt. Pentru că El a trebuit să arate că toată această lume este doar o glumă, este Maya, şi mai presus de ea este bucuria.

 

Întregul Său stil era foarte interesant. Pe vremea aceea nu puteau avea pendaluri atât de frumoase, nu puteau avea atât de mulţi discipoli, aşa că El a încercat în stilul Său propriu. Iar stilul Lui era – în vremea copilăriei Sale, erau multe păstoriţe numite „gopis”, care obişnuiau să facă baie în râul Yamuna; nu aici. El le spărgea ulcioarele de apă iar apa curgea pe spatele lor. Acest râu Yamuna fusese vibrat de Radhaji. Radha: „Ra” înseamnă energie, „Dha” cea care susţine. Ra Dha – Dhara este Radha – Dhara, Radha, Iar Shri Krishna nu ştia cum să le spună despre Kundalini, de aceea obişnuia să arunce cu pietricele în acele ulcioare, iar apa curgea pe spatele lor, dându-le astfel binecuvântările lui Kundalini. Stilul Său era extrem, extrem de simplu, jucăuş, plin de veselie, şi nimeni nu înţelegea de ce făcea toate aceste lucruri. De asemenea, copil foarte mic fiind, încerca să le ridice Kundalini doamnelor care făceau baie, ascunzându-le hainele pe care le vibra în acest timp. Așa că mulţi oameni nu înţeleg că un copil mic este atât de inocent. Iar Shri Krishna le tachina încercând să arate că viaţa nu este altceva decât bucurie, după care le înapoia hainele. Mai târziu, crescând, a devenit regele din Dwarika.

 

În ţara noastră există intelectuali foarte occidentalizaţi, care încearcă să afirme că au existat doi Shri Krishna. Vreau să spun că vor să analizeze totul fără să înţeleagă spiritualitatea, esenţa subtilă din spatele lucrurilor. Se spune că El a avut şaisprezece mii de soţii. Acestea erau puterile Sale. Vedeţi, pentru bărbați Eu sunt o Mamă. Pot avea mii de copii: băieţi, fete, bărbaţi, femei. Nimeni nu va spune nimic despre caracterul Meu. Dar în cazul unui bărbat, este foarte dificil. Așa că a avut toate puterile Sale născute ca femei, care erau căsătorite cu un rege; nu căsătorite – de fapt acel rege le răpise şi le întemniţase. Deci El le-a salvat, le-a eliberat şi s-a căsătorit cu ele. Ei bine, accentul este pus pe căsătorie. S-a căsătorit cu ele, acestea fiind cele şaisprezece mii de puteri ale Sale. Aşa cum ştiţi, El are şaisprezece petale, iar Sahasrara are o mie, fac şaisprezece mii de puteri, cu care s-a căsătorit. Apoi a mai avut cinci soţii; oamenii au obiecții și în privința lor. Numai Shri Krishna poate avea atâtea soții. Cele cinci soţii erau cele cinci elemente. Esenţa celor cinci elemente, cauza lor, a venit în forma soţiilor Sale iar El s-a căsătorit cu ele. Dar El era un suflet atât de detaşat.

 

Există o mulţime de povești despre detaşarea Lui. Era pe atunci un mare rishi – rishi înseamnă mare sfânt sau înțelept – care poposise pe cealaltă parte a râului Yamuna. Asta se întâmpla în Dwarika, iar pe acolo nu trecea râul Yamuna, dar acolo sunt râurile Narmada şi Tapti – – iar soţiile Lui au vrut să meargă să-l servească pe înţelept. Dar când s-au apropiat de râu, au văzut că râul era foarte crescut. Aşa că, s-au întors la Shri Krishna spunându-i: „Uite, vrem să mergem să-l venerăm pe înţelept, dar râul este umflat”. El le-a spus: „Bine, mergeţi şi spuneţi-i râului un adevăr. Auzindu-l, râul se va retrage”. „Ce adevăr?” „Acela că Shri Krishna este un Brahmacharya, este un celibatar”. Avea cinci soţii. „Cum îi putem spune asta?” „Acesta este adevărul. Mergeţi şi spuneţi-i asta râului. Râul va înţelege adevărul. Puterea adevărului va retrage apele râului”. Aşa că ele s-au dus şi au spus: „Shri Krishna este un Brahmacharya”. Iar râul a scăzut, spre surprinderea lor. „Cum este posibil? El este soţul nostru, deci cum poate spune că este un Brahmacharya?” L-au servit pe înţelept cum au putut mai bine, i-au dat să mănânce, l-au îngrijit, şi când s-au întors, au constatat că râul era din nou umflat. Deci s-au îngrijorat din nou că nu vor reuşi să traverseze râul. Aşa că s-au întors la înţelept şi i-au spus: „Iată, trebuie să ne întoarcem iar râul este umflat, și nu ştim cum să traversăm”. Sfântul le-a spus: „Este simplu, e foarte simplu să treceți râul”. „Cum anume?” au întrebat ele. „Cum aţi venit?” „Krishna ne-a cerut să spunem râului că este celibatar, că El duce o viață de celibat.” Şi râul Narmada este de asemenea, un râu celibatar – râul a scăzut. „Bine, atunci mergeţi acum şi spuneţi râului că nu am mâncat nimic, absolut nimic. Postesc doar”. Şi-au spus: „Omul ăsta a mâncat ca un gurmand, şi ne spune o asemenea minciună. Cum am putea să credem așa ceva?” Aşa că s-au dus la râu şi i-au spus: „Acest înţelept nu a mâncat nimic, posteşte, deci te rugăm să îți retragi apele”. Iar râul s-a retras. Au fost surprinse că acel sfânt mâncase totul şi în ciuda acestui fapt, râul a crezut o minciună atât de mare. Așa că au traversat pe malul celălalt.

 

De fapt, oamenii care sunt la acel nivel, chiar şi când mănâncă, nu mănâncă de fapt, chiar dacă sunt căsătoriţi, sunt celibatari. Este o stare. Este o stare în care sunteţi complet detaşaţi, absolut detaşaţi. Nu simţiţi ataşamentul faţă de munca pe care o faceţi, sau de viaţa pe care o duceţi. Nu vă pot spune cum să deveniţi detaşaţi. Desigur, având Kundalini trezită, ea lucrează asupra voastră, Dacă meditați și faceți tot ce trebuie pentru a o stabiliza pe Kundalini, veți deveni detașați. Veţi fi uimiţi cum veţi deveni detaşaţi şi cum veţi gestiona lucrurile fără sentimentul că o faceți de fapt, cum veţi putea rezolva atât de multe lucruri fără a vă simți măcar obosiţi. Este o stare, și este starea pe care trebuie să o atingeţi. Pentru asta, fie că sunteţi la acel nivel sau nu, întâi trebuie să observaţi de câte ori folosiţi cuvântul „eu”, „mie”. De câte ori spuneți: „Eu am văzut asta, mie mi-a plăcut asta, eu fac una sau alta”? Sau: „Acesta este copilul meu. Asta este casa mea”, ceva în genul ăsta. Când începeţi să folosiţi cuvântul „eu” prea mult, înseamnă că nu sunteţi detaşaţi. Încercaţi să vă  faceți introspecția. De câte ori spuneţi: „Am de făcut asta, trebuie să fac munca asta. Trebuie să aduc asta, trebuie să obţin asta, acesta este ţelul vieţii mele”. Sunt toate expresii ale iluziei. Odată ce deveniţi detaşaţi, e o stare, vă spun din nou. N-aș spune că stând în cap veţi deveni detaşaţi sau ceva asemănător. Este o stare în care trebuie să creşteţi. Deci mesajul lui Shri Krishna, întreaga Lui viață, a fost detaşare completă.

 

Chiar şi atunci când a mers cu Arjuna la război, a spus: „Voi fi doar conducătorul carului tău de luptă. Dar nu voi purta nicio armă, nu voi lupta. Voi fi doar conducătorul carului tău de luptă; dacă accepţi această condiţie, voi fi acolo cu tine”. De fapt, când Arjuna a pus întrebarea: „Cum pot să-mi ucid rudele, învăţătorii? Sunt cele mai apropiate persoane, prietenii mei. Cum pot să-i ucid?” Şi a devenit foarte deprimat. Văzându-l supărat, Shri Krishna a spus: „Știi că, de fapt, ei sunt deja morţi? Tot ce se naşte trebuie să moară. Deci trebuie să-i ucizi”. Ei bine, unii ar putea spune că Shri Krishna predica violenţa. Nu, deloc. Dar ceea ce vroia să spună era că oamenii lipsiţi de moralitate, care nu au simţul dharmei, care sunt foarte cruzi, care se împotrivesc foarte mult tradiţiilor dharmei, trebuie să fie ucişi. „Chiar dacă îi ucizi sau nu, sunt deja morţi, pentru că au comis atât de multe păcate. Sunt deja morţi, deci să nu crezi că tu eşti cel care îi ucide, ci este Divinul Însuși care îi va ucide, sau care aşa-zis îi ucide.” Şi astfel a început războiul. Chiar și din Gita oamenii înţeleg foarte puţin cu privire la ce a vrut Shri Krishna să comunice. Primul lucru…  vreau să spun, războiul era în toi, iar El vorbea de filozofie. Vă imaginaţi detaşarea Lui? Primul lucru pe care i L-a spus lui Arjuna a fost: „Ar trebui să aspiri la Jnana”. „Jnana”  înseamnă „bodha”. Aşa cum ştiţi, puteți ajunge la „bodha”  numai prin Iluminare. Deci a spus: „Ar trebui să ajungi la jnana, la bodha, care înseamnă Iluminare”. Dar oamenii nu înţeleg Jnana. Ei cred că citind cărţi, citind tot felul de… există atât de multe critici pe marginea Gitei, citind toate astea, sau încercând să înţeleagă Gita… Sunt mulţi în această ţară care ţin prelegeri despre Shri Krishna, dar în vieţile lor private sunt oribili. Deci, prima dată i-a spus lui Arjuna cel mai bun lucru care ar trebui făcut, singurul de altfel. El a fost – cu siguranță, nu un om de afaceri. Un om de afaceri îţi va propune întâi ceva mai puțin bun, şi apoi, treptat, va oferi ceva mai bun, mai bun, şi mai bun.

 

Dar El a spus deschis că acesta este modul prin care deveniţi Sthita PrAgnya, însemnând că deveniți un Sahaja Yoghin. A spus-o clar. Dar Arjuna L-a întrebat apoi: „Dacă este aşa, de ce vrei ca eu să merg la război, să îndeplinesc această karma?” Acest lucru este de asemenea, foarte greşit înţeles. Numai după Realizare puteţi înţelege ce a vrut să spună prin a vă îndeplini karma. El a spus foarte clar: „Îndepliniţi-vă karmele, tot ce aveţi de făcut, acţiunile voastre, şi puneţi-le la Picioarele Mele de Lotus”, ceea ce este o situaţie imposibilă. Atât timp cât aveţi sentimentul că faceţi ceva – Aham bhava – datorită egoului, putem spune, atâta timp cât aveţi acest sentiment în interiorul vostru, sau poate când există încă acel „eu” în voi, puteţi spune: „Pun totul la Picioarele de Lotus ale Divinului”, dar nu o faceţi. Shri Krishna ştia când Arjuna i-a pus acea întrebare, că natura umană nu este deschisă, directă, că oamenii nu vor înţelege dacă le spune direct, aşa că în mod diplomat a spus: „Bine, pune totul la Picioarele Mele”, ceea ce nu puteţi face. Oamenii au încercat acest lucru, timp de secole au încercat şi au văzut că nu merge. Orice facem, ne simţim responsabili. Deci de ce am crede că punem totul la Picioarele de Lotus ale lui Shri Krishna? De exemplu, nişte criminali ar putea spune: „Bine, am ucis, dar am pus totul la Picioarele de Lotus ale lui Dumnezeu”. Această iluzie a existat. Au existat nişte oameni oribili în această ţară care obişnuiau să ucidă călători, în numele Zeiţei. Folosindu-se de toate aceste înțelegeri greșite, care le ofereau justificări, au început să se poarte ca atare. Deci Shri Krishna a spus: „Puneţi karma voastră la Picioarele Mele de Lotus”. Este posibil numai după Realizare, când simţiţi cu adevărat că nu faceţi nimic.

 

Dacă cer unui Sahaja Yoghin să dea Realizarea cuiva, îmi spune: „Nu merge. Nu funcţionează”. Vorbeşte la persoana a treia. Devine o a treia persoană. Niciodată nu se gândeşte că el face acel lucru. El ridică Kundalini cu propriile lui mâini. Nu spune: „Eu fac asta”. Va spune doar: „Nu merge Mamă, nu merge”. „Care-i problema?”. Va spune: „Chakra de aici, are problema asta”, dar nu va spune niciodată: „Eu fac asta”. Deci, această karma, această acţiune, devine akarma, însemnând „non-acţiune”. Deşi acţionaţi, faceţi totul, totuşi nu simţiţi că voi faceţi asta. Din acest motiv El a spus, că în mod normal, oamenii nu vor lua calea Realizării Sinelui, aşa că mai bine să le ofere această condiţie ca tot ceea ce fac să pună la Picioarele de Lotus ale lui Dumnezeu. Apoi, Shri Krishna a fost întrebat despre bhakti. Despre bhakti a spus – foarte inteligent, să ştiţi. Eu nu sunt atât de inteligentă ca El. Eu vă spun totul direct. Știa că fiinţele umane sunt prea isteţe, şi dacă trebuie să fie convinse de ceva, nu pot fi convinse spunându-le lucrurile în mod direct. Aşa că a spus: „Bine, orice – flori, apă, fructe – îmi veți da, voi accepta”. Acesta este aspectul de bhakti. „Dar – acum vine şiretlicul – bhakti (devoţiunea), este doar atunci când nu mai sunteți separați de Mine, Ananya. Ananya înseamnă că nu mai suntem tu şi Eu, ci suntem una. Asta înseamnă că trebuie să fiți conectați cu Mine. Doar atunci puteţi avea bhakti.” Dar nimeni nu înţelege sensul cuvântului „Ananya”, sau nu vor să-l înţeleagă. Ananya înseamnă că ești una cu Cel căruia îi dăruiești devoțiunea, adică eşti un suflet realizat. „Voi accepta doar această bhakti”.

 

Când îi văd pe cei de la Hare Rama având tot felul de probleme şi spunând: „Mamă, cum de suferim de probleme date de Shri Krishna?” Le spun: „Pentru că nu aveţi nicio conexiune cu Shri Krishna, nu sunteţi conectaţi”. Dacă acest instrument nu e conectat, nu va funcţiona. Şi există de asemenea un protocol. Shri Krishna este o încarnare. Aici, dacă vrei să te întâlneşti cu Primul Ministru şi îi strigi numele continuu, vei fi arestat. Shri Krishna este însă Cel Atotputernic. Cum poţi să-i rosteşti numele într-un mod atât de ieftin, de parcă ţi-ar aparţine sau L-ai avea în buzunar?” Deci, există un protocol. Dar lor li s-a spus că trebuie să spună numele lui Shri Krishna sau al lui Shri Rama sau numele lui Dumnezeu. „Roagă-te la Dumnezeu ca să nu uiţi de El”. Acesta este motivul. Dar nu aceasta este calea. Oamenii continuă să facă asta ca niște nebuni, și astfel Kundalini este vătămată. Am văzut că au probleme de Vishuddhi şi nu simt niciodată nimic în palme. Repetau mereu: „Mamă, nu simţim asta”. Sunt devoţii lui Shri Krishna, deci devoțiunea lor este falsă. Dar orice a spus Shri Krishna trebuie înţeles, citind printre rânduri ce a încercat El să spună. Poznele Sale, farsele copilăreşti pe care obişnuia să le joace, toate erau atât de dulci şi frumoase, pentru a crea un sentiment de inocenţă, de respect. Un indian, dacă vede un copil, dezvoltă un sentiment numit „vatsalya”, un sentiment de mare dragoste, afecţiune şi protecţie pentru copii. Dar în Occident, sunt surprinsă de modul în care sunt atacaţi. Copiii sunt atât de atacaţi. Nu ştiu de ce fac asta. Nu există deloc sentimentul de vatsalya. Este ceva atât de crud. Nu ştiu dacă sunt posedaţi, sau este un fel de influenţă din vieţile lor anterioare. Orice ar fi, este ceva foarte comun la ei. Felul în care atacă inocenţa, copilașii… Este imposibil de înţeles cum pot fiinţele umane să facă aşa ceva.

 

Deci, felul de a fi al lui Shri Krishna, ca un copil, este atât de frumos, încât te face să simţi acea dragoste, afecţiune şi protecţie pentru copii. Trebuie să vă vorbesc şi despre sora lui Shri Krishna. Aveam de gând s-o fac, dar Ea a crezut că aş putea uita. Aşa cum ştiţi, Shri Krishna a avut o soră, Vishnumaya, iar Ea este electricitatea. Am văzut cu toții în Cabella, în Canada, miracolele lui Shri Vishnumaya. Când am fost în Canada, fusese prezis de aborigenii de acolo că atunci când Mama Sfântă va veni, întregul cer va deveni roşu de fulgere. Şi fulgerele au început. În ziua următoare, chiar înainte de a se lumina, am văzut cerul roşu, complet roşu. Mulţi au putut vedea. Dar au fost şaisprezece mii de fulgere, şaisprezece mii de fulgere. S-a scris în ziarul local. Au continuat să se audă – dum-dum-dum-dum – toată noaptea. Mi-am spus: „Mă voi închide în baie, ca să înceteze”. Şi abia atunci s-a oprit. Altfel ar fi ţinut-o tot aşa. Deci electricitatea este… …cum era El legat de frații Pandavas. Draupadi era de asemenea sora Lui. Deci Vishnumaya s-a născut ca Draupadi. De asemenea, Mama Sa era Yeshoda. Iar Radhaji, care era Shri Mahalakshmi, Fecioara Maria, L-a născut pe Shri Ganesha, care a fost Domnul Iisus Christos. În India nimeni nu s-ar îndoi de concepţia imaculată. Nimeni nu s-ar îndoi. Dar altora li se pare prea mult să creadă în concepția imaculată, sau o contrazic şi spun tot felul de lucruri fără sens. Shri Ganesha a fost creat prin concepție imaculată, iar Christos, asemeni Lui, a putut fi creat în același mod.

 

Deci Radha a fost Fecioara Maria. Dacă citiți Devi Mahatmyam, veți fi surprinși, că este scris limpede cine era Christos, că El era suportul. A fost numit Mahavishnu. El era suportul, adică Muladhara. El era suportul universului. Toate aceste încarnări au fost interconectate, dar noi ne luptăm prostește în numele lor, neavând de fapt, cunoaşterea realităţii. Deci Radhaji a vrut să-i dea lui Iisus numele Yeshodei. De aceea L-a numit Yesu – în ebraică este Yesu. De asemenea în India, Yeshoda mai este numită şi Jasodha. Mulţi îi spun Jesu. Şi astfel a devenit Jesus. Puteţi verifica ceea ce spun prin vibraţii. Deci Ei toţi sunt legaţi unii de alţii şi cel mai măreţ lucru este că sunt fiinţe divine. Nu-i putem înţelege, nu-i putem analiza, nu putem avea remarci la adresa Lor. Este un semn al aroganţei umane, pentru că de fapt, cunoaşterea umană este atât de limitată, şi cu această cunoaştere limitată, ființele umane vor să vorbească despre Divinitate, care este mai presus de minte, de inteligenţa oamenilor. Deci singurul lucru pe care îl putem face este să fim umili şi abandonaţi. Așa a apărut islamul, care înseamnă abandon. Dar cum se abandonează musulmanii, Dumnezeu ştie! Sau cum îl urmează creştinii pe Christos? Cum urmează hinduşii principiul că în inima tuturor rezidă Spiritul? Cum puteţi avea sistem de caste, dacă Spiritul este în interiorul tuturor?

 

Mulţumesc lui Dumnezeu că atât de mulţi oameni din întreaga lume au devenit Sahaja Yoghini. Am depășit toate aceste bariere artificiale în viaţa noastră divină. Cum ar putea Divinul să separe oamenii? Unii superiori, alţii inferiori… Nu poate fi aşa. Numai că trebuie să atingeţi acea stare în care vedeţi întreaga lume ca pe un spectacol, aşa cum a spus Shri Krishna, iar voi să fiți martorul, „sakshi”, al întregii drame. A trebuit să vă spun toată povestea lui Shri Krishna, deoarece râul Yamuna îmi aminteşte de lucrurile frumoase pe care Le-a făcut. Şi, de asemenea, am fost fericită ieri de modul în care ați dansat și v-ați bucurat, ceea ce este foarte, foarte semnificativ. Iar cei care au dansat acest dans înainte nu erau sfinţi, erau oameni obişnuiţi, pe care Shri Krishna dorea să-i ia de mână. Dansul se numește raas. „Ra” înseamnă energie. „Sa” înseamnă „cu”. Se ţineau cu toţii de mână, şi prin intermediul energiei lui Radhaji, cu toții își primeau Iluminarea. Toate aceste lucruri, ca de altfel în toate religiile, şi-au pierdut înțelesul, şi-au pierdut forma şi au degenerat. Asta pentru că au devenit doar o atitudine mentală; dacă este doar o atitudine mentală, atunci are propriile limitări şi după ceva timp, apare întotdeauna un declin al acestor proiecții mentale pe care le dezvoltați, pentru că în ele nu există puterea adevărului. De aceea vedem că există un declin în arte, în muzică, în absolut orice.

 

Dar acum aţi găsit Adevărul, aşa că, vă rog, încercaţi să înţelegeţi că Adevărul este cel etern, şi Adevărul este Iubire. Adevărul este Iubire Divină şi Iubirea Divină nu are așteptări. Nu cere absolut nimic, nu doreşte nimic, vrea doar să iubească. Şi când vedeţi această Putere Atotpătrunzătoare fiind atât de bună… Toți cei care vă aflați aici ați avut parte de un miracol şi cei mai mulţi Mi-au povestit atât de multe miracole: „Mamă, s-a întâmplat un lucru sau altul”. Totul este înfăptuit de Puterea Atotcuprinzătoare a Iubirii Divine. Și pentru a vă convinge, acționează în atâtea moduri interesante, prin care vă arată diferite fotografii ale Mele și alte lucruri. Dar cea mai bună a fost acum de Navaratri – în fotografia Mea am văzut un fundal care era foarte diferit, ca şi cum era ceva rotund acolo şi era şi o draperie, iar cineva părea că privește prin ea, aşa cum soarele se uită printre nori. Dar când am fost la Moscova, am fost surprinsă că toată acea scenă era pe fundalul din spatele Meu. Deci poza era dinainte ca fundalul să fie făcut sau conceput. A putut fi văzută acolo, la Navaratri Puja. Înseamnă că toate lucrurile pe care le concepeţi sunt sugerate chiar de către Divin. Altfel, cum ar fi fost posibil ca înainte cu o lună să facem acea fotografie? Mă întrebam cum putea fi acel lucru în spatele Meu. Şi toți au văzut că aceeași scenă era pe fundalul de la Moscova. E foarte surprinzător. Deci Shri Krishna creează tot felul de trucuri. Chiar şi când nu sunt într-un loc, arată că, de fapt sunt şi lucrează în atâtea moduri, încât oricine poate înţelege că ceea ce credem a fi un miracol este de fapt un joc al acestei Puteri Atotpătrunzătoare.

 

Sper că v-ați bucurat de şederea voastră aici şi mai avem încă mult de parcurs din acest tur. Sper că – acum că vor veni încă şi mai mulţi oameni – sper că vă veţi simţi confortabil aici. De fapt după Realizare, am observat că oamenilor nu le mai pasă de confortul fizic. Le pasă doar de confortul Spiritului. Oamenii sunt foarte profunzi; şi i-aţi întâlnit pe cei din India. Şi ei sunt oameni foarte profunzi, foarte buni şi umili. Suntem cu toţii parte integrantă dintr-o singură fiinţă – asta trebuie să ținem minte. Sper că sunteţi bine cu toţii, iar mâine vom fi undeva care se pare că este un loc foarte rece. Să vedem. Aşa cum soarele a venit aici, poate ne va ajuta și acolo.

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze!