Shri Krishna Puja. Cabella Ligure (Italy), 28 August 1994.

Astăzi suntem aici pentru a-l venera pe Shri Krishna. După cum ştiţi, Shri Krishna este încarnarea lui Vishnu. Iar Vishnu este păstrătorul acestui univers. Când întreaga lume a fost creată, a fost necesar să se creeze şi un păstrător, deoarece această lume s-ar fi distrus complet dacă ar fi fost lăsată singură fără un păstrător; apoi felul de-a fi al oamenilor, ei ar fi putut face orice acestei lumi. Dar aşa, Vishnu este păstrătorul. El e păstrătorul şi e singurul care se încarnează. Desigur, uneori şi Brahmadeva s-a încarnat, dar el doar ia forme. În procesul nostru evolutiv, el a luat diferite forme. A venit pe acest pământ în diferite moduri. Dar el a avut, după cum se spuneţi voi, douăsprezece a douăsprezecea a fost Shri Rama, iar până la zecea a fost el însuşi. Astfel a creat în jurul său şi o atmosferă propice multor profeţi măreţi, aşa încât ei să poată păstra dharma acestui univers.

Deci baza păstrării a fost dharma, care a devenit, după cum ştiţi, cel mai important fundament al vieţii spirituale. Totul trebuia să fie stabilit în dharma, trebuia stabilit echilibrul. Oamenii aveau obiceiul să meargă la extreme în orice. Deci el a creat un echilibru în interiorul nostru. Primul principiu al dharmei a fost crearea echilibrului. Dacă o persoană n-are echilibru, nu poate să se înalţe. Pur şi simplu. Dacă avionul n-are echilibru, nu poate urca. Dacă, să spunem, un vapor n-are echilibru, nu se mişcă. În acelaşi mod, oamenii trebuie să obţină în primul rând echilibrul. Dar se nasc cu diferite capacităţi, cu diferite aptitudini. Eu am spus că Ya Devi sarva bhuteshu Jhati rupena samstita înseamnă că aptitudinile sunt diferite. Ei se nasc cu diferite aptitudini, cu feţe diferite, de culori diferite, deoarece trebuia creată varietatea. Dacă toată lumea ar fi la fel, înţelegeţi, ar arăta ca nişte roboţi sau aşa ceva. Deci fiecare a fost creat într-un mod diferit, în funcţie de ţară, în funcţie de părinţi. Tot acest lucru a fost organizat de principiul lui Shri Vishnu, anume că el a creat această lume în diferite varietăţi. El a dat varietatea, iar Shri Krishna este maestrul acesteia. La momentul când a venit Shri Krishna, oamenii erau extrem de serioşi şi deveniseră foarte ritualişti. Motivul era că venise Rama şi le vorbise despre maryadas, iar aceste maryadas i-au făcut pe oameni de extrem, extrem de austeri. În acea austeritate, oamenii şi-au pierdut simţul bucuriei, simţul frumuseţii, simţul varietăţii.

Aşa că a venit încarnarea lui Shri Krishna, după cum o numim noi, Sampurna, completă, deoarece el are 16 petale. Aşa cum luna are 16 kalas, şi el a avut 16 petale, deci el este Sampurna, şi este ceea ce numim Purnima, luna plină. Cu acest caracter complet al încarnării sale, de încarnare a lui Vishnu de la Vishnu la multe alte încarnări el a venit ca încarnare completă; s-a manifestat totalitatea lui Shri Vishnu. Deci tot ceea ce a lipsit în încarnarea lui Rama, a manifestat el. După cum ştiţi în centrul în inima dreaptă aveţi 12 petale. Cu asta el a arătat atât de multe lucruri care le lipsesc total oamenilor, deoarece, din nefericire, a fost scrisă Gita. După ce a fost scrisă Gita, oamenii au început să urmeze cartea cuvânt de cuvânt, fără să înţeleagă. Iar în Gita mesajul său n-a fost niciodată pentru pace. N-a spus că trebuie să fiţi paşnici. Era ceva ca jihadul. El i-a spus lui Arjuna: „Trebuie să lupţi. În aceste vremuri, trebuie să lupţi pentru dharma, pentru adevăr; trebuie să lupţi.” (Arjuna – n.tr.) a spus: „Eu nu pot să-mi ucid unchii, nu pot să-mi ucid bunicul, nu pot să-mi ucid rudele.” El a spus: „Pe cine, pe cine ucizi tu, ei sunt deja morţi. Căci n-au nicio dharma.” Cel care n-are dharma e deja mort. Deci ce înseamnă a ucide sau a nu ucide, iar asta vedem noi azi în vremurile moderne, în special în America, ţara lui Vishuddhi. Ei n-au nicio dharma, aşa că sunt deja ucişi de droguri sau cum le numiţi, de frica de tot felul de boli. Ei sunt deja morţi, deci pe cine omorâţi? Şi acest mesaj i l-a dat lui Arjuna în Kuruhshetra. Dar apoi acesta a spus: „Mi-ai cerut să ucid aceşti oameni, deoarece eu am dharma în mine. Bine, îi ucid, dar ce e dincolo de asta? Ce e dincolo de aceea?” Aşa că el a descris Sahaja Yoga. Dincolo de asta era Sahaja Yoga. Era, întâi el descrie în al doilea capitol cine e Stita PrAgnya, este omul echilibrat. Apoi spune că un astfel de om nu e niciodată mânios. Nu se înfurie. În interior este absolut liniştit.

Deci ceea ce descrie el mai departe sunt realmente vremurile moderne sau, putem spune, Sahaja Yoga noastră, în care el a spus cum trebuie să devină o persoană. El n-a scris şi nici n-a spus cum să devii asta, dar descrierea e exact ca şi la Cristos, cred, când el spune că, dacă cineva îţi dă o palmă, să întorci şi celălalt obraz. Toate acestea reprezintă de fapt descrierea sahaja yoghinilor din viitor. Nu a acelor vremuri, când Khaurava se luptau cu Pandava. Nu erau acele vremuri. În timpul acelei lupte, el i-a spus că dacă devine un Sthita PrAgnya, atunci îşi poate depăşi toate aceste probleme, toate aceste moduri de a înţelege pe care le avem, şi e cuprins de pace absolută. Deci, pe de o parte, el a spus că trebuie să luptăm. Acum, în timpurile moderne, nu trebuie să luptăm cu acei Kaurava, nu există Kaurava. Cei cinci Pandava trebuie să lupte cu Khaurava. Deci care sunt cei cinci Pandava? Sunt simţurile noastre sau putem spune că sunt cosmosul, divizat în diferite elemente. Pe de o parte. Ele trebuie să lupte, trebuie să lupte cu Kauravas care sunt în interiorul nostru. Există sute de Kauravas, nu unul. Am putea spune, într-un sens mai larg, că natura trebuie să lupte cu ceva care e împotriva naturii. Oamenii spun că mânia e firească, să te superi e firesc, să fii agresiv e firesc. Nu este. Furia şi toate aceste lucruri se poate să fi fost fireşti, dar acum trebuie să ştim că avem capacitatea firească de a ne înălţa. E firesc să te înalţi. E firesc să fii Stita PrAgnya. E firesc să fii sahaja yoghin. Şi asta e construit în noi, în noi. De exemplu, o sămânţă e o sămânţă. Când e sămânţă, o numim sămânţă. E-n regulă, e firesc să fie sămânţă, dar apoi încolţeşte şi devine copac.

Deci e de asemenea firesc ca, într-o sămânţă, tot acel viitor, toate miile de arbori care urmează ca ea să fie, să se afle în acea sămânţă. Şi acum, după cum ştiţi se fac experimente că dintr-o sămânţă se pot obţine mii de germeni mici, mici, cel puţin o mie, care pot fi toţi transformaţi în arbori sau plante. E un nou lucru care a apărut. Deci când el a spus că trebuie să deveniţi Stita PrAgnya, încerca să spună că trebuie să vă dobândiţi echilibrul. A spus asta, dar era în timpul războiului. Când e război, e-n regulă, trebuie s-o faci. Dacă trebuie să te războieşti cu oamenii, dacă trebuie să-i ucizi, e-n regulă. Dar apoi, după ce războiul s-a terminat, ceea ce aveţi de de făcut e să vă construiţi simţul spiritual. Construirea simţului spiritual e munca noastră, şi asta avem de făcut. Nu numai dharma. Mulţi sahaja yoghini gândesc că trăiesc în dharma, deci sunt în regulă. Lucrează în dharma, duc o viaţă dharmică. Chiar o fac. Sunt foarte surprinsă şi fericită că ei fac asta. Dar asta nu-i totul. E doar partea de echilibru, prin care vă echilibraţi pe voi înşivă. Ceea ce aveţi de făcut e să mergeţi mai departe, să vă construiţi Sinele spritual şi să-l răspândiţi. Asta e şi munca lui Shri Krishna, deoarece el e cel care comunică pretutindeni

După cum ştiţi, America comunică peste tot într-un mod greşit, dar asta e. Au computere, au asta, au făcut toate lucrurile legate de comunicaţie, deoarece faptul de a comunica le e înnăscut. Dar ei nu cred în Shri Krishna, nici în dharma, deci baza însăşi e greşită, şi cu această bază greşită au început să răspândească. Cu această bază foarte, foarte greşită ei au început să răspândească, oh, tot felul de mizerii şi murdării, nu ştiu cum să le numesc, care sunt împotriva fiinţelor umane, care sunt împotriva ascensiunii noastre, care sunt împotriva lui Dumnezeu. Şi ei fac toate astea. De ce? De ce fac ce n-ar trebui să facă? Cred că este intelectul. Intelectul lor, care e de asemenea, aş zice, creierul, care este sediul lui Virata. Vă puteţi imagina? E locul lui Virata. Şi cu intelectul lor, ce fac? Ei spun că e natural. Este natural să fii adharmic. E natural să fii agresiv. E natural să fii orientat spre bani. Toate pe care le au sunt naturale, deoarece, potrivit lor, cu intelectul lor, ei au reuşit într-un fel sau altul să convingă prin raţionalitate că acesta e lucrul corect de făcut. Fără asta nu puteţi exista. Vreau să spun că asta e cultura lor acum. Dacă asta e cultura peste tot, nu doar în toată America, acest soi de cultură absurdă e acceptată din cauza intelectului. Ei sunt mult mai inteligenţi. Vezi un om care mereu se gândeşte la bani, la una, la alta, fireşte că devine foarte inteligent în sensul că devine şiret. Devine deştept. Devine deştept, deştept în sensul că, oh, le ştie pe toate. Începe să creadă că el cunoaşte totul, că tot ce face e corect, că e corect oricum se comportă.

Deci, aceşti Pandava pe care îi are în interiorul lui, aceste elemente pe care le are, le foloseşte într-un scop distructiv, absolut distructiv, anti-Dumnezeu. Şi nu e conştient, deoarece inteligenţa sa justifică întotdeauna. Tot ce face e justificat. Şi a dat, de asemenea, atât de multă minte acestor intelectuali, încât ei merg şi împotriva dharmei. De exemplu, chiar şi viaţa lui Shri Krishna încearcă s-o prezinte spunând că Shri Krishna însuşi a avut cinci neveste şi a avut şaisprezece neveste mai târziu. De fapt, acestea erau puterea lui. Dar fără să înţeleagă ce era Shri Krishna, deoarece intelectul este aşa un nonsens grosier, nu vă conduce la o gândire corectă; vă conduce întotdeauna la o gândire greşită, deoarece doriţi să justificaţi totul, iar această justificare vă face să trăiţi cu voi înşivă. Altfel, în mod normal, nu puteţi trăi cu voi înşivă. E foarte dificil să trăieşti cu o viaţă care e adharmică, care e agresivă, care este, i-am putea spune, purtătoare de război. Dar ei trăiesc. Astfel, în toate aceste culturi vestice, se face exact opusul a tot ce se aşteptă de la o fiinţă umană, exact contrarul. Puteţi vedea clar cum justifică ei. Pot justifica imoralitatea. A apărut un oarecare domn Freud. El l-a înlocuit chiar şi pe Cristos. Bineînţeles, vreau să spun a trebuit să facă asta, deoarece Cristos a fost chiar mai strict decât Mohammed Sahib, care a spus: dacă cineva greşeşte cu un ochi, cu ochii, ar trebui să-şi scoată un ochi, şi oricine greşeşte cu o mână, ar trebui s-o taie. Vreau să spun că, potrivit lui Cristos, cei mai mulţi dintre europeni şi americani ar fi trebuit să fie fără o mână, cred. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu l-au urmat până într-atât.

Şi, de asemenea, Mohammed Sahib s-a gândit că Cristos a făcut atât de mult pentru bărbaţi, de ce să nu facem ceva şi pentru femei, deci a făcut ceva pentru femei. Amândoi sunt prea mult pentru fiinţele umane. Ei nu şi-au dat seama de asta. Cine-şi va scoate un ochi pentru asta? Ei au intelect. Dacă se uită la multe femei, există o justificare este natural. Dacă animalele sunt fiinţe naturale, aţi văzut vreun animal să se comporte aşa? Suntem mai răi decât animalele. Şi ce mizerie am creat cu felul de a înţelege al intelectualilor, care încearcă să ne spună ceva, şi noi acceptăm. Deci asta e una dintre probleme: dacă există un om inteligent, el domină. De exemplu, începe un fel de modă. Toţi o adoptăm. E o modă. Dar de ce o adoptaţi? E o modă. Deci intelectul unui afacerist poate efectiv să vă prostească pe deplin. Dar nu cu oamenii care sunt înţelepţi. Aceştia vor spune: „Fugi de- aici, am auzit toate astea.” Asta cât priveşte moralitatea. E cel mai rău practicată în vest, şi mai rău decât animalele, aş zice. Şi iată cum se face că azi ei suferă. Suferă de atât de multe boli, de atât de multe necazuri, de una, de alta. Al doilea lucru pe care-l justificăm întotdeauna e violenţa. Acum nu se desfăşoară niciun război în Kurukshetra. Dar vedem violenţă pretutindeni. În America e groaznic. Când fiica mea s-a dus, şi-a scos toate podoabele le-a pus la mine. A spus: „Mami, eu nu pot să le port.” Nimic nu i se dădea unei fete. Primea doar lucruri artificiale, deoarece poţi fi ucis pentru celelalte. Nu spun că e numai în America. E peste tot. Deoarece gurul tuturor e America. Învăţătura începe din America, iar oamenii pur şi simplu o urmează orbeşte. Deci violenţa intră acum în filmele noastre, şi în filmele indiene, dar acum s-au primit nişte obiecţii. Poate că-i prea mult pentru noi. Dar faptul că poţi ucide pe oricine dacă o să continuaţi astfel, dacă acesta e criteriul măreţiei, atunci oamenii din Rwanda ar trebui plasaţi cel mai sus în procesul evolutiv. Nu e permis să omori pe cineva. Să nu ucizi. Musulmanii ucid. Fiecare ucide pe celălalt. Zilele trecute au ucis un om foarte drăguţ în India pentru nimica toată.

Ideea agresivităţii vă duce în cele din urmă la crimă. Voi nu puteţi crea nici măcar o furnică. Cum puteţi ucide fiinţele umane astfel? Bineînţeles, această afacere a crimei e dusă la extrem, ca Hitler care credea că e buricul pământului. E la fel, faptul că pur şi simplu uiţi ce eşti, şi începi să te consideri prin ego că eşti ceva măreţ. Şi în Sahaja Yoga am descoperit recent că există unii oameni care spun că sunt zei, sunt zeităţi, orice. Deci această afacere a egoului, de fapt vă ia energia inteligenţei, iar cel mai mare duşman al omului este, este inteligenţa lui, cred eu, deoarece e atât de limitată, e atât de condiţionată, e atât de arogantă şi atât de oarbă. Înţelepciunea e un lucru diferit. Înţelepciunea nu o căpătaţi în colegii, şcoli, universităţi, nicăieri. Unde căpătaţi înţelepciunea? O căpătaţi prin Spiritul vostru, care vă dă o idee completă despre ce e corect şi ce e greşit. Tot ce e greşit va fi acceptat de intelect, întotdeauna. Intelectul nu e înţelepciune, trebuie să înţelegem asta. Există două lucruri înţelepciunea şi intelectul. Krishna era cunoscut drept diplomatul. Avea diplomaţie divină. Asta însemna ce? Era foarte inteligent, fără îndoială. Fără asta nu puteţi s-o faceţi. Am întâlnit câţiva oameni care erau foarte sus puşi, care chiar nu aveau multă inteligenţă, dar acum am văzut că acest intelect e un lucru periculos.

Deci Shri Krishna şi-a folosit intelectul. El este atotputernic. Nimic nu-l poate domina. Nici chiar propriul intelect nu-l poate domina. El şi-a folosit intelectul. Ar trebui să vedeţi diferenţa dintre ele. Ar trebui să fiţi capabili să vă folosiţi intelectul şi să nu fiţi dominaţi de intelectul vostru. Deci el şi-a folosit intelectul, prin care a rezolvat multe probleme. Întreaga sa diplomaţie era pentru a-şi folosi intelectul şi a-l folosi pentru scopul Divinului. Tot timpul Divinul din el l-a ajutat să-şi folosească intelectul. Diferenţa este că noi suntem sclavii intelectului, iar el e stăpânul intelectului său; nu numai, a orice. Şi-a stăpânit condiţionările, şi-a stăpânit emoţiile, e stăpânul corpului său. E stăpânul a orice. Şi când eşti stăpânul, îţi vezi intelectul foarte clar, oh, iată ce-mi sugerează el. Nu-i aşa. Intelectul vă poate da aşa-numitele idei foarte pozitive, cum că sunteţi domnul întregii lumi. Se presupune că e ceva pozitiv. Sau acelaşi intelect vă poate da idei că nu sunteţi nimic. Acest intelect vă joacă pe degete. Acum nu mai sunteţi ghidaţi de intelect, ci de înţelepciunea voastră, deoarece sunteţi sahaja yoghini. Aşadar aveţi un instrument foarte bun pentru a simţi asta. Prin vibraţiile voastre puteţi afla ce e bine şi ce e rău. Şi puteţi vedea uneori, voi aţi fost fiinţe umane, există şi nişte efecte intelectuale care intervin. Dar cu Sahaja Yoga puteţi judeca ce anume vă spune acest intelect. Deoarece intelectul pe care-l aveţi a apărut din ce este principalul lucru; ar trebui mers până la punctul subtil: cum am dobândit acest intelect. Am dobândit acest intelect, deoarece creierul nostru a devenit activ foarte curând. Am văzut nişte copii extrem de inteligenţi, dar n-aveau înţelepciune.

Dacă doar creierul se dezvoltă prea mult, e poate pentru că mama e o femeie foarte inteligentă şi tatăl trebuie că e foarte inteligent, moştenirea e măreaţă, deci ei dobândesc asta. Sau poate împrejurările, de pildă dacă v-aţi născut într-o ţară specială, deveniţi dintr-odată foarte inteligent. I-am văzut pe americani, citesc tot timpul. Tot timpul îi vedeţi citind. Chiar şi englezii citesc. Dar care e rezultatul a tot ceea ce ei citesc, eu nu ştiu. Ei citesc orice carte. Dacă îi întrebi ce e un computer, ei cunosc computerele, una, alta, toate acestea… Eu nici măcar nu ştiu cum să-mi închid televizorul. Dacă îi întrebaţi pe despre televizor, ştiu, ei vor… tot ce doriţi să ştiţi despre lucrurile mecanice, ei vor şti. Ştiu totul despre politică, ştiu al cui tată a fost acela, şi vă vor spune: „Nu, nu, nu, asta e aşa, asta e altfel. “ Toate acestea sunt avidya; nu este cunoaştere. Aceasta e noncunoaştere. Deci se consideră foarte inteligenţi, deoarece ei cunosc totul despre toate. Cu acest intelect, deoarece această conştiinţă se înalţă, ei încep să creeze idei foarte intelectuale. În special în America, am văzut că ei au pentru copii tot felul de lucruri ciudate doar pentru a face bani. De exemplu, există o păpuşă caraghioasă sau aşa ceva, care are o zi de naştere. Vă puteţi imagina? Există o zi de naştere, iar uneori vezi chiar adulţii dând mari petreceri pentru asta. Apoi au început: hai să avem zi de naştere a câinilor, deci au zile de naştere pentru câini. Oricine le dă idei. Apoi există organizaţii care spun: „E-n regulă, când o să mori, să ne spui ce fel de costum doreşti să porţi, ce cravată doreşti să porţi, ce pantofi, ce haine, apoi ce, în ce fel de coşciug doreşti să mergi plastic sau lemn, una sau alta.” Aşa că e stabilit până într-acolo încât unii oameni spun: „Pune-ne în gheaţă, vedeţi, astfel vom fi acolo.”

Cred că cel mai rău lucru, în special în Europa, e că ei au făcut multă reclamă şi au scos pe piaţă ideea de a merge în vacanţă. Astfel, în Italia, dacă o persoană nu merge în vacanţă, va spune: „E o perioadă de criză în viaţa mea.” „Care?” „Nu pot merge în vacanţă.” Apoi, ei spun că trebuie să mergeţi acolo, să vă bronzaţi feţele, să staţi în hoteluri aşa, au răsărit atât de multe hoteluri. Toţi trebuie să plece. Am fost surprinsă în special de faptul că tot Milano e închis pentru o lună. Nu poţi găsi pe nimeni acolo. Vedeţi, cred că ar fi o idee mai bună dacă s-ar duce cu toţii să trăiască în junglă. Ar învăţa mult mai multe decât să-şi irosească timpul pe litoral. Ei murdăresc toate litoralurile. N-au respect pentru ocean, care este Tatăl lor. N-au respect unul faţă de celălalt. Femeile încearcă să slăbească şi să arate foarte drăguţ, astfel încât acolo să se poată dezbrăca în pielea goală. Întreaga industrie e atât de rea. Adică, dacă cineva spune: v-ar place să veniţi pe litoral, preocupate să se bronzeze la soare. Detest să merg într-un loc să văd atât de multe doamne proaste, preocupate să se bronzeze la soare. Cum puteţi accepta această idee stupidă dacă sunteţi inteligenţi ? Există atât de multe idei predominante astăzi, cele mai multe venind din America, trebuie să spun, pe care voi oamenii le urmaţi. Cum am spus, America e gurul pentru toţi esticii, pentru toţi europenii şi englezii şi pentru toţi oamenii.

Apoi se întâmplă alt lucru. Vedeţi atmosfera în care trăiţi. În special în Anglia am observat. Poate că ei sunt un nimic, vedeţi. Era un gunoier care a venit la casa noastră, şi noi aveam în acel timp cu noi un preşedinte al Înaltei Curţi de la Haga, imaginaţi-vă, Înalta Curte mondială. Aşa că i-am spus: „Trebuie să faci curat.” „Asta-i prea mult!” De obicei îi vezi că sunt foarte nu ştiu cum să spun stupid de mândri de ei înşişi. „Nu înţelegeţi.” I-am spus: „Cât doreşti?” I-am dat zece lire. În acele zile, zece lire era un lucru mare. El a spus: „Nu înţelegeţi legile, vedeţi, voi sunteţi toţi indieni, negri, una, alta.” Apoi acest domn care era în casa noastră a ieşit şi l-a întrebat: „De ce strigi aici?” „Voi, negrii, nu înţelegeţi nicio lege.” El este preşedintele Înaltei Curţi mondiale, iar acest englez prost îi vorbea în felul ăsta. Englezii sunt realmente într-un fel, sunt realmente nişte tâmpiţi, deoarece inteligenţa lor nu le-a spus niciodată că sunt un nimic. Cu ce te mândreşti? Sunt oameni atât de tâmpiţi. Nu ştiu, i-o fi îngheţat frigul sau ceva, dar se cred foarte inteligenţi. Erudiţia lor era în regulă, dar am fost uimită că la începutul educaţiei pe care o aveau, spuneau că oamenii negri sunt ca animalele. S-au scris atât de multe cărţi despre asta, şi ei au acceptat că oamenii negri sunt ca animalele; dar aceşti oameni vieţuiau ca vai de ei, în timp ce negrii erau mult mai avansaţi.

Deci am văzut că ei au astfel de idei şi aici. Văd că nici englezii nu-şi cunosc lungul nasului. Dar ei nu înţeleg că nu ştiu nimic. N-au înţelepciune. Au trăit în India 300 de ani. N-au învăţat niciodată nimic din India. Vă puteţi imagina doza lor de înţelepciune? Sunt erudiţi, unii dintre ei, dar totuşi ambigui. De pildă Bernard Shaw era, cred, foarte ambiguu. Îl consider un foarte mare scriitor, dar ambiguu. Şi apoi francezii, doamne apără! Puteţi vedea foarte clar la francezi cum l-au negat pe Shri Krishna. Francezii au dorit să devină cei mai buni în diplomaţie. Le lipseşte complet diplomaţia. Oameni nefolositori. Au făcut telefonia în India într-un fel că mai rău au stricat-o. Apoi au început un cult al băuturii. Vi-l puteţi imagina pe Shri Krishna bând toate acele lucruri? Au un dicţionar despre băutură, despre tot. S-au scris cărţi peste cărţi. Vreau să spun, imaginaţi-vă, cum pot nişte oameni evoluaţi să accepte acest fel de cultură fără sens, că trebuie să ştiţi ce să beţi, ce să cumpăraţi, ce să puneţi înăuntru, ce fel de pahare să fie folosite? Cred că ei toţi sunt pahare, nimic altceva decât pahare. Cum au putut să accepte un astfel de lucru, care e atât de prostesc, să-l accepte la nivel social? Prostituţia este o altă acceptare socială. Moralitatea realmente au negat complet principiul lui Shri Krishna. Modul în care şi-au ruinat poporul şi s-au purtat ca nişte fiare este rasism. Vă închipuiţi că-i deosebiţi pe oameni după pielea lor? Din contră, aş spune că negrii, în special în India, sunt mult mai evoluaţi decât toate pieile albe puse împreună, pentru că au înţelepciune. Sunt oameni mai înţelepţi. Dar aceste piei albe merg către vreau să spun, cum au ajuns şi în America? Au fost atât de dominatori, au cucerit-o şi s-au stabilit acolo. Aţi văzut ieri, aţi văzut cum oamenii din Sierra Nevada au crezut în înţelepciune şi cum au trăit. Le-au fost luate toate pământurile. Vedeţi, acum toţi sunt, frumuşel, proprietari ai Americii. Cum? Sunteţi nişte intruşi. Aţi venit din altă ţară, aţi ucis mii şi mii de oameni, fără a vă simţi vinovaţi de asta. Înseamnă că ei nu sunt nici măcar fiinţe umane. Şi v-aţi stabilit frumuşel ca americani. Nu ştiu cum a apărut acest cuvânt America, dar dacă înseamnă amar, ei nu sunt. Înseamnă „a mericas”, ei nu sunt. În niciunul dintre cazuri nu ştiu cum a apărut acest cuvânt, şi ei îi dau un anumit înţeles, dar intelectul lor a crescut şi mai mult. De ce? Iarăşi din cauza orientării spre bani.

Eu nu înţeleg economia şi nici modul în care au făcut această economie din poveşti scoase din capetele lor, şi care a condus toate ţările spre recesiune, spre tot felul de fraude, precum şi spre mafie. Acesta e produsul acestei aşa-zise economii a lor. Economia sahaj e foarte diferită. Noi nu suntem legaţi de aceste idei fără sens care sunt preponderente în ştiinţa economiei. Nu e nimic decât exploatare. E marketing. E cum să-i impresionezi pe oameni, cum să vinzi lucruri, cum să faci asta, cum să faci aia. Toate astea nu sunt nimic, aş zice, decât agresivitate financiară. Dar Shri Krishna? El era regele şi a trăit ca un rege. Dar a trăit într-o locuinţă foarte umilă în Gokul. Nu avea ataşamente. Deci primul lucru e felul în care ei sunt ataşaţi de bani, orice justificare pentru a obţine bani e în regulă. Odată am mers la un hotel în India. Aveam nişte prieteni americani şi, ca de obicei vreau să spun că nu poţi mânca aşa cum mănâncă americanii. Indienii nu pot concura. Ei pot mânca foarte mult. Aşa că ei mâncau, mâncau, mâncau, dar noi nu le puteam face faţă, efectiv, ca să fiu sinceră, nu suntem buni la asta. După o vreme au spus: „Aţi terminat?” Am spus: „Da”. Au chemat chelnerul: „Puneţi asta la pachet.” Am spus: „Ce? Vreţi să împachetaţi asta, pentru ce?” „Am plătit pentru ea.” „Aţi plătit pentru ea, dar eu… În India nimeni nu mănâncă o mâncare din care a mâncat altcineva.” „Nu, împachetaţi-o!” Şi nu le era ruşine de asta; aşa de neruşinaţi! Am spus: „Noi nu facem asta în India.” Au spus: „De ce nu?” Am spus: „Sunt proaste maniere.” „Dar am plătit pentru ea. Odată ce ai plătit, nu există proaste maniere.” Am spus: „Ah, noi nu dorim asta la pachet.” „O vom lua noi. O s-o mâncăm la noapte. O s-o mâncăm diseară.” Eram surprinsă că astfel de oameni zgârciţi spun că sunt foarte bogaţi şi se cred buricul pământului; extrem de zgârciţi.

Trebuie să vă spun că americanii sunt superficiali. Din experienţa mea, ei nu sunt ca englezii care se uită de sus la toată lumea. Nu, nu te simţi aşa în preajma lor. Dar sunt foarte superficiali. Le dai zece cadouri; ei nu-ţi vor da nici măcar unul. N-au deloc bun simţ; nicio ruşine. De ce? Pentru că: „noi am plătit pentru asta”. Adică mergi oriunde, într-un restaurant sau altundeva eşti uimit. În America vă pun la pachet când rămâne ceva. Aşa fac. Până acolo merg cu zgârcenia, fără nicio ruşine. Dar în Sahaja Yoga zgârcenia este înlăturată. Nu puteţi fi zgârciţi. Trebuie să fiţi generoşi. Trebuie să fiţi darnici. Trebuie să vă pese de ceilalţi. E singurul mod în care ne putem exprima pe noi înşine. Generozitatea nu e ca să facă din voi un mare erou. Dar cel mai rău şi mai rău şi mai rău este Holllywood-ul; este industria filmului. Sub numele de industrie poţi face orice. Acest Hollywood creează filme atât de oribile, dar cel mai rău e că se iau premii pentru aceste filme orbile. Există un film pe care l-au dat, eu nu l-am văzut, nu pot să văd aşa ceva. Mi-au povestit că un bărbat e canibal şi mănâncă carne de om, iar ei arată asta şi le place. Foarte, foarte faimos. Mai mult, nu doar că e faimos, dar au primit premii pentru cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun… Ar trebui să luaţi regizorul şi să-l faceţi să mănânce carne de om. Cred că e singurul mod, cred că acest oribil… Apoi ei produc alte filme. Am văzut altul odată, pentru scurt timp, unde arătau toate corpurile moarte atârnând, vedeţi. Oribil! De ce le place acestor oameni să vadă lucruri atât de oribile? Care e caracterul lor? Unde au ajuns? De ce le plac lor lucruri care nu plac niciunui om, niciunei fiinţe umane? Şi merg chiar mai departe. Afacerea lor cu halloween-ul am văzut un film… am spus: „Doame, Dumnezeule!” Acesta e un iad în care ei au crezut că este ca mânia lui Shri Krishna. Cred că era conştiinţa lui Krishna care a acţionat acolo. Există o mie şi unu de lucruri care te pot şoca în America, de asemenea în Anglia, ca şi în Europa.

Am crezut că Austria era ceva mai bine, dar în Austria, când mergi pe drum noaptea după program, trebuie să suporţi priveliştea multor femei oribile acolo, pe drum. Vreau să spun că … noi am fost forţaţi la aşa ceva. Şi nu se poate face nimic pentru asta, ca şi când ar fi o problemă de drepturi, vedeţi, ceea ce voi numiţi drepturile omului de a vedea astfel de femei, şi drepturile acestor femei de a fi pe stradă. Tot felul de lucrurile oribile se întâmplă în jur, deci sahaja yoghinii trebuie să fie în mai mare măsură echipaţi cu principiul lui Shri Krishna. Primul principiu e comunicarea. Primul principiu e cum comunicaţi cu alţii. Exersaţi acasă comunicarea; începeţi cu copiii voştri, cu soţia voastră, cu soţul vostru. Sunteţi blânzi? Sunteţi amabili? Sunteţi dominatori, agresivi? Pur şi simplu încercaţi să aflaţi. Această agresivitate poate atinge orice limite, fie la femei, fie la bărbaţi. Trebuie să spun că aici mai mult femeile, îmi pare rău s-o spun. Dar din experienţă am văzut că femeile sunt foarte dominatoare. În India, bărbaţii sunt extrem de dominatori, dar aici am descoperit că femeile sunt aşa. Principiul de bază e că oamenii ar trebui să aibă bune maniere. Eu nu găsesc bune maniere, cu excepţia faptului că ei poartă haine bune, poate… chiar dacă poartă acele tipuri speciale de îmbrăcăminte şi toate astea. Toate manierele sunt în haine, dar când sunt împreună oamenii doar bârfesc.

Vreau să spun, e de nesuportat, discută despre cancanuri orbile. Trebuie să înţelegeţi că Shri Krishna n-a bârfit niciodată. Cum se poate ca ţara lui Shri Krishna şi toate celelalte ţări europene să fie atât de bine dotate cu toate bârfele lumii? Pur şi simplu, nu pot înţelege interesul pe care-l au oamenii pentru bârfe. Cea care pune vârf la toate e mass-media voastră, care e absolut anti Shri Krishna, deoarece trebuie să facă bani. Se potriveşte ca o mănuşă: oamenilor le place să audă toate aceste absurdităţi, astfel că le găsesc în ziare. Cel puţin acum treizeci de ani nu puteai să auzi niciodată astfel de lucruri şi toate cărţile de acest gen erau complet interzise. Iar acum, dintr-o dată totul a înflorit atât de bine încât orice revistă, orice iei, nu poţi înţelege ce predică. Ele promovează cultul distrugerii complete. Şi oamenii le iau, şi le place, şi totul funcţionează. Ei folosesc femeile pentru propriul scop, iar femeile acceptă prosteşte. Sigur că domină, pe de o parte se simt foarte fericite că domină. Era odată o doamnă care se mândrea într-o revistă că a avut patru sute de bărbaţi în viaţa ei. Vă puteţi imagina? Nici chiar în iad nu există loc pentru o astfel de femeie. Unde să pui acolo o astfel de femeie? Nu ştiu, asta-i altă problemă. Deci această mişcare e absolut împotriva principiului dharmei şi al comunicării. Cum trebuie să comunicaţi? Decent, într-o manieră foarte blândă şi frumoasă trebuie să vorbiţi cu o altă persoană, să vorbiţi cu alţi sahaja yoghini, cu oricine, trebuie să vorbiţi într-o manieră foarte dulce. Nu mă refer la stilul francez, vedeţi, aplecându-vă corpul şi toate chestiile artificiale. Nu acela. Spun, că dacă vorbiţi în mod natural cu cineva, să vorbiţi într-un limbaj decent, cu decenţă, cu umilinţă, şi nu e nevoie să continuaţi să sporovăiţi tot timpul şi să vorbiţi prea mult. Nu e nevoie. Ci, din contră, nu acesta era stilul lui Shri Krishna.

Pe scurt, puterea sa era madhuria; este dulceaţa, ca mierea. Când îl veneraţi pe Shri Krishna, să ştiţi că trebuie să vorbiţi într-o manieră care să-i facă plăcere altei persoane. Aşadar, când vorbiţi cuiva, puteţi vorbi foarte dulce, foarte drăguţ şi într-un mod care îi va place acelei persoane, nu să provocaţi, nu să spuneţi lucruri aspre. Dar unii oameni au obiceiul de a spune tot timpul ceva foarte provocator, ceea ce nu-i bine deloc. Dar când e vorba de afacerea lor, unii oameni sunt sunt foarte dulci, dar când e vorba despre altceva, sunt foarte aspri. Avem o comunitate jainistă în India. Am văzut mulţi jainişti. Când e vorba de afacerea lor sunt cei mai dulci pe care i-ai putea cunoaşte, dar când e vorba de altceva, de pildă a dona bani sau altceva, sunt extrem de aspri. Donează doar pentru lucruri prosteşti, dar nu pentru ceva apreciabil. O fac doar pentru ceva extrem de stupid, dar niciodată pentru ceva apreciabil. Avem apoi o altă comunitate, numită sindhis. Cred că ei sunt sub influenţa vestului. La fel ca vesticii. Dacă le arăţi că ai ceva afaceri cu ei, dintr-o dată se schimbă. Se schimbă dintr-o dată. Nu poţi înţelege ce s-a întâmplat cu acest om. Sau dacă descoperă că eşti cineva, ei se schimbă. Shri Krishna era exact opusul. În timpul vieţii, el a fost întotdeauna oaspetele lui Vidhura, care era fiul unei dhasi, servitoare. Vidhura era fiul unei servitoare, dar era un suflet Realizat. Deci obişnuia să meargă în casa lui, să stea în casa lui, în locuinţa foarte umilă a lui Vidhura, şi să mănânce acolo, o mâncare foarte simplă. Dar nu se ducea în palatul lui Duriodhana. Exact opusul.

Vreau să spun dacă cineva crede că ai un palat, este extrem de amabil cu tine, foarte drăguţ, ştiţi voi. Dar dacă se spune că locuieşti într-o colibă, atunci eşti un nimeni. E aşa o orientare spre bani, la modul subtil! Lui Shri Krishna niciodată, niciodată nu i-a păsat de bani şi niciodată nu s-a îngrijorat din cauza lor. Puteţi vedea exemplul lui: el a arătat o completă detaşare faţă de tronul său, faţă de regatul său sau faţă de bani. Odată ce sunteţi ataşaţi, simţiţi toate chinurile pe care vi le dau banii. Fireşte că dacă ţineţi strâns un şarpe, simţiţi întotdeauna zbaterile şarpelui, nu-i aşa? Dar să spunem că sunteţi detaşaţi. Atunci puteţi folosi aceiaşi bani. Odată ce deveniţi sclavii banilor, banii vor sta pe capul vostru. Ştiţi foarte bine că a avea bani în zilele noastre e şi periculos. Se clădeşte treptat o întreagă reacţie, iar întregul toate elementele reacţionează împotriva voastră. Aţi văzut înţelepciunea oamenilor din Sierra Nevada, şi ceea ce au spus e adevărat, că atunci când încercăm să obţinem mai mulţi bani, continuăm să câştigăm şi iar să câştigăm, ne intră-n cap ideea asta, şi atunci apar jefuitorii. Cred că cei mai răi sunt cei care şi-au căpătat numele de afacerişti. De exemplu, ei spun: „Îţi trebuie un ceas de marcă.”; toată lumea aleargă după ceasuri de marcă. Acum câteva zile am mers în Italia, nu, în Istambul şi am descoperit că tricourile sunt făcute acolo şi vândute în Franţa, ca şi cum ar fi franţuzeşti. Nu sunt. Sunt făcute acolo, în Istambul, de la A la Z, dar poartă etichetă cu Lacoste, şi aşa mai departe. Iar oamenii plătesc orice sumă, dar nu în Turcia. Oricât surplus rămâne, îl putem cumpăra cu şapte lire. Stupiditatea e că vă pot prosti pe voi. Pierre Cardin, apoi mai e unul, nu ştiu, Armani acela e doar în Italia, dar în America sunt mulţi. Vă intră chiar în casă. În Anglia e mult mai rău. Sunt atât de bădărani: vin la cină şi întorc farfuria să vadă unde-i făcută. Chiar aşa. Pe faţă. Şi discută de unde sunt tacâmurile. Astfel, deşi se cred foarte bogaţi, sunt exploataţi în mod stupid de acest fel de absurdităţi, că ai nevoie de acest ceas, ai nevoie de una, de alta. În Anglia noi avem marca numită Saville Row; ei o pun pe partea exterioară, ştiţi, pe partea exterioară a hainei Saville Row. Vă imaginaţi? Marca fabricii. Vedeţi, totul se face cu mult tam-tam.

Deci, pe de o parte ei sunt foarte inteligenţi să înţeleagă că asta-i afacerea, asta-i moda, toate astea. Pe de altă parte, nu ştiu că sunt proşti, fiind prostiţi tot timpul, când li se spune că ăsta e un lucru special, ăla e un lucru special, ăla are un nume şi are, cum îi spune, o mare organizaţie în spatele lui. Sahaja yoghinii trebuie să înţeleagă că asta-i doar o prostire şi un lucru stupid şi că ei le poartă, toţi le poartă doar în mod ostentativ. Ce-i asta? De ce-ar impresiona asta pe cineva? Gândiţi-vă. În mod inteligent, gândiţi-vă de ce-ar trebui să vă impresioneze aceste lucruri prosteşti care se întâmplă? Nimic special. Ele sunt pur şi simplu la fel. În Istambul mi-au spus că ei fac unele obişnuite, apoi pun deasupra această marcă; cele obişnuite sunt, să zicem, şase dolari, deci, cu asta e şapte dolari. Nu-i nimic special, dar această şmecherie specială, cred, vine din Anglia şi America în special poate şi din Franţa, dar francezii sunt, ştiţi voi, oameni ciudaţi. Au ceva. Le-am arătat azi un lucru aşa de stupid făcut, care costă cinci sute de lire, dar oamenii acceptă, pentru că n-au înţelepciune. Vedeţi acum diferenţa dintre inteligenţă şi înţelepciune. De ce să fii ostentativ, întâi de toate, iar apoi de ce să etalezi ceva care n-are nicio semnificaţie? În Turcia costă doar un dolar să pui acel lucru şi oamenii proşti îl etalează. E din cauză că avem inteligenţă, dar care n-are putere divină? Oricine te poate prosti să faci ce-ţi place.Acum a început moda cu fusta de şase inch. E-n regulă, peste tot şase inch. N-ai putea găsi una nici măcar de şapte inch. Aceea nu-i la modă. „Nu se poartă” unde, la casa de nebuni ? Doar vedeţi stilul lui Shri Krishna atât de înţelept, martor la toate, cum se joacă şi cum învinge totul. Să presupunem că ar fi fost ataşat. N-ar fi putut să facă asta.

Deci, pentru a trece peste asta, întâi de toate detaşaţi-vă de această cultură anti-Shri Krishna. E foarte important. Asta-i moda. Aia-i moda. Şi toate aceste mode sunt extrem, extrem de distructive. Nu puneţi ulei pe păr şi sfârşiţi având chelie. E-n regulă. Apoi există specialişti, vedeţi, designeri care fac peruci, peruci de marcă. Puneţi o perucă pe cap şi scrieţi: „de marcă.” Ideea e să vedeţi cât de proaste pot deveni fiinţele umane din cauza intelectul lor. Astăzi nu vreau să descriu calităţile lui Shri Krishna, pentru că le ştiţi. Ci cum v-aţi abătut voi oamenii, în vest, de la stilul lui Shri Krishna, de la metodele lui. Tot ce-a făcut el a fost ca să distrugă răul, să distrugă negativitatea şi să aducă bucuria, care este raas. Raas – ra este energia acesteia. Raas e energia pe care o aveţi, şi astfel jucaţi raas cu energia şi vă bucuraţi. El a adus holi. Bineînţeles acum holi poate fi orice, dar el a adus un holi foarte concret, doar pentru ca voi să vă exprimaţi bucuria într-un mod voios, jucăuş, pentru că asta a lipsit în viaţa lui Shri Rama. Aşa că el a spus să vă lăsaţi în voia bucuriei, dar asta era doar pentru sahaja yoghini. Nu pentru alţii. Alţii ştiţi că merg la cârciumi şi ce se întâmplă. Noi avem un certificat suntem oameni foarte paşnici, oameni foarte buni, una, alta. Asta a făcut şi a spus Shri Krishna, că trebuie să ne bucurăm de toate, dar într-un mod dharmic. N-ar trebui să fim adharmici. Dharma ar trebui să vă dea bucurie.

Altfel, dacă sunteţi dharmici, ştiţi ce se întâmplă, deveniţi persoane absolut austere, persoane lipsite de bucurie şi uneori cinice, deoarece credeţi că ceilalţi sunt toţi dharmici şi toate astea. Dar felul de a fi al lui Shri Krishna era că trebuie să fiţi voioşi, trebuie să fiţi bucuroşi, şi această bucurie va comunica cu ceilalţi. Fără această natură veselă nu puteţi să transmiteţi. Dar, după cum ştiţi, când am mers în Franţa, mi-au spus: „Mamă, dumneavoastră arătaţi atât de veselă, ar trebui să le spuneţi că sunteţi nefericită.” Am spus: „Dar nu sunt.” „Dacă nu le spuneţi, nu vă vor crede.” Am întrebat: „De ce?” „Deoarece sunt toţi nenorociţi şi cred că sunt oameni foarte nefericiţi.” Deci mi-am început conferinţa cu Mizerabilii şi le-am povestit că la fiecare al patrulea felinar găseşti o prostituată şi la fiecare al zecelea o cârciumă; şi văd atât de mulţi oameni şezând pe trotuar, aşa că am întrebat: „De ce stau aici?” Au spus: „Aşteaptă ca întreaga lume să fie distrusă.” Am spus: „Chiar aşa?” Aceste idei apar după băutură: să fie distrusă lumea întreagă, poate n-or să mai aibă bani să meargă la cârciumi. Nu ştiu de ce. Gândiţi-vă care e nivelul lor, doar gândiţi-vă care e nivelul lor. Unde sunt ei, în comparaţie cu voi toţi?

Deci el e cel care, ca Virata, pune lumina în creierul vostru. În acea lumină vedeţi ce e stupid, ce e neînţelept. Aceasta e binecuvântarea lui Shri Krishna. El vă dă Nirananda deoarece, dacă nu aveţi lumina, nu puteţi să vă bucuraţi de bucuria minţii voastre sau de bucuria creierului vostru. Nu puteţi. Prin lumina lui ne vedem pe noi înşine ca pe ceva plin de bucurie şi nu ştim ce să facem cu ea şi cum s-o exprimăm, cum să ne exprimăm bucuria, cum să ne exprimăm sentimentele. Pentru că e prea mult. A spune: „E prea mult” e o altă modă. Orice-i spuneţi Mamei, „E prea mult.” Deoarece creierul e plin de prostii, deci le poţi spune orice, nimic nu poate intra în capetele lor. „E prea mult.” Deci o persoană înţeleaptă, aşa cum este Shri Krishna, cel mai înţelept dintre înţelepţi el e sursa înţelepciunii trebuie să fie Stita PrAgnya. Înseamnă că trebuie să fie în echilibru, trebuie să fie în dharma şi, mai mult, trebuie să fie în bucurie. Voi nu sunteţi doar în bucurie, ci cunoaşteţi adevărul. Ştiţi adevărul absolut. Şi acest adevăr absolut e cel care vă face să înţelegeţi ce e corect, ce e greşit şi vă dezvoltaţi înţelepciunea, nu atât intelectul. Apoi vă vedeţi intelectul purtându-se urât câteodată, dându-vă idei negative, uneori prea multe idei agresive. Puteţi deveni un martor, sakshi, şi asta a spus Shri Krishna: „Sunt sakshi al întregii lumi, martorul întregii lumi.” Vedeţi, puteţi să tot vorbiţi despre el, dar ceea ce trebuie să vedem e unde greşim şi cum ne poate salva Shri Krishna? Nu cântând „Hari Rama, Hari Krishna”, nu aşa. Ci devenind zi de zi o persoană mai înţeleaptă. Înţelepciunea vă dă idei precise despre cum trebuie să fiţi, dacă acest lucru există încă. Vedeţi, în vest, ei arată cam aşa. Îi întrebi: „Ce mai faci?” „Aşa şi-aşa.” Înseamnă ce? „Aşa şi-aşa.” Dacă asta se întâmpă încă, atunci Shri Krishna nu este trezit, dar dacă e aşa şi ştiţi ce e, veţi avea acelaşi zâmbet pe care-l avea Shri Krishna. Eu ştiu. Ştiu asta. E necesar să înţelegem că Vishuddhi al nostru trebuie să fie în regulă. Eu am probleme cu Vishuddhi, deoarece ştiu cauza. E America, ea trebuie să fie în regulă, altfel Vishuddhi al meu nu va fi niciodată bine. Aşa cred.

Dar pentru Vishuddhi există atât de multe lucruri pe care le avem în Sahaja Yoga, dar pe care foarte puţini oameni le fac. Măcar câţiva sahaja yoghini păstraţi-vă Vishuddhi în regulă, eu voi fi mult mai bine, dar niciodată nu încercaţi să vă menţineţi Vishuddhi în regulă. Continuaţi aşa. Continuaţi aşa. Chiar şi preşedintele Americii are cel mai rău Vishuddhi pe care l-am văzut vreodată, deci vă imaginaţi ce bine poate el să facă. Ce fel de înţelepciune o fi având? Sunteţi o nouă rasă, binecuvântată de către Divin, şi îl aveţi trezit pe Shri Krishna în interiorul vostru. În gloria lui, în propria lui lumină, ar trebui să ştiţi ce e de făcut. Trebuie să comunicaţi. Asta trebuie să faceţi, dar am văzut că oamenii nici măcar nu meditează. Chiar dacă meditează, nu doresc să comunice. Şi uneori, când comunică, ei gândesc că au devenit zeităţi. E foarte dificil. Fiinţele umane sunt un material foarte greu de mânuit. Trebuie să comunicaţi cu umilinţă deplină, în modul în care a făcut-o Shri Krishna. În raas al său, a răspândit energia lui Raddha în toţi oamenii prin întinderea mâinilor. Deci copilăria lui, în care a omorât atât de mulţi oameni şi a făcut toate astea, s-a terminat. Apoi maturitatea, când a trebuit să-şi ucidă propriul unchi, s-a terminat şi ea. Deci a devenit rege. Când devine rege, ce face? Comunică. Cele mai multe dintre calităţilor sale se exprimă după ce devine rege. Înainte de asta el a fost ocupat să-i ucidă, unul după altul, pe toţi aceşti oameni oribili. După asta, el a construit, a construit oameni. A construit Dwarika şi a încercat să comunice cu oamenii.

Datoria voastră e să vă construiţi pe voi înşivă şi să comunicaţi cu alţii cu toată dulceaţa, madhuri, a lui Shri Krishna, cu toată frumuseţea lui Shri Krishna, cu deplina înţelegere a lucrurilor stupide care se petrec mereu şi mereu. Odată ce înţelegeţi asta, nu le mai adoptaţi, deoarece deveniţi suficient de înţelepţi să nu mai aderaţi la toate aceste lucruri prosteşti care se întâmplă. Şi sunt atât de multe lucruri, vreau să spun în această conferinţă nu vi le pot spune. Dar dacă deveniţi martor la toate, veţi înţelege ce se întâmplă. Trebuie să-i oprim să meargă în iad. Şi trebuie efectiv să ne dezvoltăm o foarte, foarte bună personalitate de sahaja yoghin. Cu toţii. Au loc multe căsătorii, apoi deodată se decid să divorţeze. Divorţul e permis în Sahaja Yoga, dar nu doresc să avem aceste lucruri absurde de tip american. Femeile pot fi foarte dominatoare. Un tip a fugit în Rusia. N-au noţiunea de căsnicie. Nu ştiu cum s-o facă să funcţioneze. Toată dulceaţa căsătoriei e distrusă. Dacă soţul e dominator, soţia e dominatoare, se întâmplă asta, atunci divorţaţi. Ce-aţi realizat?

Deci trebuie să rezolvăm totul în interiorul nostru, deoarece suntem condiţionaţi, suntem tensionaţi. Vă cer tuturor să încercaţi să înţelegeţi subtilităţile personalităţii lui Shri Krishna. Încercaţi să deveniţi aşa extrem de paşnici, extrem de amabili, blajini, săritori. Şi în umilinţă, el nu avea conştiinţa banilor. Nimic. Şi după cum ştiţi, din anumite motive, era o persoană întunecată, dar modul în care a trăit ar trebui să fie un exemplu pentru noi. Sunt sigură că atunci când veţi merge înapoi în ţările voastre, veţi vedea toate aceste lucruri absurde. Vă rog să vă notaţi. Notaţi-vă tot ceea ce fac aceşti oameni absurzi şi trimiteţi-mi mie. Asta este. Deci astăzi este puja pentru Shri Krishna. Nu e nevoie să vă povestesc cât de multe calităţi are el, după cum v-am spus, dar cea mai mare calitate pe care o are este că e doctorul doctorilor. Din numele lui ştiţi cât de multe calităţi are, şi veţi înţelege. Încercaţi să înţelegeţi că trebuie să avem şi în interiorul nostru aceste calităţi. Oricare sunt calităţile descrise sau spuse, încercaţi să vedeţi cât de multe aveţi. Aşa începe introspecţia. Odată ce începeţi să vă faceţi introspecţia şi să vă înţelegeţi pe voi înşivă, înţelepciunea va creşte. Nu văzând greşeli la alţii, nu dând vina pe alţii, ci pe voi înşivă. Aşa vor funcţiona lucrurile. Krishna nu a trebuit să facă asta, deoarece deoarece el era Sampurna, era complet. Dar noi trebuie să facem toate astea, să vedem că şi noi devenim compleţi.

Vă mulţumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Există un alt aspect pe care am dorit să-l menţionez despre sahaja yoghini: vă prezentăm muzica clasică indiană, deoarece cred că asta ajută la vibraţii. Dar vesticii sunt de aşa natură, că în orice fac trebuie să meargă la extreme, până se pierd complet. Am descoperit acum că toţi cumpără casete. Unele casete… Unii dintre ei cumpără casete ca nebunii, am fost surprinsă, ale unor oameni necunoscuţi. Odată călătoream cu o doamnă prin America, era discipolul lui Muktanand. A spus: „Am o casetă foarte drăguţă”, şi a pus conferinţa lui Muktanand. Oamenii lui Rajneesh ascultă conferinţa lui Rajneesh. Dar acum toţi merg pe o direcţie, una, alta, au tot felul de muzică. Mâine vă vom spune că trebuie să înţelegeţi dansul indian, deci toate înregistrările cu mine vor fi înlocuite cu dansul indian de la A la Z. Sunteţi sahaja yoghini. E-n regulă, şi mie-mi place muzica, dar nu asta e calea. Care e cel mai important lucru al vieţii voastre? Am fost surprinsă că oamenii se pierd în muzică. Vreau să spun că trebuie să existe unele ocazii. Sunt deja toţii în altă lume cu muzica. Nu faceţi asta. Mergeţi la extreme în orice. Nu e potrivit, chiar puja, orice, mergeţi la extreme. Dacă mergeţi la extreme, nu veţi fi pe centru. Nu veţi fi în locul lui Shri Krishna, unde trebuie să fiţi. Dimpotrivă, veţi fi pur şi simplu într-o altă lume, imaginară.

Deci, în materie de obiceiuri noi am creat o lume ca asta; cineva are lumea muzicii; altcineva are lumea dansului; altul are lumea. Am văzut sahaja yoghini care nu-şi cunosc lungul nasului. „Avem o relaţie specială cu Shri Mataji.” E un lucru foarte obişnuit. Dar eu nu pot avea niciun fel de relaţie specială. Îmi pare rău, nimeni nu are nicio relaţie specială cu mine. Vreau să vă spun asta foarte clar, şi voi n-ar trebui să pretindeţi asta, iar apoi să deveniţi unii oameni spun: „Noi suntem zeităţi.” Vreau să spun că asta e ceva oribil. Voi vorbi timp de două minute în marati, dacă nu vă supăraţi… Acum doresc să vorbesc fetelor din Maharashtra. V-aţi măritat cu bărbaţi din vest şi aţi căpătat soţi bogaţi. Dar imediat ce aţi venit aici, aţi început să trimiteţi bani părinţilor. Se întâmplă aşa ceva în India? Puteţi trimite bani părinţilor voştri din casa socrilor? Al doilea lucru sunt podoabele. Aţi început să vă cumpăraţi o mulţime de bijuterii. Am întrebat un soţ sahaja yoghin de ce nu-şi cumpără o cămaşă pentru el. A spus că nu-şi poate permite, deoarece soţia cheltuie toţi banii pe bijuterii. Această lăcomie pentru bijuterii nu caracterizează un sahaja yoghin. E o problemă foarte serioasă. De curând am aflat că toate doamnele indiene şi-au făcut bijuterii după căsătorie. Astfel n-au mai rămas bani soţului. Acei soţi care obişnuiau să susţină Sahaja Yoga înainte de căsătorie sunt incapabili să mai facă asta după căsătorie. Ei spun că nu le-au mai rămas bani. Ce s-a întâmplat cu voi? Amintiţi-vă că aţi venit aici din ţara sfinţilor. Shivaji Maharaj avea un mare respect pentru Shri Tukaram cel Sfânt şi a luat nişte podoabe pentru soţia acestuia. Soţia lui trebuie să fi fost cineva ca voi, de vreme ce a acceptat imediat bijuteriile. De ce-ar place cuiva atât de mult podoabele? Deşi sunt zeiţă, mie nu-mi plac podoabele, atunci de ce să vă placă vouă atât de mult? Mi se oferă cu de-a sila bijuterii, de aceea le accept. Deci când ea a acceptat podoabele, Sfântul Tukaram a spus: sfinţii ca noi n-au nevoie de podoabe. Aşa că a înapoiat toate podoabele. Ştiţi că aţi venit aici din ţara sfinţilor, iar atitudinea voastră este semn de zgârcenie. Aţi trimis bani părinţilor voştri şi nu vă pot spune cât de departe s-a ajuns. N-aţi venit aici ca să vă purtaţi necuviincios. Aţi venit aici să ajutaţi Sahaja Yoga, şi nu să vă faceţi rost de podoabe. Dacă vă cumpăraţi din când în când e-regulă, dar dacă vă puneţi toată atenţia pe podoabe, v-aţi putea pierde soţul, iar el ar putea părăsi Sahaja Yoga. Asta va fi karma voastră bună.

De azi înainte nimeni n-ar trebui să-şi facă nicio podoabă fără permisiunea mea. Acum vom face puja.